La volanul unei mașini electrice: Focus Electric

Imediat după Fusion Hybrid / viitorul Mondeo din Europa, m-am urcat la volanul unui model Focus Electric. Este o premieră și pentru mine, fiind prima oară când conduc o mașină complet electrică, una care nu necesită nici o picătură de benzină sau motorină, ci se încarcă de la priză.

Focus-ul Electric este deci propulsat de energia electrică stocată în bateriile din mașină, un grup de 23 kWh în tehnologie Li-Ion. Acestea asigură mașinii o autonomie de 130-162 km (prima cifră este impresia mea, a doua este cea declarată oficial), o putere echivalentă de 143 cai-putere și un cuplu maxim de 245 Nm (motorul Ecoboost pe benzină asigură maxim 170 Nm, așa că Focus Electric are o accelerație mult mai bună). Viteza maximă este limitată la 137 km/h.

Știu, pare puțin să mergi 130 de kilometri și apoi să fii nevoit să “înfigi” mașina în priză, de unde se încarcă în 3-4 ore. Și chiar dacă piața de mașini electrice crește în SUA și în țările vestice și aproape toți producătorii oferă modele de acest tip, în România nișa aceasta nu poate fi decât mică. Asta pentru că pe aici lumea nu trăiește preponderent la case cu garaj, unde să încarci mașina la orice oră, ci în blocuri înalte.

Așa că să fim conștienți întâi cui se poate adresa în România un model complet electric, fie el Focus sau altceva:

• celor care stau la casă sau țin mașina într-un spațiu propriu, unde să o poată încărca în siguranță
• celor care au bani; modelul Focus Electric costă spre 40.000 de dolari, dacă am reținut bine
• celor care vor folosi această mașină doar pentru deplasări în zonă (maxim 60 km dus și 60 km întors, nu?), practic în oraș și împrejurimi

Altfel spus, poate fi o mașină pentru cei ce locuiesc în Pipera și lucrează în București sau împrejurimi. Poate fi o mașină pentru taximetriști, dacă le-ar face primăria niște stații de reîncărcare, după cum se laudă. Poate fi o mașină pentru firme de curierat, livrări de mâncare, servicii door-to-door. Sigur, serios vorbind, doar prima variantă este cea mai fezabilă, considerând Focus Electric ca fiind a doua mașină personală, una cu care să te deplasezi doar local, că în concediu mergi cu altceva.

Mașina are un cost mare inițial, dar pe termen lung devine rentabilă. Nu știm exact randamentele de încărcare și consum, dar să zicem că o încărcare te costă 23 kWh x 0,36 lei = 8,28 lei fără TVA sau 10 lei cu TVA.

Bun. Cu 10 lei circuli 130 de kilometri, adică ai un cost de 7,7 lei/100 km. Ori scuzați-mă, dar asta e ca și cum ai consuma 1,4 litri de benzină pe 100 km. Cea mai eficientă mașină diesel consumă cam 30 de lei/100 km, în timp ce acest Focus Electric te costă doar 7,7 lei/100 km. Așadar, mult mai rentabil, cu condiția să-ți permiți costul inițial ridicat. Și dublu dacă ar costa, ca să introducem o marjă mare de eroare în calculele mele simple, și tot ar fi eficientă pe termen lung. Și am zis 130 km, nu 162 cum este declarat oficial.

Acum că ați aflat toate acestea, citiți în continuare despre cum mi s-a părut mașina.

EXTERIOR

Focus Electric arată 99% ca un Focus normal pe benzină/motorină. Singura diferența notabilă este în față, unde grila argintie diferă puțin, fiind mai asemănătoare cu cea de pe modelul Fiesta.

O altă diferență este apariția unei prize pe aripa față-stânga, locul unde conectezi mașina pentru încărcare, și dispariția completă a bușonului unui rezervor tradițional. Dincolo de aceste mici diferențe, probabil că nu va observa nimeni că ești la volanul unei mașini electrice și nu te poți lăuda prea ușor cu asta. De fapt, cineva observă: pietonii.

Îi vei speria de moarte atunci când vei pleca de lângă ei fără nici cel mai mic zgomot, pentru ca mașina este complet silențioasă. Din afara ei nu se aude nimic. Am trăit asta de pe ambele părți ale volanului și este un moment inedit, iar privirea pietonilor este mereu surprinzătoare. Din acest motiv în unele state asiatice mașinile electrice sunt obligate să includă un difuzor care să genereze sunete de avertizare, dar în Europa nu este cazul.

INTERIOR

Și aici totul seamănă foarte bine cu Focus-ul clasic, despre care tot ați citit la mine pe blog și puteți să priviți din nou detaliile în drivetest-ul respectiv. Singura diferența este bordul.

Focus Electric are un bord predominant electronic. Un vitezometru mare pus central este flancat de două ecrane color. Cel din stânga îți afișează “bugetul”, adică autonomia estimată a mașinii. Să zicem 98 km. Accelerezi tare și acolo ți se afișează un -2, -4, făcându-se corecții în timp real. Mergi mai economic, fără accelerații bruște, și autonomia crește. Crește și când frânezi, pentru că mașina recuperează energia ce s-ar irosi prin frânare, ca orice altă mașină hibridă sau electrică.

Ecranul din dreapta îți poate arăta informații despre muzică și alte funcții ale mașinii, dar în mod normal afișează fluturași. Condu economic și numărul lor crește. Calcă pedala și își iau cu toții zborul. Este un sistem foarte asemănător cu frunzulițele ce apar pe Fusion Hybrid și un indicator inedit pentru modul în care conduci. Îl puteți vedea în acțiune în clipul de mai sus.

Consola centrală este aceeași unitate Sony de pe actualul Focus, sub ea găsindu-se butoanele pentru climatizare. Transmisia este automată și există și o poziție L de la Low Gear, unde poți trece forțat mașina într-o frână de motor. Acest mod este recomandat în situațiile în care știi că urmează să oprești (te apropii de un semafor, să zicem) și vrei să recuperezi cât mai multă energie din decelerare. Este ceva frecvent întâlnit pe hibride și electrice.

Portbagajul lui Focus Electric este mai mic decât al modelului normal, probabil pentru că în acea zonă se află bateriile. Pentru o mașină despre care am stabilit că este bună ca să te învârți cu ea prin oraș, la muncă și cumpărături, nu o văd ca pe o problemă importantă. Tot aici, în portbagaj, am găsit și un set suplimentar de cabluri și diverse adaptoare de priză marca Nexans, un producător bun de cabluri.

LA VOLAN

La volan m-a așteptat o mare surpriză: mașina are o accelerație excelentă! Focus Electric beneficiază de 143 CP și un cuplu de 245 NM, cu 75 Nm mai mult decât modelul Focus cu motor Ecoboost de aceeași putere. Și dacă accelerația pe Ecoboost era foarte bună, închipuiți-vă cum este cu aproape 50% mai mult cuplu. O puteți vedea în acțiune în clipul de mai sus.

Viteza urcă în ritm constant până la limita de 137 km/h (mie mi s-a părut chiar spre 145 km/h limitarea). Se simte că este o limitare impusă, probabil pentru a se asigura că obțin autonomia declarată, că altfel ar apărea cazuri în care merg nemții cu 170 km/h pe autostradă și rămân în pana prostului energetic după 30 de kilometri.

Totuși, limitarea mi se pare problematică. 140 km/h nu-i așa mult; dacă depășești ceva? Știu, chiar eu am zis-o, e mașină pentru deplasare în oraș și împrejurimi, dar nu-mi plac limitările, mai ales că se cunoaște că viteza maximă ar putea fi mult mai mare.

Culmea, au scos motorul pe combustie, au scos rezervorul, au adăugat motor electric și baterii multe în spate, dar mașina pare să aibă aceeași greutate. În realitate este cu 200 de kilograme mai grea, dar mi s-a părut că se comportă la fel ca modelul pe benzină, că stă la fel de bine pe șosea și în curbe, cu aceeași suspensie tare.

Lipsa oricărui zgomot de la motor este binevenită. Ca pasager, auzi doar zgomotul de rulare, cel făcut de mișcarea roților, plus zgomotul de vânt. Este mai liniște decât în alte mașini și simți imediat acest avantaj.

În rest, tot ce v-am spus la Focus-ul normal rămâne valabil și aici. O părere găsiți și la Adi Ciubotaru.

Dacă vă interesează tehnologia electrică, uitați mai jos o imagine ce arată câteva detalii, precum răcirea cu lichid a bateriilor și faptul că transmisia are o singură viteză. Se fabrică la Saarlouis, în Germania.