Review: Ace Combat 8 este un joc foarte bun cu lupte aeriene

Dacă vreți un joc cu lupte aeriene, cu avioane moderne și zeci de inamici pe ecran, Ace Combat 8 fix asta vă oferă.

Trebuie doar să rețineți dinainte că este un joc arcade, nu un simulator realist. Avionul tău are la bord vreo 150 de rachete. Într-o misiune distrugi lejer zeci de avioane inamice, câteva bombardiere, plus zeci de ținte la sol. Așa este seria Ace Combat de la începuturile ei, iar Ace Combat 8 o continuă cu succes (și cu grafică foarte bună), dar fără a se abate în vreun fel și fără a încerca ceva nou față de formula consacrată.

Îl găsiți la eMAG și Altex și PS Store pentru PS5 și pe Steam pentru PC.

Eu am descoperit această serie de jocuri cam acum un an, când au început să apară primele trailere pentru Ace Combat 8. Mie îmi plac jocurile cu avioane și nave spatiale. Mi-a plăcut ce am văzut. Am cumpărat în primăvară Ace Combat 7, care-i lansat prin 2019, și este în continuare un joc bun ca grafică.

L-am terminat în 3-4 zile în acel moment. Este bine făcut, te prinde, te face să vrei să mai faci încă o misiune în loc să dai Quit, iar AC8 este construit fix la fel.

Jocul vă oferă o multitudine de aeronave americane, rusești și câteva europene de vânătoare sau atac, precum F-14, F-16, F/A-18, MiG-uri, Sukhoi-uri, Rafale, Mirage și inclusiv F-22 Raptor și F-35 Lightning II. De-a lungul misiunilor din AC8, care sunt 30 la număr în acest joc, primești niște puncte în funcție de cât de bine le execuți și cu acele puncte poți debloca upgrade-uri pentru avioane și armament sau avioane noi.

V-am spus că este un joc arcade. Acest “skill tree”, practic, este binevenit pentru că de-a lungul misiunilor îți mai actualizează avionul. Sunt upgrade-uri care cresc peformanța de ghidare a rachetelor sau viteza lor, timpul de reload, manevrabilitatea avioanelor și inclusiv îți dau armament nou.

Avioanele or fi realiste ca aspect și denumiri, dar cam orice altceva este fantezie. Asta se referă inclusiv la o multitudine de muniții speciale, precum rachete care se lansează câte 4 deodată spre 4 ținte diferite, bombe cu fragmentare care pot lovi ținte multiple la sol șamd.

De asemenea, jocul are loc într-o lume asemănătoare cu a noastră, dar în care continentele arată altfel și țările sunt desigur altele. AC8 începe la o vreme după ce Sotoa a atacat Federation of… ceva, FCU este abrevierea, iar războiul merge prost pentru FCU.

Tu practic intri în pielea unui pilot de pe ultimul portavion funcțional al FCU. Acolo este un pilot renumit, un as numit Wings of Theve, care moare încă din prolog. Fiind însă mare erou național și simbol al puterii de luptă a FCU-ului, tu îi moștenești callsign-ul și rolul de vedetă și wingmenii.

Povestea este destul de complicată, de fapt. Personajele sunt europene, dar povestea în sine pare japoneză ca inspirație, te simți ca în anime, în special având în vedere dialogurile pline de patos și tipologia unor personaje. Ai în echipă domnișoara cea năucă, dar foarte pricepută la pilotaj, pe profesorul care le ține altora discursuri moraliste, pe inamicii cu freze ciudate șamd.

Unii inamici sunt speciali, intră în luptă pe muzică, împreună cu cut scenes ca-n filmele cu bătăi. În joc auzi și comunicațiile radio din jur, cu tot cu aliați care zic treburi de genul “Wings este cu noi, suntem invincibili!” și alte asemenea treburi destul de puerile.

Practic, misiunile sunt pline de dialoguri pe radio și certuri cu inamicii. Jocul încearcă să creioneze un univers plin, cu multe lupte în jurul tău, și să arate creșterea, apoi decăderea și iarăși creșterea lui Wings of Theve în fața celorlalți.

În opinia mea, toate acestea sunt destul de forțate. În esență, ești tu cu avionul tău și skillul tău de a distruge inamici, iar restul nu contează așa tare. Wingmenii tăi sunt destul de inutili sau, mai bine spus, jocul este astfel construit încât tu să fii mereu cel care salvează situația. Toate acele dialoguri, toate fazele în care mai moare câte un personaj sau, din contră, cineva pe care-l credeai mort reapare și toți se bucură pe radio de parcă le-ar aduce și pizza, pe mine m-au lăsat rece.

Jocul excelează, însă, la a te introduce într-un flow în care devii o mașină de distrus inamici. Misiunea 5 cred că este prima în care sunt cu zecile în jurul tău și te obișnuiești cu un sistem în care pui ținta pe cel mai apropiat avion dușman, faci manevrele necesare ca să-l iei în țintă, lock target, tragi rachete după el și sper să-l distrugi. După o vreme te prinzi din ce unghiuri nu ai șansă ca rachetele tare să-l nimerească, așa că știi și mai bine când să lansezi și când nu.

Distrugi un inamic, pui ținta pe următorul, tragi rachete. Repeți de multe ori. Undeva niște bombardiere sau trupe de sol au nevoie de ajutor. Te duci acolo, zbori prin văi adânci sau printre clădiri, pui ținta pe un tanc și lansezi, apoi schimbi repede pe un SAM și lansezi, faci un looping sau un cerc la high-G cât se reîncarcă rachetele și pui din nou ținta pe altceva de la sol. Lansezi, distrugi, te-au ajuns din urmă avioanele inamice așa că te ocupi și de 2-3 dintre ele, în timp ce te ferești de rachetele care te iau la țintă.

Alți aliați au nevoie de ajutor sau ai 5 minute să distrugi vreo mare escadrilă de bombardiere care intră pe hartă și amenință să-ți distrugă portavionul. În timp ce te lupți cu acelea, deja apare și vreo escadrilă de ași inamici, cu care luptele sunt și mai complicate.

La final, când se termină cu bine misiunea, îți relaxezi un pic degetele, te uiți pe cutscenes de la final, vezi briefingul pentru misiunea următoare, care sună și ea interesantă și… o începi și pe aceea.

La asta excelează AC8. O fi arcade și jocul se rezumă la manevre, țintă, lock, tras de rachete, dar știe bine de tot să te agațe și să facă misiunile palpitante, fără multe momente moarte, ba chiar te ține bine de tot în priză.

Sunt și multe misiuni chiar inedite. În câteva ai de-a face cu un land battleship, efectiv un vapor imens, dar care are și roți și merge prin orașe. Într-una te lupti pe lângă un space elevator. Într-o misiune zbori doar prin văi, că dacă te ridici peste o anumită altitudine, mori. În alta zbori printre nori, cauți contrails-urile unor mari avioane de transport, pe care le distrugi apoi treptat împreună cu escortele lor. În alta cauți niște aeronave care ghidează rachete lansate din satelit, dar le poți detecta doar pe ultima sută de metri, când le vezi laserele printre nori.

O altă misiune care mi-a plăcut multe este una în care apar două bombardiere foarte rapide, greu de țintit, și zbori ceva ca să le prinzi din urmă printre nori și să le distrugi treptat, mai ales că bagi vreo 10 rachete în fiecare până la urmă.

Majoritatea misiunilor, aș spune, sunt foarte bune, și doar vreo 5-6 din cele 30 par de umplutură. Povestea, după cum vă spuneam, este lungă și nu contează atât de tare, în cele din urmă.

Grafica este foarte bună. Norii sunt voluminoși și pufoși. Misiunile în care zbori razant sunt de asemenea foarte plăcute, indiferent că relieful este de junglă sau de deșert sau zăpadă.

Mai sunt și misiuni care au loc în orașe de mari dimensiuni (Theve este un oraș, de exemplu) și acestea arată spectaculos, în special cele de noapte. În general, însă, tu zbori ceva mai sus, iar clădirile înalte sunt puține. Uneori sunt chiar enervante, dacă te lovești de una la mijlocul misiunii și trebuie să o iei de la capăt din cauza asta.

Jocul este, însă, mult mai asemănător cu Ace Combat 7 decât mă așteptam. Interfața este practic identică. Am văzut mici îmbunătățiri. Am impresia că în AC7 puteai avea maxim 8 upgrade-uri pe avion. În AC8, fiecare avion are un alt număr de sloturi disponibile. În AC8 poți avea două muniții speciale pe avion; dacă mai țin bine minte, în AC7 puteai avea doar una pe lângă rachetele standard.

Nu aș avea ceva de reproșat jocului. Câteva personaje mi s-au parut enervante, dar asta este ceva subiectiv. Aș reproșa același lucru ca în AC7: prea multe misiuni includ ținte aeriene și la sol, ceea ce te face să zbori destul de mult cu F/A-18, iar fightere pure precum F-16 parcă sunt prea puțin utilizate. Dar na, nu e ca și cum nu ai putea să ataci și cu acelea la sol, deci poți face cap-coadă jocul cu avionul tău preferat dintre cele deblocate.

În concluzie, Ace Combat 8 este un joc foarte bun, o continuare de succes a seriei. Mie mi-a plăcut mult. În caz că nu știți dacă vi se potrivește, uitați-vă la niște gameplay pe net, ca să vedeți despre ce-i vorba. Iar dacă vă place, jucați și Ace Combat 7, că este more of the same.

Ah, și se joacă cel mai bine cu controller. Eu l-am folosit pe cel de PS5 conectat la PC, că nu am altul. Dacă vă plac jocurile cu avioane sau mașini sau action-adventure-uri de genul Elden Ring, or fi bine oricum să investiți într-un controller de Xbox.