De ce turismul romanesc scartaie

Pe scurt: pentru că mori de plictiseală.

Pe lung e scris în continuare. Prin martie am fost la Sinaia, iar weekendul acesta am fost la Predeal, mereu de vineri seara şi până duminică la prânz. Mai jos încerc să grupez câteva idei despre cum s-ar putea îmbunătăţi turismul pe Valea Prahovei.

1. Restaurantele. Am stat la două pensiuni foarte bune, dar cu mâncarea mă descurcam singur. În Sinaia am ieşit în prima dimineaţă prin oraş, să caut un mic dejun. Şi l-am tot căutat… Parcă aş fi fost într-un oraş pustiu. Erau destule restaurante, dar toate aveau un aspect cam dărăpănat, era întuneric înăuntru, erau uşile închise. Nu mă simțeam invitat în ele. Mi-aş dori să înveţe de la restaurantele din străinătate, acolo unde toate aveau pus afară, la intrare, meniul întreg cu preţurile aferente, iar ofertele speciale erau de obicei scrise cu creta pe o tablă montată în mijlocul drumului. În Sinaia şi Predeal mă gândeam din loc în loc, cu surprindere, “uite mă, şi aici e o bodegă, nu m-aş fi prins dacă nu mă uitam cu atenţie”. Iar când o vedeam, eu trebuia să intru şi să verific ce e prin meniu şi cam ce fel de restaurant este. Eu trebuia să insist ca să-mi cheltui banii. Nu mai zic că staţiunile sunt pline de pizzerii şi hamburgeri, de parcă aş merge la munte pentru astfel de mâncare.
2. Nu ai ce face. La Predeal singurele activităţi identificate de mine erau biliardul şi închiriatul de ATV-uri. Dacă nu eşti genul care să se plimbe pe jos (eu am urcat până la Trei Brazi, de exemplu), doar astea două îţi rămân. Eventual să stai toată ziua într-o cafenea, că de aceea ai mers la munte. Altceva nu există. Nici Sinaia nu era mai cu moţ, avea o sală de jocuri în plus. În Sinaia ai însă mai multe de vizitat, că e şi mănăstirea, castelul Peleş, Cota 1400. Aş fi vrut să pot închiria o bicicletă sau role, să învăţ să călăresc, să trag cu arcul sau cu puşca, să mă înveţe cineva despre alpinism, chit că m-ar fi pus să escaladez un perete fals, să fie vreun muzeu de vizitat sau o expoziţie. Ceva unde să mai treacă timpul şi să cheltui banii. Eu la Predeal și la Sinaia n-am găsit pe ce să-mi cheltui banii, în afară de mâncare.
3. Nu sunt indicatoare. Nu mă refer la trasee montane, ci la numele străzilor şi numărul caselor. Ar trebui obligaţi cei de acolo să şi le afişeze mare şi clar la fiecare poartă. Când am ajuns noaptea în Sinaia am scos GPS-ul ca să ajung la pensiunea unde făcusem rezervare. Erau deja pe strada corectă, dar nu scria nicăieri numele ei, iar numerele lipseau de pe majoritatea caselor. În Predeal o maşină cu număr de Vrancea a trecut de vreo 5 ori pe lângă mine pe drumul spre Trei Brazi, căutând probabil în sus şi în jus un anumit hotel. În Sinaia plecasem de la Peleş şi vroiam să ajung la telegondolă… mult succes. Nu a fost posibil să găsesc drumul pe străzile mici ale oraşului, a trebuit să mă întorc în centru şi de acolo să mă orientez. Am urcat la 1400 cu telecabina şi am coborât cu telegondola, care te lasă în pădure şi de acolo ştiam că Sinaia e undeva “spre est”, iar la intersecţii o luăm mereu pe drumul care cobora, căci un indicator de direcție nu găseai. În Predeal ştiam că pe undeva e un telescaun, dar nu era nicăieri indicat pe unde să o iau. Ar trebui statul să pună pe cheltuială proprie panouri şi indicatoare către toate hotelurile şi restaurantele din zonă, banii îi recuperează după aceea din taxe.
4. Din gări lipsesc informaţiile. Trenul de întoarcere mi l-am găsit pe versiunea de mobil a site-ului mersultrenurilor.ro şi în gară m-am dus direct şi am cerut bilet la trenul cu acel număr. Dar în gară nu erau afişate nicăieri trenurile zilnice, orarul sau preţurile. Trebuia mereu să întrebi (sau dacă erau afişate, erau atât de bine ascunse încât nu conta). Despre CFR şi cât de “eficient” era am mai scris aici și aici, de când am fost la Sinaia. Cel mai trist este că în condiţiile în care Valea Prahovei e veşnic blocată de trafic, călătoria cu trenul ar trebui încurajată. În două ore eşti la munte, fără să-ţi baţi capul cu condusul, fără să fii atent la curbe și depășiri, fără să ai interdicție la alcool, dar problemele minore te fac să preferi tot maşina.
5. Transportul local e la pământ. Vin cu trenul până în staţiune, dar pe acolo cu ce mă deplasez? Cu ce merg până în Azuga sau până în Buşteni? Dacă mă duc la Moeciu, am cu ce merge la Dâmbovicioara? Dacă mă duc să stau o vreme prin Moldova, găsesc cu ce să merg la mănăstiri? Pentru că un exemplu bun pot să dau de pe Valea Loirei din Franţa, unde plecau des autobuze spre toate castelele de acolo. Și găseai dinainte pe Internet toate informațiile necesare, nu mergeai la noroc. Eu vă provoc să găsiți la noi pe Internet o hartă detaliata a Predealului. Pe toate site-urile de turism nu era nimic util, noroc cu norc.ro.

Nu cer multe. Dar nu mă duc la munte ca să respir fum de ATV şi nici ca să joc biliard. Aş vrea să fie ceva mai mult de atât şi îmi pare rău că nu este, pentru că potenţial ar fi, natură e frumoasă, trebuie doar să ştim să o utilizăm în interesul nostru.

Pentru Elena Udrea, care din ce citesc în ştiri pare a căuta să implementeze tot felul de soluţii complicate şi “de nișă” pentru turismul românesc, în loc să se concentreze pe chestiile de bază.