nwradu blog

established 2006

1. Best fails of 2009
2. Ce-as face daca as fi ultimul om ramas in viata
3. 8 practici enervante pe Internetul romanesc
4. Am fost la o intalnire Gadgeteer.ro
5. Care e descrierea ProTV-ului?

Februarie a avut mai puţine zile, aşa că sunt şi mai puţine vizite. Interesant este că, în ciuda vizitatorilor suplimentari veniţi de pe ftw.ro pentru “8 practici enervante”, mai mulţi oameni au citit şi au dat mai departe linkurile de la cele două posturi de pe primele două poziţii ale topului săptămânal.

Asta îmi spune că românul caută în special relaxare şi amuzament pe Internet şi nu are chef de discuţii serioase. E drept că articolul în cauză era mai mult pentru cei ce au bloguri, nu pentru cititorii acestora (victimele, dacă vreți), dar trendul cu “amuzant” > “serios” e ceva ce am remarcat de mai multă vreme.

Unul din cele mai proaste filme văzute vreodată. Nu vă uitaţi la el decât dacă singura alternativă este privitul la cum se usucă vopseaua sau cum creşte iarba. Altfel nu merită.

Un asasin ninja se răscoală împotriva maeştrilor săi, îşi salvează victimă în loc să o ucidă şi împreună îi omoară şi pe asasinii trimişi după ei şi pe toţi cei ce le stau în cale. Pare cunoscut, nu? Probabil pentru că subiectul acesta a mai fost făcut şi refăcut în o grămadă de filme identice, dar toate mai bune decât Ninja Assassin, care este extrem de plictisitor, plin de flashbackuri neinteresante din viaţa personajelor pe care le interpretează actorii amatori şi cu lipsuri exact la ce trebuia să facă bine, adică lupte şi cascadorii spectaculoase. Dacă dădeam bani să-l văd, mă băteam singur.

De ce actorii filmului nu au gene la ochi?

Mă întreb dacă şi alte popoare au mania de a aduna în casă tot felul de lucruri inutile, care doar ocupă degeaba spaţiu, dar de care nu vor să se despartă sub nici un chip. O fi o consecinţă a comunismului?

În blocul în care stăteam înainte aveam un vecin care depozita tot felul de lucruri pe balcon. Butoaie de plastic, o canistră, nişte lădiţe de lemn, cutii cu şuruburi, nişte pături care acopereau un morman de ceva necunoscut, o roată de bicicletă… Întreg balconul era plin ochi până la înălţimea de un metru, iar vecinul nu doar că nu arunca niciodată nimic de acolo, dar nici măcar nu putea să mai ajungă la ele, deoarece nu-şi lăsase un culoar de acces. Nu ştiu de ce le strângea pe toate. Nici măcar nu avea bicicletă, dar roata din balcon era bună, aşa că o păstra pentru că poate-poate o fi utilă cândva. Timp de 10 ani balconul a arătat aproximativ identic, fără să dispară ceva, ci doar cu noi obiecte adăugate, căci “grămada cere vârf“.

În special bătrânii suferă de această boală, de asta zic că poate e o mentalitate indusă de anii de comunism şi lipsuri. Bunică-mea avea o casă mare, cu grădină, curte, magazie, beci, pod şi tot ce se construieşte atunci când ai loc suficient. Atunci când s-a mutat de acolo s-a ajuns la crize de nervi şi scandal mare când s-a făcut sortarea între ce se ia şi ce se aruncă. De exemplu în pod am găsit un fier de călcat foarte vechi, de 5 ori mai greu decât unul modern şi foarte ruginit. Vroia să-l ia în continuare. “Poate mi-o trebui“. Radio-uri vechi şi stricate, ziare vechi sau hârtii inutile luate de la servici şi aduse acasă, că poate o fi nevoie cândva să împacheteze ceva în ele. O bucată de plasa de gard. Presa de făcut vin, inutilă în noua locuință din Bucureşti. Robinete de schimb pentru sobele cu gaz, la fel de inutile. Câteva rame de stup de albine, vechi, rupte şi de mult înlocuite cu unele noi. O menghină. Tot felul de bucăţi de fier, lemn sau plastic despre care n-aveam nici cea mai mică idee de unde provin, dar pe care nu vroia să le arunce deşi nu avea nici un motiv să le păstreze în continuare, aşa cum nu avusese motiv să le păstreze în toţi anii anterior, altul decât “or fi bune vreodată“. Am încărcat un camion cu mobilă şi obiecte utile şi încă unul cu nimicuri de aruncat la o groapă de gunoi sau la fier vechi.

Într-un măsură mai mare sau mai mică ne contaminăm şi noi de aceeaşi boală. Anul trecut am aruncat un mouse vechi, un microfon care nu mai mergea de mult, dischete, CD-uri cu jocuri luate pe când aveam 486, CD-uri cu Windows 98 și CorelDraw 10. O să arunc şi DVD-uri cu câte 4-5 filme DivX pe ele, pentru că acum, dacă aş vrea să le revăd, aş căuta versiunea HD. Dar problema e generalizată. Unii oameni au haine pe care nu le mai poartă niciodată, dar le păstrează oricum. Se aşteaptă ca un tricou să te ţină 10 ani, iar să arunci o bluză uzată, fără să se fi rupt sau pătat groaznic, e de neconceput. “Poate dorm în ea sau o iau când repar ceva la maşină“. Ba nu, dormi în pijama, iar pentru maşină e suficient un halat. Nu înţeleg de ce ai păstra în casa 30 de căni şi pahare, dacă sunt doar două persoane care locuiesc acolo şi îţi vin în vizită alte maxim 5, să zicem. Cutii vechi, pungi, tot felul de scule şi obiecte, lenjerii vechi de pat… dar dacă se arde un bec, n-ai unul de rezervă în casă, te duci să cumperi.

partea 1

Am trecut recent de la Windows 7 RC la versiunea finală oficială. Cum Microsoft nu s-a gândit că poate aş vrea doar să fac un fel de “Repair Install” prin care să-mi updateze fişierele modificate de la RC la RTM, păstrându-mi astfel setările şi programele instalate, a trebuit să o iau de la zero cu tot sistemul.

OK, nu-i bai. Dar cu această ocazie am observat cât de multe programe îmi sugerează să instalez şi un toolbar de-al lor în browser. De ce? Ce să fac cu atâtea toolbar-uri? Yahoo Messenger, Daemon Tools, IrfanView (măcar asta sugera Google Toolbar, pe care chiar îl folosesc pe Firefox), uTorrent, FoxIt. Gata frate! E iarăşi moda toolbar-urilor? Credeam că au dispărut de mult, odată cu creșterea securității browserelor.

Am fost astăzi la sediul Vodafone pentru o scurtă întâlnire a “colectivului” Gadgeteer.ro. Din păcate am ajuns cu întârziere şi am ratat prezentarea Vodafone despre câteva telefoane ce urmează să fie lansate în curând pe piaţa românească (cel mai complex fiind BlackBerry Storm 2, care la fel ca prima generaţie are tastatura virtuală, pe touchscreen – dar eu unul nu prea sunt interesat de blackberry-uri). Nu am ratat însă ocazia de a cunoaşte sau măcar de a vedea pe viu cum arată unii oameni din spatele unor bloguri pe care le citesc destul de des.

Pentru Vodafone am trei întrebări care astăzi au rămas fără răspuns:

1. De ce smartphone-urile vândute de ei (HTC Magic, de exemplu – review-ul meu aici -) nu au predictor în română?
2. Când va lansa şi Vodafone noul firmware pentru Magic, prin care HTC a adăugat Sense UI şi pe acest telefon, un update foarte important?
3. De ce preţul telefoanelor vândute “fără abonament” este mai mare la Vodafone decât în alte magazine?

Referitor la primele două întrebări, am arătat recent că, deşi HTC a scos un firmware nou şi foarte util pentru modelul Magic, cei care au telefonul cumpărat de la Vodafone nu-l pot aplica. Trebuie să aştepte (în teorie) ca Vodafone să ia acel firmware, să-i readauge partea de blocare în reţeaua proprie şi să-l dea utilizatorilor, dar pentru piaţa românească lucrurile nu se mişcă foarte rapid. Toate aceste dezavantaje ar putea merita (pentru mine, cel puţin) dacă Vodafone ar instala pe telefoane şi un predictor T9 în limba română. În condiţiile în care scriu tot mai multe mailuri, comentarii şi chiar posturi de pe mobil, o astfel de facilitate ar fi foarte utilă. Mă uit cu ciudă la alt telefon pe care îl am, un Nokia 6233 vechi de câțiva ani, care are un predictor excelent și nu-mi vine să cred că n-a putut fi băgat și pe un telefon mult mai nou.

Ultima întrebare o pun în condiţiile în care Vodafone este printre cei mai mari vânzători de mobile din România, cu mii sau poate chiar zeci de mii de telefoane vândute lunar, şi deci au şi cel mai mare discount de la furnizori. Cu toate acestea, un telefon luat “la liber” de la ei este mai scump decât în alte magazine. Dacă ar avea predictorul T9, poate ar merita diferenţa, dar aşa…

Am fost astăzi într-un institut de-al statului român ca să ridic ceva şi s-a întocmit, cu această ocazie, şi o factură. Care factură se generează dintr-un soft frumos şi aparent modern, cu sigla Oracle scrisă mare de tot în dreapta sus.

Atâta doar că românul suferă de boala calculelor manuale. Aşa că persoana care mi-a făcut factura a introdus suma de plată în soft, a introdus şi cantitatea şi a aflat totalul. Dar nu e suficient. A luat un calculator normal, din acela de birou, şi mi-a convertit din euro în lei preţul unui produs, comparând cu valoarea de pe ecran, apoi a înmulţit cu cantitatea şi a comparat cu valoarea totală de pe ecran, apoi a adăugat şi TVA-ul şi a comparat cu ce e pe ecran. Dădea la fel.

Nesatisfăcător, se pare. Cum adică, să dea la fel? Mi-a refăcut calculul prin altă metodă. Acum a înmulţit valoarea în euro cu cantitatea, a băgat şi TVA-ul şi abia la sfârşit de tot a transformat în lei. Tot aşa dădea. A printat factura, mi-a adus-o şi mi-a calculat încă o dată, în faţa mea, suma finală, cu ajutorul calculatorului mic.

Eu nu zisesem nimic. Nu cerusem explicaţii, nu doream să verific suma, nimic. Vroiam doar să semnez de primire şi să plec. Şi de ce până mea mai ai ditamai softul făcut de Oracle, cu server, bază de date, verificări şi tot ce-i trebuie, dacă de fiecare dată faci manual de trei ori calculul fiecărei facturi? După ce ai scos mii de facturi, tot nu ai încredere că softul face bine un calcul simplu de genul A x B = C, C + 19% = suma de plată?

O captură de ecran a hotnews.ro, făcută cu pluginul ScreenGrab, are 1263 x 28101 pixeli. Poza din stânga este la scara 1:50, de exemplu. De ce ai considera o idee bună să faci un site de două zeci și opt de mii de pixeli pe verticală?

Eu unul mă aştept la un succes nebun pentru Dacia Duster. Are cele două elemente care o pot face o maşină de succes:

1. E ieftină.
2. E SUV.

Atât. Nu e nevoie de mai mult. România ar trebui să aibă SUV-ul şi pe stemă, la cât de populare sunt aici astfel de maşini, iar acum şi le poate permite oricine. Cu 11.000 de euro poţi să stai la semafor la acelaşi nivel ca şi cel cu Porsche Cayenne şi asta e suficient pentru majoritatea românilor. Cred că vor fi foarte mulţi dornici să dea 1000-2000 de euro în plus faţă de un Logan ca să ia un Duster. În străinătate e acelaşi lucru, Duster completează o gamă de succes.

Versiunile și prețurile sunt pe site-ul Dacia. Eu abia aștept să fac un drive test.

Simplu, o găsim pe stirileprotv.ro în codul sursă:

<meta name=”description” content=”Description of the site, which will be showi in meta desctription tag in head of html” />

Chiar așa… tocmai descrierea să uiți să o schimbi?

Update: uite aici contează description-ul:

Ca să mă inspir dintr-un articol văzut pe net, pornim de la presupunerea, atât de utilizată în tot felul de filme, că într-o dimineaţă descoperi că eşti ultimul om în viaţă de pe planetă. Ce faci? Ce poţi să mai faci? Majoritatea filmelor lansează ideea că poţi trăi într-o distracţie continuă, luând orice vrei direct de pe rafturile mall-urilor şi magazinelor, conducând un Ferrari şi scobindu-te în dinţi cu diamantul din vârful sceptrul reginei. Dar nu e chiar aşa.

Nu sunt un mare specialist în mentenanţă, dar probabil că în câteva zile întreaga planetă ar rămâne fără curent electric, pentru că n-ar fi nimeni care să regleze şi să întreţină centralele electrice, iar acestea s-ar opri automat prin mecanismele “failsafe” integrate. Aşa că adio Internet, televizor, radio şi orice altceva. Trebuie să te mişti repede în prima zi şi să downloadezi toată Wikipedia pe un laptop, că poate-poate îl poţi alimenta ulterior de la vreun generator. Bateriile nu ţin mult, chiar şi nefolosite, dar poate poţi utiliza generatoare cu benzina sau gaz metan pentru o vreme. Clădirile ar cădea singure în câţiva ani, oraşele ar fi doar ruine, maşinăriile ar fi în paragină.

E clar că sex nu vei mai face niciodată, cel puţin nu cu altă persoană. Masturbarea e la ordinea zilei, iar de Sf Valentin poate te resfeti cu o păpuşă gonflabilă sau un vibrator, deşi după câţiva ani, când bateriile vor fi terminate, va fi tot mai dificil să găseşti un dildo alimentat cu benzină sau gaz metan. Eu n-am văzut nici unul în care să înfigi o butelie de gaz, ca la arzător. Poate ar trebui să inventeze cineva unul de pe acum, ca să fie pentru zile negre.
Citeste in continuare »