Oamenii care au prins din plin perioada comunistă cred că au rămas marcaţi de sărbători precum ziua lui Ceauşescu, deoarece astăzi mulţi dintre colegii mai în vârstă mi-au spus, în mod spontan, de această aniversare. Probabil că le-a rămas întipărită în minte, ca şi Crăciunul sau Sfânta Maria. Eu, care aveam 7 ani la Revoluţie, nu mai ţin minte foarte multe din acea perioadă. Ceva însă tot ţin minte. Ce refoloseam, ce “reciclam” şi cum puteţi citi,... | 4 comentarii

Dacă nu mă înşel, este pentru prima oară când văd acest sistem de precomandă ce s-a implementat pentru Playstation Vita la eMAG. Ştiţi cum era precomanda clasică… dădeai comanda şi fie o plăteai în avans fie nu, dar sperai să-ţi vină produsul atunci când intră în stoc. Eu am scris de mai multe ori că-mi doresc să văd asta pe multe categorii de produse, nu doar pe cele câteva “vedete” care apar anual (gen iPhone, iPad).

Pentru Playstation Vita precomandă înseamnă să plăteşti un mic avans de 150 de lei. Banii îi primeşti înapoi sub forma unui voucher de fix aceeaşi sumă, voucher cu care poţi achiziţiona un Vita atunci când va apărea în stoc. E precizată şi data la care intră în stoc, 22 februarie, precum şi preţul la care va intra, adică 1150 şi 1350 lei pentru modelul fără şi respectiv cu 3G. Din aceşti bani se scad cei 150 daţi ca avans.

E mai bine, e mai rău?

Pachetul de precomandă e aici.

Mă uitam pe anunţul magazinului Koyos.ro despre noile “carduri Curaj“, în spatele acestui nume inedit (e pe ideea “curaj la cadouri”) ascunzându-se de fapt un card de cadouri. Vrei să-i faci cuiva cadou ceva de 500 de lei, dar nu ştii exact ce-şi doreşte? Dai acei bani pe un card Curaj de 500 de lei, îi faci cadou cardul respectiv şi cu el în mâna omul se duce şi-şi cumpără ce vrea de acea valoare.

Principiul nu este nou şi totuşi, gândindu-mă la practicile magazinelor online din România, nu este foarte răspândit la noi în ţară. Puţine magazine eliberează astfel de carduri cadou, iar cele care o fac în general nu bat monedă pe treaba asta, fiind doar o mică secţiune ascunsă într-un colţ obscur al site-ului.

Mie sistemul mi se pare foarte avantajos. Poate că e ziua unui coleg la muncă şi, în loc să primească acele bonuri cadou ce pot fi cheltuite doar prin Carrefour şi Cora, îi dai un card cadou la un magazin de IT&C, ca sigur găseşte ceva de luat. Sau la magazine de haine sau de articole sportive. Culmea mi se pare faptul că sistemul nu generează cheltuieli pentru magazinele online (e doar o chestie software, ca emiterea unui voucher), dar în practică magazinele fizice l-au implementat cu succes mai mare, aproape orice magazin de mall putând să emită aşa ceva la cererea clienţilor.

Acum aproximativ un an am înlocuit vechile ferestre ale camerei cu unele tip termopan. Nu ceva super-super, ci un model cu 3 camere, low-e luat de la Aplast. După ele mai am oricum şi un balcon pe care costă prea mult să-l închid.

Ce-am observat după un an de testare? (review de termopane… suuuper). Temperatura medie în cameră a crescut cu 2, hai 3 grade. Adică dacă înainte erau 21 de grade şi-mi era frig, acum sunt 23 şi ceva şi îmi este mult mai bine. Nu s-a transformat dintr-o dată din peştera în saună, n-au fost alte efecte senzaţionale, ci două grade în plus, dar care se simt.

Poate cel mai mare avantaj este liniştea. Ştiţi cum sunt termopanele, nu se mai aude nimic prin ele. Nu mai aud claxoane, nu mai aud petarde, nu mai aud zumzet de copii mici atunci când ies de la şcoală, nu mai aud vântul sau ploaia sau viscolul care este acum afară. Dacă nu poţi să dormi din cauza zgomotului stradal, pune termopane, diferenţa este imensă.

Dacă ţin bine minte, am dat 1100 de lei pe o fereastră de 900 x 600 cu deschidere dublă şi pe o uşă de balcon de 2000 x 800 cu deschidere normală, plus plase de ţânţari.

Aşa mi se pare mie că spune Michel Telo în melodia Ai Se Eu Te Pego. Zice la refren “demisia, demisia”…

Înapoi la ale noastre, am rămas uimit să-l aud ieri seară pe Băsescu discutând despre problema demisiei şi explicând de ce nu şi-o va da. Nu contează motivele. Mie mi se pare că acest subiect nici măcar nu trebuia deschis, ci ignorat ca şi cum n-ar fi fost în discuţie.

Care ar fi motivul demisiei? Faptul că 1000 de oameni cer în fiecare zi acest lucru, în Piaţa Universităţii? Bine, bine, dar v-am văzut, acei 1000 de oameni reprezintă o jumătate de miime din locuitorii Bucureştiului. Raportat la cei 20 de milioane ai ţării, mia de protestatari reprezintă 0.005% dintre români.

Bun, hai să facem socoteala raportat la numărul de români cu drept de vot, ok? Şi să includem şi protestatarii din celelalte oraşe, nu doar din capitală. Înseamnă cam 20.000 de oameni dintr-un total de 14 milioane, adică 0,14% din cei cu drept de vot.

Nici măcar un procent! Nici măcar un procent dintre oamenii cu drept de vot nu au ieşit în stradă. Iar Băsescu a ieşit preşedinte prin votul a aproximativ 5 milioane de oameni. De ce s-ar gândi la demisie? Eu în locul său nici măcar nu aş fi deschis subiectul, nici măcar nu m-aş gândi la proteste. Poate dacă ar demonstra 2 milioane de oameni mi-aş face probleme. Poate dacă s-ar strânge lume cât să umple Piaţa Revoluţiei, aşa cum s-a întâmplat în ’89 în fața sediului CC.

Vă zic eu, revoluţia este doar la televizor. Televiziunile amplifică totul, vorbesc de revoluţii şi demisii, arată cordoane impresionante de jandarmi şi iau interviuri din mijlocul protestatarilor. Care sunt o mie la număr! Cred că sunt mai mulţi oameni care îi filmează şi îi păzesc pe cei ce protestează astfel.

Acum câteva zile vă spuneam că am o cameră foto compactă Sony HX9 la teste. O iau zilnic la mine şi am mai făcut fotografii şi filme cu ea, dar până acum, din cauza vremii, simt că nu am capturat nici o imagine care să îi facă dreptate camerei.

Totuşi, iat-o mai jos în imagini, ca să vedeţi cum arată. În clasa point-and-shoot nu este cea mai mică, dar acest lucru este perfect scuzabil când afli că are un zoom optic de 16x, iar pentru un astfel de obiectiv e nevoie de ceva grosime. Oricum, încape fără probleme în buzunarul de la pantaloni sau în geantă.

Pot să mai spun şi că se simte calitatea premium a celui mai bun model Sony din clasa ei. Este bine făcută, bine îmbinată, plasticul pare de calitate şi pare rezistent.

E uşor de folosit, iar modul Auto se descurcă bine în majoritatea cazurilor. Ecranul LCD este de foarte bună calitate. Un pic dezamăgitor este butonul de On/Off, care e aşa mic şi retras în corpul aparatului încât uneori este dificil să-l apăs.

Fotografiile făcute cu Sony HX9 mi se par foarte bune (pentru clasa ei, că nu e vreun DSLR). S-ar putea să fie ceva de acest senzor Exmor cu care se laudă camera deoarece imaginile făcute pe înserate mi se pare că au ieşit foarte bine. E ceva zgomot în ele, dar nu e deranjant şi se înţelege foarte bine ce am fotografiat. Eu mă declar mulţumit.

Filmarea este foarte bună. Aparatul filmează Full HD cu 50 fps, inclusiv la calitate Blu-Ray. Ce să mai zic, se cunoaşte calitatea Sony şi ştiinţa lor în domeniul senzorilor.

Iată ce înseamnă zoom 16x.

Alte câteva imagini de test găsiţi pe SkyDrive la rezoluţia originală, aşa cum au ieşit din camera de 16 megapixeli. Ca orice camera high-end, are stabilizare optică, detecție de zâmbet și de ochi închiși și alte asemenea tehnologii ce-i pot face chiar și pe cei fără talent sau atenție la detalii să simtă că fac fotografii bune.

Un clip filmat aproape în noapte vedeţi mai jos.

Urmează un review, dar vreau să mai fac fotografii până atunci.

Ai fi zis că în Mioveni cea mai mare construcţie este uzina Dacia, dar cred că locul 1 îl are de fapt aceasta biserică. Mulți păcătoși…

După forma zici că e inspirată de Sf Sofia din Istanbul, dar probabil este dedicată sfintei Dacii, iar lumea se roagă la modul “fereşte-mă de înfundarea jiclorului şi aeriseşte frânele mele…”

Jiclor, nu jigler, da? Ce plăcere era să suflu din când în când în el şi să gust niţică benzină…

N-am mâncat niciodată un ardelean, dar pentru cei care ar vrea să fie canibali și se tem de legile ce împiedică asta s-au inventat chipsurile Lay’s cu “gust ardelenesc”.

Serios acum, ce naiba e gust ardelenesc? Cum descrii aşa ceva? Cum poţi să creezi o aromă pentru aşa ceva? Adică îţi propui în strategia de vânzări să scoţi un astfel de produs şi te duci la echipa de chimişti ce amestecă arome şi… ce le zici? “Vreau ceva cu gust de Ardeal!”? Şi aia ce arome amestecă pentru asta?

Au ardelenii vreo pasiune secretă pentru boia și nu știam eu de ea?