State of nwradu – ediția de decembrie 2023

The nwradu is feeling good. A fost o lună mixtă, cu bune și rele. Cele bune ar fi că mi-am găsit un ritm mai bun decât în trecut și am și ieșit mai des în oraș cu toată lumea. Cele rele ar fi o răceală din aceea de hârâiam în timp ce respiram ca un motor defect, asta între două crize de tuse.

A fost o lună plină. Sunt vreo 5 săptămâni de la ultimul articol state of nwradu, dar par mai multe de atât. Am recitit articolul din noiembrie și îl încheiam răcit. Dacă nu-l scriam așa târziu pe acesta de decembrie, probabil că-l încheiam la fel; acum, în schimb, sunt pe recuperare și vineri m-am simțit semnificativ mai bine decât joi.

În săptămână de după Black Friday am fost cu toții răciți, dar după ce am trecut peste asta am revenit și cu chef de muncă pe blog. Am scris multe articole în acea perioadă, unele încă nepublicate pentru că au mai apărut altele și mai importante între timp.

Mi-am îndeplinit tradiția de după Black Friday, am cumpărat un rib-eye bun și l-am gătit acasă. În acest an l-am luat de la Cau, vecini cu Vaca Muuu în Piața Floreasca, și a fost o friptură foarte bună. Sous-vide o oră, apoi crustă în tigaie încinsă și mâncată alături de salată și un vin roșu bun.

A fost și un final plin de lună. S-a încheiat campionatul de Formula 1, sezonul acesta mi s-a părut foarte bun și îl aștept cu plăcere pe următorul. Am mers la prezentarea noii Dacia Duster și mi-a făcut mare plăcere să văd dezvelirea mașinii. A mers bine de tot și clipul video făcut acolo, s-a dus organic spre 60.000 de views.

De 1 decembrie aveam planuri de mers la semi-munte (deal?), undeva pe lângă Focșani, cu alte două cupluri cu copii de vârsta lui Alice. N-a fost să fie. Cei de la pensiune ne-au anulat rezervarea. Motive personale îi împiedică să fie acolo, au zis ei; a cam coincis asta cu momentul în care cineva dintre noi a cerut factură pentru viitoare cazare. Nu știu care o fi adevărul. Observați însă că n-am sărit pe blog să-i înjur pe respectivii și să-i acuz de neseriozitate. Poate chiar au avut un motiv îndreptățit să anuleze și oricum prefer să scriu despre ceva bun ce mi s-a întâmplat, nu despre ceva rău.

A fost însă imposibil să găsim din scurt o altă cazare, așa că am rămas în București. A fost frumos și aici oricum, am ieșit în oraș, Alice a rămas cu bunicii ei și eu și Matilda am văzut chiar și un film la cinematograf (The Marvels, că în Napoleon știam deja în detaliu ce se întâmplă), ne-am plimbat pe la luminițe șamd.

A venit Moș Niculae. Am fost invitat la câteva petreceri de Crăciun și m-am și dus. M-am urcat pe acoperișul unui magazin Penny ca să le inspectez luminatoarele și panourile fotovoltaice. Am cărat cu Matilda un brad și apoi am împodobit casa alături de Alice.

A fost o perioadă plăcută. Când am scris articolul despre burnout-ul spre care mă îndreptam pe la început de noiembrie am remarcat două comentarii. Unul m-a binedispus pentru că spunea că probabil încerc să fac SEO pe cuvântul burnout. Altul m-a făcut să-mi dau seama că scrisul unui blog o fi o relație bidirecțională, în sensul că ai o oarecare obligație să oferi cititorilor constant postări noi, dar în același timp nu moare nimeni dacă într-o zi public doar una. Sau deloc.

Așa că au fost și zile în care am avut un articol plus știri, iar uneori articolul era scris cu ceva timp înainte. Eliberarea de stresul de a avea conținut în volumul uzual pe site mi-a prins tare bine. N-am mai avut nici o remușcare când am făcut altceva într-o zi.

M-am simțit apreciat pentru că în ultima vreme au venit vreo două branduri la mine și au spus “Radu, ne place blogul tău, hai să facem o campanie.” Sunt branduri care de obicei stăteau doar pe Instagram pe la influenceri cu cifre mari, așa că m-am simțit bine.

O lună cu multe momente bune. Au fost și momente rele. Pe 10 decembrie Alice a răcit. Ne-a dat și nouă după o vreme. Ea a avut o răceală ușoară, vreo 2 zile de febră ușoară, tuse, durere de urechi, chestiile uzuale. I-am dat tratamentul uzual. Vineri deja medicul a zis că-i sănătoasă, ceea ce a prins bine pentru că luni avea la grădiniță o serbare cu Moș Crăciun și nu voiam să o rateze.

Eu și Matilda, însă, am răcit mai serios. S-a cunoscut și că ne-a prins pe un fond de oboseală cronică și pe o tuse care ne rămăsese din trecut. N-am făcut decât o febră ușoară într-o zi, dar în schimb am depășit recordul mondial la curs nasul și tușit. La un moment dat făceam sunete în timp ce respiram. Îmi chițăia ceva în gât, altădată hârâiam ca Darth Vader, uneori aveam câte o criză lungă de tuse în care mă așteptam să scuip un plămân.

A trecut și asta, eu sunt pe recuperare acum. Vineri chiar am tușit foarte puțin, la fel și Matilda. Problema cu răceala aceasta este că ne-a pus bețe în roate la diverse planuri. În fiecare an ne place să chemăm pe la noi fini și nași, să dăm cadouri între mâini și sticle pe gât, dar acum noi tușind ca două motoare gripate, n-am făcut asta.

Alice, care s-a recuperat mult mai repede, este de o săptămână la grădiniță.

M-a impresionat de Moș Nicolae. Seara, pe drum spre casă, îi zicea Matilda că vine Moș Nicolae să lase cadouri la copiii cuminți, iar Alice nu știu de ce tot repeta că n-a venit moșul, n-a venit moșul.

Când am intrat în casă și a văzut biscuiți și fructe în ghete a scos deodată un chițăit de fericire, a alergat acolo, s-a trântit în fund, s-a uitat la toate, ne-a înmânat o pungă de biscuiți și ne-a zis “asta, asta!” Și i-am dat pe loc și a fost foarte fericită.

Vreo oră mai târziu, Moș Nicolae i-a mai lăsat ceva în pantofi, o mică jucărie. I-am zis noi să verifice din nou ghetele, poate a mai apărut ceva, și când a văzut încă o cutie acolo a făcut o piruetă în fața lor. M-a impresionat asta. A fost atât de fericită încât a făcut un cerc complet, 360 de grade, și râdea mult de încântare.

Abia aștept să descopere și cadouri sub bradul de Crăciun.

A fost răcită, dar a trecut cu bine peste ele. Vorbește mult, pare că va fi guralivă. Ne întreabă despre diverse obiecte ce sunt sau ce fac. Ne-a uimit ieri pentru că știa că mamaia și tataia sunt “la Galaț”.

La grădiniță a venit cândva un Moș Crăciun costumat. Alice în general se sperie de mascote, Tom și Jerry și Mickey Mouse mari etc, așa că pentru Moș Crăciun am pregătit-o noi un pic, i-am tot arătat imagini cu moșul și i-am spus că va aduce cadouri.

Întâmplător în acest an Matilda a fost moșul pentru grupa ei de la grădiniță. Noi ne-am ocupat de luat 13 cadouri identice pentru copii, plus punguțe și fructe, și le-am dus acolo pentru a fi scoase din tolba moșului în acea zi. Din ce-am înțeles de la educatoare, Alice tot s-a speriat când l-a văzut pe Moș, dar apoi a prins curaj și avem și fotografii care să dovedească asta.

Ne-a ajutat și să împodobim bradul, apropo, iar din când în când ia decorațiuni de prin casă și le mută în altă parte și le agață de alt mâner. Am avut dreptate când am spus că acesta va fi de fapt primul ei Crăciun adevărat.

 

Matilda a condus aproape la fiecare drum pe care l-am făcut prin oraș. Conduce tot mai bine.

Apropo de cât de impresionat am fost de bucuria pe care a trăit-o Alice primind un cadou, mă bucur că luna aceasta Matilda a avut o strângere de fonduri pe la muncă pentru niște copii nevoiași. Ea i-a cumpărat cuiva o pereche de pantofi Nike și i-a umplut și cu dulciuri și a trimis totul împachetat cadou. Sper că cineva a resimțit o bucurie similară.

Noi doi donăm lunar în diverse direcții și la mai multe organizații. Tot simt că nu-i niciodată suficient pentru diferențele mari din societatea noastră.

Anyway, încă o lună în care mi-am zis că îi cer Matildei să-și scrie singură secțiunea aceasta și n-am reușit să pun asta în practică. Poate din 2024.

 

Am văzut The Marvels, după cum spuneam. Mie mi-a plăcut filmul. Îmi pare rău de el că a apărut exact când s-a săturat lumea de supereroi. Este și un film targetat mai degrabă spre femei și adolescente, dar umorul le-a ieșit bine, acțiunea este ok, Brie Larson mi se pare în continuare foarte plăcută ca persoană și gesturi.

N-am apucat să vedem Rebel Moon, care se lansează pe 22 decembrie pe Netflix. Voiam să-l vedem chiar în seara de vineri, dar nu a fost posibil. Știu că review-urile sunt proaste și că se spune că este o îmbinare de multe alte filme, dar fix asta vreau să descopăr.

Ne-am uitat la The Crown, ultimul sezon. A fost un serial care mi-a plăcut foarte mult și cred că-l voi revedea cândva. Bine făcut de la cap la coadă, bine structurat, cu actori de top — una dintre realizările de excepție ale Netflix.

Am mai văzut niște stand-up pe Netflix și Disney+, ultimul sezon din Roast Battle pe YouTube. Am ascultat podcast-uri de la Mel Robbins, în special acum unul recent despre care voi dori să scriu. Este despre 6 întrebări pe care merită să ți le pui ca introspecție despre anul încheiat și ce vrei de la 2024. Mi se pare un exercițiu bun pentru fiecare.

Eu m-am jucat Door Kickers 2, care merge pe vechiul meu laptop cu Windows și placă MX250.

Am mâncat și băut bine. Cum ziceam, un rib-eye de Black Adam Angus bine maturat. Apoi, zilele trecute am fost cu Matilda la Grano pentru prima oară și mi-au plăcut aperitivele și pastele lor. Sardin, aici lângă noi la Timpuri Noi, este de același nivel, și am fost și acolo o dată în decembrie.

Am fost și la Jeonjuu, un restaurant coreean din Centrul Vechi. Specificul aici este că-ti poți faci grătar chiar tu la masă, fiecare masă vând plită incorporată. Inedit ca experiență, dar e de muncă, abia apuci să bagi și în gură în timp ce tot întorci carne pe grătar și ambalezi ingrediente în foi de salată. Bibimbap-ul a fost și el foarte bun.

Am avut câteva ieșiri foarte plăcute în oraș cu prietenii. Voi spune chiar rude, o mare parte dintre ei fiindu-ne deja nași sau fini.

Matilda m-a dus într-o zi la un local numit DeSoi, care face un brunch bun. Este genul acela de local-alimentară, cu tot felul de delicatese expuse pe la rafturi, și aș mai reveni.

Într-o plimbare prin Piața Amzei am descoperit un local numit Bastoni, pe Calea Victoriei, care face panini italienești cu ingrediente premium. Am mâncat și noi câte unul, a fost bun.

Am mâncat foarte bine și la Yusuf Kebap, un restaurant turcesc mare aici pe la Timpuri Noi. Chiar excelentă mâncarea, ne-am spus că sigur mai revenim. O să scriu câteva articole separate despre acestea, le merită.

De 1 decembrie am mers la o masă mare-mare în familie, vreo 12 persoane, la Caru cu Bere. Ne-au pus jos, în cramă, unde a fost perfect. Era liniște, eram feriți de vânzoleala incredibilă din salonul principal, mâncarea a fost foarte bună și porțiile prea mare.

 

Am băut un cocktail la Casa Mița Biciclista. Ne-am cumpărat brânzeturi de la Amis de la Fête, iar într-o zi i-am chemat pe părinții mei la un platou de mezeluri și brânzeturi și câteva pahare de vin.

Dacă vreți niște ponturi bune, jumările Marcel și costița afumată Ilinca, ambele luate din Freshful, sunt excelente. Mulțumesc, Mariciu!

Eu am băut suplimentar și la Negroni Aperitivo Bar, la parterul clădirii Tandem din spatele Novotel. Plăcut barul, bun și Negroni-ul, dar mai bun mi s-a părut cocktailul Aviation, care este mai greu de găsit prin București.

Mi-am luat de Black Friday tequila 1800 Anejo și Volcan, dar nu le-am desfăcut încă. Ginul japonez Ukiyo, despre care am mai scris aici, rămâne cea mai bună descoperire din ultima vreme. Chiar este excelent, a devenit preferatul meu și, dacă vreți acum o tărie, luați-o pe aceasta.

Am mâncat cozonac bun de la Ana Pan. Au unul numit cozonac by Chef Alex Cirtu, care-i foarte bogat în ingrediente și gustos.

Am băut cafea la Origo și la Mabo și la Grain Trip și la Wildwood, o cafenea cu cocktailuri pe Nicolae Titulescu aproape de intersecția cu Banu Manta. Am citit cândva în ZF despre ea, acum câteva luni, făcută de doi români care au lucrat prin SUA și au revenit acum în țară. Are multă concurență în zonă de la Saint și Mabo și arată mai degrabă ca o cafenea de cartier, dar s-a descurcat onorabil pentru cocktail și cafea.

Am mâncat de vreo două ori și înghețată de la Gelateria Romana, care a devenit preferata mea. Adică și Velocita și Moritz Eis și alții au înghețată foarte bună, dar de obicei este de câte o singură aromă. Gelateria Romana are și combinații foarte bune, Crocante alla amarena (sper, lol) și Farcito 3 mi s-au părut excelente.

Iar acum, Crăciunul! Vă urez “fie ca” în alt articol, nu acum. Următorul state of nwradu vine după sărbători, la mijlocul lui ianuarie, în care vă voi spune cât de mult am mâncat. Până atunci, să veți o lună bună!