Google a anunţat ieri că adăugă o măsură de securitate suplimentară în infrastructura sistemului de operare Android pentru a elimina potenţialele aplicaţii de tip malware/spyware ce-şi puteau găsi locul în Market, acest subiect revenind periodic în atenția publicului și fiind o pată rea asupra sistemului.

Din fericire, acest nou nivel de securitate nu îngreunează cu nimic utilizatorul de smartphone-uri şi tablete, ci Google îl aplică direct pe serverele lor. Închipuiţi-vă un mare program antivirus care verifică fiecare aplicaţie nou urcată în Market, o scanează de viruşi şi malware, îi analizează comportamentul şi o rulează într-un mediu protejat pentru a vedea ce face şi ce încearcă să facă în mod ascuns.

Singurul lucru care îmi vine în minte este “de ce n-au făcut asta până acum?”

via Google Mobile Blog

Am primit de la Lenovo o tabletă ThinkPad, care face parte din gama “business”. Nu este la fel de subţire sau de frumos rotunjită precum tabletele făcute pentru marele public, care trebuie să ia ochii prietenilor, dar se laudă cu alte calităţi.

În primul rând are un stylus. Ştiu că veţi spune că nu este nevoie de unul, că de asta are touchscreen capacitiv, dar stylusul îţi permite să schiţezi şi să desenezi rapid pe ecran, cu linii subţiri şi clare, iar de multe ori e nevoie şi de aşa ceva la muncă.

Iată că nu doar Orange s-a băgat în plata călătoriilor de metrou prin SMS, ci şi Vodafone, sistemul lor devenind operaţional la doar câteva zile după cel “portocaliu”.

De fapt este acelaşi sistem, după cum îi dau seama din faptul că numărul de acces este acelaşi, 1700. Nu ştiu cine l-a implementat pentru ei, dar din comunicatul Vodafone am aflat că procedura de lucru este următoarea:

1. Dai SMS la unul dintre următoarele numere:
7477 - pentru o călătorie, cost 0,5 euro plus TVA
7492 - pentru 2 călătorii, cost 0,9 euro plus TVA
7490 - pentru 10 călătorii, cost 2,2 euro plus TVA

Dând SMS la aceste numere de fapt plăteşti călătorii şi atât. Treci apoi la pasul 2.

2. Pentru acces în staţia de metrou, suni la 1700 şi apropii telefonul de unul dintre aparatele nou-montate. Telefonul va începe să emită un semnal sonor ce va fi identificat de respectivul aparat, un fel de handshake ca la modemurile de telefonie.

Din câte am înţeles, respectivul semnal sonor are două componente, una pe care o aud oamenii şi alta pe frecvenţe din afară posibilităţilor urechii noastre. Chestia asta mă îngrijorează un pic deoarece telefoanele au difuzoare ce pot emite doar frecvenţele pe care auzim noi, mai mult de atât nu ar avea sens şi ar ridica costurile. Modulele audio sunt astfel gândite… Poate că era mai simplu cu vreun cod de acces sau cod de bare afişat pe ecran sau altceva. Rămâne de testat.

Aţi remarcat vreodată ce plictisitor este când se întrerupe curentul electric acasă şi nu mai ai ce face? Mi s-a părut mereu că în astfel de momente groaznică nu este chiar lipsa curentului, pentru că pe aceasta o pot suplini pentru un timp limitat: am laptop, am Kindle, pot să ascult nişte muzică la iPod sau să joc un Worms pe telefonul mobil. Să-ţi lipsească accesul la Internet este cel mai rău.

E momentul acela când simţi că nu ai ce face. Că poţi deschide un laptop ca să treacă timpul, dar ce faci cu el? Toate serviciile moderne sunt legate de Internet, ba chiar mulţi oameni au totul online şi nimic local, asta însemnând chiar şi nişte fişiere la care ar putea munci. Eu de exemplu îmi ţin online ideile de posturi viitoare pentru blog. Fără net, degeaba îmi merge Notepad ca să scriu un text… n-aş şti despre ce vroiam să zic.

Recent eram pe la cineva unde se tăiase cablul TV. Eram vreo 4-5 cu laptopuri, fiecare butonând misterios la problemele sale, până când cineva a zis “auzi, dar nu deschidem şi noi televizorul, să ne uităm la nişte ştiri?”. Răspunsul a fost “nu, că a expirat contractul şi trebuie făcut altul şi până atunci este cablul TV tăiat”.

A durat mai puţin de o secundă până când în mintea fiecăruia s-a făcut legătura dintre acest element şi Internetul de care ne bucuram toţi. Am auzit dintr-o dată cum 5 mâini au încetat a mai clămpăni la butoanele laptopurilor şi în milisecunda următoare 5 capete şi-au ridicat privirea din spatele monitoarelor personale şi 5 priviri speriate au fost aruncate de la unul la altul. Cineva a zis din prima “dar… internetul l-ai plătit? Că dacă ţi-au tăiat cablul poate ţi-l taie şi pe ăla” şi ceilalţi am întărit şi confirmat imediat “da… aşa este… îl taie… de obicei sunt în tandem…”.

Microsoft a avut ieri o prezentare a soluţie Office 365, adică pachetul Office, dar cu găzduire în cloud. N-am reuşit să ajung la prezentare, dar subiectul este atât de interesant încât merită discutat oricum pentru că mi se pare că prefigurează viitorul a multe software-uri pe care le utilizăm zi de zi.

Sunt destul de sigur că utilizatorul obişnuit de Office dintr-o firmă mică, medie sau mare nu are nevoie de opţiuni avansate. Majoritatea îl ţin doar pentru editare de bază a unor documente, dar se opresc la paginare, bold şi centrat fontul. Excel-ul? Bun pentru calcule, situaţii, rapoarte, dar nu toată lumea foloseşte tot felul de tabele pilot, sparklines, grafice, filtre sau formule matematice complexe. Uitați-vă la meniul ribbon curent din Excel și gândiți-vă prin cate meniuri intrați de obice? Aveți treabă la Formulas sau Data?

În mod normal, pentru fiecare utilizator, începător sau avansat, angajat într-o funcţie în care utilizează la maxim Office-ul sau doar din când în când, trebuie cumpărată o licenţă. Office Professional în varianta OEM costă 350 de euro, ceea ce înseamnă o căruţă de bani, o sumă justificată dacă programul îţi aduce la rândul său bani (şi folosit corect îţi aduce, că reprezintă coloana vertebrală a majorităţii actelor ce intră şi ies dintr-o firmă), dar prea mare dacă utilizatorul căruia îi cumperi acea licenţă nu o “merită”.

Poate că e doar începător. Poate că doar editează documente. Poate că e angajat pe o perioadă scurtă sau îşi dă demisia pe neaşteptate şi doar ţi-a generat nişte costuri cu un nou laptop, un nou Windows şi Office şi tot restul, fără a fi amortizate niciodată prin munca acelui angajat. Aici apare Office 365.

Aud destul de des oameni plângându-se că “parcă merge mai încet calculatorul”, iar când mă uit un pic la el găsesc un mare dezastru. Poate că nu tuturor li se pare dezastru, dar eu, care sunt mai ordonat şi mai eficient în configurarea şi utilizarea sa decât alţi oameni, strâmb din nas şi îmi pun mâna în cap şi mă gândesc la câte ar putea fi îmbunătăţite. Iată un mic ghid.

1. Păstraţi suficient spaţiu liber pe partiţia sistem C:\
În funcţie de ce programe utilizaţi şi cum, aveţi nevoie de minim 5-10 GB liberi pe această partiţie. De obicei aici îşi face Windows toate fişierele temporare în timp ce rulează (inclusiv acel swap file de dimensiuni gigantice), plus multe alte programe. Şi dacă Windows poate fi anticipat şi configurat (Control Panel > System > Advanced System Settings, se deschide System Properties şi în tab-ul Advanced primul buton de Settings va lăsa să mutaţi acest fişier pe o altă partiţie mai mare sau mai rapidă), multe alte programe nu pot sau nu permit configurarea.

Pur şi simplu îşi fac toate fişierele temporare în C:\ şi n-ai cum să la opreşti sau te prinzi prea târziu de asta. Uitaţi-vă la ce dimensiuni mari ajunge Outlook-ul atunci când se strâng emailuri. Eu am avut surpriză cu Acdsee, care-şi făcuse un catalog imens de fotografii destul de bine ascuns. Aveţi grijă de acest aspect şi supravegheaţi cât spaţiu liber aveţi pe C:\ în timpul utilizării calculatorului, atunci când sunt multe programe deschise. Dacă e prea puţin, e timpul să faceţi ceva.

Dacă nu mă înşel, este pentru prima oară când văd acest sistem de precomandă ce s-a implementat pentru Playstation Vita la eMAG. Ştiţi cum era precomanda clasică… dădeai comanda şi fie o plăteai în avans fie nu, dar sperai să-ţi vină produsul atunci când intră în stoc. Eu am scris de mai multe ori că-mi doresc să văd asta pe multe categorii de produse, nu doar pe cele câteva “vedete” care apar anual (gen iPhone, iPad).

Pentru Playstation Vita precomandă înseamnă să plăteşti un mic avans de 150 de lei. Banii îi primeşti înapoi sub forma unui voucher de fix aceeaşi sumă, voucher cu care poţi achiziţiona un Vita atunci când va apărea în stoc. E precizată şi data la care intră în stoc, 22 februarie, precum şi preţul la care va intra, adică 1150 şi 1350 lei pentru modelul fără şi respectiv cu 3G. Din aceşti bani se scad cei 150 daţi ca avans.

E mai bine, e mai rău?

Pachetul de precomandă e aici.

Acum aproximativ un an am înlocuit vechile ferestre ale camerei cu unele tip termopan. Nu ceva super-super, ci un model cu 3 camere, low-e luat de la Aplast. După ele mai am oricum şi un balcon pe care costă prea mult să-l închid.

Ce-am observat după un an de testare? (review de termopane… suuuper). Temperatura medie în cameră a crescut cu 2, hai 3 grade. Adică dacă înainte erau 21 de grade şi-mi era frig, acum sunt 23 şi ceva şi îmi este mult mai bine. Nu s-a transformat dintr-o dată din peştera în saună, n-au fost alte efecte senzaţionale, ci două grade în plus, dar care se simt.

Poate cel mai mare avantaj este liniştea. Ştiţi cum sunt termopanele, nu se mai aude nimic prin ele. Nu mai aud claxoane, nu mai aud petarde, nu mai aud zumzet de copii mici atunci când ies de la şcoală, nu mai aud vântul sau ploaia sau viscolul care este acum afară. Dacă nu poţi să dormi din cauza zgomotului stradal, pune termopane, diferenţa este imensă.

Dacă ţin bine minte, am dat 1100 de lei pe o fereastră de 900 x 600 cu deschidere dublă şi pe o uşă de balcon de 2000 x 800 cu deschidere normală, plus plase de ţânţari.