The nwradu had a very long month. Serios. Lăsând la o parte adresarea clasică de început la persoana a treia, nu-mi vine să cred cât de multe s-au întâmplat de la ultimul asemenea articol – pe toate planurile. Am făcut 9 ani de căsătorie recent, am avut reuniune de liceu, am stat și internat în spital cu Alice, am mers prin țară, a început fotbalul și multe altele.
M-am culcat parcă mai devreme decât altă dată, în medie pe la ora 23, și pe termen lung s-a cunoscut asta. Am fost mai plin de energie, cu mai mult chef de muncă, în special după Paști, iar probabil venirea căldurii și acum a verii a ajutat suplimentar.
Am muncit mai mult, zic eu. Am făcut-0 mai cu plăcere. Culmea, pe zona de tehnologie n-am simțit că ar fi fost atât de multe subiecte. Pare că trăim un an de plafonare pe hardware sau pur și simplu lipsește entuziasmul lansării unor produse noi, deși asta ar trebui să se schimbe în curând dacă Samsung lansează pliabilul lor Wide, iar Apple un iPhone pliabil.
Aproape toate știrile principale, zi de zi, sunt despre AI și noi modele. Nici zona aceasta software nu generează prea mult entuziasm, de fapt. Odată ce au început peste tot concedierile cauzate de AI, inclusiv discuțiile mele cu prietenii mei care chiar folosesc astfel de tool-uri sunt mai degrabă concentrate pe “voi ce faceți cu AI-ul?” și “te temi pentru job?”
Am găsit mult mai multă satisfacție în a scrie pe blog despre alte subiecte, de exemplu despre BSDA și ce tehnică militară am văzut acolo sau despre cum am ajuns de la 0 km la 240 km de autostradă spre Moldova sau unde am mâncat o friptură bună de vită. O întoarcere mai mare spre blogging personal, aș zice eu, după ce în multe luni anterioare erau atât de multe subiecte legate de tehnologie încât acaparau aproape întreaga mea atenție.
Cele mai citite 5 articole, de fapt, de la ultimul state of nwradu încoace, au fost:
Două de tehnologie, printre ele. Pe YouTube, clipul de la BSDA a prins bine de tot. Bănuiesc că lumea vrea să vadă tănculețe.
Dincolo de asta, însă, a fost o lună plină. Au fost multe aniversări de-ale prietenilor. Eu am avut o reuniune cu colegii de clasă din liceu. Doar noi, nu întreg liceul, și oricum am fost în total doar 15, dar mi-a plăcut mult să-i revăd pe toți. Pe majoritatea nu i-am mai văzut niciodată de la finalul liceului, ceea ce pare chiar ciudat, având în vedere că suntem toți din București și nici măcar întâmplător nu ne-am întâlnit pe undeva în toți anii care au trecut. Sau poate s-au ascuns de mine, cine știe :))
Mi-a plăcut “gama dinamică” de copii, că am vorbit între noi despre ce are fiecare pe acasă. O colegă de liceu are un copil de 16 ani. Cel mai mic era al meu, de 5 luni. În rest însă, aș zice că cei mai mulți aveau copii între 3,5 și 10 ani, deci noi cu Alice suntem încă în zona de jos a intervalului.
Am avut și o mică reuniune cu colegii de facultate. Un prieten s-a mutat în Singapore de mulți ani și, când vi
ne o dată pe an în România, este o ocazie bună să ne vedem mai mulți, ceea ce s-a întâmplat din nou.
Și aici este o gamă dinamică mare. Am prieteni de vârsta mea care sunt necăsătoriți și preferă să agațe ce pot în stânga-dreapta. Alții au copii cu buletin. Suntem un mix chiar complex.
Eu și Matilda am împlinit 9 ani de căsătorie zilele trecute. S-a nimerit în ziua în care și Alice a avut serbarea la grădiniță, așa că ne-am aniversat cu o înghețată cu copiii și apoi cu un pahar de prosecco. Ne-am zis că la anul, la 10 ani, trebuie să facem o mică petrecere cu prietenii.
Apropo de grădiniță, tot în ultima perioadă am avut și ziua tăticilor sau “8 martie pentru tătici”, cum i-a zis Alice. A fost cu sport și cu tag rugby și cu fotbal cu ceilalți tați. A fost o zi plăcută. Am povestit mai pe larg aici că măcar nu am leșinat pe teren.
A fost și luna cu internarea în spital a lui Alice, după ce într-o zi a trecut de la un pic de tuse la o horcăială în care i se contracta întreg pieptul ca să respire. N-am stat mult internați. Am povestit aici pe îndelete cum a fost aventura la Maria Curie. Totuși, mi se pare că m-a speriat suficient de tare experiența încât de acum trebuie să fim mai atenți și să nu lăsăm să se agraveze tusea.
Am fost apoi la Iași, unde am avut noroc de vreme bună, deși inițial se anunța ploaie în fiecare zi. Cam ploios acest început de vară, nu? A fost primul drum lung cu doi copii în mașină, l-am făcut în vreo 7 ore în loc de 4,5 ore cât ar dura fără copii, dar măcar a decurs bine. Au reușit să doarmă simultan în mașină, ca să nu se trezească unul pe altul, am făcut pauze exact când a fost cazul, a ieșit întreaga călătorie mult mai bine decât ne așteptam.
Eu m-am plimbat un pic și prin Iași. Mi s-a părut un pic schimbat în bine orașul, parcă mai multe străzi reparate decât la ultima călătorie acolo.
A început vara și încă nu avem nici un plan pentru un concediu. Eu, personal, mă gândesc mai degrabă la muncă. Vreau să fiu mai eficient, mai puțin obosit, vreau să găsesc mai mult timp pentru Alice, ca să facem împreună, doar noi doi, diverse activități. Vreau să fie vara când o duc la înot și când învață să meargă bine cu bicicleta. Vreau să merg la sală.
Alice, momentan, merge pe bicicletă fără pedale. Nu i-am pus roți ajutătoare și nu vreau să fac asta. Vreau să învețe pe balancing bike cum se merge și apoi să o trec direct la pedale.
Ea a trecut cu bine peste spitalizare, s-a întors și la grădiniță în timp record. A avut recent serbarea de final de an de grădiniță și acum a fost una mai complexă, cu scenete și recitat fără (mult) ajutor de la educatoare. Alice a fost întâi o panseluță în scenetele de la serbare, apoi o albină. Ne-am distrat bine cu toții.
1 iunie ne-a prins la Iași. N-am avut altă variantă acolo, ca să fie ziua diferită de altele, decât să o duc la Mall Moldova. Am fost doar noi doi. Am mâncat înghețată. Ne-am dat în trenuleț. S-a suit apoi pe niște maimuțoi cu motor și i-a condus prin mall. A fost super încântată că unul dintre ei era Skye, personajul ei preferat din Paw Patrol, și se vedea cât de mult îi place să stea pe ea și să o conducă pe acolo.
A prins și niște animatori și a dansat cu ei și alți copii. Am luat un covrig la plecare. Am plimbat-o pe cap. Părea că s-a distrat foarte bine.
A început să vorbească și să înțeleagă mai mult în engleză. A descoperit și că poate da comenzi cu OK Google unității Google Home pe care o avem, așa că din când în când își pune singură muzică de acolo.
Alex a împlinit 6 ani luni. Este ok, doarme binișor, este un bebe liniștit. Este și cam leneș, în sensul că nu prea vrea să se rotească de pe burtă pe spate sau invers. Dacă-l punem pe burtă… îi place, stă așa. A început însă să stea bine în fund și îi place să studieze împrejurimile.
Am vrut să începem diversificarea, dar Alex și-a dorit mai mult victoria. Noi facem ceva numit BLW, în care copilul mănâncă singur de la început. Alex ia în mână bețe de dovlecel sau morcov ultra fierte, dar nu s-a prins până acum că trebuie să le bage în gură. Sau poate s-a prins, dar nu vrea.
A mâncat și Alice o bucată de dovlecel fiert de la el și a declarat că este yuck. Nu m-am mirat.
N-am mai jucat de mult un joc cap-coadă, dar am făcut-o luna aceasta cu 007 First Light. Bine, cred că sunt 12 ore cu totul, n-a fost mare efort împărțit pe vreo două săptămâni. M-a prins bine, este un joc excelent, este ca un film James Bond nou.
M-am uitat la primul meci de la Campionatul Mondial de Fotbal, dar am rezistat până prin minutul 60. Am mai văzut alte două. Începe să mi se contureze o impresie proastă despre acest campionat. Meciurile sunt la ore prea înaintate. Sunt prea multe echipe participante, iar asta înseamnă meciuri slabe în grupe. Nu așteaptă nimeni cu entuziasm, mai ales când unele încep la 2 noaptea, meciuri precum Haiti vs Scoția, Germania vs Curacao sau Coasta de Fildeș vs Ecuador. Poate că fazele eliminatorii să fie mai interesante.
Nu uitați însă de ligile pe care le-am făcut pentru blog, dacă vreți să jucăm împreună acolo Predictor și Fantasy pe site-ul oficial.
Am continuat Turul Fripturilor cu o vizită la A Cote, iar între timp am fost și la Naive pentru un rib-eye de Uruguay, gătit la un cuptor Josper, din câte știu eu. A fost excelent, o să urmeze și acel articol.
M-am dus cu entuziasm la Coca Pizza Bar, dar nu vindeau ceea ce credeam eu. Am mâncat oricum pizza napoletană și panini excelente, recomand oricând.
Am mai fost o dată la ramen la Wei Ramen, în Centrul Vechi. Pe mine mă distrează cum arată acel local, cât de inedit este decorat cu tot felul de desene și figurine și supereroi japonezi. E bună și supa, dar nu diferită de ramenuri bune din alte localuri.
Am fost și la Grand Cafe de Bucarest în Palatul Monteoru, am scris pe larg despre ea.
Spill the Tea sunt niște ice tea-uri foarte bune la cutie de carton, se găsesc prin supermarketurile mai mari și hipermarketuri. Voi mai bea. În rest, vă doresc o lună superbă!
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
1 comentariu
15/06/2026 la 7:52 AM
La 6 ani la Alex sau v,-ati jucat cu AI la poza sau Benjamin Button something :) :P