S-au afişat pe site-ul de securitate restricţiile ce vor fi în vigoare în zilele de 2-4 aprilie în Bucureşti, cu ocazia Summit-ului NATO. Destul de multe, iar haosul adevărat va fi pe arterele pe care o va lua toată lumea, de ex pe Ştefan cel Mare, pe Protopopescu, pe Unirii… Mai bine ne-ar dă liber la toţi şi gata. Anunţul e aici.

Lângă locul meu de muncă a început construcţia unui complex rezidenţial. Vor fi nişte blocuri de apartamente. Mai ciudat e ca la fiecare lovitură a cupei escavatorului vibrează clădirea noastră. Sunt toată ziua cutremure mici şi dese. E destul de enervant şi vreau să cer primă de stres. Un escavator sapă chiar lângă gardul nostru şi a săpat atât de adânc încât nu-l mai vedem. Sper să nu alunece clădirea noastră în groapa lor. Am mâncat noul sandviş Chicken Premiere de la McDonald’s. Bunicel, mai gustos decât McChicken, dar din păcate […]

Gata. Până astăzi a ţinut efectul zăpezii. Pe 3 şi 4 ianuarie, precum şi toate săptămâna aceasta, a fost o plăcere să conduci prin oraş. Puţine maşini, iar din cauza zăpezii toţi mergeau încet, respectau întocmai regulile şi semnele. De azi s-a terminat. Dimineaţa era din nou haosul clasic de pe bulevarde. Intersecţii blocate, trecut pe roşu, băgat pe contrasens, claxoane, viteza unde se poate, aglomeraţie. Şi-au deszăpezit oamenii maşinile şi au prins şi curaj să circule cu ele.

Azi n-a mai fost nici o aventură, nimic neaşteptat. S-a mers mai bine ca ieri, peste tot. Parcarea din Cora era curăţată şi accesibilă. Prin cartiere tot cam nasol, dar erau şanţuri bine făcute şi te descurcai. N-am văzut nici un utilaj de deszăpezire în lucru. Lopeţile se terminaseră din toate magazinele. Mulţi şoferi nu ştiu să conducă pe vremea aceasta. Am aşteptat azi în cartier după un Ford care rămăsese blocat în zăpadă. Şoferul îl tura şi roata se rotea în gol. Credea că prin forţa motorului va ieşi de […]

M-am trezit azi, am deschis televizorul. Prima ştire: în Bucureşti a nins foarte mult şi este un haos total. Bummer! Mă uit pe geam şi leşin de emoţie. Am dat la lopată ca să eliberez maşina. M-am chinuit să o scot. Cu balans, cu manevre, cu a 2-a. Pietonii au fost cel mai mare pericol. Nu puteau merge decât tot pe stradă, pe urmele lăsate de alte maşini, şi nu înţeleg că maşina odată aflată în mişcare, nu o mai opreşti decât atunci când ieşi din nămeţi, altfel iar te chinui […]

Numărul maşinilor din Bucureşti a crescut de mai mult de 10 ori, de la Revoluţie şi până astăzi. Deşi în acele vremuri lumea nu avea nici unde ieşi, nici unde merge, şi nici mari cumpărături nu se făceau, ca să fii toată ziua prin oraş, Ceauşescu, după părerea mea, a făcut două lucruri bune. De fapt nu el, că sunt sigur că nu era capabil să gândească prea adânc, aşa că îi felicit pe cei care au avut ideile şi au convins pe cine trebuie să le şi realizeze. În primul […]

Am pus azi o frână din aia la care apeşi pedala la maxim şi te rogi să te opreşti până în maşina din faţa ta. Am mers ca naiba azi, cu viteză mult prea mare pt condiţiile de afară, dar abia acest episod m-a tras de mânecă şi m-a cuminţit. Mergeam fericit când am descoperit că maşina din faţă, aflată la mică distanţă, oprise. Am apăsat pedala de am crezut că se va rupe metalul, iar maşina s-a dus ca o săniuţă. Mi-am dat seama că nu se va opri la […]

Ieri, în trafic, am văzut un gest care mi-a plăcut şi m-a impresionat. Era frig, era coadă de maşini. Un taximetrist de lângă mine a claxonat o babă zgribulită, ce aştepta un tramvai care nu mai venea, blocat în coada imensă de maşini de pe Regina Maria, şi a luat-o în taxi, dacă tot mergea în drumul lui, fără să-i ceară bani. Mi s-a părut un gest frumos şi de admirat. Pentru unii taximetrişti poate încă mai este speranţă.