Îmi place autostrada A7 spre Moldova! (240 km între București și Adjud)

Am circulat mai mult decât oricând pe autostrada Moldovei de la București spre Iași, pe A7.

Sunt 241 de kilometri de autostradă, zice harta, de la ieșirea din București și până după Adjud, cât este deschis până acum. Treci acum pe autostradă pe lângă Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani și Adjud, iar apoi oricum mai ai centura Bacăului, care este oficial tot o autostradă.

A7 include și semi-acceleratorul de particule de la Mândrești, după cum se vede în imaginea de mai jos.

De ce nu s-o fi făcut prin stânga localităților Mândrești, nu știu. Poate avea cineva terenuri de vândut în dreapta lor. Poate era vreo mlaștină. Nu mai contează.

Pun pilotul automat și mașina mănâncă metru după metru. Ar putea inclusiv să vireze singură pe autostradă, dar mă tem că mă ia somnul, așa că mai degrabă conduc manual.

Oricum, am făcut acest drum de multe ori, uneori pe zero kilometri de autostradă, având în vedere că uneori nu ieșeam pe A3, ci pe Urziceni-Afumați. A fost atât de confortabil acum, cu 240 km de autostradă de foarte bună calitate, încât m-au luat și nervii gândindu-mă că au trecut 37 de ani de la Revoluție și abia acum se face ceva și pentru infrastructura din Moldova. Iar până o ajunge autostrada asta la Iași probabil mai durează vreo 8 ani, că tronsonul de la Roman la Iași nu-i chiar simplu de executat.

ÃŽnainte era nevoie de concentraÈ›ie maximă, că e plin de sate È™i pe DN2 se circula în regim de “autostradă moldovenească”, adică unii merg pe banda de urgenÈ›e în timp ce alÈ›ii îi depășesc pe banda normală, la 120 km/h, cu 20 cm distanță între maÈ™ini È™i TIR-uri. Apoi se miră că este numit “drumul morÈ›ii”. Din fericire, mai sunt puÈ›ine tronsoane de acest tip.

De când au făcut ăștia autostradă, însă, nu mai ajung la Iași fără să încarc deloc mașina, că circulăm cu alte viteze și fără a pune frâne. Așa că trebuie să încarc undeva. Am văzut că pe A7, în spațiile de servicii care se construiesc, se montează și încărcătoare electrice mari. Încă nu sunt funcționale. Oricum nu contează nici asta, e Supercharger la Buzău și multe alte stații de putere mare în toate orașele de pe traseu.

Cu doi copii în mașină, însă, care dorm asincron și se mai și trezesc unul pe altul pentru că nu fac liniște în rest, de data aceasta am făcut chiar două pauze la drum. Prima pe la Buzău, a doua la Roman, la un mall unde bem o cafea, mergem la o toaletă curată și Alice se distrează la niște aparate de joc unde dă în dușmănie cu un ciocan în capul unor broscuțe, iar la final e mândră de masacrul făcut.

La întoarcere am avut noroc, s-a dormit altfel, am făcut o singură oprire. A plouat torențial tot drumul, apropo, atât de puternic încât uneori ștergătoarele abia făceau față. N-am mai prins de mult așa o ploaie și pe atât de mulți kilometri. Doar la Focșani nu a plouat, când am oprit, dar a pornit ditamai furtuna la 5 minute după aceea.

Avantaj și aici pentru autostradă. Banda este vizibilă, viteza constantă, drumul este nou și are drenaj bun. Chiar mă gândeam cum ar fi fost, în aceleași condiții, prin toate satele de pe DN2, cu mașini oprite, mașini pe banda de urgență, șuvoaie venind de pe dealuri, gropi, treceri de pietoni șamd.