blog demisec cu note fine de tehnologie

Căutați o trotinetă electrică? Citiți review-ul de la Ninebot ES2. Urmăriți-mă și pe Instagram și YouTube.

Cum am zburat cu un avion plin de bătrâni

12 Apr 2015  ·

EXPERIENȚE, TURISM  ·

33 comentarii

Dragi cititori, vă urez Paște fericit și să petreceți bine alături de cei dragi, iar dacă ați plecat de acasă, vă urez un drum bun și liniștit înapoi. Articolul de mai jos este despre ceva petrecut în septembrie 2014, dar este amuzant și potrivit pentru o lectură ușoară de sărbători.

Plecam spre Regnum Carya pentru o săptămână de mare, soare, bunătăți turcești, multe cocktailuri servite pe ponton și tot ce ne-a oferit în rest unul dintre cele mai bune hoteluri turcești. Atâta doar că drumul până acolo începea cu un charter, iar o privire rapidă aruncată în aeroport mi-a spus că peste jumătate dintre pasageri sunt bătrâni. “O să fie amuzant”, i-am spus Matildei la modul ironic!

“Distracția” a pornit încă de la aeroport. Undeva în instrucțiunile agenției scria să fim la aeroport cu vreo 2 ore și ceva înainte de zbor și bătrânii probabil că s-au conformat, deoarece zona de așteptare, adică cea din fața panourilor informative, era plină ochi. Eu, cu ceva experiență în zboruri, am făcut să ajungem la aeroport cu 2 minute înainte să se afișeze poarta de check-in pe panou.

În momentul afișării s-a dat startul într-o cursă ce-ar putea rivaliza cu olimpiadele. Mă jur că vreo 14 babe și moși au avut o accelerație mai bună decât Usain Bolt. Într-o secundă erau lângă mine, în cealaltă erau la ghișeul de check-in. Alți 50 de oameni erau deja în urma lor, iar noi nu apucasem să ridicăm mânerele de la troller.

Stai așa“, îi zic Matildei. “Nu degeaba călătoresc des, noi mergem la SkyPriority!“. Scot cardul Flying Blue (programul de fidelitate al SkyTeam, din care face parte și TAROM) și merg la ghișeul special de prioritate. Acolo, însă, domnișoara foarte amabilă se uită la mine și-mi spune “știți, un zbor charter nu intră în categoria de Prioritate, dar uitați ce putem face: “vă tipăresc aici etichetele de lipit pe bagaje, însă apoi trebuie să le duceți la ghișeul normal și să le lăsați acolo. Spuneți acolo că aveți deja etichetele, vă deschide poarta de bagaje și vă lasă!”.

Perfect“, îi spun, “mulțumesc frumos!“. Și îmi tipărește etichetele pentru aeroportul Antalya, mi le lipește pe bagaje, apoi mergem la ghișeul de check-in, unde vreo 80 de bătrâni (și încă 40 de tineri resemnați, undeva la capătul cozii) erau buluc la ghișeu, că dunga galbenă cu “păstrați distanța” nu mai conta. Hmm… și eu trebuie să mă bag în fața lor.

O fac. Mă duc direct la ghișeu, explic treaba cu prioritatea, le arăt etichetele. După 3 secunde, domnișoara de la ghișeu înțelege despre ce-i vorba, deschide bara și bagă bagajele noastre. Eu m-am simțit ca un frequent flyer. Cei de la coadă s-au simțit înșelați, având în vedere că nivelul de zgomot de fundal a crescut brusc atunci când ne-au luat bagajele. Ne-am făcut prieteni încă din primul moment.

Apoi noi ne-am dus la lounge-ul Flying Blue, să bem un Campari orange și o cafea adevărată, iar ceilalți au rămas la coadă. Așa e cu prioritatea asta.
lounge_2lounge_1

Bine. Vine ora îmbarcării. Îi spun Matildei “hai să mergem la poartă, probabil că se stă la coadă de o oră deja“. Surpriza a fost la poartă, unde nu stătea nimeni la coadă. Deja mă gândeam că mă speriasem degeaba și că va fi un zbor normal. Exact când ajungem noi se dă drumul la boarding, așa că rămânem în picioare și eram perechea numărul 3 la îmbarcare.

Era prea bine ca să fie adevărat. A fost prea bine. Deodată se ridică vreo 20 de bătrâni de pe scaune, vin și vor să se bage în față, spunându-ne că se ținea jos coada, pe scaune. Le spun că așa bazaconii n-am mai auzit de când m-am uitat ultima oară la Antena 3. Are loc un mic scandal și cedăm ceva teren, devenim a 5-a pereche la îmbarcare.

Apoi vine o altă pereche de bătrâni și ne spune “nu, noi suntem înaintea dumneavoastră, uitați, scrie și pe bilet“.

E bună asta“, mă gândesc, “trebuie să aud motivul“. Și-mi arată un cod dubios de pe bilet, cel SEQ, unde ei aveau numărul 4 și noi numărul 6. Cred că era de fapt ordinea emiterii biletelor de îmbarcare, care aici nu are nici o însemnătate. Nu protestez, chiar nu mai conta că era încă cineva la rând, eram destul de în față.

În fața cuplului cu biletul 4 vine însă un alt cuplu de bătrâni. Noul moș spune “eu sunt în față, am bilete la clasa Business!“. Perechea numărul 4 îi lasă; ei nu aveau la Business. “Nimeni nu are la business“, îi spun Matildei în șoaptă, “e un charter, agenția nu vindea și opțiuni de bilete mai scumpe“. Nu protestăm nici acum, plecam în concediu, eram calmi.

Intrăm oricum printre primii în avion, cum îmi place mie de obicei. Aveam locurile la Exit, că le cerusem la ghișeul SkyPriority. Ne așezăm, punem căștile în urechi și privim spectacolul.

Cel puțin 20 de perechi nu și-au găsit locul, deși era clar scris pe bilet. Toți s-au uitat la plăcuțele indicatoare pentru locuri și s-au așezat pe cele greșite. “Ah, credeam că C este la geam, scuze!“. Aveam căștile pe urechi și ascultam ceva chillout bun, de relaxare, dar după ce auzi de 40 de ori spunându-se “rândul 11… rândul 12… ăsta e 12? Eu am locul A, care e A? E cel de la margine, scrie aici? Ba nu, la geam! Nu, la margine! Mă scuzați, v-ați așezat pe locul meu? Eu? Nu? Am locul A, uitați aici! Da, A este la geam. La geam? Nu, e la margine! Ba nu, e la geam! Domnișoară, unde este A! La geeaaaam!“, îți vine să faci poc.

Apoi a urmat epopeea securizării lucrurilor. Stewardesele s-au luptat cu vreo 10 doamne ca să le pună sus poșetele, pentru decolare. Cu câțiva domni s-au certat dezbătând dacă spătarele scaunelor erau sau nu în poziție verticală. Într-un final am decolat; când rulam pe pistă unei femei îi spună telefonul, iar din boxe ni se spune din nou să le închidem pe durata zborului.

Să vezi de nu o cere cineva să închidă pilotul aerul condiționat pe motiv că-i curent“, îi spun Matildei.

Am fost profet. Nici 5 minute mai târziu, văd mâna femeii de pe rândul din spate apărând deasupra mea, ninja style, și închizând duza mea de aer. A mea, nu a ei; a ei era deja închisă. Nici o vorbă, nici o cerere, direct îmi închidea aerul. O întreb ce face. “Păi e frig, e curent!“. “Mie mi-e cald…” spun și o deschid la loc. Mă concentrez să fiu zen din nou.

Vine masa. Nu mă așteptam la nimic pe un charter de o oră, dar primim un sandviș și o pungă de ceva bomboane Milka pline cu caramel, atât de dulci încât după ce am mâncat două am simțit cum crește diabetul în mine.

M-am uitat în jur și cel mai fascinant lucru din tot acest zbor mi s-a părut faptul că toți, dar toți, cei ce nu terminau mâncarea o băgau în buzunar sau poșetă. Era un sandviș banal, dar toți au luat resturile la pachet, deși cu toții mergeau spre hoteluri de 4 sau 5 stele din zona Antalya, unde nu doar că toate pachetele sunt all-inclusive, dar este atât de multă mâncare încât ar putea hrăni de 10 ori mai multe persoane. Și iată-ne în avion, cu oameni băgând sandvișul în poșetă, deși peste 2 ore urmau să fie acolo.

După masă se face o coadă incredibil de lungă la toaletă. Era de așteptat.

Ne pregătim de aterizare. Discuția cu centurile și spătarele scaunelor și poșetele se repetă de 30 de ori.

Aterizăm. Rulăm pe pistă și se aplaudă zgomotos. Zic și eu, ca-n Seinfeld, “bravo, nu credeam că reușește“.

Câțiva pasageri se ridică de pe locurile lor imediat ce ieșim de pe pistă, deși s-a spus clar să rămânem cu centurile puse până la oprire. Stewardesa urlă după ei ca-n armată. Oamenii se așează la loc, dar mai lent, mai în silă, ca să arate că nu le este șefă. Eu sunt zen.

Avionul oprește ca să dea prioritate probabil unei alte aeronave. Toți pasagerii, în afară de noi și vreo alți 2-3, cred că am ajuns la terminal, așa că desfac centurile și se ridică. Un domn avea deja bagajele în mână și avansase două rânduri spre ieșire. Stewardesele urlă din nou, inclusiv prin difuzoare. Se așează cu greu la loc, avionul pleacă mai departe cu unii în picioare, ca-n autobuz. Îmi râd în barbă.

O altă intersecție și aeronava noastră dă din nou prioritate. Îl văd pe fereastră, e un Thomas Cook mare cât toate zilele, normal că-i dăm prioritate. Pasagerii se ridică iarăși în picioare, domnul cu bagajele din nou fură startul. Stewardesele urlă. Una parcurge atât de repede culoarul încât mă gândesc că sigur merge să pocnească pe cineva, ca-n comedii!

Ajungem într-un final la terminal. Eu nu mă ridic, știam că nu am unde. În secunda 1 deja culoarul era plin. Mai stăm vreo 5 minute până se deschide ușa. O doamnă are fața schimonosită de durere din cauza poziției și aglomerației în care stă. Se uită la mine și văd pe fața ei că nu înțelege de ce eu rămân pe scaun, cu căștile în urechi și ochii mari, uitându-mă la ea cu o curiozitate bizară.

Noi aveam locurile C și B, culoar și mijloc, iar pe A stătea o doamnă. Ne întreabă dacă ne ridicăm și-i spun că nu, nu am unde. După vreo 5 minute, văzând că toți ceilalți stau în picioare, cu bagajele în mâini, nu mai rezistă și ne solicită imperativ să ne ridicăm și noi. Poate îi este teamă că-i ia cineva bagajul ei de mână. Chiar atunci se deschide ușa și începe debarcarea.

Toți ies buluc, iar noi ultimii, că nu ne-a lăsat nimeni să facem un pas pe culoarul avionului. La controlul pașapoartelor îi găsesc pe toți, buluc și acolo, un pic șocați că n-au ajuns prea departe deși s-au grăbit să iasă din avion. Turcii nu prea au chef de muncă, între două pașapoarte controlate mai spun un banc între ei și discută ceva pe limba lor, așa că lucrurile merg încet. De asta v-ați grăbit?, îmi vine să-i întreb pe toți

Apoi ne-am dus la Regnum Carya și nu ne-a mai păsat de nimic, iar toate acestea au părut foarte amuzante.

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați să-l arătați și celor din jurul vostru de la masa de Paști, eventual utilizând cuvintele “iată un blog excelent, trebuie să-l citești și tu!”. Sărbători fericite!
noi_zbor_turcia

    33 comentarii

  1. Eu sunt zen.

      (Citează)

  2. asa e si cu wizz air-ul ,plus pe cursele wizz se aplauda,eu nu inteleg sincer de unde pana unde…dar nah noi romani aplaudam la orice ca foca la circ

      (Citează)

  3. Tare experienta :))
    Asa e si prin tren, cum intra in gara toata lumea buluc.

      (Citează)

  4. Mai bine cu bătrâni decât cu bunăciuni, sa stai cu rucsacul pe genunchi pana la destinație.

      (Citează)

  5. Scuze, dar nu am cum sa nu observ notele fine de basist:

    “Le spun că așa bazaconii n-am mai auzit de când m-am uitat ultima oară la Antena 3.”

    Sunt convins ca nu ai spus asa ceva si ca astfel de texte le pastrezi doar pentru lumea virtuala unde esti sustinut de postaci. In lumea reala sa fi basist este destul de periculos, lucru dovedit de audientele posturilor de stiri, nu de gradul de basism aratat de postaci pe anumite bloguri.

    Doua posturi mai inapoi vad asta:

    “A doua imagine mi-a fost trimisă de Ciprian Bălțoiu, corespondentul Digi24 în Spania”

    Ce conicidenta?

      (Citează)

  6. Ce bine vă stă împreună!

    Cam câte zboruri ai avut până acum și cam care e media pe an?

      (Citează)

  7. Horosanu Gheorghe Dambla

    12/04/2015 la 1:01 PM

    In fond tineretea trebuie sa aiba ( macar uneori ) intelegere pentru toata lumea. In direct poate creea multi nervi ( fara sa vrem ) dar privind inapoi, pare amuzant. Apoi s-a placat pentru destindere, nu pentru analize. Aveti si un talent de ” povestitor ” inteligent- adica poate sp[une si lucruri care te inerveaza cu zambetul pe buze. Hristos a inviat. Dambla.

      (Citează)

  8. Ai Flying Blue Classic de la BT?Se merita?Cate curse faci pe an?Se merita?

      (Citează)

  9. Nu traim in aceeasi Romanie in care batranii abia au bani de pastile si isi duc traiul de pe-o zi pe alta?
    Aceiasi batrani merg in concediu la all-inclusive?
    Wtf?!.. parca as fi dormit vreo 20 ani si m-am trezit in Germania.

      (Citează)

  10. Corny:
    Nu traim in aceeasi Romanie in care batranii abia au bani de pastile si isi duc traiul de pe-o zi pe alta?
    Aceiasi batrani merg in concediu la all-inclusive?
    Wtf?!.. parca as fi dormitvreo 20 ani si m-am trezit in Germania.

    nu aceiasi, exact aceiasi.

    esti dat dracului doctore, te fac un buderschaft?

      (Citează)

  11. Jesus christ, parca am citit un script dintr-un serial de comedie =)) GENIAL!

      (Citează)

  12. eu nu inteleg de ce te-ai agitat din prima… eu mereu urc si cobor ultimul. exceptie poate doar cand am o escala foarte scurta. dar in rest, nu merita efortul. sau hai, daca esti plictisit de moarte si/sau sado-maso. altfel, nu mi-as explica.

      (Citează)

  13. Ar trebui sa fie regula si la avioane cum e la traversat strada: pensionarii sub 70 de ani pot cere locuri pe aripa, cei peste 70 de ani au automat locurile de pe aripa.

      (Citează)

  14. Nu cred ca e usor sa fii bosorog. Ai corpul varza si psihicul semipraf. Si sa mai rada si tinerii de tine…

      (Citează)

  15. Atunci nu cred ca ti-ar mai arde de plimbareala cu avionul, nu?

    gogu:
    Nu cred ca e usor sa fii bosorog. Ai corpul varza si psihicul semipraf. Si sa mai rada si tinerii de tine…

      (Citează)

  16. Cezar:
    Scuze, dar nu am cum sa nu observ notele fine de basist:

    “Le spun că așa bazaconii n-am mai auzit de când m-am uitat ultima oară la Antena 3.”

    Sunt convins ca nu ai spus asa ceva si ca astfel de texte le pastrezi doar pentru lumea virtuala unde esti sustinut de postaci. In lumea reala sa fi basist este destul de periculos, lucru dovedit de audientele posturilor de stiri, nu de gradul de basism aratat de postaci pe anumite bloguri.

    Doua posturi mai inapoi vad asta:

    “A doua imagine mi-a fost trimisă de Ciprian Bălțoiu, corespondentul Digi24 în Spania”

    Ce conicidenta?

    N-am înțeles, ce coincidență?

    Cred că am zis de nenumărate ori că Antena 3 e un jeg, iar eu sunt mare fan Digi 24. Pe Ciprian Bălțoiu am avut ocazia să-l cunosc la MWC Barcelona, era în sala de presă și am intrat în vorbă, ne-am conectat pe FB, a sesizat singur un articol despre mâncare și mi-a trimis acea fotografie.

    Băsist? Ai ajuns cu 3, 5 și chiar 10 ani prea târziu la discuția aia.

      (Citează)

  17. acsel:
    Ce bine vă stă împreună!

    Cam câte zboruri ai avut până acum și cam care e media pe an?

    Țin socoteală pe FlightDiary, sunt la zborul numărul 90. Anul trecut am zburat 31 de segmente.

      (Citează)

  18. Corny:
    Nu traim in aceeasi Romanie in care batranii abia au bani de pastile si isi duc traiul de pe-o zi pe alta?
    Aceiasi batrani merg in concediu la all-inclusive?
    Wtf?!.. parca as fi dormitvreo 20 ani si m-am trezit in Germania.

    Nu aceiași, sunt și bătrâni care fie au bani mulți (pensii mari, moșteniri etc) fie sunt susținuți de copii și merg de 3-4 ori pe an în excursii scumpe. Am vorbit eu cu câțiva, văzuseră toată lumea la pensie, excursii scumpe, inclusiv spre Singapore, Hong Kong șamd.

    Ca în orice țară, există toate categoriile sociale, doar că la noi cea săracă este ceva mai mare decât media.

      (Citează)

  19. Vlad:
    eu nu inteleg de ce te-ai agitat din prima… eu mereu urc si cobor ultimul. exceptie poate doar cand am o escala foarte scurta. dar in rest, nu merita efortul. sau hai, daca esti plictisit de moarte si/sau sado-maso. altfel, nu mi-as explica.

    Să urci ultimul e nasol, nu mai găsești loc pentru bagajul de mână. Prefer să urc primul, îmi iau locul, stau relaxat.

      (Citează)

  20. ZZZZZZZZ:
    Ai Flying Blue Classic de la BT?Se merita?Cate curse faci pe an?Se merita?

    Dacă zbori de câteva ori pe an cu SkyTeam, merită bine de tot să ai nivelul Silver.

    Nivelul Silver îți permite să dai bagajul la ghișeele speciale de prioritate. Airfrance KLM au unul special, TAROM are la fel, în Otopeni. În aeroporturile lor de bază, situația e la fel sau mai bună.

    Tot cu Silver intri primul în avion. În unele aeroporturi ai prioritate și la securitate, în Paris de exemplu este o linie specială.

    Astea sunt cele mai importante.

    Cu Gold intri și la lounge-uri și bei cât vrei, moca. Mâncare în Otopeni e doar așa subțirel, gen iaurt și napolitane. În Amsterdam e cu bunătăți, bei șampanie, vin, Grand Marnier, din astea. https://www.nwradu.ro/2013/09/cum-zbori-vip-flying-blue-air-france/

    Lounge-uri SkyTeam sunt destul de puține, practic doar în Franța, Olanda și Italia. Restul companiilor aeriene mari (germania, austria) sunt în StarAlliance, alt card.

      (Citează)

  21. Alex:
    Atunci nu cred ca ti-ar mai arde de plimbareala cu avionul, nu?

    da ce mai ai de pierdut?

      (Citează)

  22. Păi cum, şi tu nu te grăbeai să ajungi în concediu? Păcat, ai pierdut 5-6 minute de concediu.

      (Citează)

  23. Eu babei aleia care a inchis aerul conditionat i-as fi sugerat sa dea drumul putin la geam, sa se aeriseasca putin.

      (Citează)

  24. Esti îmbucurător de prost, cam la fel de prost ca Mircea Spagat Badea

    Cezar:
    Scuze, dar nu am cum sa nu observ notele fine de basist:

    “Le spun că așa bazaconii n-am mai auzit de când m-am uitat ultima oară la Antena 3.”

    Sunt convins ca nu ai spus asa ceva si ca astfel de texte le pastrezi doar pentru lumea virtuala unde esti sustinut de postaci. In lumea reala sa fi basist este destul de periculos, lucru dovedit de audientele posturilor de stiri, nu de gradul de basism aratat de postaci pe anumite bloguri.

    Doua posturi mai inapoi vad asta:

    “A doua imagine mi-a fost trimisă de Ciprian Bălțoiu, corespondentul Digi24 în Spania”

    Ce conicidenta?

      (Citează)

  25. nwradu: Să urci ultimul e nasol, nu mai găsești loc pentru bagajul de mână. Prefer să urc primul, îmi iau locul, stau relaxat.

    eu iau doar un rucsac ca si bagaj de mana pe care il bag sub scaun.
    mi se pare un pic cam aiurea sa car dupa mine troller de mana. e incomod atat pentru mine, cat si pentru ceilalti. ma rog, e o chestie de gust/educatie.

      (Citează)

  26. Vlad: eu iau doar un rucsac ca si bagaj de mana pe care il bag sub scaun.
    mi se pare un pic cam aiurea sa car dupa mine troller de mana. e incomod atat pentru mine, cat si pentru ceilalti. ma rog, e o chestie de gust/educatie.

    Eu nu am troller, ci tot un rucsac mai mare (dacă tii minte un articol de acum câteva zile, l-am prezentat acolo).

    Se face mărișor. În concediu am luat acolo toate electronicele, că nu le las la cală: ultrabook, aparat foto cu două obiective, gopro, aparat subacvatic, mouse, încărcătoare, tabletă etc.

    Nu se face imens, dar nu e nici simbolic.

    Trebuie să-mi iau un troller bun de cabină pentru momentele când călătoresc doar cu bagaj de cabină, că mai merg la unele conferințe de 1-2 nopți.

      (Citează)

  27. hoinaru:
    Păi cum, şi tu nu te grăbeai să ajungi în concediu? Păcat, ai pierdut 5-6 minute de concediu.

    Și 30 la pașapoarte, apoi alte 15 la autocarul de transfer, așteptând să se strângă toți, plus că întâi i-a lăsat pe alții la alt hotel. Am fost furaț!

      (Citează)

  28. nwradu: Să urci ultimul e nasol, nu mai găsești loc pentru bagajul de mână. Prefer să urc primul, îmi iau locul, stau relaxat.

    D-aia nu iau bagaj de mana. telefonul, portofelul si pasaportul.

      (Citează)

  29. Bine ca te-ai nascut tu in avion.

      (Citează)

  30. Am ras cu lacrimi, in special la partea cu stewardesele urland. Oh, i can only imagine :))

      (Citează)

  31. Si toti acesti batranei te-au insotit pe toata perioada vacantei ?

      (Citează)

  32. Excelent scris,zici ca e din Kamikaze.Il citesc si sotiei dimineata.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pentru a le prelua doar pe acelea.

sus