un blog de Radu Dumitru

Robotesc și la canalul meu de YouTube, dați un Subscribe dacă vă place.

Povestea berii Pilsner Urquell, primul pils auriu din lume (p)

15 Jul 2019  ·

FOOD & LIFESTYLE  ·

21 comentarii

Știați că berile pils sau pilsner sunt numite după orașul Plzeň din Cehia, acolo unde au fost produse pentru prima oară? Pe 5 octombrie 1842, Josef Groll producea pentru prima oară berea ce ulterior se va numi Pilsner Urquell, iar caracteristicile acestei beri (limpede, culoare aurie, gust echilibrat, alcool pe la 4,4%) au făcut-o foarte populară în întreaga lume, numele pilsner devenind astfel ascociat cu acest tip de bere.

În caz că vă întrebați ce înseamnă Urquell, răspunsul este “sursă originală”, poate “izvor original”. Practic, Pilsner Urquell înseamnă sursa originală de pilsner și este în continuare produsă doar în berăria din Plzeň și doar cu orz din Moravia, o regiune din sud-estul Cehiei, folosind metoda tradițională a lui Groll.

Un pic de istorie simplificată privind berea în general. Există două tipuri de bere: ale și lager, pilsner fiind un tip de lager. Diferența principală este dată de felul drojdiei care fermentează mustul de cerealele, adică drojdie de fermentație înaltă pentru berea ale (durează 4-6 zile la o temperatură de 18-25 grade Celsius) și drojdie de fermentație joasă pentru berea lager (7-10 zile la o temperatură de 10-14 grade).

În funcție de cerealele utilizate și de felul de a le usca după germinație, plus restul procesului de producție, ale și lager se diversifică în multe alte categorii precum pale ale, IPA, stout, porter, bock, dunkel, albă, neagră șamd.

Mi se pare fascinant cum, deși berea era produsă încă din antichitate, omenirea a fost captivă condițiilor naturale de mediu pentru a o produce. Berile tip ale au fost singurele produse până prin secolul 16 deoarece lipseau tehnologiile necesare pentru a răci sau, în fine, pentru a controla precis fermentația și apoi uscarea cerealelor.

În anii 1.500, berarii din Bavaria au produs beri lager pentru că au utilizat peșterile din munți pentru a fermenta pe o perioadă lungă la temperatură joasă, o procedură foarte dificilă în alte condiții. Nu temperatura de afară era potrivnică, că totuși Europa are o climă foarte variată. Fermentația în sine este un fenomen ce produce căldură, iar această căldură ducea la dezvoltarea intensă a bacteriilor de fermentație, scăpând de sub control procesul de producție și stricând berea.

Peșterile din Bavaria au permis menținerea temperaturii la un nivel scăzut chiar și în timpul acestui proces. Mi se pare uimitor câte secole au fost necesare pentru a descoperi așa ceva și cum luăm de bună în zilele noastre o tehnologie banală precum frigiderul sau controlul temperaturii și răcirea camerelor prin diverse metode disponibile după revoluția industrială.

OK, deci în secolul 16 a fost inventată berea lager. Ce s-a întâmplat însă în 1842 în orașul Plzeň din Cehia, de berea pilsner a devenit cea mai populară categorie a berilor lager?

Au fost mai mulți factori la mijloc. Berile produse până atunci era destul de tulburi, uneori de culoare maronie, cu diverse impurități în ele, cu gust ce varia destul de mult în funcție de calitatea recoltei de cereale din acel an și de procesul de uscare al cerealelor, care era greu de controlat. Se producea bere de mulți ani în orașul Plzeň din Cehia, într-o berărie construită de producătorii regionali, dar în 1838 a avut loc chiar și o mică revoltă acolo, fiind vărsate 36 de butoaie de bere în fața primăriei pentru a protesta în legătură cu calitatea slabă a berii din acel moment.

Primăria l-a angajat ulterior pe Josef Groll, un bavarez, să producă bere în berăria din Plzeň. Acesta a luat cel mai bun orz din Moravia, o zonă din Cehia unde orzul are condiții aproape perfecte pentru dezvoltare, având în el cantitatea perfectă de zaharuri, azot și tot ce mai are nevoie pentru a fermenta într-o materie primă de calitate pentru bere. Ca o paranteză, minunată cereală orzul, nu? Adică nu doar că cehii (și mulți alții) fac berea din orz, dar și scoțienii produc whisky-urile tot integral din această materie primă; ar trebui să i se facă o statuie pe undeva.

Înapoi la Groll, acesta a folosit hamei din zona Saaz, a beneficiat și de apa din zona Plzeň, care-i moale (adică are puține săruri minerale) și dă un gust plăcut berii, dar probabil principalul atu în invenția berii Pilsner Urquell a fost o metodă de control a uscării orzului inventată de britanicul Daniel Wheeler cam în aceeași perioadă, ceea ce a contribuit decisiv la culoarea aurie a berii Urquell.

Orzul, care este lăsat să germineze pe suprafețe mari unde este ușor rotit de-a lungul câtorva zile (astăzi Urquell folosește peste 16.000 de metri pătrați pentru asta), trebuie apoi uscat în momentul în care a dezvoltat maximul de substanțe potrivite pentru producția de bere. Metoda tradițională era uscarea la foc, ceea ce afuma ușor orzul, dându-i o culoare mai închisă și o aromă mai afumată.

Foto: Omul acesta este plătit ca să miroasă orz încolțit toată ziua și să deguste bere Pilsner Urquell.

Wheeler a inventat un proces de uscare în care orzul nu este supus direct acțiunii focului, ci indirect unui flux de aer cald. Poate părea banal în zilele de astăzi să sufli cu aer cald peste ceva, dar în 1842 astfel de tehnologii pe scară largă abia erau inventate, odată cu revoluția industrială din Europa. Cei de la Urquell folosesc aer cald pentru scurt timp și la o temperatură de 82-84 de grade pentru a usca orzul, așa că acesta nu se închide la culoare, ci rămâne un auriu care astăzi este clasic berilor blonde pils.

Rezultatul final a fost o bere limpede, de culoare aurie, foarte plăcută, cu un gust foarte echilibrat, diferit de lagerul nemțesc ce folosea apă mai bogată în sulf și un proces de uscare ce producea beri mai puțin arătoase. Berea produsă astfel pentru prima oară pe 5 octombrie 1842 a fost băută la un festival pe 11 noiembrie 1842, fiind foarte apreciată, producția continuând cu succes mai departe. În 1871, renumele Pilsner Urquell face ca berea să fie importată inclusiv în America.

Legenda spune că și alți factori au făcut ca berea să devină foarte populară. De-a lungul secolelor trecute, berea era băută din halbe de lut sau de metal, unele acoperite cu capac pentru a nu intra muștele în băutură. Apropo, gustările spaniole tapas vin de la cuvântul tapar, a acoperi, tocmai pentru că berile erau acoperite cu o felie de pâine și câteva ingrediente pentru a servi drept capac. Orașele nu erau locuri foarte plăcute, canalizarea lipsea, animalele erau peste tot – berea nu era savurată, ci uneori băută pentru că era mai sănătoasă decât apa potabilă.

Astfel de lucruri s-au schimbat însă în secolul 19. Orașele au devenit mai curate, iar în paralel sticla a devenit suficient de ieftin de produs încât a înlocuit vasele din lut sau metal din taverne (din nou, câte tehnologii luăm astăzi de bune…). Dintr-o dată, oamenii au văzut în halbe de sticlă cum arăta berea lor: tulbure, culoare neatrăgătoare, impurități. Apoi s-au uitat, prin comparație, la Pilsner Urquell, care era aurie și avea un gust bine echilibrat, și le-a plăcut ce au văzut și băut.

The rest is history, cum se zice. Stilul pilsner s-a impus rapid în lume, fiind cel mai popular tip de lager în zilele noastre. Aceasta este povestea berii Pilsner Urquell, pe care o găsiți în diverse pub-uri din București și restul țării, cam în toate hipermarketurile de la noi și chiar și prin Mega Image-urile mai mari.

Eu sunt #fandemic Pilsner Urquell. Văd că prima mențiune a berii pe acest blog a fost în august 2009, iar în altul din 2010 spuneam că “aș bea non-stop”. Prima oară, însă, cred că am băut acum vreo 20 de ani, când a ajuns inițial în România, și tocmai povestea ei m-a făcut să o încerc și atunci. Acum poate vă face și pe voi.

Ca un element inedit, acum berea Pilsner Urquell se produce în vase de inox, cum sunt regulile alimentare și pentru că sunt ușor de controlat, dar folosind tot orz de Moravia, atent selecționat. Pentru a se asigura că rezultă aceeași bere ca și prin metoda tradițională a lui Groll din 1842, cei de la Urquell produc în Plzeň și bere în tunelurile și peșterile de sub oraș; o țin doar pentru ei, folosind-o pentru comparație cu produsul oficial, ca să se asigure că iese același lucru.

În documentarea pentru acest articol am înțeles și deosebirile între stout, porter, bock, IPA, PA și alte tipuri de beri, nu doar ale și lager. Este cineva interesat de ele, ca să fac un articol despre așa ceva într-un format SEO-friendly?

    21 comentarii

  1. Frumos articol si foarte bine documentat…mi-a facut pofta sa incerc un Pilsner Urquell pentru a vedea calitatea lui…
    As fi curios sa vad un aricol cu diferentele de bere…poate si niste link-uri catre documentare sau Youtube CC care prezinta degustari …
    Poate intr-un articol, poti intreba cititorii care a fost cea mai buna bere bauta…
    Nu sunt un mare bautor de bere, dar pentru mine cea mai buna bere a fost berea bauta intr-o abatie din zona Salzburg-ului, Austria

      (Citează)

  2. Cel mai fain articol de pe blog. Felicitari.

      (Citează)

  3. Alexandru Balan

    15/07/2019 la 9:13 AM

    Am baut cu placere in praga de fiecare data, in pahare bondoace, cu spuma aia sanatoasa si gustul satios de paine.

    Oferta de supermarket nu ma coafeaza, nu stiu daca e dif varianta imbuteliata, sau servirea dar nu e acelasi lucru.

      (Citează)

    • Nu e la fel de proaspata si nicio bere la sticla sau la cutie nu va avea acel gut de proaspat ca berea pe care ti-o pune in halba sau in pahar. Aici e toata smecheria la bere: sa fie proaspata. Si foarte rece.

        (Citează)

  4. Eu sunt interesat de un asemenea articol.

      (Citează)

  5. Nu știu dacă aș vrea să beau berea așa cum se bea în secolul XV. O chestie tulbure, caldă și fără “acid”. Aia era doar ceva să te ia de cap, după ce terminai vinul.
    Pentru mine, berea înseamnă ceva rece, înspumat și cu bule de dioxid de carbon, care se ridică jucăușe prin lichidul auriu.

    Da, berea Pilsner Urquell este printre preferatele mele. Mi-a plăcut mult în Praga. Nu cred că e diferită nici în România, mie nu mi se pare. Dar, știi cum e, păstrezi amintirea atmosferei, a stării pe care o aveai, decât gustul propriu-zis al berii. Cred că de aceea sunt unii care zic că e mai bună la Praga decât în România.

      (Citează)

  6. Din partea mea poți să te pui pe treabă cu documentarea despre celelalte tipuri de bere. Eu am sorbit cu plăcere acest articol. 🍺

      (Citează)

  7. Merci de articol, in sfarsit am reusit sa aflu si eu diferenta dintre ale si lager, ca pana acum n-am reusit sa dau singur o cautare pe google :-)
    Sincer, pt mine nu e relevant ce fel de bere este ci daca imi place sau nu, da’ e bine de stiut

    Pilsner Urquell e intr-adevar una din berile mele preferate, alaturi de Amstel-ul din Grecia :-)

      (Citează)

  8. Si eu astept cu nerabdare articolul “complet”. Pe-asta l-am citit dintr-o sorbire. Personal prefer Staropramen Dark langa coaste la grill, cu sos BBQ de la LIDL.

      (Citează)

  9. Salut!

    E adevărat că gustul berii diferă de la recipient (sticlă) la recipient (doză de aluminiu, pet), sau e doar un mit urban mic-burghez?

      (Citează)

    • E doar un mit. Posibil sa difere gustul berii daca bei din lut :))

        (Citează)

    • Nu e mit, e alt gust.
      Halba > Sticla > Aluminiu > Plastic.

        (Citează)

    • Pyro…e doar o perceptie. Poate fi foarte putin alt gust daca berea aia a a stat un an in doza insa daca se misca rapid in piata, nu apuca sa preia din gustul/proprietatile metalului.

      Chiar daca pui, sa zicem Zaganu, in PET acesta nu isi schimba gustul in scurt timp (poate dupa juma de an de stat in conditii naspa (cald, lumina etc…dar asta e alta discutie)

      Berea din halba ta unde o fi fost oare depozitata (in butoaie de aluminiu, inox)…berea pe care o bei, unde o fi fost fiarta, maturata etc. (in tancuri de metal-inox sau whatever)

      Iti spune asta unu’ care a lucrat 5 ani in industria berii

        (Citează)

    • Da, dar cand pui cutia la gura, simti textura si mirosul (?) metalului. De aia nu imi place nici sa beau din halbe metalice.

        (Citează)

  10. Eu credeam ca Pilsner Urquell provine din Anglia sau Irlanda, din cauza numelui Urquell. Cat traieste omul mai si invata :)

    Zilele trecute a fost pe Discovery episod How it’s made despre berea irlandeza Guiness, mi-a placut. Dar parca acolo fermentarea se face la temperatura ceva mai mare decat in variantele din articol.

    La cei care fac whiskey moonshine nu am retinut temperatura la care isi fac bacteriile treaba, dar nu m-ar mira sa fie peste 50 de grade. Consumul zaharului din cereale este un proces care genereaza multa energie.

      (Citează)

  11. Sunt interesat

      (Citează)

  12. Nu-si aminteste nimeni de jocul ala de acum vreo 20 de ani?

    https://www.dailymotion.com/video/x2mu8er

      (Citează)

  13. Foarte misto articolul, bravo! Hai si cu urmatorul. Si cu un tur al berariilor? :)

    Apropo, vezi ca exista o aplicatie numita Untappd unde poti sa salvezi berile baute, cu rating-uri, statistici etc. Sunt cateva mii de etichete, e chiar misto, eu o folosesc de cativa ani

      (Citează)

  14. Felicitari, Radu, pentru documentare, explicatii si pentru articol. Si eu sunt fan Pilsner Urquell, ba chiar am santajat :) un sef de sala odata ca sa-i pot cumpara doua pahare originale Urquell – daca nu mi le pui pe nota de plata, o sa-mi scape din mana, i-am zis, si norocul meu a fost ca m-a si crezut :)

      (Citează)

  15. Foarte fain articolul. Citind, am revazut imaginar procesul de productie al berii din turul fabricii Pilsner Urquell. O chestie faina cu care am ramas in urma turului a fost degustarea acestei beri direct din butoi din ala mare deschis, unde puteai vedea berea. Era berea obtinuta prin metodologia veche, in butoaie de lemn, bere ce se poate degusta doar daca vizitezi fabrica, nu se gaseste de vanzare.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea.

sus