Domnului Primar Piedone

Stimate Domnule Primar Cristian Popescu Piedone,

Locuiesc de 28 de ani în cartierul Tineretului din al dumneavoastră sector 4 şi zona îmi este foarte dragă. Nu sunt scandaluri, nu se aleargă mafioţii pe stradă, are două linii de metrou în vecinătate, giganticul Parc Tineretului la doar o trecere de pietoni distanţă, plus Parcul Copiilor, frumos amenajat chiar de dumneavoastră. Ba chiar, începând de anul trecut, avem şi un hipermarket Cora la 5 minute de mers cu maşina spre Piaţa Sudului. Printre cartierele Bucureştiului cu siguranţă este între cele bune.

Şi totuşi, cândva a fost şi mai bun. Aşa cum spuneam, stau aici de 28 de ani şi am putut observa evoluţia în timp a zonei. Poate nu vor părea exemple importante, dar sunt aşa pentru mine.

De exemplu acum ceva ani erau tot felul de câini vagabonzi prin cartier. Mulţi. Aveam destui colegi de şcoală care fuseseră muşcaţi de ei. După un timp au mai dispărut, încetul cu încetul, încât de la haite de câte 5 patrupede am văzut doar câte 4 la vânătoare, apoi câte 3 în grup şi tot aşa până când chiar şi un singur câine vagabond devenise o privelişte destul de rară, chiar şi noaptea. Unul singur, mare şi cu blană albă şi groasă, pe jumătate nebun de nu ştiai niciodată dacă te lasă să treci fără să te deranjeze sau apare brusc de după o maşină şi te muşcă de picior, a supravieţuit tuturor celorlalţi, murind probabil ca un erou, de bătrâneţe.

Acum au reapărut. În capătul străzii Trestiana, spre parc, sunt unii atât de mari încât, mă jur, poţi pune o șa pe ei şi să-i călăreşti de parcă ar fi ponei. Nu încearcă nimeni să facă asta pentru că respectiva haita stă tolănită ostentativ în mijlocului străzii, de parcă ar fi a lor, lătrând orice maşină care îi deranjează şi mai ales orice pieton pe care li se pune pata, fără a avea vreo regulă clară pentru asta. Într-o zi te latră, în alta nu. Dacă vii în mijlocul nopţii acasă atunci trebuie să-i ceri taxiului să te lase chiar la ușa blocului, altfel nu prea ai cum să intri în cartier: aproape fiecare stradă este blocată de nişte câini care abia aşteaptă un “client” nou la lătrat, alergat şi eventual muşcat. Îmi aduc aminte o noapte în care mergeam liniştit pe o străduţă şi deodată au început să latre vreo 5 voci diferite de câini, fără să-mi pot da seama de unde vin. De sub maşinile din stânga a ieşit o javră care alerga cât o ţineau picioarele, urmărită de altele în al căror teritoriu intrase. Trei câini mi-au trecut prin faţă, doi prin spate, ignorându-mă complet de parcă aş fi fost o coloană de piatră în mijlocul drumului, dar eu m-am simţit ca în vestul sălbatic. A fost o vreme când aşa ceva nu se mai întâmpla la noi.

Comercianţii din jurul pieţei. La fel, acum mulţi ani se vindeau flori şi brânză şi castraveţi şi lapte în sticle dubioase şi roşii direct din portbagajul maşinilor în praful străzii, începând cu Piaţa Norilor şi până la vreo 300 de metri de ea, de abia aveai loc pe trotuar de micii comercianţi. Eu n-am înţeles niciodată de ce ar cumpăra cineva brânză dintr-o căldare ţinută direct pe praful trotuarului, lângă strada circulată de maşini şi patrulată de câinii vagabonzi care atunci încă erau prezenţi şi ei, aşa că m-am bucurat când s-au introdus nişte legi mai stricte şi acest comerţ stradal a fost interzis odată cu renovarea pieţei. Au venit jandarmii, au venit gardienii publici şi au ameninţat cu amenzi şi confiscări şi în câteva zile trotuarele aparţineau pietonilor şi zona arăta iarăşi civilizat.

Aşa a fost câţiva ani. Apoi încet-încet au reapărut comercianţii în praf. Întâi vreo doi, mai timid, chiar lângă piaţă. Apoi încă unul care vindea direct din mână nişte legături de usturoi. Când au văzut că nu-i opreşte nimeni, au întins un covoraş pe jos, o lădiţă, o măsuță şi au început să vândă serios, cu cântar şi pungă, întinzându-se din nou de la Piaţa Norilor pe C-Tin Rădulescu Motru şi spre Şincai, vânzând la tarabă orice de la produse alimentare şi dulciuri la haine, flori, de-ale casei şi de-ale bişniţei.

Fotografia de mai jos este făcută luna trecută la aproximativ 200 de metri de piaţă. Din portbagajul ruginit al unei Dacii mai bătrâne decât mine un om vinde roşii, caise şi castraveciori, chipurile de la el de la ţară. Se plictisea singur, aşa că după câteva zile au început să i se alăture alţi amici, toţi cu o bere la PET în mână, mergând crăcănaţi în nişte slapi de casă şi cu burdihanele expuse soarelui de maieuri trase în sus. Alcoolul băut ziua te face să transpiri ca dracu, dar asta nu-i motiv să renunţi la el. După încă un timp, vânzătorul ambulant şi-a adus acolo şi familia. Ştiu că fotografia e tremurată, dar credeţi-mă pe cuvânt că în ziua respectivă era însoţit şi de soţie şi de soacră sau mamă, plus de o fetiţă de câţiva ani care practic se juca şi creştea acolo, în praful străzii.

Evaziunea fiscală să trăiască! Când am trecut eu, pe unul dintre beţivi îl apucase o tuse de zici că-şi dădea duhul acolo, iar altul i-a ţinut isonul de parcă era un concurs bizar de “scuipat plămânul viteză”. Am vrut să-i felicit. Ei cu vânzarea la negru şi taxe zero la stat, ba chiar nu m-ar mira să încaseze pe undeva şi ajutor de şomaj. Eu cu salariul întreg în cartea de muncă, plătind o grămadă de impozite care merg spre sănătate şi asigurări sociale.  Noroc că-mi plătesc acele impozite la stat, altfel cum ar fi putut respectabilii beţivani să fie trataţi de toate problemele posibile în sistemul nostru sanitar?

Am la bloc un drogat. Momentan e amuzant, deşi mă aştept să nu mai fie aşa când nu va mai avea cu ce să-şi cumpere dozele. Nu l-am văzut luând droguri, dar clătinatul frecvent şi ochii injectaţi din care aruncă o privire în gol, stând pe scările din faţa blocului, sunt destul de elocvente. De bine ce combate Poliţia aceste fenomene şi de bine ce-l ia la întrebări şi puricat şi-a mai adus încă vreo trei prieteni cu preocupări asemănătoare, ca să-i ţină de urât.

Cândva străzile erau luminate noaptea. Acum tot mai multe becuri sunt arse şi zone întregi nu beneficiază deloc de iluminatul public, de uneori mergi prin beznă totală. Cuplaţi asta cu câinii de mai sus şi iese un fel de ruletă rusească. Nu-i invidiez pe cei care se întorc în noapte de la muncă.

La Mega Image-ul de la Şincai e plin de cerşetori în faţa magazinului. Beau, fumează, fac mizerie, cer cu voce îndurerată bani de la orice client. În pasajul de lângă Mega Image miroase a urină de când mă ştiu, de parcă nu s-ar putea da cu un furtun cu presiune şi nişte săpun pe acei pereţi. La Mega Image-ul din cartier sunt alţi puradei la cerşit. Clubul de striptease de vizavi a dat faliment (glumesc, e tot acolo, asta nu-i problemă).

Nu contest, aţi făcut foarte multe pentru acest cartier. Multe spaţii dintre blocuri s-au amenajat în zone verzi, cu băncuţe şi măsuţe. Noaptea aud un utilaj de curăţire a străzilor, un pic deranjant ca zgomot, dar mă simt bine când ştiu că e cineva care spală şi curăță fiecare stradă; l-am privit într-o noapte de la balcon (îl aud și acum, când scriu) şi şoferul chiar îşi făcea meseria cu dedicaţie, luând la rând toate trotuarele şi colţurile şi nelăsând nimic curăţat şi periat. Într-o dimineaţă am văzut un supraveghetor certând doi măturători stradali că au ratat să ia o pungă de gunoi de mai din spate şi că nu aşa se face treabă bună. Iarna trecută cred că a fost prima în care, deşi a nins, drumurile din cartier au fost deszăpezite aproape imediat, chiar şi străduţele mici. Vara aceasta un coleg de la muncă venit în zonă să vadă un apartament a rămas uimit observând că se aud păsărelele cântând în copaci; eu luam ca fiind ceva obișnuit acest lucru, dar se pare că în Aviației, Militari sau Pantelimon nu este la fel. Întreg sectorul 4 arată mai bine, mai frumos.

Nu vă critic. Vă voi vota şi la următoarele alegeri, poate chiar şi pentru Primăria Generală, dacă veţi alege să candidaţi. Zic doar că mai sunt lucruri de îmbunătăţit şi probleme de corectat. Ştiu că poate fi mai bine de atât, pentru că într-o vreme chiar a fost.

Știe cineva cum pot face ca acest post să ajungă la primarul Piedone?