Ce mai e prin Sinaia si Brasov

Miercuri am urcat la Cota 1400 cu telecabina şi am coborât cu telegondola. Recomand acest traseu tuturor celor care vor să facă un pic de mişcare şi în plus vedeţi peisajul din ambele cabine. E 15 lei plus 10 lei pentru un adult. La Cota 1400 era pustiu şi naşpa şi nici o urmă de zăpadă. Trist rău, am stat 10 minute şi am coborât. Telegondola însă te lasă undeva în pădure, mai sus de Taverna Sârbului, şi până în oraş e ceva de mers pe jos, deşi mie tocmai această plimbare îmi place şi îmi dă ocazia de a mai vedea ce hoteluri, pensiuni şi vile au mai apărut în zonă.

***

Sinaia e un oraş cu două aspecte. Pe de o parte sunt străzile pline de vile şi pensiuni moderne, cu grădini frumos amenajate, cu ferestre mari şi terase cu vedere la munţi sau la Valea Prahovei. Pe de altă parte, sunt zone vechi, sărace, dărăpănate (gen strada Furnica). Şi cele mai deranjante sunt zonele cu gunoaie. Pe iarbă, pe terenuri unde nu s-a construit nimic, în pădure, pe scările care fac legătura între străzi şi în alte locuri sunt aruncate gunoaie. Sticle, cutii de bere, de iaurt, damigene de 5 kg de smântână de la restaurante, o grămadă de resturi, toate aruncate acolo doar pentru că respectivilor oameni le e lene să le ducă la un tomberon. Aşa că le aruncă fără nici o remuşcare la 50 de metri de locul unde locuiesc şi nu le va strânge nimeni prea curând.

***
Ieri am fost la drum, din Sinaia întâi la Mănăstirea brâncoveanească de la Sâmbătă de Sus, via Braşov. Îmi place foarte mult zona de la ieşirea din Braşov, de după Ghimbav şi Codlea, şi până spre Făgăraş. Ţara Bârsei cred că se numeşte şi este un ţinut de dealuri pitoreşti, cu un drum Brașov-Sibiu excelent refăcut şi cu munţii Făgăraş mereu prezenţi în stânga ta. La mănăstire a fost destul de pustiu şi în această perioadă îi lipseşte splendoarea pe care o are primăvara şi vara, când e plină de flori curtea interioară.

***
La vreo 3 km înainte de mănăstire e o bifurcaţie de drum şi sunt două indicatoare mari şi late: Mănăstirea Brâncoveanu, la stânga; Castelul Brâncoveanu, la dreapta. Nefiind niciodată la castel, am luat-o spre el după ce am terminat de văzut mănăstirea. Acela era însă singurul indicator. După vreo 2 km de mers printr-un sat, am ajuns la altă bifurcaţie, dar fără nici un indicator către castel. Am luat-o la întâmplare spre munţi, cu gândul că într-acolo o fi făcut şi Brâncoveanu acel castel. Încă 5 km, altă bifurcaţie, iarăşi nici un indicator. Am cotit la întâmplare. Am mai mers 2 km, n-am găsit nimic, nu păream a fi mai aproape nici de munţi nici de castel aşa că  m-am întors, înjurând turismul românesc.

***
În Făgăraş se construieşte o ditamai biserica, înaltă cât un bloc de 8 etaje şi cu un dom auriu care se vede de la câţiva kilometri. Prima oară am crezut că e OZN, aşa mare părea în zare. Pe dealurile din apropiere de Braşov o Octavia din faţa mea se bagă să depăşească un camion mare. Termină depăşirea trecând la limită printre acel camion şi un altul care venea de pe contrasens. Faruri, claxoane, frâne din partea ambelor camioane. 20 de metri mai încolo pe sensul nostru drumul se lărgea şi se crea o bandă suplimentară de urcare.

***
GPS-ul m-a ghidat spre Poiana Braşov pe partea dinspre Râşnov. Drumul e un pic mai îngust decât cel clasic, dar în stare foarte bună. Sus în staţiune era, mare surpriză, pustiu! Parcarea de la Șura Dacilor era goală. În afară de nişte muncitori care pavau curtea interioară a unei pensiuni, am mai întâlnit maxim 20 de persoane care bântuiau prin staţiune. Când a apus soarele, oameni mai puteau fi găsiţi în vreo 2-3 restaurante mai celebre, cum ar fi Vânătorul sau Coliba Haiducilor, unde am mâncat şi eu. Brașovul arată superb de la înălţimea parcării special amenajate pentru privit, undeva pe drumul care coboară de la Poiană. În lipsa unui DSLR am renunţat să fac o fotografie pe timp de noapte.

***
Drumurile noastre sunt deficitare la capitolul marcaje. Prin acelaÅŸi indicator de “curbă periculoasă” (săgeÅ£ile alb-rosii) se marchează curbe pe care nici nu le observai ÅŸi prin care toată lumea trecea cu 120 la oră, dar ÅŸi curbe de genul celor de la TimiÈ™ul de Jos, care sunt printre cele mai tari din România. Eu aÅŸ face altfel, aÅŸ pune indicatorul de curbă periculoasă ÅŸi sub el scris mare viteza recomandată în acel loc. Dacă ai 80 la oră ÅŸi Å£i se recomandă o viteză de 30 în acea curbă, poate o laÅŸi mai moale. Ceva în genul raliurilor, unde pilotului i se recomandă treapta de viteză ÅŸi i se spune dacă după apex curba se deschide sau devine ÅŸi mai strânsă.

***
Câteva fotografii banale făcute în aceste zile. Am şi unele care îmi plac foarte mult şi le voi prezenta mai pe larg în alt post.