Optimism și tristețe privind limitele proprii

Ca și la primul spectacol Cirque du Soleil în țara noastră, anul trecut, am plecat de la Romexpo cu o idee ciudată în cap: că trupul omenesc are niște limite ce nouă, oamenii obișnuiți, ne sunt foarte îndepărtate și necunoscute.

Mă uitam la trei acrobați de-ai trupei care au executat, sincron, un show foarte complex de sărituri la bârnă, doar că bârna era una foarte elastică și nici măcar fixă, ci susținută pe umeri de câte alți doi oameni. Iar acrobații săreau pe aceste bârne care se deformau de la înălțimea umerilor și până la podea, se dădeau peste cap în aer de 4-5 ori și aterizau perfect tot pe bârnă, săreau de pe una pe alta, ba chiar la final s-au rotit în aer în mai multe direcții.

E greu de explicat în cuvinte (sunt niște filme mai jos), dar credeți-mă că mi s-a părut incredibil. Atât de incredibil încât ceea ce făceau gimnastele noastre la proba de bârnă și luau medalie de aur mi s-a părut dintr-o dată un exercițiu de începători. Acești acrobați au dus limitele mult mai sus.

Apoi a venit un alt acrobat cu un inel mare de metal, mare încât intra cu tot corpul și picioarele și mâinile în interiorul inelului și normal că s-a dat prin sală băgat în acel inel. Dar știți cum se învârtea? Ca atunci când arunci o monedă pe masă și devine un titirez, într-o cădere permanentă împiedicată doar de rotația pe care o are. Așa și acrobatul nostru, doar că el era în interiorul “monezii”. Nici nu știu unde ținea mâinile ca să nu și le prindă între inel și podea atunci când se dădea peste cap.

A fost un moment pe care nu l-am mai văzut niciodată și nici nu credeam că cineva poate să stăpânească la un așa nivel un cerc de metal, de dansa pe scenă în el și pe lângă el, că uneori ieșea din inel și acesta se mai rotea singur pe scenă; până să cadă acrobatul intra iarăși în el.

Pe mine astfel de momente mă umplu de optimism și în același timp de tristețe. Optimism pentru că-mi dau seama că trupul omenesc, corpul oricăruia dintre noi, este un sistem extraordinar și prin antrenament l-am putea duce foarte departe. Am putea face cu toții lucruri. Natura ne-a permis acest lucru și a dus evoluția noastră mult peste punctul pe care-l percepem noi, iar cei de la Cirque du Soleil pot dovedi asta.

Tristețe pentru că nu o facem. Majoritatea dintre noi avem o viața sedentară; chit că practici vreun sport și tot sedentară s-ar numi în comparație cu ce practică acești oameni. Probabil că ne utilizăm corpul la 5% din capacitatea sa și tare mă tem că pe termen lung acest nivel scade, pentru că devenim tot mai comozi. Poate că soarta din Wall-E nu este atât de departe.

Al doilea lucru văzut la Alegria și de fapt motivul pentru care trupa Cirque du Soleil este atât de bine privită este modul exemplar în care este pus totul în scenă. Erau momente când 20 de oameni se alergau pe scenă și totuși fiecare făcea exact ce trebuie, când trebuie, intersecțiile erau perfecte, sincronizările la fel, mișcările gândite și repetate până în pânzele albe, sunetele la fel, luminile la fel. Aici este munca lor și nu o poate nega nimeni.

Dincolo de aceste cugetări ale mele, show-ul Alegria a fost foarte bun. Personal am apreciat Saltimbanco mai mult, cel de anul trecut, dar și Alegria are momente bune, cu acrobații de top, contorsionism foarte bine executat și multe momente amuzante când vreo doi clovni apar pe scenă și glumesc, probabil pentru a permite celor din culise să se pregătească pentru următorul moment. Toată sala a râs când în mijlocul unei lupte de-a lor unul dintre clovni a făcut o mișcare cu încetinitorul ca-n Matrix, semn că un show vechi este totuși adaptat în continuu.

Mi-a plăcut și modul inedit în care Orange, ca sponsor principal, și-a făcut simțită prezența. Scaunele erau înguste și dintr-un plastic lipsit de confort, dar pe fiecare dintre ele fusese pusă o pernă pe care scria “relax” și “Orange” și am stat foarte confortabil. Publicitate cu beneficii. Prin comparație, numele Xerox și Infiniti au fost doar proiectate pe o pânză în pauza spectacolului.

Câteva link-uri mișto:

• videoclipul piesei Alegria, o melodie frumoasă.
• exemplu 1 cu inelul de care vorbeam, asemănător cu ce-a fost aici
• exemplu 2 cu inelul de care vorbeam
• faza cu săriturile începe la 6:00, dar la București a fost mai lung și mai complex