Review Panasonic GF5 – un mirrorless ieftin și bun

Am fotografiat în ultima perioadă cu Panasonic GF5, un mirrorless de dimensiuni reduse chiar și cu obiectivul de kit. A fost companionul perfect în călătoriile acestei luni, fiind atât de mic și ușor încât l-am ținut fără probleme în buzunarul de la haină.

Specificații Panasonic GF5:

• senzor 12 megapixeli, rezoluție maximă 4000 x 3000 pixeli RAW+JPEG, filmare Full HD 1920 x 1080 pixeli
• focalizare cu detecție de contrast
• obturator 60-1/4000, ISO maxim 12800, rafală 4 fps
• ecran tactil 3 inci
• flash integrat
• dimensiuni 108 x 67 x 37 mm
• greutate body 225 grame

Obiectivul de kit a fost un 14-42mm cu F3.5-5.6, destul de subțire. Factorul de crop este 2x.

Prețul:
Panasonic GF5 cu obiectiv 14-42 mm (negru, alb, maro) – 1999 lei la F64 (ofertă specială temporară de la 2099 lei).

AMBALARE

Cutia conține aparatul, acumulatorul, obiectivul și încărcătorul, precum și o curea de gât. Nu este inclus un parasolar pentru obiectiv.

CONSTRUCȚIE

Aparatul nu pare deloc fragil. L-am utilizat cam o lună, înghesuindu-l în geantă și buzunare și nu are nici cel mai mic semn de uzură. Butoanele au cursa mică și fără spațiu mult în jurul lor prin care ar putea intra praful. Comutatorul on/off este mic și puțin ieșit în afara aparatului.

În partea de sus se găsesc butoanele de declanșare, on/off, record și un buton iA, care comută modul de fotografiere între Automat și selecția de moduri manuale sau scene speciale.

Obiectivul de kit are funcțiile de control al zoom-ului și focalizării pe comutatoare, ca la camerele compacte. Pare ciudat, dar nu este; zoom-ul este oricum de 3x și îl parcurgi rapid din buton, iar acesta îți oferă un control fin al zoom-ului în timpul filmării, când nu apare acele “salturi” specifice unei rotiri manuale a inelului unui obiectiv. Butonul de focalizare manuală poate fi acționat după ce aparatul a focalizat automat pentru a corecta sau modifica planul respectiv.

Grip-ul lui GF5 este acceptabil. Nu-i așa mare ca la alte aparate mirrorless testate, dar nu-i nici prea mic ca să te temi că-l vei scăpa din mână. Materialul folosit ajută mult la asta, nefiind alunecos, iar pe față și pe spate ai câteva zone cauciucate pentru o prindere mai bună.

Spatele este destul de spartan. Te bazezi mult pe ecranul tactil, dar funcțiile principale sunt accesibile din joystick-ul clasic de control și din butonul Q.Menu/Fn1 de dedesubt.

Flash-ul este punctul fragil al lui Panasonic GF5. Iese la o apăsare de buton, dar are un sistem complex de “împachetare” și dacă-l uiți pe afară atunci când bagi aparatul în geantă l-ai rupt cu siguranță.

FOTOGRAFIERE

Mi-a plăcut reproducerea bună a culorilor. Nici una nu este suprasaturată sau din contră, prea puțin intensă. În toate fotografiile văzute, am avut senzația că au ieșit exact cum vedeam scena și cu ochiul.

Flash-ul este destul de performant pentru dimensiunea sa redusă. Fiind montat pe acel sistem flexibil, îl poți ține în sus cu degetul pentru a asigura o minimă reflexie din tavan. Din păcate, nu există opțiunea de a reduce intensitatea flash-ului, acesta având o singură putere.

Pe timp de noapte Panasonic GF5 face fotografii bune, pe care le poți utiliza fără probleme, chiar dacă zgomotul de imagine se observă atunci când examinezi detaliile. Poți limita valoarea ISO la una maximă, caz în care ai nevoie de trepied sau de o mână foarte stabilă.

Focalizarea este rapidă. Poți faci click oriunde pe ecran pentru a muta acolo zona de focalizare, iar din rotirea joystick-ului poți mări sau micșora acea zonă. Nu am observat acel fenomen de hunting care m-a deranjat la Canon EOS M și la Samsung NX1000, semn că software-ul din Panasonic și sistemul de focalizare sunt bine gândite. Ce nu mi-a plăcut este că nu poți opri funcția tactilă a ecranului și mereu îl apăsam din greșeală, mutând în altă parte punctul de focalizre.

Autonomia este de aproximativ 350-400 fotografii, cam ca la orice alt mirrorless testat recent.

INTERFAȚA

Aparatul comută prin apăsarea butonului iA între modul complet automat și cele manuale sau scene speciale. Pe acestea le modifici fie din ecranul tactil fie prin meniul principal.

Butonul Q.Menu îți asigură acces rapid la funcțîi precum ISO, formatul fișierelor sau tipul de declanșare (știe și bracketing, dar nu poți regla treptele de +/- EV). Din păcate, lipsește de aici o opțiune de a modifica expunerea pe Total/Centru/Spot, funcție pe care în anumite situații o schimbi de la imagine la imagine. Pentru a schimba modul de expunere, intri în meniuri din 2-3 apăsări de buton.

Un alt punct slab al interfeței este lipsa opțiunii de “neon” în setările balansului de alb. Adică ai automat, lumină solară, nori, bec cu incandescență, dar nu și tub cu descărcare. Pentru astfel de situații, reglezi singur temperatura de culoare din același meniu.

În rest nu am mai multe de spus. Nu umbli așa des în interfață, iar opțiunile principale sunt disponibile rapid într-un meniu bine organizat.