Secretul carnii

E acum o criză/alertă referitoare la o cantitate mare de carne contaminată cu dioxină ce a intrat în România şi a fost distribuită la producători de alimente şi prin magazine. Lucrează inspectorii de zor să o retragă de pe piaţă sau măcar să-i dea urma, având în vedere că nu se ştie exact de când e în România.

Mă enervează însă modalitatea de a face jurnalism. A fost ditamai ÅŸtirea pe Antena 3, destul de alarmistă, dar fără a menÅ£iona nimic concret. “La un producător de mezeluri din sudul ţării au fost găsite tone de carne contaminată“. Bun, care producător? Spune-mi-l ÅŸi mie, ca să-l ocolesc la magazine. Câteva firme din Ilfov au introdus deja în lanÅ£ul alimentar aproape 1,5 tone de carne. Ce firme? Unde s-a dus carnea? S-au făcut mici sau cârnaÅ£i din ea?

Nu ştiu dacă e vorba de teama de CNA sau de a fi daţi în judecată de acele firme pentru publicitate negativă. Dar interesul public ar trebui să primeze, pentru că ştirile se fac pentru publicul larg şi cu binele acestuia în minte, altfel n-ar fi toate acele talk show-uri lacrimogene în care toţi spun cum lucrează pentru popor. Dar când e vorba de date concrete, nu le găsești la ştiri. E că atunci când auzi că la nu ştiu ce patiserie inspectorii au găsit şobolani şi mizerie, dar nu ţi se zice locul exact, ca să-l poţi ocoli. E ca şi cum s-ar spune că o bancă va da faliment şi cei care au depozite acolo vor pierde toţi banii, dar nu s-ar zice şi numele băncii. N-are nimeni curaj să spună clar şi răspicat nume şi date concrete, chiar şi în cazuri din astea.