Cum să hrănești pisicile – metoda complicată

Citeam un articol despre cum un tip își hrăneșțe pisica în mod inedit. Titlul este “Monkey the Cat Hunts for Dinner” și deja mă gândeam că a găsit o metodă de a face pisica să simtă că vânează mâncarea, nu doar că o primește gratuit într-un bol mare. Interesant, nu?

Apoi citesc a doua linie: “So instead of feeding my cat, I hide these balls around the house…”

Uuu, m-am gândit că pune mâncarea în cine știe ce bile, le ascunde prin casă, pisica le caută și apoi le mănâncă (or fi comestibile) sau le deschide cu ajutorul unei mici șurubelnițe sau cu ghearele. Face mișcare și mănâncă, o combinație rar întâlnită în pisicile ce trăiesc la bloc.

Așa a făcut sistemul? Nu, nu așa funcționează.

Întâi a dresat pisicile să găsească bile prin casă, să le muște și să le țină în colți.

Apoi a dresat pisicile să se ducă într-o anumită zonă și să stea acolo, primind o recompensă pentru asta.

Apoi a combinat cele două sesiuni de dresaj într-una singură: pisicile găsesc bile prin casă și le aduc în dinți în zona în care au fost antrenate să le aducă. Aici deja am abandonat ideea de a face acest lucru și cu pisicile mele. Dresaj? Bile? Clicker și recompense? Nu se va întâmpla asta! În loc să dresez eu pisicile, observ că de fapt pisicile m-au dresat pe mine mult mai bine ca să le dau mâncare în Marele Bol și atât, fără alergătură, discursuri și alte aventuri, astfel încât ele să mănânce la orice oră din zi sau din noapte. Ba chiar m-au dresat încât primul lucru pe care-l fac dimineață este să le dau de mâncare (ok, poate Matilda face astea, de fapt), înainte să mănânc eu, apoi le curăț litiera în timp ce ele se uită superior la mine, probabil zicându-și “da, aruncă-mi excrementele, omule!”.

Dar asta nu e tot ce-a făcut omul respectiv. După ce și-a dresat pisicile să găsească bile prin casă și să le ducă într-un loc anume, a introdus tag-uri RFID în bile și a modificat niște aparate ce dau de mâncare pisicilor doar atunci când detectează acel tag RFID în preajma lor pentru că pisica a găsit bila prin casă și a adus-o la aparat pentru a primi recompensa.

Asta presupune tag-uri RFID introduse în bile (nu-s mari și nu necesită alimentare, arată cam așa), cititor RFID în aparatul de mâncare care acționează un releu ce pornește aparatul și-l determină să dea afară niște mâncare, totul controlat de un Arduino. După cum spuneam, pisicile mele nu vor face astfel de mișcare pentru că nici eu nu vreau să fac atâta “mișcare” construindu-l – ne-am dresat reciproc foarte bine! Totuși, e un exemplu bun de câte lucruri poți construi acasă acum că există Arduino și Raspberry Pi și mici componente disponibile în magazine precum robofun.ro

Între timp, îmi plac pisicile așa cum îmi plac și burgerii: mari, rotunde și ceva mai grase!