Vineri ii boicotam pe francezi, da?

Federaţia Asociaţiilor de Romani din Europa le cere tuturor romanilor din ţară şi din străinătate că vineri, timp de o zi, să refuze să achiziţioneze produse sau servicii ale companiilor din Franţa, în semn de protest faţă de “jignirile administraţiei franceze”.

E pe bune asta. Hai să nu cumpărăm, pentru o zi, produse franţuzeşti, ca semn de protest că aia dau afară din ţară niște țigani. Vă daţi seama ce lovitură dăm economiei lui Sarkozy dacă în ziua aceea nu se cumpără nimic produs de ei? Îi terminăm frate! Este KO din prima rundă.

Şi ce produse franţuzeşti am putea boicota? Nu-mi vine nimic în minte. Danone? Cred că se fabrică la noi. Să nu cumpăr Evian? Staţi liniştiţi, pe aia o boicotez de luni şi până duminică. Să nu-mi mai cumpăr parfumul ăla Givenchy? Plănuiam un Burberry oricum, ăia sunt englezi. Givenchy-ul îl las pe sâmbătă, când e dezlegare la produse franţuzeşti, ne dă voie Federaţia Asociaţiilor de Români din Europa.

Sursa: Hotnews.

2 September 2010 | 3 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Logitech-ul e greu de gasit

Bună ziua,

Am primit solicitarea dumneavoastră şi vă comunicăm că produsul menţionat este disponibil la comandă. În urma plasării unei comenzi un consultant de vânzări va lua legătura cu dumneavoastră prin telefon sau e-mail în maximum 24 ore pentru a vă informa asupra termenului de livrare. Dacă nu veţi fi de acord cu acest termen, puteţi renunţa la comandă, fără alte obligaţii din partea dumneavoastră.

Am dat comanda pe site, m-a sunat consultantul promis ca să-mi spună că termenul de livrare nu se cunoaşte pentru că produsul nu se mai aduce. Termenul “disponibil la comandă” devine tot mai vag, nu? Iar “termenul de livrare” include şi “niciodată”, se pare.

Îi spun domnişoarei că la solicitarea mea anterioară mi s-a spus că produsul poate fi adus la comandă şi că în urma comenzii urma, din ce am înţeles eu, să-mi fie spus doar dacă e vorba de “marţi dimineaţa” sau “joi-vineri”. A dat-o întoarsă, că poate fi adus între 2 săptămâni şi 1 lună, că nu se ştie clar, că nu s-a mai comandat de mult, că eu am cerut informaţii probabil de la vreun alt departament (ah, aţi cerut chiar prin butonul de pe site? mda…).

În concluzie, kit-ul Logitech 2800 Pro nu se mai aduce şi nu vreau nici Microsoft. Înapoi la vânătoare. Alte sugestii?

2 September 2010 | 3 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Traiasca partidul popular

Persoane neidentificate au scris pe Rolls-Royce-ul alb al lui Dan Diaconescu, în culorile drapelului naţional, “Trăiască partidul popular”. Realitatea.

Megalol! Sau o fi manevră de PR?

2 September 2010 | 6 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Mmm, melci! (si paella)

Ca să terminăm rapid cu Paella (o mâncare specific spaniolă, din orez cu diverse legume şi carne), mai jos vedeţi cum arată o porţie cu fructe de mare. Nişte crustacee, câteva midii, orez şi legume. E bună la gust, deşi mie nu mi-a plăcut niciodată paella.

Paella

Paella

Ce trebuie să reţineţi e că există un fel de franciză, de semipreparate pentru paella, numită Paellador. Multe restaurante preferă să ia de la ei, să le gătească şi să le servească clienţilor. Arată bine în imaginile de pe posterul de prezentare, vedeţi mai sus cum arată în farfurie, dar eu totuşi aş evita-o. Dacă aveţi de ales, mergeţi la un restaurant unde îşi gătesc propria paella. Aşa mi se pare mai… spaniol.

Melci. Privind în retrospectivă, în Spania mai mult am mâncat ciudăţenii decât mâncare “zdravănă”. Scoici, melci, midii, creveţi şi mai puţin animal mare, mort şi prăjit. Aşa că în Granada am mâncat melci, “caracoles” cum se zice în spaniolă, fierţi şi făcuţi cu un sos pe care nu l-am identificat.

Ce să vă zic… n-au fost o mare delicatesă. Apuc carapacea cu mâna (că nu mi-au adus cleşte), dar e fierbinte şi cu sos pe ea. Mă frige la degete. Apoi bag furculiţa în spirala cochiliei, înţep carnea din ea, trag uşor în afară, cu atenţie să nu o rup, şi iese o carne mică, gri, zbârcită, nasoală, urâtă. Tremura în furculiţă, pare fragilă, mă aştept să aibă gust naşpa. În gura are textură ca de creier sau de măduvă de os. E ceva nou, un gust pe care nu l-am mai simţit până acum. Nu e rău, dar cu siguranţă nu e pe lista mea de carne preferate. Rămân la ceva mai clasic, mulţumesc.

2 September 2010 | 2 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Noutatile Apple – ce-mi place si ce nu

Apple a anunţat astăzi multe noutăţi. Găsiţi articole detaliate pe site-urile străine sau la fanii Apple şi vă puteţi pune acolo la curent cu toate detaliile minore, eu vreau doar să vă spun ce mi-a plăcut şi ce nu.

iOS 4.1. Cel mai important e că adăugă fotografiere HDR pe iPhone, cu procesare direct în telefon. Asta e ceva ce mi-ar plăcea şi pe telefonul meu. Punem pariu că va apărea rapid și pe telefoanele competiției? Adăugă apoi posibilitatea de a te juca în multiplayer, ceea ce e marfă, dar mai mult la americani, unde sunt foarte mulţi oameni cu iPhone.

iOS 4.2. Adaugă în plus posibilitatea de a printa şi de a face streaming de audio, video şi fotografii prin WiFi. Apare în noiembrie şi va fi disponibil şi pentru iPad şi iPod Touch, nu doar pentru iPhone. Streamingul e o idee mişto, ca să pui nişte fotografii pe un televizor, dar de printare nu ştiu câţi au avut nevoie până acum…

Noul iPod Shuffle. Se revine la forma de acum două generaţii, cu butoane reale de volum şi next/previous, plus agăţătoare mare. Iată că ideea de Shuffle actual, lipsit complet de butoane şi controlat doar din micuţa telecomandă de pe căşti n-a prins, iar Apple se întoarce la forma de succes. Bravo lor, o alegere excelentă. Îmi place şi preţul, doar 49 de dolari pentru 2GB stocare. Am doua Shuffle-uri cu butoane și mă bucur sa văd că noua generație revine la acest aspect.

Noul iPod Nano. E pătrat, mult mai mic şi are touchscreen în loc de butoane. Nu-mi place deloc! Pentru mine playerul ideal este cel pe care îl poţi apăsa pe nevăzute, în buzunarul hainei sau pe întuneric, nu unul la care trebuie să te uiţi mereu pe ecran ca să vezi ce apeşi.


Nu! Arată nasol aşa pătrat, ecranul mi se pare mic, singurele butoane reale sunt cele de volum şi am bănuiala că sunt mici şi greu de apăsat. Chiar nu trebuie să băgăm touchscreen peste tot şi nu aş vrea încă un dispozitiv de care să am grijă să nu se zgârie, să nu îmi schimbe melodia pentru că se atinge de ceva prin buzunar, etc. iPod Nano e dispozitivul pe care mi-l doream în secret, cu stocare suficientă pentru multe genuri de muzică, dar şi cu dimensiuni reduse faţă de iPod-ul meu Classic. Noua generaţie nu mă atrage absolut deloc.

Noul iPod Touch. La fel ca vechiul iPod Touch, dar e mai subţire, are ecranul de pe iPhone 4 şi alte mici îmbunătăţiri. Un model de mare succes transformat într-unul şi mai bun. Asta înseamnă ă îmbunătățești generatia actuală, nu ce s-a făcut cu iPod Nano.

iTunes 10. Nu-mi  place iTunes, dar versiunea 10 adăugă nişte funcţii logice în contextul actual, adică o reţea socială ce are la bază muzica. Eşti informat despre ce melodii au downloadat prietenii tăi, poţi să vezi topuri personale, să urmăreşti artişti, etc. Din nou, în România nu cred că îşi cumpără multă lume muzică din iTunes, aşa că să trecem mai departe.

Noul Apple TV. Vechiul Apple TV era un fel de media center, dar lipsa diverselor funcţii l-au făcut să nu fie foarte popular. Acum l-au simplificat, nu mai are stocare, ci închiriezi filmele şi serialele, poţi face streaming de fotografii de la un alt calculator sau de la un iPad şi costă doar 99 de dolari. Are şi o telecomandă foarte simplă. Eu l-aş fi făcut să poate fi comandat de la un iPhone sau iPad. Neinteresant pentru noi.

Concluzii:

  • Nu cumpăraţi acum un iPod Shuffle sau Touch, ci aşteptaţi generaţia nouă.
  • Dacă vreţi un iPod Nano şi nu vă place noua generaţie (cazul meu), luaţi-vă unul din vechea generaţie cât încă se mai găsesc. Eventual vă puteţi risca să aşteptaţi o lichidare de stoc, dar să nu rămâneţi cu buză umflată.
  • Nici un iPhone 4 cu antenă modificată. Nici nu mă aşteptam, dar erau mulţi cu impresia că telefoanele se proiectează, testează şi produc peste noapte.

Sursă foto: Engadget.

1 September 2010 | 3 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Mihaela se dezbraca in 2007, Cancan si Realitatea iau o teapa in 2010

Aflu de pe Realitatea.net ca Mihaela Rădulescu s-a dezbrăcat pentru revista Tango.

Mihaela a realizat pictorialul chiar la aniversarea vârstei de 41 de ani.
Mihaela Rădulescu a pozat pentru Revista Tango în ipostaze incendiare pe malul Mării Negre, la Costineşti, potrivit cancan.ro.

Prima nedumerire personală: dacă tot s-a dezbrăcat, de ce n-a făcut-o la 30 de ani, ci a aşteptat până la 41? Mai ştiţi ce zicea Bianca Drăgușanu? Ignoraţi partea cu “curvă”, că nu sunt la curent cu viaţa Mihaelei Rădulescu ca să o judec la acest aspect. Dar ideea rămâne, dacă tot te dezbraci, măcar fă-o la momentul tău de maxim al aspectului/popularităţii.

A doua nedumerire personală: unde sunt ipostazele incendiare? Iată mai jos o fotografie din pictorial:

Vi se pare incendiară? E de-a dreptul stinsă, nu doar de apa mării, ci şi de haine. Aşa sunt toate. Abia-abia vezi undeva forma unui sân sau o jumătate de fund. Eu prin “se dezbracă” înţeleg fotografii gen Playboy, iar prin “incendiare” înţeleg că ne arată “pupăza”, linge o îngheţată mare, își toarnă lapte în cap și alte asemenea clișee. Reglăm şi noi dicţionarul ştirilor, băieţi? Văd ipostaze mai incendiare în reportajele ProTV despre aglomeraţia de la mare.

Bun, astea sunt chestiile care mă nemulţumesc pe mine. Asta e, femeia dezbrăcată din imaginile de pe net nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Să trecem la fazele amuzante.

Revista Tango, citată ca sursa pe Realitatea (wow, ştiu!), a publicat pe site acele fotografii pe 16 august 2010. La sfârşitul pictorialului scrie însă că fotografiile sunt făcute şi publicate în numărul din august 2007 al revistei Tango. Le pun din nou, trei ani mai târziu, ca să mai atragă nişte vizitatori, dar e o manevră ieftină. Nu trăieşti dintr-un pictorial făcut în momentele de glorie şi nu-l reprintezi din când în când. E aiurea, e de porc.

Cancan ia ţeapă zicând că pictorialul e făcut la vârsta de 41 de ani. Mihaela Rădulescu e născută în 1969, deci are 41 de ani acum, în 2010. Fotografiile au fost făcut atunci când avea 38 de ani. Realitatea ia aceeași țeapă, neverificând nimic.

1 September 2010 | Comenteaza »


Inapoi sus

Etichete: 

Abonament gratuit inca 3 ani

Două partide de sex pe săptămână ne prelungesc viaţa cu trei ani (Realitatea).

Iată deci cheia nemuririi: e suficient ca o dată la fiecare trei ani să faci sex de două ori, totul e să se întâmple în aceeaşi săptămână. Gata, mai trăieşti încă 3 ani. Ţi se prelungeşte automat “permisul”.

Pare simplu. Singurul motiv pentru care nu vedeţi în jurul vostru femei şi bărbaţi de sute de ani este pentru că, deşi nemuritor, corpul îţi îmbătrâneşte. Iar când eşti bătrână şi zbârcită şi lăsată, e greu să mai convingi pe cineva să ţi-o tragă, darămite de două ori în aceeaşi săptămână.

Interpretez greşit?

1 September 2010 | 2 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Filme: Prince of Persia

Văzui Prince of Persia, total întâmplător cam în aceeaşi perioadă în care a apărut varianta HD pe net. E doar o coincidenţă.

Filmul e aşa-şi-aşa, te uiţi la el, îl bifezi şi treci mai departe. E destul de spectaculos, efectele nu sunt rele, are şi umor, dar nu excelează la nici un capitol.

Din păcate, după ce s-a terminat parcă am rămas nemulţumit de ce am văzut. Mă tot gândesc că universul Prince of Persia şi intriga cu pumnalul timpului putea fi mult mai bine valorificată prin ceva mai misterios gen monştri, zei și legende, nu doar un complot pentru tron. Intriga a fost slăbuţă şi artificial întinsă la 3 ore. Actriţa principală nu m-a impresionat, dar nici regizorul nu a pus-o în valoare. Pumnalul magic, care dădea timpul înapoi, a fost folosit o singură dată într-o luptă. N-am înţeles de ce “prinţul” nu putea să fie prinţ pe bune, ci un orfan adoptat de regele Persiei. Când se prăbuşea podeaua sub el, mă aşteptam să strige “run, you fools” şi prinţesa “Gandaaaaalf!” după el. Asasinii goneau prin pădure ca nazgulii din Stăpânul Inelelor, dar şeful lor zici că era Paul Atreides într-o zi nasoală.

Dacă îl făceau cu mai multă atenţie şi logica, probabil ar fi scos suficienţi bani încât să merite şi o continuare.

1 September 2010 | Comenteaza »


Inapoi sus

Etichete: 

ESP-ul salveaza greseli, nu vieti

Mugurel Mărgărit scrie un post pe subiectiv.ro despre cum ESP-ul ar fi putut salva două vieţi în accidentul de pe Magheru. ESP-ul e un sistem care ajută la stabilitatea maşinii în derapaje nasoale. Logan-ul n-ar fi derapat aşa cum a făcut-o, n-ar fi sărit pe trotuar, n-ar fi omorât o femeie nevinovată şi n-ar fi decedat nici şoferul maşinii. Uitaţi-vă la clipul de mai jos, priviţi cum a derapat Loganul şi gândiţi-vă că dacă Dacia ar instala ESP pe maşini sau acest sistem ar fi obligatoriu, nişte vieţi ar fi fost salvate.

Ei bine nu! Viteza mai mică ar fi salvat două vieţi, nu doar ESP-ul. Uitaţi-vă la filmul de mai sus şi gândiţi-vă ce viteze aveau cei doi şoferi. Cel cu Citroen-ul roşu vroia să depăşească şi a schimbat banda fără să se asigure. Cel cu Loganul avea viteza şi mai mare, dovadă modul în care a derapat şi cât de puternic a sărit pe trotuar.

Ar fi salvat ESP-ul două vieţi? Da, poate. Poate două vieţi ar fi fost salvate şi dacă inginerii de la Dacia făceau maşina cu 3 cm mai joasă, dacă Citroen-ul avea oglinda mai mare, dacă avea sistem de avertizare la unghiul mort, dacă primăria ar fi instalat garduri mai solide pe marginea drumului, dacă maşina albă ar fi mers pe prima bandă şi multe alte asemenea “dacă”.

Ştiţi ce i-ar fi salvat sigur pe toţi? Viteza redusă. Erau pe Magheru, între două semafoare, în trafic mediu. Să goneşti pe acolo nu e vreun act de bravură, ci un stres suplimentar pentru maşină şi un risc pentru toţi cei din jur. Asta demonstrează filmul, nu că dacă ai ESP pe maşină poţi face ce vrei pentru că te protejează un procesor electronic. ESP-ul nu salvează vieţi, ci te salvează de nişte greşeli, de un derapaj pe ploaie, de o curbă luată prea tare, de un obstacol neaşteptat. Viteza mare, în trafic, în mijlocul oraşului, nu e o greşeală, ci o alegere conştientă.

31 August 2010 | 2 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Revin serialele

Am găsit pe IGN o recapitulare succintă a serialelor ce revin sau încep de noi în această toamnă la televiziunile americane şi deci pe trackerele romaneşti. E nevoie de ele, că nu mai aveam ce urmări. Cele de mai jos par interesante.

Nikita, nou pe 9 septembrie. In this version, Nikita (Maggie Q) has gone rogue, fleeing from the group that trained her years before the series begins. Now, she’s back and seeking revenge, even while a new recruit (Lyndsy Fonseca) is being crafted into the next (hoţ) killing machine.

House revine pe 20 septembrie. Trebuie să recuperez şi eu nişte serii, că m-am uitat doar la cât a dat AXN.

Chuck revine pe 20 septembrie. Mie nu mi se părea aşa interesant şi nu ştiu cum a ajuns la seria 4, în ciuda blondelor marfă.

The Event, nou pe 20 septembrie. Welcome to NBC’s attempt to (re) capture the mysterious, labyrinthine serialized storytelling of Lost. În fact, The Event is so puzzling that, after watching the pilot episode, we here at IGN still have no idea what’s going on. At least with Lost we knew that, well, everyone was on an Island and trying to save each other’s lives. That’s a lot more than we can tell you about this show. Still, we don’t think a series should be penalized right off the bat for trying something new and hyper-daring.

Hawaii Five-O, nou pe 20 septembrie. Un serial poliţist în Hawaii nu sună rău. There’s something to be said for a well done escapist bit of entertainment, and while Hawaii Five-0 may not be the place for serialized, intense drama, if the episodes to come follow the pilot, it will be a place for well done action with a sense of flair and excitement, which few series seem to capture these days.

Two and a Half Men revine pe 20 septembrie.

Undercovers, nou pe 22 septembrie. Presimt că e naşpa, chiar dacă e de la JJ Abrams. Boris Kodjoe and Gugu Mbatha-Raw play Steven and Samantha Bloom; a married couple who retired from the CIA in order to live a less-hectic life running a catering company. Unfortunately, The Bloom’s decision to quit their dangerous lifestyle has put a dampener on their passion. Enter Gerald McRaney’s Carlton Shaw as a man who gruffly lures The Blooms back into the spy-game.

Shit My Dad Says, nou pe 23 septembrie. Inspirat de o carte şi de Twitter, unde e unul din cele mai urmărite conturi, dar presimt că nu va avea succes şi la TV. For those of you în the cheap “don’t tweet” seats, the story centers around Justin Halpern’s life as a young man who has no choice but to move in with his “colorfully quotable” dad. Generations clash, feelings get hurt and a father and son, somehow, get brought closer together.

30 Rock, Fringe, Bones, Grey’s Anatomy şi The Office revin pe 23 septembrie.

Criminal Minds revine pe 22 septembrie, deşi ultimul sezon nu m-a mai atras prea mult. Au trecut de la psihologia crimei la grotesc şi violenţă.

Smallville revine pe 24 septembrie cu sezonul 10. Încă mai au subiecte pentru Superman tânăr?

Supernatural revine pe 24 septembrie, dar s-a schimbat scenaristul.

Dexter revine pe 26 septembrie cu sezonul 5. Până atunci trebuie să văd şi eu sezonul 4.

No Ordinary Family, nou pe 28 septembrie. Meet The Powells: ABC’s first family of superheroes. No Ordinary Family blends super-powered adventuring with a family dramedy to create a show that’s a little bit Incredibles and a little bit Gilmore Girls. The Shields’ Michael Chiklis plays Jim Powell, a dad who’s down în the dumps because his family is growing up, up and away from each other.

Stargate Universe revine pe 28 septembrie.

Citiţi tot articolul de pe IGN în caz că vă interesează şi alte seriale.

31 August 2010 | 6 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Pagina 1 din 33212345102030...Ultima »