Papa și patriarhul

Papa Francisc a fost în America. Îmbrăcat într-un veșmânt alb, fără să epateze prin nimic, s-a deplasat prin oraș într-o mașinuță Fiat 500L, s-a întâlnit cu victimele abuzurilor preoțești, a mâncat alături de oamenii străzii și chiar le-a împărțit mâncare, s-a oprit să binecuvânteze bolnavi, îmbrățișându-i și sărutându-i pe cap, a vizitat o biserică din Harlem, a mers la World Trade Center și a petrecut mult timp printre oameni.

Toate acestea, precum și discursul său, au fost centrate pe ideea “biserica trebuie să-i ajute pe sărmani” și nu doar spiritual, ci și fizic, prin eforturi și acțiuni reale.

Dacă ați urmărit reportajele din SUA, probabil că v-ați gândit la diferența imensă față de Biserica Română.

Când este ultima oară când l-ați văzut pe patriarhul Daniel apărând undeva îmbrăcat simplu, fără nici o bijuterie? Când l-ați văzut îmbrățișând un bolnav? Mai mult, oprind coloana oficială pentru a coborî la un bolnav?

Când l-ați văzut ultima oară pe patriarh zâmbind? Serios, are cineva o fotografie cu acest om zâmbind? Pentru că papa nu doar râde de diverse chestii, dar face inclusiv glume despre soacre în discursurile sale, începând recent un discurs pro-familie cu:

“Families have the difficulties. Families, we quarrel, and sometimes plates can fly. And children bring headaches — I won’t speak about mother in laws,”

Când a fost ultima oară Patriarhul (sau vreun alt episop) în Ferentari, Rahova sau alte cartiere sărace? Când a fost în vreun sat?

În Bolivia, papa Francisc s-a fotografiat în mai multe selfie-uri cu doritorii. Când s-a oprit vreodată patriarhul să asculte ce-i zice un om obișnuit, nu mai zic de făcut fotografii? Când a zis vreodată patriarhul “nu uitați să vă rugați și pentru mine” și să-i răspundă uralele a mii de oameni, cum s-a întâmplat în New York?

Dacă mă gândesc bine, în timp ce pe papă l-am văzut în Fiat-ul său mic, pe patriarh îl vedem numai cu o limuzină mare (Mercedes sau Audi A8, am uitat), mergând grăbit între mașină și locul unde are de dat cu vreun trafalete sfințit. Patriarhul apare în public, în fața oamenilor, o singură dată pe an, de Paști.

Lucrurile astea n-au nici o legătură cu religia, cu a fi credincios sau nu. E vorba doar de cum se comportă doi oameni mediatizați și ce exemplu dau ei în societate. Papa nici măcar nu mi s-a părut că încearcă să ți-l bage pe Dumnezeu pe gât, discursul său actual este mai degrabă legat de cum să fim oameni mai buni, eradicarea sărăciei, oprirea încălzirii globale șamd.

Sigur, nu poți face astfel o comparație între cele două instituții. Biserica noastră a revenit la viață, practic, în 1989 și, ca întreaga țară, trece acum prin etapa când vrea mașina cea mai mare, casa cea mai mare și aurul cel mai mult. În schimb, Vaticanul are în spate secole întregi în care papii au numit regi și împărați, au influențat imperii, au declanșat războaie și cruciade și, de multe ori, s-au comportat ca dictatori adevărați.

Acum, însă, Vaticanul pare să se fi cumințit. Și mă așteptam ca, într-o lume a comunicațiilor instantanee, o lume în care vezi imediat reacția publicului la ce se întâmplă, și ai noștri să spună “stai că oamenii vor altceva” în loc de “acum e rândul meu, nu-mi pasă ce se întâmplă în alte părți”. Până una-alta, biserica catolică, prin șeful ei, chiar inspiră credință; a noastră nu.

În viitor, când papa Francisc va veni în România, că a fost invitat oficial de președintele Iohannis și data vizitei urmează a fi stabilită, sunt sigur că va fi întâmpinat de mult mai mulți oameni decât patriarhul nostru. Eu cu siguranță voi fi acolo, să-l văd cu ochii mei pe papă și să-l ascult vorbind, nu pentru că aș fi credincios, ci în semn de respect.