În vizită la dispeceratul Metrorex

La știri a spus că este ziua porților deschise la dispeceratul de trafic ce coordonează metroul bucureștean, așa că m-am dus și eu. Metrorex a împlinit 33 de ani de la inaugurarea primului tronson, care a fost Semănătoarea – Timpuri Noi pe linia M1.

Dispeceratul este în stația Piața Unirii 1, dar pun pariu că nu l-ați observat până acum. Ușile sale de acces sunt in dreapta aparatelor de taxat de la intrarea dinspre fosta Bancă a Religiilor, dar de obicei sunt păzite și încuiate. Ieri au fost larg deschise, arătându-mi multe culoare și camere în acea zonă privată a stației.

Dispeceratul de control al traficului este format de fapt din două camere mari. Într-una din ele, cu ajutorul a 7 monitoare mari ce alcătuiesc un perete video, plus multe posturi de lucru echipate cu computere și sisteme de comunicație, se monitorizează și dirijează liniile M1 și M3. În cealaltă cameră se monitorizează M2 și M4, dar cu mai puține echipamente pentru fiecare linie, că-s mai mici.

Sunt mai mulți operatori care monitorizează în același timp o linie, fiecare dintre ei având alocată o bucățică de câteva stații din aceasta. Fiecare are grijă de bunul mers al trenurilor pe acel tronson.

Puteți privi imaginile de mai jos pentru tot felul de detalii surprinse de mine, de la scaunele confortabile la monitoare Samsung și la indicațiile de pe peretele video, pe care este marcată în timp real poziția fiecărui tren.

Se poate comunica oricând prin radio cu fiecare tren în parte, fiind instalat ghid de undă prin tunel, plus diverse alte sisteme redundante pentru orice eventualitate. Operatorii au niște pedale pe podea și când le apasă se stabilește legătura radio cu trenurile, vorbind ca într-un sistem de conferință în auzul tuturor.

Totul este automatizat cu echipamente de ultimă generație, sistemul rulând aproape automat: din ce mi-a spus domnul care prezenta sistemul, trenurile sunt controlate automat, conductorii neavând altă sarcină decât să închidă ușile și să apese butoanele care cedează controlul către sistemul automat. Desigur, în caz de probleme, ei ar putea prelua oricând controlul, ba chiar mai există și alte puncte de monitorizare și control prin diverse stații.

Următorul pas, din ce mi s-a spus, ar fi să se controleze automat și ușile, astfel încât trenurile ar ajunge să opereze singure, monitorizate de la distanță. Suntem departe de acest moment pentru că ar trebui mulți alți senzori și multe automatizări montate prin stații. De exemplu, la orele de vârf, ar fi imposibil pentru un sistem automatizat să închidă singur ușile, când lumea dă buluc, așa că momentan elementul uman este mult mai util și eficient.

Acesta era doar dispeceratul de trafic. Mai au și altele, monitorizând sistemul electric, infrastructura, pompe, scări rulante și multe altele. Toate sunt mult mai ușor de controlat de când s-a instalat un sistem de fibră optică în toată rețeaua metroului, iar acum informații din sistemul automat sunt arătate și călătorilor prin acele monitoare care spun în cât timp vine următorul tren.

Am vorbit cu un om care lucra acolo încă de la începuturile metroului și l-am întrebat cum era acum 33 de ani, fără aceste automatizări și sisteme moderne de monitorizare și raportare. Totul se făcea manual, operatorii desenau continuu grafice de poziție și sunau la fiecare stație ca să afle dacă a plecat sau nu trenul de acolo.

Citiți și despre călătorul alfa din metrou.