Oameni și maci

Poetul dacă doarme netulburat în flori
treziţi-l voi prieteni căci vin scerători
cu palme înroşite ascunse printre maci
dacă eu tac tu mâine n-ai nici un drept să taci.
De mii de ani pământul precum un ceas e-ntors
aceiaşi cai mănâncă mereu acelaşi orz
unde mormântul ţine în braţe alt mormânt
ning oase de luceafăr pe-o gură de pământ
şi dragostea se duce mai sus de noi mai sus
iubim chiar răsăritul ce ne-a promis apus
cum ne-am întins în zare cu trupul ca un pod
şi-am îmblânzit zăpada venind din Polul Nord
şi fiarele vărsate de prea străine cuşti
(târziu în loc de gloanţe ardeau cuvinte-n puşti)
le-om arăta o ţară cu grâu păzit de maci,
când eu nu tac tu mâine n-ai nici un drept să taci.

Grau pazit de maci (Mircea Dinescu)

Opium

N-am si n-am avut niciodata cont de Instagram sau Facebook si tot am poze in maci. Ba chiar de dinainte sa stiu ca ar exista o chestie numita internet. Bine, corect ar fi spus ca ai mei au poze cu mine in maci, ca pe ei ii doare sa aiba poze cu mine, mie mi-e de-ajuns cat imi vad moaca accidental intr-o oglinda sau intr-un ecran.