• - În Bucureşti există peste 50.000 de câini fără stăpân, grupaţi în 7.000 de haite
• - Peste 20.000 de oameni au fost muşcati de câini în ultimii 2 ani
• - Există 350 de locuri în adăposturi ocupate
• - În stradă se lucrează cu 3 şoferi şi 3 prinzători (hingheri), iar deocamdată nu se fac angajări
• - În Capitală, doar 5 oameni (3 de la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor din Bucureşti şi 2 de la Poliţia Animalelor ) se ocupă de prinderea maidanezilor
• - Din cauza acordului cu FMI, de reducere a numărului bugetarilor, nu se pot angaja hingheri
• - Oamenii sunt de vină pentru existenţa câinilor, pentru le dau de mâncare. 50.000 de câini mănâncă tone de mâncare. Încercăm să îi descurajăm pe oameni şi să nu le mai dea de mâncare câinilor
• - 110 câini fără stăpân bolnavi sunt eutanasiaţi în fiecare an

Cinci hingheri pentru întreaga capitală, superb!

Am văzut şi un mare adevăr la care până acum nu mă gândisem. 50.000 de câini maidanezi mănâncă tone de mâncare! Aşa este. Dacă fiecare mănâncă 500 de grame de mâncare pe zi, înseamnă că aceşti câini consuma 25 de tone de mâncare zilnic. De unde atâta? Chiar şi la 100 de grame zilnic (deşi la ce câini zdrahoni am eu prin cartier, mă îndoiesc că mănâncă mai puţin de 1 kg pe zi) tot înseamnă 5 tone de mâncare. Tone!

Iar hingheri sunt doar 5 pentru tot oraşul?!?

via Realitatea

O iniţiativă foarte bună a Primăriei s-a finalizat de curând. Trotuarul de pe Calea Victoriei din zona magazinului Victoria/IGPR a fost lărgit prin “cotropirea” unei benzi de circulaţie auto, aşa că acum pietonii pot merge liniştiţi pe acolo. Până acum erau zone în care trotuarul se îngustă de abia avea loc o persoană să treacă şi mereu erai cu ochii la şosea, să nu te calce vreo maşină. Noul trotuar e lat cât să încapă multe persoane, aşa cum e bine într-o zonă turistică (pasajul Villacross e mai jos, la fel și Palatul CEC și Centrul Istoric), iar stâlpii de protecţie nu permit maşinilor să parcheze pe el.

Sunt un pic trist să observ că singura soluţie de a interzice în practică parcarea este să pui stâlpi pe trotuar, dar deşi din metru în metru.

Acoperişul noului Stadion Naţional, că tot vorbeam de el, este retractabil, făcut să protejeze terenul în caz de ploaie. E greu de văzut în acţiune, pentru că mai rar începe ploaia fix în timpul meciului, ca să ţi-l arate în acţiune şi chiar şi atunci camerele vor fi aţintite asupra jocului.

Iată o imagine cu membrana de 80 de tone care acoperă terenul, pusă în mişcare de motoare electrice pe 32 de cabluri.

de aici.

Dedicaţie pentru toţi cei care merg să facă piaţa în Obor, cu gândul că acolo toate sunt mai ieftine şi că acolo le cumperi chiar de la ţărani şi crescători adevăraţi, nu ca în restul oraşului. Da, e mai ieftin, probabil pentru că, de exemplu, îţi vând carne de cal în locul celei de vită. A fost cam tare friptura aia? Nu prea a ieşit în sânge? via... | 7 comentarii

Dacă vroiai să faci bungee jumping în Bucureşti şi nu ştiai unde, acum se poate în parcul Herăstrău, unde a fost montată o macara de 60 de metri înălțime. Costă 100 de lei pe săritura, trebuie să ai minim 16 ani, dar până faci 18 ai nevoie şi de acordul părinţilor. Macaraua este montată la intrarea de la Charles de Gaulle. Detalii pe herastrauparc.ro | 8 comentarii

Când vă ziceam că Bucureştiul este invadat de vânzători ambulanţi şi de câini vagabonzi nu m-aţi crezut. Uite o imagine de la Piaţa Unirii.

Săptămâna trecută am auzit la radio o ştire tristă: Palatul Parlamentului are din ce în ce mai puţini vizitatori interesaţi de un tur. Deşi este o clădire celebră în toată lumea şi toţi turiştii străini sunt impresionaţi de ea (cei pe care i-am dus eu acolo au fost foarte euntuziasmați), în 2010 a avut doar 150.000 de vizitatori, din care 50.000 în zilele porţilor deschise şi 100.000 în restul anului. Doar aceşti ultimi 100.000 au plătit şi bilet, încasările totale fiind undeva la 500.000 de euro pe tot anul trecut.

Este foarte puţin. În comparaţie, castelul Peleş este vizitat de 300.000 de oameni în fiecare an şi nu-i plasat în mijlocul Bucureştiului, ci la mama naibii în Sinaia. Faptul că 50.000 de oameni au venit să viziteze Palatul Parlamentului în doar doua zile atunci când acesta a fost deschis pe gratis îmi spune că lumea vrea să-l vadă, dar nu o face din diverse motive. Am fost de multe ori pe acolo, aşa că aş putea enumera câteva.

1. Prea scump. Vizita standard costă 25 de lei, iar dacă vrei să vezi şi terasa panoramică şi subsolul dai 45 de lei de persoană. Pentru străini pare un tarif standard (am plătit în alte ţări unele şi mai mari pentru vizite mai puţin interesante), dar pentru români ar trebui oferite nişte discount-uri. În alte ţări obiectivele turistice sunt gratuite pentru localnici, făcând parte din cultura locală.

Vrei să faci fotografii? 30 de lei te costă în plus taxa respectivă. Şi nu vă gândiţi că este pentru fotografii profesionişti, aceia plătesc 100 de euro/oră pentru acces.

2. Vizitarea nu este popularizată. Dacă vă întreb acum pe ce site găseşti informaţii despre vizită, ştiţi să-mi răspundeţi? Dacă veţi zice Google, am căutat eu deja acolo, iar informaţiile se găsesc pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor, de unde ajungi pe un sub-site cu adresă criptică și greu de reținut al Centrului Internaţional de Conferinţe. Acest site este bine făcut, explică tarifele, e şi în engleză şi franceză, dar ca să ajungi pe el te mănâncă sfinţii.

Palatul Parlamentului pur şi simplu nu are un site propriu de obiectiv turistic.

Dacă vrei să te “dai” cu un Segway, o poți face oricând în Parcul Herăstrău, în zona Roata Mare. Am trecut ieri pe acolo și, desi eu am închiriat doar o bicicletă dublă, am notat și celelalte prețuri. Astfel, avem așa:

• Segway – 25 lei pentru 15 minute
• Bicicleta dublă electrică (nu dai la pedale, merge singură) – 35 lei pentru 15 minute (două persoane)
• GoKart-uri Ferrari – 10 lei pentru 15 minute sau 35 de lei pentru o oră
• Bicicleta dublă normală (cu pedale) – 20 de lei pentru 30 de minute (două persoane)

Segway-urile au roți mari, fiind bune de mers și pe iarbă, printre copaci. Bicicletele arată de fapt ca niște trăsuri, au patru roți și două scaune, așezate paralel, plus volan pentru schimbat direcția. Cele electrice au o baterie sub scaun și merg singure (și destul de rapid), iar la cele normale dai la pedale de-ți ies capacele. Măcar toate au prelată deasupra, ca să nu te bată soarele în cap.

La Roata Mare din Herăstrău se ajunge cel mai simplu de pe Șoseaua Nordului.