Pentru că aş vrea să-mi permit să văd şi filmele proaste, nu doar pe cele bune. Ultimul Twilight, numit în engleză Breaking Dawn, ceea ce în română se traduce prin “în sfârşit vine şi ziua”, pare a fi un astfel de film. De ce aş vrea să-l văd? Filmele proaste, dar cu pretenţii, sunt amuzante prin stupiditatea lor.

De exemplu ratez astfel de momente:

Nu am văzut al treilea film. Ştie cineva să-mi zică ce anume s-a întâmplat în el? Întreb pentru că al doilea film se termină cu momentul în care Edward vampirul sclipicios o cere în căsătorie pe Bella, iar al patrulea film începe cu nunta lor. A fost un film întreg în care ea a zis da? S-a gândit tot filmul? A luat în considerare mai multe variane şi a avut conflicte interioare?

E un fragment din cronica lui Ovidiu Sîrb, pe care vă rog să o citiţi integral, plus live text de la film.

Când am văzut trailerul, acum vreo două săptămâni, mi-am zis “aoleu, asta e celebra serie Twilight? Cu nunţi emotive şi sarcini cu probleme?”. Trailerul m-a făcut să cred că momentul culminant este dacă actriţa principală, care pare atât de entuziasmată de tot ce se întâmplă încât pare mai plictisită şi mai lipsită de viaţă decât o contabilă din multinaţională, va da naştere cu succes copilului sau nu. De la Lună Nouă la luna a noua, cum am văzut scris pe undeva. Iar chestia asta are milioane de fani?

Chiar nu cred că este un caz de copiere, pentru că nu era timp şi sunt mai deştepţi de atât cei care coordonează site-urile. Aşa că în schimb mă întreb dacă Apple impune această prezentare. Mă uit şi la butonul de Detalii, care nu seamănă cu butoanele obişnuite din site-urile operatorilor.

La scor avem aşa:

• 1-0 pentru Orange deoarece în primul carton precizează data lansării, nu doar “în curând”. Informaţie dintr-o privire. Plus buton Detalii, care la Cosmote lipseşte de tot.
• Vodafone egalează traducând descrierea iPhone 4S în română. “The most amazing iPhone yet” devine deci “mai surprinzător ca oricând”.

Dar serios, a venit de la Apple totul?

Aș adăuga că, în funcție de numărul de site-uri la care te-ai gândit din prima la prostii, se poate trage o concluzie privind cât de obsedat sexual este fiecare.

La petrecerea Alex Gâlmeanu / Decât o Revistă am primit şi câteva cartonaşe suport-pentru-pahare cu sigla Grolsch pe ele. Cum sunt un mare fan al acestei beri, le-am luat cu gândul că le folosesc acasă, unde am mereu vreo două pe birou. Abia acasă am observat că au nişte mesaje amuzante imprimate pe ele. Cel cu SMS-ul către mamă este atât de adevărat!

Cu burta!

Bănuiesc că în alte vremuri bărbatul familiei, cu mâinile tăbăcite de muncă şi pielea arsă de soarele zilelor de vară, intra în pădure după mâncare, neavând la el decât un arc sau o suliţă sau poate o puşcă. Patru ore mai târziu ieşea triumfător, târând după el vreun leş de mistreţ sau cerb, trântindu-l în faţa nevestei şi spunându-i “na femeie, ai ce mânca încă două săptămâni; acum fierbe-mi nişte vin şi pansează rana asta, că mi-a băgat bestia cornu’ prin piciorul meu”.

Această scenă mi s-a derulat în faţa ochilor zilele trecute, când eram în Cora. Un tip mai plinuţ se uita cu atenţie pe produsele de la raionul de apa îmbuteliată. La un moment dat întinde fulgerător mâna spre o sticlă de apă, de parcă ar fi găsit una cu aur, o ia la piept şi apoi strigă cât îl ţine gura, de parcă am fi pe stadion “am găsit-oooooo!”. Să dea dracii de nu m-am speriat când l-am auzit pe unul răcnind lângă mine, într-un loc în care nimeni nu răcnește, bucuros că a găsit o sticlă de apă, de parcă n-ar fi fost un raion întreg acolo plin cu aşa ceva.

Şi faza cea mai tare este că apare nevastă-sa, păşind mai rapid decât de obicei, se uită la sticlă de apă, se uită la soţul ei şi exclamă “aah, ce bine!”. Dar se uită la el cu mândrie, de parcă ar fi vânat cu mâna lui un mistreţ, nu doar ar fi ridicat o sticlă de apă din raft.

Bărbatul modern este cam pămpălău, dar noroc ca acum totul este la raft, iar femeile par a fi mulțumite ca se descurcă printre ele.

Deci vorbim de bondari, care prin definiţie zboară încet şi sunt leneşi şi doar bâzâie enervanţi prin aer. Ei bine, oricât de leneş ar fi un bondar, cel românesc este şi mai leneş, sau cel puţin aşa am înţeles eu dintr-un reportaj despre agricultură în care se spunea că sunt preferați bondarii belgieni, care sunt mai muncitori.

Deci cum frate? Şi bondarul naţional este un puturos sau măcar mai lent şi mai fără chef de muncă decât cei străini? Urmează să aflăm că iarba creşte mai încet în România, nu se ştie de ce, dar aşa creşte, sau că ceasurile atomice din România rămân inexplicabil în urmă. Ce mai urmează? Broasca ţestoasă străină mai rapidă decât ţestoasa românească? Apoi vor demonstra cercetătorii că viteza luminii este mai mică în România decât în orice altă parte a universului, de inclusiv Einstein se va răsuci în mormânt de nedumerire.

De un lucru sunt însă sigur: bondarul acela belgian, atât de harnic încât e preferat și de agricultorii români pentru polenizarea recoltelor, o s[ mai zboare vreo două luni așa vesel și rapid. Apoi o sa vadă că bondarul românesc stă și trândăvește mai multe ore pe zi, își ia pauza de masă mai lungă, vineri pleacă mai repede la cuib, așa că după un timp și bondarul belgian își va spune “bag picioarele, nu mai trag nici eu”.

via ProTV.