Grand Cafe de Bucarest din palatul Monteoru: locație superbă pentru o cafenea, bucătăria mai trebuie îmbunătățită

Grand Cafe de Bucarest, o cafenea-restaurant recent deschisă pe Calea Victoriei, în palatul Monteoru, pare genul de local ce va fi mereu plin, vara și iarna. Cine l-a luat (oamenii care au și Old City și Drunken Lords, se pare) a dat lovitura.

Zic asta pentru că acolo nu-i o vilă, ci chiar seamănă a palat. Așa arată în interior:

Momentan nu poți lua masa în interior, dar asta nu este o problemă. Au o terasă mare și frumoasă afară, care atrage lumea, având și multă umbră și verdeață.

Casa Monteoru se află pe Calea Victoriei la intersecție cu Bulevardul Dacia. Nu știu a cui a fost pe vremuri și acum recent, dar… așa da! Iar acum, ca local sub numele de Grand Cafe de Bucarest, se află și în interiorul zonei pietonale de pe Calea Victoriei și are șanse să devină un soi de Caru cu Bere ca punct de atracție pentru turiștii străini.

Are potențial mare și pentru bucureștenii care ies la plimbare în zonă și vor altceva decât clasica măsuță de mici dimensiuni, pusă pe un trotuar de beton, cum oferă toate celelalte localuri de pe Calea Victoriei.

Poziția și aspectul Grand Cafe de Bucarest sunt de top. Restul lucrurilor încă scârțâie în anumite aspecte și o să sper că asta se întâmplă pentru că este un restaurant nou deschis, iar în timp se rezolvă.

De exemplu, am fost acolo la ora 11 ziua și domnul de la intrare, foarte amabil de altfel, ne-a spus că nu ne poate primi. Cam o treime din terasă era ocupată, dar ei nu aveau personal (poate nici în bucătărie) pentru a servi la mai multe mese decât cele deja ocupate. Ne-a recomandat să revenim pe la ora 11:30, când le mai vin la muncă niște oameni și deschid noi zone.

Calea Victoriei devine pietonală de la ora 10, însă. Ar fi destui clienți încă de atunci pentru o cafea sau un brunch. Oricum, am revenit la 11:30 și am primit o masă, cum ni s-a promis.

Mesele sunt destul de înghesuite pe terasă. Cred că au pus prea multe și asta reduce un pic din senzația de local premium. Stăteam atât de apropiat de cei de la următoarea masă încât simțeam că ne cunoaștem deja. Era să iau din cartofii lor prăjiți fără să-i întreb întâi dacă pot face asta. Noroc că mi-am dat seama că era să fac greșeala asta și i-am întrebat politicos dacă se supără sau nu.

Prețurile sunt… asimetrice. Un flat white este 27 de lei, un cappuccino 21 de lei, un cocktail este 51 de lei, peste media zonei și chiar peste a unor localuri de top din București.

În același timp, preturile la mâncare au fost mai mici decât mă așteptam după ce am citit meniul de băuturi. Carbonara la 56 de lei, signature burger la 58 de lei, șnițel uriaș de vită la 75 lei, cu tot cu niște cartofi incluși etc.

Înțeleg principiul. Dacă mulți clienți au tendința să ocupe o masă doar pentru a bea o cafea sau un Aperol Spriț, au pus prețuri mai mari acolo. Dacă și mănânci, însă, ieși în medie cam ca la orice restaurant mai răsărit din București.

Noi am și mâncat, că era ora prânzului. Eu am luat șnițelul de vită, iar Matilda o salată cu creveți. Au fost banale. Asta mi se pare de fapt problema localului. Îți creează niște așteptări pe care apoi nu le îndeplinește, ba chiar te dezamăgește la mâncare.

De exemplu, șnițelul meu a fost dintr-o carne foarte bună, moale, fără vreun zgârci, dar nu avea culoarea aurie pe care o așteptam, fiind prăjit prea mult. De asemenea, îmi lăsa uneori un ușor gust de pește, ceea ce mă face să cred că în același ulei mai prăjiseră și altceva. Este normal să refolosești uleiul, dar este normal și să ai o friteuză diferită pentru preparatele de pește.

Salata cu creveți a avut creveți buni la gust și într-un înveliș plăcut crocant, chiar pufos. În rest, însă, a fost doar salată. Efectiv frunze verzi și crevete, cea mai banală salată din univers, cu nici un alt ingredient în plus.

M-am mai uitat și pe la alte mese. Signature Burger părea cel mai banal burger de restaurant care nu face uzual burgeri, ci a pus unul în meniu pentru că așa cere moda. Nu-i nimic Signature la el. Club Sandwich, însă, arăta bine.

Am râs un pic și pentru că în meniu scrie Classic Carbonara, dar este un pancetta, nu guanciale, și cu parmezan, nu cu pecorino. Nu ar fi asta musai o problemă, dar de ce să-i zici și “Classic” dacă nu este așa?

Cafeaua a fost ok. Se poate și mai bine. Cred că s-a pierdut o ocazie bună de a promova acolo un brand românesc de top precum Mabo, Origo, Brewzeus, Guido etc.

Cocktailurile au fost tari. Din limonada cu căpșuni a lui Alice n-am gustat. Uneori mă bate dacă-i iau din mâncare sau băutură, n-am vrut să risc.

Personalul a fost însă amabil, iar servirea promptă. Și avantajul principal al restaurantului, adică grădina sau superbă și interiorul de palat, mă fac oricum să vreau să revin, măcar la o cafea sau un cocktail. La iarnă chiar aș bea o cafea la măsuța de mai jos, sub cupola clădirii, doar eu și cu Matilda (și un bebe care țipă ca toți dracii și Alice spunând că s-a plictisit sau că vrea desert, desigur).

Dar dacă ar face și bucătăria pe măsura aspectului, atunci localul ar deveni emblematic, un fel de Cafe Central al Bucureștiului