State of nwradu – ediția de august 2026

The nwradu had a busy month again. Serios, luna aceasta simt că am făcut de toate. Am și muncit intens, am și stat uneori foarte relaxat, am fost și în concediu, am stat și singur cu doi copii acasă, ceea ce n-a fost chiar ușor. Nu știu ce-ar mai fi fost de bifat. Well ar mai fi fost de bifat mersul la sală, dar luna trecută am fost optimist crezând că voi avea timp și de asta.

În articolul de luna trecută spuneam că Alice este plecată într-o tabără. S-a întors cu bine. Sincer să fiu, mi-era teamă doar să nu o prindă vreo viitură pe acolo, că în rest ce ar fi putut păți? Nu-i ca și cum vine ursul la un grup de 40 de copii care merg în drumeție spre cabană. Și o viitură puternică a fost în Bușteni la doar câteva zile după ce s-a întors ea, dar tabăra ei n-a avut astfel de probleme. Pare că s-a distrat bine.

Întâlnirea aceea emoționantă la autocar, când Alice urma să coboare și să alerge la noi în brațe, a avut loc… în mintea mea. În realitate, s-a dat jos și a alergat la bebe Alex să-l îmbrățișeze, iar nouă ne-a aruncat doar o privire și a zis că vrea înghețată.

După două zile am dus-o în Bulgaria, la bunicii ei. Am mers până la Varna și înapoi într-o singură zi, am povestit aici pe larg observații despre drum și statisticile necesare. Apoi am revenit acasă, unde pot spune că am fost din nou productiv fără întreruperile cauzate de drumuri la grădiniță. A fost binevenită productivitatea aceea pentru că, pe final de lună, multe articole publicate pe blog au fost scris de fapt în acele zile de la mijlocul ei.

Pe 17 am plecat și noi la mare. Am luat-o pe Alice de la bunicii ei, care-și încheiau sejurul în acea zi, și am mai stat și noi 4 nopți. Ne-am dus la Reina del Mar, al cincilea an la rând, și a fost o experiență chiar plăcută. Totul bine acolo, iar Alice și-a făcut curaj să intre în piscine cu colacul și după aceea evident că nu mai voia să iasă de acolo.

Eu mă temeam cel mai mult de faptul că doi copii care dorm în momente total diferite ale zilei ne vor face nouă, adică mie și Matildei, relaxarea foarte dificilă. Din fericire, totul s-a așezat mult peste speranțele mele. Poate ajută pe cineva să zic cum ne-am organizat noi programul. Uneori îmi spun cititorii că au și ei copii de vârste asemănătoare și citesc la mine ce-i așteaptă și pe ei după puțin timp.

Încă din prima zi acolo, bebe Clement Matteo Alex trăgea un pui de somn pe la ora 9 pe plajă, în brațele unuia dintre noi. De obicei 30 de minute, că mai mult de atât doarme doar în pătuțul lor și la întuneric. În mașină sau cărucior nu leagă mai mult de 30 de minute.

Apoi, eu îl duceam la prânz în cameră, pentru al doilea somn, pe la ora 12-12:30, iar Matilda mergea cu Alice la masa de prânz. După ce ele mâncau, veneau amândouă sus. Alex deja dormea buștean, iar Alice și Matilda intrau pe silent în cameră. Alice adormea aproape imediat de oboseală. Eu coboram să mai prind prânzul. Matilda stătea cu copiii în cameră până se trezea Alex, moment când îl lua rapid în brațe și coborau și ei în holul hotelului, unde de obicei eu gustam o margarita, o cafeluță… cum se face.

Alice rămânea la somn. Am montat în camera de hotel o cameră video Tapo și ne uitam pe telefon la ea în timp ce noi trei stăteam în lobby și mai vorbeam una-alta (eu și Matilda, de fapt, că bebe vorbește doar “plah-plah” și din astea). Alice e fetiță mare. Când se trezea, stătea liniștită în pat sau chiar se îmbrăca singură, iar într-un minut noi ajungeam în cameră și gata etapa complicată a dormitului.

Seara Alice a fost campioană. A rezistat mereu până pe la ora 23, în timp ce bebe mai adormea în brațe sau cărucior seara. Și asta s-a lăsat fără consecințe nefaste. De obicei, dacă un copil este culcat prea târziu, se trezește noaptea sau devreme a doua zi, dar oboseala de la mare se vedea bine aici. Când în sfârșit mergeam în cameră, după kids disco și ce se mai întâmpla seara (se întâmplau și pahare de prosecco, că am mers cu prieteni acolo), pe Alex doar îl mutam în pătuțul lui, iar Alice adormea foarte repede și amândoi dormeau până la ora 7 dimineață, în general.

Avem amintiri foarte frumoase de acolo. Alice hrănindu-l pe Alex la masă, cu atenție. Ambii copii în piscină sau în mare, cu noi. Alice împingându-l pe Alex cu un colac de bebeluși.

A fost peste așteptările mele. Mai facem. S-ar putea să mai plecăm 4 zile la final de august.

În această lună, părinții meu au împlinit 49 de ani de căsătorie și am petrecut la un grătar. La anul trebuie să facem o petrecere mai mare. Ei fac 50 de ani, eu și Matilda 10 ani.

Am fost o zi la Summer Well. Am fost o zi la Nibiru. Mă bucur că Lidl a acceptat ideea mea de a prezenta cum arată magazinul lor modular de acolo. Nu mai văzusem de mult Costineștiul. Nu pot să zic că l-am regăsit schimbat, ci doar mai mare, cu mai multe construcții.

Am trecut și prin Constanța la întoarcere. Am făcut o oră din Costinești până în nordul Constanței, vreo 20 de kilometri. Sunt prea multe semafoare pe drum. Sunt uimit de cât de multe blocuri s-au construit în nordul orașului, pe Bd Tomis spre ieșirea spre A4. Chiar voiam să scriu despre asta, că știu pe cineva care și-a cumpărat acolo un apartament și n-a ieșit deloc bine, dar eu mă întreb de unde atâția cumpărători pentru ele.

În rest, am văzut noile telefoane pliabile Samsung înainte de lansarea lor și am avut timp să fac și un clip video despre asta. Le-am și testat ulterior pe amândouă, mai pe îndelete, iar acum lucrez la un Pixel.

Pe blog, următoarele articole au fost cele mai citite de la ultimul state of nwradu încoace:

1. Noile cărți electronice de identitate sunt un eșec pentru că nu precizează și adresa de domiciliu
2. Dacă nivelul mic al Dunării oprește centrala de la Cernavodă, de ce construim încă două acolo, în loc de fotovoltaice sau eoliene prin țară?
3. Cum deschid interfonul de la bloc cu telefonul mobil: există tag-uri autocolante subțiri pentru asta
4. Ce este ube, un ingredient care devine acum la modă în prăjituri și băuturi pentru că le colorează în mov
5. Am fost la Lidl… în Nibiru: cum arată magazinul și ce vinde special acolo

Mă bucură mult acest top. Mi se pare că aceste 5 articole sunt toate muncite, sunt foarte apropiate de ideea de blog personal și cum ar trebui să fie acesta, nu pe vreo lansare de produs. Lidl la Nibiru mă surprinde, fiind publicat de doar câteva ore în momentul în care scriu acest articol.

Recunosc că pe cel despre ce este ube l-am scris știind că vor veni clickuri din search. Mama mi-a dat ideea. Vorbeam cu ea despre ube, ce este, pe unde se găsește și m-am gândit că merge și de un articol.

Sper că interfonul de la bloc a dat multora o idee bună. A fost un articol lung, l-am scris ca pe o poveste, dar pentru mine este una dintre cele mai mari îmbunătățiri la capitolul confort din ultimele luni și mă bucur că mi-a venit ideea de a investiga cum pot să “lipesc” o cartelă de spatele telefonului.

În ultima vreme am fost cam lipsit de energie pentru scris. Sper să revină odată cu începerea sezonului de toamnă de lansări și dispozitive noi. Mi-au lipsit, în ultima vreme, subiecte legate de tehnologie.

Din tabără am primit fotografii cu Alice în drumeție spre Postăvaru, iar altădată călare pe un ponei. Au fost la rezervația de urși de la Zărnești, unde a văzut o mulțime de urși și cred că și un lup, la Dino Parc în Râșnov și în alte locuri.

Tot Alice a început cursurile de înot. Totul a început de la mare, unde ea de obicei stă doar pe malul apei și sare peste mici valuri. În acest an i-am adus și un colac normal și primele două zile nu a vrut să-l folosească nici în piscină, din frică. N-a vrut în brațe la mine, nu a vrut singură, “mi-e frică”.

Eu îi tot spuneam să încerce, că odată ce va descoperi ce ușor o ține colacul la suprafață, nu o voi mai putea scoate din piscină. “Nu, mi-e frică!”

Până la urmă am găsit o piscină cu apa de un metru și, văzând cât de mică este acolo, și-a făcut curaj și a plutit cu colacul. O oră mai târziu decreta mândră, după cum mă așteptam eu, că ea nu mai iese niciodată din piscină! Păcat că și-a făcut curaj în ultima zi.

Odată reveniți în oraș, însă, am început cursurile de înot cu ea. Am vrut și în anii anteriori, dar nu s-a legat niciodată. Am căutat și o instructoare, că Alice parcă se conectează mai repede cu femei. O ducem la Daimon, sus la Polivalentă, aproape de noi, și a decurs totul bine.

O predăm la intrarea în piscină. La prima ședință a ascultat de domnișoara instructor, s-a bălăcit cu colac, apoi cu aripioare de mâini și în alte configurații. După prima ședință a spus că mai vrea. Le continuăm.

I-am pus și pedalele la bicicletă. Până acum a mers în stilul balancing bike, fără pedale. Nu am de gând să îi pun roți ajutătoare în spate, toată lumea îmi spune că sunt pierdere de timp și probabil așa este.

Am încercat metoda prosopul. Se ia un prosop subțire și mai lung, se face sul și, dacă nu merge bine copilul pe bicicletă, îl pocnești cu prosopul, ca să nu lase vânătăi. Glumesc, se trece prosopul pe sub brațe și tu îl ții din spatele copilului, ca să-l ții în caz că îl ia în jos.

Pot să spun că merge. Alice încă nu merge bine pe bicicletă, oricum am avut timp de doar o astfel de ședință, dar deja din timpul ei o simțeam că sunt multe momente în care își ține echilibrul și este pe drumul cel bun sau măcar nu pe drumul care o duce să zgârie o mașină parcată.

Dacă peste o lună știe să înoate și să meargă pe bicicletă, va fi fost o vară excelentă. Și chiar dacă nu, măcar un start bun.

Alex a împlinit 8 luni. Are montat chiar acum un holter, un aparat care-i face un EKG de 24 de ore. Are vreo 8 electrozi lipiți de el, plus fire lungi care duc la o cutie. Ne-am dus la Marie Curie pentru asta, cu două baterii AA la noi, conform instrucțiunilor. Am avut noroc, a anulat cineva o programare, că altfel tocmai în octombrie era un holter disponibil.

Eu nu cred că va ieși ceva rău la această analiză, dar așa este protocolul de tratament, după ce l-am întrerupt la final de iunie. Bebe Alex a avut TPSV în sarcină, am explicat aici mai pe îndelete, și nu știm de fapt dacă s-a rezolvat prin creșterea naturală a inimii pentru că a fost sub tratament din prima oră de la naștere. Eu cred că s-a rezolvat.

Mai interesant a fost că am rămas o noapte singur cu amândoi copiii acasă, ceea ce nu a fost chiar ușor. Matilda a dat singură o fugă la Iași, că făcea bunica ei 90 de ani. Eu m-am oferit să fiu erou.

În timpul zilei n-a fost chiar complicat. Alex stă în brățe, mai stă în pățuțul-țarc, Alice deja se culcă singură, s-a și jucat cu vecinii. Eu l-am culcat pe Alex pe la ora 8, apoi pe Alice la ora 22.

Problema este că Alex încă se trezește noaptea pentru mâncare. Asta s-a întâmplat la 22:30. S-a lăsat cu scandal până i-am încălzit eu niște lapte, Alice încă nu adormise, a durat vreo oră operațiunea. Eu și Alice am adormit la ora 24.

Alex s-a trezit din nou la 2:30 și la 5. S-a rezolvat simplu, i-am dat niște apă dintr-un biberon și a adormit practic imediat la loc, dar eu am avut un somn foarte fragmentat, iar dimineață s-au activat amândoi de la prima oră.

Le-am făcut mâncare, i-am ținut lui Alex biberoane și fructe la gură, am ținut-o pe Alice de mână, am făcut un puzzle cu ea, apoi am ieșit cu ei în oraș, pe Calea Victoriei.

De data aceasta, poate pentru că împingeam un copil în cărucior și pe altul îl țineam de mână, s-au oprit și mai mulți oameni să-i zâmbească, să mă întrebe câți ani au etc. La un moment dat se strânseseră 4 în jurul nostru și Alice le spunea tuturor că-l cheamă Alex și că are zero ani.

Noroc că pe la ora 15 s-a întors Matilda. I-am pus copilul în brațe și am fugit. Sincer să fiu, n-a fost rău cu doi copii în grijă, dar am și avut noroc că nu au fost evenimente speciale pe afară. De exemplu, când sunt cu ei prin oraș mă gândesc mereu ce fac dacă unul dintre ei vrea la toaletă și trebuie să mergem trei, cu tot cu cărucior. Sau dacă am eu vreo nevoie urgentă și neașteptată. Este totul mai ușor de gestionat când sunt doi adulți prezenți.

Toate zilele acestea, plus căldura mare monșer, m-au făcut să stau și mai puțin la computer. Am scris mai puțin. Am stat mai puțin pe net. Sunt și mai puțin la curent cu știrile. Nu am văzut nici un film memorabil, nu am fost la nici un restaurant de menționat. A fost o lună lejeră, fără subiecte grele pe tehnologie, și m-am moleșit și eu aproape cu totul în această perioadă.

Să aveți o lună liniștită!