State of nwradu – ediÈ›ia de octombrie 2026

The nwradu is ready to work! Simt că am terminat cu tot ce era de făcut pe lângă muncă, pentru o vreme, și pot să mă concentrez pe muncă. Vreau să scriu niște articole mai mari, să fac niște lucrări prin casă, să propun campanii, să mai fac contabilitatea și altele.

Poate că vă întrebaÈ›i de ce nu fac È™i în rest aÈ™a ceva. Fac, dar am eu niÈ™te blocaje psihice. Dacă È™tiu că peste 4 ore trebuie să merg undeva, nu-mi vine să mă apuc de ceva de amploare. Nici dacă È™tiu că mâine în mijlocul zilei mergem la medic, seara la înot È™i a doua zi la… ceva. Trebuie să intru într-un flow, într-un ritm bun, iar fragmentarea aceasta mă dă peste cap.

De săptămâna viitoare terminăm cu acestea sau cel puțin așa sper eu. Momentan miercuri mergem la un notar, joi am alte două ieșiri programate, vineri ducem copilul la o ecografie, într-una din seri pe celălalt copil la înot. Fiecare înseamnă vreo 2-3 ore de întreruperi, de fapt, pe lângă mersul uzual la grădinițe și ce mai este de făcut prin casă.

După aceea, însă, back to boring life, deci poate voi fi și mai eficient. Avem pe final de octombrie o ieșire cu prietenii la munte, apoi începe perioada aglomerată de Black Friday și peste toate acestea cam vine sezonul răcelilor la copii, dar vreau să fiu optimist.

Am scris articolul anterior pe 15 septembrie. După aceea a venit ziua lui Alice, care a împlinit 5 ani, ocazie să mă întreb din nou “când a zburat timpul atât de repede?” Nu È™tiu când a zburat, dar bucuraÈ›i-vă de orice moment cu copiii, că apoi îmbătrâneÈ™ti repede (È™i mori!). Nu, dar serios acum, au trecut rapid 5 ani, cred că trebuie să scriu niÈ™te concluzii trase în acest timp despre ce a mers bine, ce nu È™i despre modurile în care ni s-a schimbat viaÈ›a, deÈ™i nu ne aÈ™teptam poate la asta.

Am sărbătorit-o cu alți copii și părinții lor. Cred totuși că este ultimul an în care mai face asta. Costă mult, chiar și în cele mai ieftine locuri de joacă, și parcă prefer ca anul viitor să organizăm ceva mic în familie, la noi acasă, iar cu aceiași bani poate să mergem într-un city break unde Alice să mai vadă și un muzeu, un oraș, să fie o amintire de alt fel. 3-4 ore de distracție trec mult prea repede pentru cât plătești pe ele.

I-am făcut apoi și nu mai știu ce vaccin este în schema obligatorie la 5 ani, iar cu toții am făcut deja antigripalul. Eu și Matilda injecție, lui Alice din acela nazal, iar lui bebe Alex îi facem pe finalul lunii octombrie. Am preferat să-l facem de acum, nu mai târziu în an, pentru că din experiență știu că apoi este dificil să găsești un moment în care copiii nu sunt răciți de acum și până prin martie.

Soacra mea a venit la noi timp de o săptămână. Am vrut noi pentru că aveam nevoie să stea cineva cu copiii ca noi să putem face niște lucruri mai de amploare în doi. Și lucruri s-au făcut. Am fost la IKEA după un covor și o etajeră, plus că le-am montat, au fost spălate perdelele și draperiile, ne-am mai sortat hainele vechi, am triat din cărți și am trimis unele la o fermă din nord, am demontat hota și am spălat-o de grăsime pe interior etc.

Am montat și patul mai mare de bebeluș al lui Alex, cel care i-a rămas de Alice, și l-am pus lângă al nostru, ceea ce ne-a îmbunătățit semnificativ somnul de noapte. Mai multe despre asta mai jos, în secțiunea Alex.

Eu aveam în plan chiar mai multe. Voiam să trag o priză într-un anumit loc pe perete, să fac ordine în etajerele care îmi sunt fundal pe video, să triez niÈ™te scule. N-am avut timp È™i de acestea, dar poate la a doua venire… a soacrei.

Mă simt ușor deprimat pentru că a venit toamna. Mă uit prin oras și îmi place că încă văd copaci înfrunziți. Știu că peste puțin timp vor fi lipsiți de orice culoare, bețe gri într-un oraș și mai gri, și parcă mă deprim la acest gând. Nu-mi place deloc vremea rea, cu frigul ei și faptul că trebuie să pui o mulțime de haine pe tine chiar și pentru un drum scurt până la grădiniță.

Am fost și ușor răcit. Mi-a trecut. În prezent mă doare o ureche, dar nu-mi dau seama dacă este o otită sau altceva. Nu doar ca o otită, ci ca și cum mi-aș fi strivit în ceva zgârciul acela micuț exterior. E weird.

Pe blog am testat noul iPhone 18 Pro Max și un robot aspirator, plus noul Fenix 9 Pro. Mai puține decât voiam eu, dar n-am avut mult timp pentru asta. Cele mai citite articole pe blog au fost:

1. Am testat comparativ rețelele Orange și Vodafone ca să văd dacă mă portez înapoi
2. Am circulat continuu pe autostradă de la București la Bacău!
3. eMAG schimbă abonamentele Genius, introduce trei planuri diferite începând cu 69 de lei, iar cel de top include și Apple TV
4. Apple TV este disponibil oficial în România, Disney Plus va introduce reclame, YouTube Premium se scumpește
5. Cum va arăta fostul turn Bancorex după reconstrucție

Subiecte sociale, să le zicem, de interes pentru mulți oameni. Aș vrea să zic și următoarele despre ele. Cred că am fost primul care a scris despre schimbarea abonamentelor Genius și acel articol a mers bine.

Cel mai plăcut a fost însă testul comparativ între Orange și Vodafone, unde am făcut testele de-a lungul a vreo două săptămâni. Nici nu știam exact cum să le pun sub forma unei comparații. Mi s-a părut și că am fost chiar precaut în a preciza clar că am o situație locativă particulară, la umbra unui bloc unde semnalul scade puternic, și că fiecare ar trebui să facă un test asemănător pentru a decide ce operator este mai bun în zona sa, nu să se ia după reclame.

Și totuși, au fost unii care au crezut că este campanie. Nici nu sunt sigur la ce ar putea fi campanie. Sincer să fiu, nici nu m-a mai mirat.

Blogul a avut în jur de 168.000 de unici în luna septembrie. Probabil cifra va fi mai mică în octombrie.

Am jucat Ace Combat 8. M-a întrebat cineva când am timp de jocuri, cu doi copii și două pisici și mereu văitat că am de muncă. E simplu. Din când în când, iau o pauză, că nu sunt robot (deși fix asta ar zice un robot care încearcă să pară om). Îmi fac o cafea și poate mă joc o oră. Uneori seara sunt obosit și nu mă mai pot concentra la ceva serios, dar mă relaxez omorând niște inamici înainte de a merge la somn.

Una dintre filosofiile mele în viață a fost că trebuie să fac ceva distractiv în fiecare zi, cât de puÈ›in, altfel este o zi pierdută. AÈ™a că încerc ca în fiecare zi să mă uit la ceva educativ pe YouTube, să ascult vreun podcast, să joc un joc, să ies la o cafenea… ce s-o putea.

ÃŽn multe alte zile lucrez “în avans”, ca să zic aÈ™a. Am articole scrise dinainte, ca să am ce publica în zilele când pierdem 2-3 ore pe la un medic sau facem treabă prin casă. Uneori nu este treabă de făcut prin casă. Să reformulez asta, uneori amân treaba din casă È™i iau o pauză.

Nu știu dacă voi avea timp de GTA 6, să fiu sincer. Mi-ar plăcea să am. Cred că voi vedea abia atunci asta, dar GTA 6 este genul de joc care-ți ia zeci de ore ca să te bucuri de el și nu cred că mai am genul acesta de timp.

Am ieșit la Bucharest Food Week la Hushimo pentru o porție de kao soi. Am fost și la Piața9 într-o seară, după vaccinuri, și a fost foarte plăcut pe înserat, pe Calea Victoriei, când încă erau 25 de grade afară la ora aceea. În altă seară am ieșit cu Matilda la Sippers, unde cei de acolo au introdus un meniu de cocktailuri preparate cu 100% ingrediente românești (ceea ce este mai complicat decât pare, având în vedere că whisky se face în România, dar lămâile nu cresc și deci sucul de lămâie trebuie înlocuit cu altceva, de exemplu).

Cred că aceasta trebuie să fie luna în care scriu în această serie și un articol despre ce-am mai mâncat, băut și văzut bun, ca să fie măcar felul meu de a lăuda anumite localuri sau produse care mi-au plăcut.

Matilda a făcut o otită de toată frumuseÈ›ea pe la mijlocul lunii septembrie. Nu È™tim de unde a apărut, dincolo de “a tras-o curentul”, dar a È›inut-o câteva zile. Ne-am dus chiar de urgență la medicul de familie după antibiotice, că devenea aproape latergică, È™i de acolo È™i la un ORL pentru un control.

A trecut greu, au fost vreo 4 zile de dureri È™i somn foarte dificil… pentru mine, iar pentru Matilda probabil a fost È™i mai rău :P

Alex a împlinit 10 luni. A început să meargă mai bine de-a bușilea, i-au mai dat vreo doi dinți.

Îmi place că este un băiețel foarte vesel. Zâmbește larg de câte ori ne vede. Uneori se uită așa întrebător la noi, poate ca să vadă ce facem, și dacă îi zâmbim noi, zâmbește și râde înapoi și el. În general este prietenos cu majoritatea oamenilor.

Spune parcă mai bine mama È™i tata, deÈ™i cred că primul cuvânt pe care-l va rosti cu adevărat va fi “gata”, că asta îl tot întrebăm noi de câte ori mănâncă.

Alex însă ne-a cam terminat cu somnul în ultimele două luni, trezindu-se de câteva ori pe noapte. Adoarme rapid la loc, din fericire, dar asta tot înseamnă că eu și Matilda, fiecare de vreo două ori pe noapte, îl luăm din pătuțul său și îl plimbăm în brațe, de obicei în afara camerei ca să nu o trezească și pe Alice.

Alex adoarme rapid la loc în brațe, dar durează un pic să intre în deep sleep ca să-l putem pune jos în pat, la loc. Am fost amândoi cam zombie în luna septembrie, când a fost cel mai rău.

De ce se trezește așa? Teoria Matildei este că l-am adormit de prea multe ori în brațe, în concediu, și s-a obișnuit cu asta. Așa că noaptea are o microtrezire, cum se întâmplă de fapt des oricărui om, nu se mai simte în brațele noastre, se sperie, plânge, ne trezește pe toți. Teoria mea este că e deocheat pentru că i-am zis de prea multe ori la mișto Clement Matteo în articole.

S-a rezolvat eliminând din cameră co-sleeper-ul de până acum și montându-i patul mai mare (avem un model Gulliver de la IKEA) lângă al nostru, fără laterală. Acum el doarme acolo, dar când se trezește este tras de Matilda lângă ea și adoarme imediat la loc. În majoritatea nopților, însă, nu s-a mai trezit plângând noaptea, ci a dormit mai bine și mai mult fără să ne deranjeze.

Cu Alice, în aceeași situație acum vreo 4 ani, ne-am chinuit mult mai mult. O mutasem deja în camera ei și insistam să o culcăm acolo chiar și după fiecare trezire. Ne-am chinuit luni de zile, chiar ani, cu asta, doar de dragul ideii că este mai bine pe termen lung să se obișnuiască în patul ei, în camera ei. Trebuia, de fapt, să ne facem viața mai confortabilă, nu să ne chinuim cu orele noapte de noapte încercând să o adormim ca la carte.

Uneori înveÈ›i făcând… copii.

 

Alice s-a jucat de toți banii de ziua ei. Iat-o aici cărându-și acasă, de la grădiniță, balonul cu cifra 5.

Am dus-o eu într-o seară la iMapp, a fost aventura noastră de noapte până la Palatul Parlamentului. De Spotlight Festival, am plimbat-o în cap cât am putut, pe Calea Victoriei, și i-a plăcut și asta.

Înoată tot mai bine. Am trecut-o la cursurile de grup, unde se descurcă bine. Mă bucur că nu are teamă de apă. O văd cum bagă capul în apă fără probleme și înoată așa câte 2-3 secunde, în timp ce acum câteva luni îi era teamă să îi dau și cu dușul pe față.

Am avut o ședință cu părinții la grădiniță, unde ni s-a spus tuturor să o lăsăm mai moale cu îmbrăcămintea de prințesă și de super-erou, cu brățărele și plușuri, că în curând vine clasa 0 și acolo nu vor fi permise acestea. Decât să aibă copilul atunci un șoc, mai bine să facem de acum o tranziție lentă spre o disciplină mai mare.

Iat-o mai jos auzind că este înghețată de mâncat pe undeva:

Și cam aceasta a fost luna noastră. Nu-mi aduc aminte să fi văzut vreun film bun sau un serial de menționat, în afară de Big Hero 6 de pe Disney+, la care m-am uitat cu Alice.

Încă nu am activat oferta Apple TV (am 3 luni moca cu noul iPhone). Aștept să apară aplicațiile de smart TV, ca apoi să ne uităm la Masters of the Air și Foundation.

Am ascultat însă multe podcasturi, în special You’re Dead to Me, The Rest is Science È™i Gone Medieval. Le găsiÈ›i pe Spotify, primul este foarte amuzant È™i vi-l recomand cu tărie.

Să aveți o lună bună!