Ai noștri și ai lor

Zilele trecute a murit în Siria un jurnalist al New York Times. Anthony Shadid câştigase două premii Pulitzer pentru reportaje din Iraq, iar acum trecuse graniţa în Siria, fără o acreditare oficială, pentru a scrie despre revoltele stradale de acolo şi miile de oameni ce sunt ucişi de guvernul sirian.

A murit din cauza astmului de care suferea, nu direct din cauza problemelor din Siria. Ca o paranteză, eu nu ştiam că se mai poate muri de la astm în momentul în care ai medicamente împotriva unei crize, dar iată că se poate.

Totuşi, reţineţi ce făcea jurnalistul. A intrat în Siria pe furiş, trecând graniţa cu ajutorul unor ghizi călare, urmând să vadă cu ochii săi realitatea şi să scrie un articol care probabil i-ar fi adus vreun alt premiu important. A murit în timp ce părăsea Siria în acelaşi mod.

Ce făceau jurnaliştii noştri în acest timp? “Fundul lui Boc”, “VEZI AICI”, “Camera ascunsă: spray-ul care îţi face sânii ca ai Nicoletei Luciu” (nu glumesc), “Citeşte despre ce vedetă…”

Nu zic că ai noştri ar fi trebuit să fie şi ei în Şiria. Nu e problema noastră. Dar scuză că la noi nu există un New York Times nu ţine. Nici o ţară nu e curată, România nu face excepţie şi ar fi destule investigaţii de făcut şi la noi, destule afaceri murdare şi destulă corupţie de arată ţării. Poţi face asta sau poţi să alegi calea mult mai simplă a tabloidului. Se vede ce-a ales fiecare, nu?

detalii pe CNN.