Star Wars episodul 1, The Phantom Menace, rulează deja la cinematografe în 3D. Știu că nu este un 3D real, ci făcut acum pe calculator, dar tot aș vrea să-l văd în speranța că efectele speciale sunt bine făcute. E genul de film care ar arăta foarte bine tridimensional.

În februarie apare primul episod Star Wars The Phantom Menace în 3D, la cinematograf. Încă nu m-am decis dacă să-l văd sau nu, fiind vorba de un 3D adăugat acum, prin efecte speciale şi post-precesare, nu filmat de la început cu două camere, dar mai este până în februarie. Afişul l-am văzut în Grand Cinema Digiplex din Băneasa.

În caz că nu ştiaţi, există filme 3D filmate de la început cu două camere şi filme la care efectul 3D se obţine ulterior, din efecte speciale, nefiind la fel de spectaculoase. De multe ori spectatorii sunt cei care iau ţeapă, precum la Immortals care este difuzat doar 3D, dar nu e un film 3D nativ.

Pentru o listă de “adevăr şi minciună” în 3D, intraţi pe realorfake3d.com.

Am fost vineri la Grand Cinema Digiplex din Băneasa la Sherlock Holmes 2: The Game of Shadows. Filmul revine cu o nouă aventură în care Sherlock Holmes (Robert Downey Jr.) şi Watson (Jude Law) trebuie să salveze Europa de la un conflict pe care încearcă să-l pornească profesorul Moriarty, adversarul legendar al lui Holmes, prin asasinate şi comploturi misterioase.

Filmul este excelent. Dacă v-a plăcut prima parte, nu are cum să nu vă placă şi aceasta deoarece merge pe aceeaşi reţetă de succes. Acţiune non-stop, umor cu carul, un scenariu cu idei şi situaţii neobişnuite şi actori care-şi joacă excelent rolul. Singurul lucru pe care-l pot reproşa este lipsa unei femei marfă din distribuţie, având în vedere că Rachel McAdams are un rol mic, iar Noomi Rapace nu-mi place.

Singurul moment slab al intrigii este când un lunetist îl omoară pe un afacerist ce urma oricum să fie pulverizat de bomba care exploda în acea cameră în acelaşi moment cu împuşcătura lunetistului. Faza aia nu am înţeles-o. Dar în rest nu am nimic de comentat, e un film foarte bun şi-mi va face mare plăcere să-l revăd cândva. Dacă nu ştiţi ce să faceţi în aceste zile, îndreptaţi-vă spre cinematografe şi vedeţi Sherlock Holmes 2 şi Mission Impossible 4.

Cică ar fi un prequel la seria Alien, deși eu m-am cam săturat de vechea poveste a navei care ajunge pe o planetă singuratică unde cei din echipaj sunt mâncați de monștri. Apare in iunie 2012.

Am văzut sâmbătă Misiune Imposibilă 4, tot cu Tom Cruise. Mă aşteptam la un film mai varză decât celelalte, mai ales auzind că intriga se învârte în jurul faptului că Ethan Hunt este pe fugă chiar şi de propria sa agenţie, încercând să-şi dovedească nevinovăţia. Adică, al catelea film în care încearcă să-şi dovedească nevinovăţia este?

Filmul mi s-a părut mai bun decât toate celelalte şi cu siguranţă unul în care urmăreşti acţiune cu sufletul la gură, de la cap la coadă. Are cascadorii şmechere inclusiv pe cea mai înaltă clădire din Dubai, are şi faze comice, urmăriri numai cu BMW-uri, care a sponsorizat masiv filmul, şi pe Tom Cruise care încă poate şi se descurcă foarte bine în acest rol.

Acțiunea se învârte în jurul unui savant nebun care credea că războiul atomic este calea spre o lume mai bună, iar cei din IMF încearcă să-l oprească pe măsura ce pune mâna pe coduri de lansare, sateliți de comandă și alte secrete militare. Josh Halloway, Sawyer din Lost, are un rol micuț la început, mult prea micuț chiar, spre disperarea femeilor, dar o fi fost Cruise gelos.

Actriţa principală, Paula Patton, nu promite multe până spre sfârşitul filmului când apare decoltată într-o rochie ce îi scoate bine în evidenţă cele două “calităţi” deosebite. Să nu credeţi că filmul nu are partea lui de faza tâmpite sau ilogice, dar merită văzut, nu dezamăgește. Probabil că la senzaţia de film bun a contribuit şi faptul că l-am prins când rula în sala Epika din Grand Digiplex Băneasa, unde este un ecran gigantic, şi am stat tolănit în fotolii bune exact la distanţa potrivită de acesta.

Un alt film în genul Transformers-efecte speciale-orașe distruse-extratereștri răi. Se cheamă Battleship, fiind cu vapoare.

Primul trailer ne arată că apar şi câteva femei marfă, plus vapoare. Eroul nostru este genul certat cu autoritatea şi, total neaşteptat, e îndrăgostit chiar de fiica amiralului pe al cărui vapor .

Ieri am aflat că actorul care l-a jucat pe Împăratul Palpatine în 1983, în ultima parte a primei trilogii Star Wars, este acelaşi actor care a jucat şi în noua trilogie rolul Împăratului. Este vorba de Ian McDiarmid.

N-am făcut niciodată legătura. În Star Wars 6 împăratul era un bătrân cu riduri pe faţă şi ochi galbeni. Culmea, în acel moment McDiarmid avea 39 de ani. A reluat rolul la 55 de ani, dar jucând un Palpatine ceva mai tânăr. Frumos că i-au dat tot lui rolul.

Nemuritorii 3D (Immortals) este un film prost. Nu prost-prost, ci doar prost pentru câţi bani s-au băgat în el şi pentru publicitatea şi pretenţiile cu care vine, că din trailer lasă impresia că va fi unul dintre filmele anului.

Problema lui este că e făcut cu mult prea multe faze ilogice. Majoritatea filmelor au astfel de momente, cele în care îţi spui “păi bah… dacă putea să facă asta, de ce n-a făcut-o de la început?”, plot holes cum ar zice englezul. Immortals este plin de astfel de momente, trecându-se de mult graniţa de la “acceptabil” în teritorul “scenariştii ne cred nişte proşti făcuţi grămadă”.