Un restaurant coreean în Paris

În Paris m-am întâlnit cu Ştefan (îl ştiţi, comentează aici ascuns sub numele Ştefan, dar eu îl cunosc de prin clasele 5-8), care trăieşte acolo de câţiva ani şi m-a dus de mânuţă la un restaurant coreean. Bună idee a avut, mai ales că la noi nu există aşa un loc.

Se numește Seoul Opera şi este în vecinătatea Operei (hartă), destul de central, dar tarifele nu erau mari şi locaţia era micuţă, mai pentru cunoscători aşa. Specialitate coreeană? Carnea gătită chiar de tine, chiar la masa ta.

Toate mesele aveau în centru un ochi de aragaz. Îl aprindeai de la buton, potriveai focul, ba chiar aveai deasupra mesei şi un burlan pe care puteai să-l potriveşti pentru a trage fumul sau aburul degajat.

Numele preparatului era lung şi complicat (dar, pe scurt, grătar coreean se numește), dar ţi se aducea pe o tavă carne de vită tăiată fâşii foarte fine, mai fine că la shaorma, în sos de soia. Tava avea o formă specială, cu două niveluri, astfel încât în centru carnea stătea chiar pe metal, iar spre margine, pe circumferinţa ei, era sosul de soia cu diverse condimente şi verdeţuri.


Puneai tava aceasta pe ochiul de aragaz de la masa ta şi carnea începea să se prăjească. Fâşiile care se făceau le luai cu beţele şi le puneai în sosul de soia, care devenise şi el călduţ, pentru a se păstra acolo sau pentru a deveni mai suculente în ultimele minute ale coacerii. Iar apoi le mâncai.

Împreună cu acest platou mare de carne ţi se aduceau vreo 5 boluri cu diverse garnituri. Majoritatea erau bazate pe varză, deoarece am aflat că în Coreea există o pasiune pentru varză, fiind foarte multe moduri de a o mura, condimenta şi prepara. De exemplu în imaginea de mai jos pare a fi slănină cu boia, dar de fapt sunt fâşii de varză.

Am mai avut cartofi copţi, alge, un alt tip de varză şi încă nişte garnituri neidentificate. Pescuiai nişte carne de vită şi apoi băgai în gură şi 1-2 garnituri din acestea.

Mai jos vedeţi un alt fel de mâncare. Venea într-un bol foarte fierbinte, avea tot carne de vită, varză, morcovi, alge şi în centru era un gălbenuş crud de ou, care în căldura bolului şi a mâncării din el se făcea pe loc acolo.

Eu am băgat şi o supă de creveţi, foarte gustoasă, dar din asta au şi la chinezi şi tailandezi.