Cum mi s-a distrus visul de a rezolva din timp totul

Mie mi-a fost greu să mă adaptez la sistemul “facem totul în ultima clipă”, indiferent care ar fi fost respectiva acțiune, găsit la muncă. Eu sunt genul care prefer să am suficient timp de rezervă încât să mai fac o dată treaba, dacă e nevoie.

Totuși, totul în jurul meu se întâmpla pe ultima sută de metri. Licitație de milioane de euro, de care știam de o lună? O facem în noaptea dinainte! Să vedeți ce amuzant este dacă se strică imprimanta noaptea… Țin minte o dată când am gonit prin București cu plicul către depunere și era să o ratez pentru că nu aveam unde să parchez în fața sediului respectiv.

Avem 60 de zile să producem și să livrăm 15 bucăți de bogoștechere? Fix 60 de zile ne ia! Fix în ziua 60 ajungea marfa la client, ca atunci când ne-am dat seama că ne lipsesc niște nimicuri în clipa în care le încărcam în mașină (le furase cineva peste noapte) și am luat altele în drum spre beneficiar. A zis șeful că vrea până vineri un raport, că-i trebuie luni? Păi vineri îl fac! Vrei să dai prime de Crăciun oamenilor? Păi hai să scoatem banii cash chiar pe 24 decembrie, iar cei care și-au luat deja ziua liberă vor primi banii după sărbători! Lăsăm femeile să plece de 8 martie de la muncă începând cu ora 13? Hai să anunțăm asta la ora 12, ca să nu aibă nimeni timp să-și facă vreun plan special. Avem recepție la ore 12? Pe la 12 vine și meșterul să conecteze ultimele cabluri, că sigur în rest nu sunt probleme. Lansare mâine? Să aranjăm sala la 2 noaptea!

Am încercat mereu, în toate proiectele conduse, să îmi păstrez timp suficient de rezervă ca să trec relaxat prin orice situație de criză ce urma să apară (întotdeauna apare). N-am reușit. Și din vina mea, și din circumstanțe ce nu puteau fi prevăzute, dar și din mentalitatea altora de a întinde totul până pe ultima clipă și sută de metri. Până nu simți că-ți bate inima pentru că dacă nu iese bine azi, altă șansă nu mai ai, nu se cheamă că lucrezi, nu?

Mereu am considerat că treaba terminată cu o secundă înainte de termenul maxim este “sloppy work” și am luptat cât am putut pentru a elimina acest obicei. Rareori am reușit pentru că este dificil să-i orientezi pe toți cei din echipă spre acest țel.

Dar dacă nici Obama nu reușeste, mai pot zice eu ceva în viitor? Când întreg Congresul american s-a războit inclusiv în noaptea de Revelion pe subiectul “fiscal cliff”, deși de luni, ba chiar ani de zile, știau că va veni momentul nasol 1 ianuarie, ce le pot cere eu altora? De la realegerea lui Obama din noiembrie se ocupă activ de acest subiect și negocierile le-au finalizat abia în noaptea anului nou, în, la propriu, ceasul al 12-lea. Dacă cei mai puternici oameni ai planetei s-au zbătut înclusiv în ultima zi a anului, în loc să plece în concediu, însemnă că eu visez la o utopie nerealizabilă.