un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

La un restaurant cu două stele Michelin

26 Aug 2017  ·

FOOD & LIFESTYLE  ·

45 comentarii

În Colmar este un restaurant ce are o stea Michelin și am vrut să mergem acolo, dar era închis pentru vacanță. Ce restaurant ia vacantă exact în perioada de vârf a verii? Aparent acesta. Dezamăgiți, ne-am dus la alt restaurant ce are două stele Michelin.

Alsacia are o bucătărie tradițională destul de simplă și nu pe gustul meu, dar la gastronomia de mare artă stă bine. Am numărat 7 restaurante cu între una și trei stele Michelin pe o distanță de 20 de kilometri în jurul Colmarului și probabil sunt și mai multe în rest. Luați asta în considerare când planificați un concediu pe acolo, nu sunt de văzut doar sate idilice. O astfel de experiență culinară merită încercată.

Noi am fost la restaurantul JY’S din zona Mica Veneție a Colmarului, numit astfel după bucătarul și proprietarul său Jean-Yves Schillinger, un om care arată ca fratele geamăn al lui Gordon Ramsey. Nu plănuiam să mergem acolo. Restaurantul se află într-o casă ce nu iese în evidență prin ceva anume (dincolo de terasa exterioară frumoasă, pe malul apei), dar o mică siglă sub meniul afișat în stradă anunța cele două stele primite din partea ghidului. Am făcut rezervare pentru seara următoare și mâncați am fost.

Meniul include posibilitatea de a comanda ce vrei tu a la carte, desigur, dar am și un meniu de degustare cu 4 feluri (74 euro) și unul cu 7 feluri (107 euro). L-am luat pe cel cu 7 feluri, desigur, că era la un preț chiar decent, de obicei la acești bani mănânci o degustare de 3-5 feluri la un restaurant cu stele. Am mâncat vreo două ore și jumătate acolo, că de fapt au venit mai multe la masă.

Ceva de pus pe masă: ne-au adus o plantă în ghiveci în care erau agățate câteva măsline ce aveau o pastă înăuntru. Au mai adus și două “chifle” făcute în stilul sufleu, nu aluat clasic, unt, sare Maldon și ulei de măsline extra virgin. Uleiul a fost foarte bun, genul care se poate mânca împreună cu o bucată de pâine.

Amuses bouche: au venit trei vase cu lichid în ele. Cum în meniu nu scria ce sunt, părerea noastră este că cel verde era un fel de suc de castravete și spanac verde, cel din stânga un fel de piure cu bucățele de carne prăjită presărată deasupra (ca niște așchii de jumări), iar cel din dreapta o spumă de grapefruit și ghimbir.

Roșie cu mozzarella în stil “iluzie optică”: roșia este cea pasată, de culoare roșie (doh), folosită ca blat. Ce vedeți cu verde era făcut dintr-un soi de gel neidentificat, probabil lapte colorat, iar mozzarella era în interior, o cremă bună.

Macroul: un file de pește, curățat de piele “din 2 în 2” și marinat în vin, dar altfel complet negătit termic, împreună cu mangold (sau, cum i se mai spune, sfecla elvețiană) confiat și câteva fructe, plus un sos “diablo” care era picant. Scheletul de pește din farfurie era de fapt modelul acesteia, nu ceva real.

A fost bună combinația. Veți vedea și în viitoarele preparate că meniul te poartă prin diverse tipuri de arome, începând cu brânza și trecând acum la pește. Până acum nu cred că mai mâncasem decât somon și ton crud, în sushi sau tartar, dar macroul a fost o surpriză plăcută. Pus alături de acele legume sau de fructele roșii, plus sosul ușor picant, nu pare deloc greu sau deranjant ca gust.

Broasca: ce vedeți acolo, o singură bucată pe o farfurie în formă de frunză, este o pulpă de broască făcută pane, iar în interiorul crustei pane se găsea și o cremă de pătrunjel cu usturoi dulce. Foarte bună la gust, deloc grețoasă cum mi s-a părut cu altă ocazie broasca.

Nu sunt sigur cum trebuia mâncată folosind acea lingură de pește adusă la masă. Ce-i drept, am folosit-o cu succes la preparatul următor.

Scoica St-Jacques: o scoică mare, ușor prăjită, acoperită cu ceva verde, bucățele crocante de limbă de vițel și pusă pe un pat de piure de țelină. Separat au adus sos satay (care de obicei e pe bază de alune) pe care l-au turnat în bol. Acesta a fost preparatul cel mai bun din tot ce-am mâncat acolo, o combinație foarte bună de arome, texturi, chiar și culori. Aș mai fi mâncat încă trei!

Crab: avem acolo diverse legume tailandeze (eu am recunoscut doar un bok-choi mic) și o bucată de crab, cu sos de lămâie pe lângă el.

Porumbel: piept de porumbel gătit în sirop de cimbru și melisă (sau roiniță, un soi de mentă) și apoi făcut medium-rare, cu tot cu piele, un dumpling în stil japonez cu varză, mazăre proaspătă, cartof dulce, morcov ușor copt.

Carnea a fost foarte bună. E prima oară când mănânc porumbel și a fost mult mai fraged decât mă așteptam, inclusiv așa medium-rare. Câteva boabe aproape crude de mazăre (cred că erau foarte puțin blanșate) am mers foarte bine, probabil în viitor voi cumpăra și eu câte 4 păstăi din piață ca să le pregătesc la fel (dacă scap nebătut de vânzător, desigur).

Asta a fost mâncarea. După toate aceste feluri ne-au adus două ouă, ca să ne clătim gura. Ouăle erau decupate și interiorul lor arăta exact ca un ou crud, dar în practică era un fel de limonadă în mijlocul căreia fusese injectat un suc de fructul pasiunii, încât pe total ca aspect și consistență arăta exact ca un ou crud.

Pre-desertul: o cremă rece din ceva fruct și un biscuite subțire și crocant.

Desertul: pulpă de citrice diverse cu un sorbet de yuzu și ghimbir peste care era o foiță făcută din lapte și o spumă probabil tot de citrice. În farfurie erau și trei fursecuri sub care se afla o ciocolată cu lapte.

În paralel cu acestea ne-au adus și fursecuri pe un platou, desigur toate făcute la mare artă, ca de la o cofetărie foarte bună.

Și când credeam că s-a terminat totul, ne-au mai adus și două biluțe de ciocolată umplute cu înghețată, de mi-au dat un mare brain freeze.

Vinul a fost mai ieftin decât mă așteptam. Un pahar de șampanie a fost 8 euro, la fel și paharul de Riesling și de Pinot Noir, toate ediții Grand Cru cu câțiva ani vechime.

Servirea a fost excelentă. Două domnișoare ne aduceau simultan platourile, încă vreo două persoane erau implicate în adus vinul și debarasat masa. Tacâmurile s-au schimbat după fiecare fel, desigur. Vinul, chiar și la carafa de 24 cl cerută de noi, a sosit împreună cu frapieră (în toate celelalte restaurante ne-au pus carafa pe masă și aia era), iar vinul ne era prezentat în sticlă și turnat în carafă sau pahar la masă.

Totul a durat două ore și ceva. Porțiile pot părea mici, dar am mâncat atât de mult încât ne-am fi putut rostogoli până acasă. Cu toate acestea, toate au fost bine echilibrate, fără să pice ceva greu la stomac sau ficat.

Meniul de 4 feluri era altul, desigur. Iar dacă vă uitați aici sau aici, vedeți chiar alte preparate. Poate că se schimbă anual.

După ce-am mâncat toate acestea, pot spune că sunt câteva restaurante în București, precum Joseph al lui Joseph Hadad, care merită stele Michelin. Cei cu ghidul nu vin însă pe aici, că nu avem drumuri și nici turiști cărora să le pese de astfel de lucruri.

    45 comentarii

  1. Cred ca incepi sa ai mai multi bani decat minte. Cum sa dai 100 EUR pe o masa care plina de porcarii procesate… Ca sa nu mai spun ca prezentarea e de un kitsch penibil. Fuck that, restaurantele alea sunt pentru snobi si pentru cei atat de bogati incat au pierdut contactul cu realitatea.

      (Citează)

  2. Fara sarmale nu face nici o stea! Si, berea si micii unde sunt?

      (Citează)

  3. asa mai merge, nu pot sa zic ca sunt feluri comune la preturi mari doar pentru ca nume restaurant.

      (Citează)

  4. Misto experienta!

      (Citează)

  5. Felicitări, să mănânci la un restaurant cu stele Michelin este o experiență în sine, iar la voi pare că a fost una reușită. Modul de prezentare al peștelui și cel al ”ouălor” desert mi se pare genial.

      (Citează)

  6. Foarte faină experiența și pot să spun că pentru Franța nu a fost foarte scump.
    Ideea cu oul am văzut-o recent pe Food Channel unde se folosește un dispozitiv metalic în formă conică de care este atașată o tijă cu o bilă; se dă drumul de sus la bilă și astfel se decupează oul.

      (Citează)

    • Am văzut în Chef’s Table sau Mind of a Chef ceva. Îl decupa cu un cuțit mic, cu multă atenție.

      O fi și vreo metodă să le fierbi împreună cu Colgate ca să fie coaja mai tare.

        (Citează)

    • Am chestie din aia de decupat ouă acasă, cred că a fost vreo 10eur pe Amazon, funcționează f bine după niște încercări

        (Citează)

    • Am găsit dispozitivul: m.aliexpress.com/s/item/32719896502.html?trace=storeDetail2msiteDetail#autostay

        (Citează)

    • Dar de ce decupați așa multe ouă încât ați avut nevoie de o unealtă dedicată?

        (Citează)

  7. Gigel Anonimu'

    26/08/2017 la 11:07 AM

    Citeam articolul rapid si am dat de “Boasca”? Wtf? Ma gandeam ca-i cine stie ce delicatesa alcoolica…dupa aia am recitit “Broasca”. :))

      (Citează)

  8. Pare o experiență mișto, nu excesiv de scumpă pentru prețurile din zona.
    Câteva întrebări:
    Cum era mezanplasul, cum era decorată cârciuma?
    Mesele erau înghesuite?
    Ceva deosebit la veselă și tacâmuri?
    Cum arăta toaleta?

    La un restaurant cu 2 stele totul ar trebui să fie perfect.

    Și, la final, cât ai lăsat bacșiș? :D

      (Citează)

    • Am stat afară, au o mică terasă pe malul apei care arăta absolut normal: mese cu față albă, scaune normale, lumini normale.

      Interiorul e destul de obișnuit, uite aici http://www.jean-yves-schillinger.com/

      La toaletă n-am fost. Am vezică de cal.

      Mesele afară nu erau înghesuite cât să te deranjeze, dar te puteai uita lejer la ceilalți, iar dacă vorbeau mai tare îi auzeai. Nimic special la tacâmuri, dar păreau de calitate.

      Am lăsat 20 de euro. Cică la ei nu trebuie să lași ceva pentru că serviciul e inclus prin lege în prețul produselor și tot prin lege ajunge la angajați. Dar regula în Franța este că la astea fancy poți să lași ceva. Cam 20 de euro lăsau toți din jurul nostru.

      La altele unii zic că poți lăsa cam 1 euro dacă ai mâncat de 30 euro, în ciuda serviciului inclus.

        (Citează)

  9. Fac si eu o intrebare: carnea de pasare nu trebuie preparata bine inainte de consum? N-am mai auzit de carne de pasare medium-rare, ce-i drept nici n-am fost vreodata in restaurant cu stele Michelin.

      (Citează)

    • Am mîncat ieri sashimi din carne de pasăre, a fost f bun de altfel (intr-un restaurant din Japonia). Presupun că le testează înainte. Dar e adevărat că nu am văzut decât fff rar in Europa carne de pasare crudă.

        (Citează)

    • Rata de ex se mananca la fel ca vita – deci poate fi medium rare sau rare chiar.

      Depinde de pasare – nu e regula

        (Citează)

    • Rața eu o fac medium acasă și e din aia luată din Carrefour.

      Bănuies că la JY’S iau carne din surse bine verificate și autorizate, că jumătate din secretul unui astfel de restaurant este să ai ingrediente de mare calitate.

      Puiul și eu știu că se face mereu well done, dar nu mai țin minte de ce.

        (Citează)

  10. Wow, super tare experienta. 107 euro pt o masa/experienta de concediu e chiar ok.

      (Citează)

  11. Cred ca au carnea testata sigur, si atunci isi permit sa o faca cum vor ei, noi nu o gatim rare pt ca poate fi infestata cu diverse bacterii etc, dar la ei daca or fi porumbei crescuti si testati fiecare dupa sacrificare nu e o problema.

    NJK:
    Fac si eu o intrebare: carnea de pasare nu trebuie preparata bine inainte de consum? N-am mai auzit de carne de pasare medium-rare, ce-i drept nici n-am fost vreodata in restaurant cu stele Michelin.

      (Citează)

  12. etk:
    Mihai sa inteleg ca tu mananci doar fructe si legume crude, nespalate (si spalarea e tot o procesare pana la urma).

    In bucatarie, ca in multe alte chestii, mai simplu e mai bun. Iti garantez ca sunt sute de mancaruri care costa maxim 5 EUR si dureaza 30 de minute sa le prepari, nu 2 zile ca cele de mai sus, si sunt mult mai gustoase.

    Dar nah, trebuie sa justifici cumva pretul si atunci incerci sa iei ochii oamenilor cu rahaturi viu colorate si servite in scrumiere sau cartoane de oua sau cu decoratiunile/atmosfera din restaurant.

      (Citează)

  13. E normal sa fie închis in August. Restaurantele ce vizează o atmosfera cozy se bazează pe localnici, care sa vina de doua ori pe an, primăvara și toamna, când se schimbă meniul.

      (Citează)

    • Alea Michelin aș zice că se bazează fix pe turism, de fapt. Iar august e luna concediilor în toată zona aceea a Europei; înțeleg de ce personalul are vacanță, dar să o faci în luna cu cel mai mare număr de turiști pare un pic anti-business.

        (Citează)

  14. Mihai: In bucatarie, ca in multe alte chestii, mai simplu e mai bun. Iti garantez ca sunt sute de mancaruri care costa maxim 5 EUR si dureaza 30 de minute sa le prepari, nu 2 zile ca cele de mai sus, si sunt mult mai gustoase.

    Dar nah, trebuie sa justifici cumva pretul si atunci incerci sa iei ochii oamenilor cu rahaturi viu colorate si servite in scrumiere sau cartoane de oua sau cu decoratiunile/atmosfera din restaurant.

    Aici discuția e foarte vastă, unii apreciază felurile mai dichisite decât alții, deși am observat ca trendul este spre întoarcerea la origini, feluri cât mai simple in localuri ieftine și gustoase.
    Recunosc ca am avut ocazia sa beau o șampanie de câteva mii de euro și cea mai scumpă cafea din lume(aia de trece prin tubul digestiv al unei maimuțe) și nu mi s-a părut nimic deosebit la ele.

    Dar asta nu înseamnă ca unii nu apreciază o mâncare sau un vin fff scumpe. Recunosc ca și pe mine mă lasă rece preparatele fancy, deși sunt gurmand.:)

      (Citează)

    • Am luat și eu cafea foarte scumpă, nu mi s-a părut ceva special.

      Teoria mea este că nivelurile trebuie urcate treptat. Bei vin mult și din ce în ce mai bun și abia după câțiva ani poți aprecia o sticlă de 1000 de euro.

      La fel și la restaurante. Noi ne-am dus aici că era în drum și era o ocazie perfectă, dar ca să apreciezi cu adevărat ce poate un bucătar astfel premiat trebuie să mănânci mult și des la restaurante șmechere și poate la câteva cu o stea michelin ca să poți realiza dacă unul cu două stele le este superior.

        (Citează)

  15. Mintea mea nu ar fi putut trece peste piciorul de broasca sau carnea de porumbel rare…
    Oricum pentru experienta pretul pare decent, cand trecusem prin Copenhaga ma uitasem la Noma si un meniu de degustate era 150€ daca tin bine minte. Am zis pas si din cauza banilor dar si a unor preparate din acel meniu care mi se pareau dubioase.

      (Citează)

    • Noma e dubios, da. Omul acela nu face doar preparate bune, dar și reinventează multe dintre ele folosind tot felul de alge sau furnici. De asta Noma e aproximativ unic.

      Piciorul de broască a fost foarte bun, iar rață mâncăm des acasă făcută medium, așa că n-a fost mare șoc.

        (Citează)

  16. Indiferent daca in final te declari multumit sau nu,asta cred ca e o experienta pe care trebuie sa o incerci in viata asta.

      (Citează)

  17. Este penibil ! Cred ca toată lumea a înțeles, nimic comestibil !!!

      (Citează)

  18. nwradu:
    Mai mulți bani decât minte este secretul distracției bune :P

    Daca te plictisesti asa rau, ai putea sa incerci asa ceva https://www.youtube.com/watch?v=wWg6oDnMKo4

      (Citează)

    • Mi se pare că soarta nu trebuie tentată. De exemplu, îmi plac avioanele și tehnologia din spatele lor, dar zbor când e nevoie, nu de dragul de a zbura.

        (Citează)

  19. Tocmai am văzut o emisiune a lui Heston Marc Blumenthal care are in Anglia restaurantul The Fat Duck cu 3 stele Michelin. O rezervare costa £275.

      (Citează)

  20. Deci practic ai mancat niste muci glazurati si ti-a placut. Eu nu inteleg mizeriile astea mici si ornamentate, care nu iti ajung nici pe o masea.

    Am avut o experienta neplacuta la un restaurant bio-macro-molecular sau naiba stie ce ii mai ziceau proprietarii, era pe langa bulevardul Dacia, bine ca a dat faliment. Am plecat cu crampe de stomac si mort de foame, as fi luat o shaorma daca nu erau crampele de la meniul minune. Sunt un tzaran.

    Morala e ca nu te duci la prostii din astea cu burta goala pentru ca mori de foame si te tavalesti de durere pana ajungi la un ceai de menta. De foame mananci tot, chiar daca nu iti face bine.

      (Citează)

    • Cum o măsea? Pe la pre-desert eram atât de plini încât abia mai intra ceva. A fost mâncare “pe borâtelea”, cum se zice. Și chiar am mers cu burta goală.

        (Citează)

  21. Nu mai fiti saraci :)

    El a platit 100 de para pe o masa, eu am platit 160 pe o brazilianca focoasa :))
    Ai o viata , treburile uneori merita incercate …banii inseamna destul de putin cand stii ca viata aia ti se mai si termina.Experienta in ambele cazuri ramane.

    Iar fie vorba intre noi , 100 de euro pe o masa de degustare (in doi banuiesc) e chiar decent. Nu te duci zilnic , e pentru experienta.. ; Mai ales pentru cine e gurmand.

      (Citează)

  22. @radu, mi-e neclar putin: 100 euro de persoana sau pentru amandoi? Probabil de persoana dar vreau sa lamuresc

      (Citează)

  23. Multumesc e chiar interesant.
    Consider ca este o experienta pe de care ai nevoie, daca ti-o poti permite.
    Nu imi pare exorbitant meniul cu 7 feluri.
    Inteleg bine si meniurile de 5 euro dar si cele de peste 100 (chiar daca nu le-am incercat).
    La urma urmei gastronomia este o arta. Putem cumpara un tablou cu cativa zeci de lei sau cu cateva milione.

      (Citează)

  24. Erau manele de calitate, doar artiști rafinați. Și te-ai dus îmbrăcat cu treningul de firmă și cu basca cea bună, sper. ;)

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus