State of nwradu – ediția de martie 2024

The nwradu had an amazing month. Iar acum am chef de muncă și de concentrat doar pe asta.

La finalul lunii februarie este ziua mea de naștere și, cum am făcut de obicei în alți ani, asta a însemnat petreceri cu familia și diverse grupuri de prieteni. Făcut cinste, cum s-ar zice.

Un lucru care mi se întâmplă des de ziua mea și de Crăciun este că familia mă întreabă ce vreau cadou și eu nu știu ce să răspund. Nu vreau nimic, în principiu, sau nu am idei. Matildei, de exemplu, i-am spus că mi-ar plăcea un anumit tip de pahare de cocktail; urmează să le găsim împreună pentru că online nu este edificator, aș vrea să le văd întâi.

Anyway, birthday, bifat încă un an, still ticking. Apoi am plecat în Maldive. S-a nimerit de parcă ar fi fost o excursie de ziua mea. În practică, din 2019 ne dorim să mergem acolo, dar a venit pandemia și apoi Alice.

Matilda nu a fost dornică atunci când i-am spus, pe la final de decembrie, că aș vrea să mergem în Maldive. Zicea că mai bine facem economie, mai bine ținem banii de altceva. Am fost de acord și cu perspectiva ei, dar mi-am spus și eu argumentele: de 5 ani plănuim și strângem bani pentru așa ceva; carpe diem, nu știi niciodată ce se întâmplă, vezi ultimii ani; dacă mai facem un copil în viitor, cine știe când vom putea călători iar la distanță. Până la urmă a fost și ea de acord.

Amândoi plănuiam însă o călătorie cândva în iunie-august, când este mai ieftin. Ce ne-a convins oarecum pe grabă să plecăm acum, la început de martie, a fost faptul că există zboruri charter către Maldive, iar noi l-am luat chiar pe ultimul. Mulți români se duc în Maldive, sunt multe zboruri directe charter sau de linie (HiSky, TAROM, Wizz) în timpul anului, dar acesta era zbor de noapte, adică avantaj pentru somnul lui Alice și pentru noi, că nu pierdeam nici prima și nici ultima zi acolo cu vreun orar incomod de zbor.

Am cerut oferte la vreo două agenții de turism. Ne-au trimis înapoi vreo 8 variante de hoteluri. Am ales unul bun dpdv preț-review-uri. Am plecat. A fost minunat. E ca în paradis acolo, plajă și apă impecabile, te simți în mijlocul naturii, a fost vreme perfectă, mâncare bună, relaxare adevărată. Ne-am mai duce oricând.

Am zburat și cu un hidroavion, mai jos este clipul. Și am văzut că sunt întrebări mai multe despre excursie și ce era pe acolo. Mai fac un clip cu un tur de hotel și de insulă și dau atunci principalele detalii.

Funny story, m-am întors cu 2 kg în minus din Maldive. Am mâncat tot ce mi-am dorit, dar cumpătat. Am băut mult mai puțin alcool decât în alte concedii, probabil, și asta pentru că Alice se culca mai devreme și deci nu mai stăteam așa mult seara pe la bar.

Ne-am întors cu chef de muncă și respectiv de mers la grădiniță. A durat un pic să revin la turația normală și să recuperez din urmă unele lucruri, dar așa este când lipsești o săptămână.

Cel mai mult în București acum mă bucur de venirea primăverii. Îmi place așa mult perioada aceasta în care înfloresc copacii și este tot mai cald ziua, când devine plăcut să te plimbi prin parc fără o haină groasă pe tine, să stai la o terasă etc. Parcă mă energizează această perioadă. În weekend-uri am făcut un tur de forță, stând cât mai mult pe afară, iar Alice a fost foarte încântată.

Încep să apară mai multe campanii sau măcar cereri de oferte. Am multe subiecte pentru articole si chef să le scriu. Pe video n-au mai avut același spor, de fapt n-am avut timp și de asta, deoarece necesită mult mai multe ore de muncă în continuu, dar poate va apărea și acest timp.

Aprilie se anunță o lună plină. Ne vom lua un weekend prelungit pentru a pleca prin țară. Apoi, am acceptat invitația de a merge la un testdrive cu noua Dacia Duster, pentru că este un subiect atrăgător.

Tot în aprilie, acest blog va împlini 18 ani. Aș spune gluma cu “acum are voie să bea”, dar în realitate mă simt foarte bătrân…

Testez un Xiaomi 14. Nu cred că voi face un review full, ci cred că voi insista doar pe partea foto.

La final de lună avem programată o deplasare la Constanța, la ziua de naștere a unui prieten. Planul este să o lăsăm pe Alice două zile la bunicii ei din Galați, noi doi să mergem la Constanța pentru băut-mâncat și, mai ales, ieșit seara în oraș, apoi Matilda vrea să rămână la Galați câteva zile pentru că urmează Paștele și nu vrem să o aducem pe Alice în București doar ca să plecăm înapoi la Galați după alte 3 zile. Eu încă nu știu dacă mă întorc singur în București pentru câteva zile sau rămân de atunci și eu la Galați pentru Paște. Depinde de ce se mai întâmplă.

Mi-am luat un portofel compact. În sfârșit, am găsit unul foarte slim în care să încapă nu doar buletinul românesc, ci și talonul auto. 34 de lei, este acest model dacă vă interesează ideea. Sunt foarte încântat de el, abia se simte în buzunar, este fix ce-mi trebuia.

La începutul acestei săptămâni am început un test sau un experiment: ne-am abonat la un serviciu care ne livrează mâncare gătită în fiecare dimineață, pentru întreaga zi. Este vorba de Lifebox, dar avem de fapt alte 3 servicii pe listă și am zis că le vom testa pe fiecare câte o săptămână.

Ideea a fost următoarea: ni se întâmpla des să nu avem timp să gătim. Sau să gătim mereu cam același lucru, precum pui cu piure sau cu salată. Sau să nu avem ingrediente în casă sau pur și simplu să fim mofturoși și să zicem “iarăși aia? hai să comandăm ceva, mi-e poftă de o pizza!”

Așa că un serviciu din acesta ne asigură mâncare proaspătă în fiecare zi și varietate mult mai mare în rețete. Curierul vine pe la 7:30 dimineața. Matilda și-a luat meniu keto. Mie mi-a luat meniul normal de 2000 de calorii pe zi. Poți comanda doar prânz+cină pentru 70 de lei, dacă vrei mai puțin, și cred că în viitor asta voi face. Până acum este bine, mâncarea chiar este neașteptat de bună și porțiile sunt mari.

Este desigur mai scump decât dacă ne-am găti noi, dar ne asigură varietate și alimentație mult mai corectă. Aștept să treacă o lună ca să facem un total de cheltuieli și să vedem cum ieșim. Calculul inițial spune că ar trebui să ne coste cam la fel ca ceea ce găteam noi plus ceea ce comandam din Tazz/Bolt, dar sunt curios dacă socoteala de după se va potrivi cu cea inițială. Poftele diverse rămân pentru weekend.

Matilda conduce tot mai bine. Până acum a condus doar în oraș. Facem în curând un city-break unde va conduce pentru prima oară și în afara capitalei, cu viteză mai mare și problemele de rigoare.

Alice a avut o lună în care din nou mi se pare că a evoluat mult. I-a plăcut în calătorie. Și acum ne povestește spontan cum a zburat ea cu avionul mare și avionul mic și era zgomot și a ținut-o mami de urechi.

Prin Maldive nu s-a mai temut de nisip și nici de apă… prea mult. Se ducea singură la mal, se alerga cu valul, râdea zgomot când ne jucam pe acolo, ea mă împingea și eu cădeam spectaculos în apă. A mâncat mult pepene roșu, care este plăcerea ei, și a băut multă apă minerală.

A avut o perioadă în care i-a fost frică de tobogane în parc, dar i-a trecut acum. Btw, în Cișmigiu au renovat zonele de joacă, iar cea mare are o instalație înaltă de vreo 15 metri, cu vreo 4 niveluri și tobogane foarte lungi. Evident că nu s-a dat ea pe acolo, este prea mică pentru asta, dar pentru copii mai mari era super. M-aș da și eu pe ea.

Lui Alice a început să-i fie însă teamă de Hello Kitty. Vina este cumva a noastră, dar fără intenție. Într-o zi am dus-o la Mega Mall și acolo este o mașinuță cu Hello Kitty în dreapta și loc pentru pus copilul la volan, în stânga. Totul este roz și drăguț. Am pus-o pe Alice acolo și i-a plăcut, dădea din volan se uita la H. Kitty etc

Dacă am văzut că-i place, am zis noi să băgăm și un jeton în respectiva mașină, ca să se și miște. Și mașina a început să tremure și să se miște de parcă ar circula pe teren super-accidentat, Alice s-a speriat imediat și a început să plângă, așa că după 3 secunde am ridicat-o de acolo. Vina noastră, trebuia să-i spunem înainte de introdus jetonul ce urmează să se întâmple, dar nici noi nu știam că este simulator de gropi.

O lună de zile mai târziu, am ajuns din nou cu Alice pe acolo și n-a vrut să se apropie de mașinuța respectivă. Mi-a zis că este teamă de ea. N-a contat că i-am promis că nu se mișcă. N-a contat că i-am spus că stau lângă ea, că am tras de volan, că am mângâiat-o pe H. Kitty în cap. Alice nu a vrut să se atingă de ea. Așa funcționează mintea copiilor.

Alice evoluează constant. Nouă ne este mai ușor să ne înțelegem cu ea. Ei îi este mai ușor să se exprime. Ieri mi-a cerut ceva și i-am zis că după masă. A mâncat ceva și a cerut iarăși. Am întrebat-o dacă ea crede că a mâncat destul ca să primească o recompensă. A zis că da. Apoi a adăugat mai încet “suficient”.

A început să meargă pe trotinetă cu mai mult curaj.

Am avut o lună plină și una dintre cele mai bune din ultima vreme, aș spune.

Am început să citesc Atomic Habits, de James Clear. Am auzit de ea de la Mariciu, într-o discuție. Matilda a ascultat-o deja ca audiobook și subiectul este interesant. Autorul spune că, dacă faci zilnic mici lucruri pentru a te îmbunătăți, indiferent de modalitate, în timp efectul lor se cumulează și devine foarte vizibil. Dacă faci ceva pentru a fi cu 1% mai bun în fiecare zi, după un an ajungi foarte departe. Mai importantă este însă ideea că ai nevoie și de un sistem care să facă posibile schimbările, că altfel degeaba îți propui să faci și să dregi.

Mai am și alte cărți de dezvoltare personală sau de psihologie pe listă de to read. Am notat unele din acest clip, în special cele despre cum copiii preiau de la părinți anumite trăsături și deci trebuie să conștientizezi ce-i transmiți, chiar și involuntar, celui mic.

Am mâncat binișor la Gastrolab, la Victoriei lângă 5ensi. Am mers acolo cu părinții și socrii mei. Eu mi-am luat un rib-eye de Uruguay, a fost peste așteptările inițiale carnea.

Am reușit într-o seară să ajung doar eu cu Matilda la Condesa, un restaurant de inspirație mexicană. Am mâncat tacos, dar vedetele au fost bucățile de carne de pe coastă de porc, gătite pane. Bună mâncarea, fac și cocktailuri bune acolo, dar parcă mă așteptam la ceva mai mult.

Am fost în altă zi din nou la Ou, care este un local de brunch, să zicem, specializat pe ouă gătite în diverse moduri. Acesta stil burger a fost cel mai bun pentru că are de fapt în centru o omletă japoneză pufoasă, făcută pane. Toate preparatele sunt un pic cam grele și ar avea nevoie de mai multă salată lânga ele. Desertul este însă foarte bun, fac acolo maritozzo de diverse tipuri și am zis că vom reveni mai degrabă pentru asta și o cafea.

Am băut din nou cocktailuri la Sip, un bar din Centrul Vechi care probabil are cele mai bune cocktailuri din București. Aș reveni oricând acolo.

Am mers într-o duminică la târgul de pe Valea Cascadelor. M-am minunat de ce se găsește acolo. Sunt unii care vând doar robineți, alții care vindeau sute de unelte Parkside, ținute în ploaie, probabil fără a ști care este funcțională sau nu. Cred că voi mai merge o dată ca să văd dacă găsesc vreun telefon mai vechi și emblematic pentru istoria smartphone-urilor, mi-ar plăcea să am unele modele ca suvenir.

Pe Alice am dus-o, când a împlinit 2 ani și 6 luni, la o înghețată. N-am văzut-o niciodată mâncând atât de repede. Velocita face înghețată foarte bună, dar Gelateria Romana are niște combinații pe care le fac ei și pentru mine au devenit cea mai bună gelaterie din București.

Am fost și la Obor într-o zi. 10 lei kilogramul de căpșuni. Au și pepene roșu (Alice este mare fan, v-am zis) adus din Maroc, poți lua unul mic cam cât o minge de handbal cu 10 lei (și este bun) sau o felie dintr-unul mega uriaș cu vreo 40 de lei, ceea ce este foarte scump.

Am mâncat și mititei, desigur. Am intrat în vorbă cu niște americani de origine chineză care vizitau Oborul. Ei m-au întrebat, văzând că mănânc mititei, dacă pentru asta stau oamenii la coadă acolo. Le-am zis că da și le-am dat unul să îl mănânce, ca să vadă dacă le place înainte de a sta 30 de minute la coadă. Le-a plăcut, apoi i-am ajutat și să comande, că erau cât pe-aci să comande de fapt cârnați.

Am stat un pic de vorbă despre ei. Au venit special să viziteze România, stăteau în Centrul Vechi, în ziua aceea erau prin Obor, a doua zi plecau spre Peleș sau Bran. Le-am recomandat și eu să se ducă la Palatul Primăverii și să se plimbe prin zona case vechi de lux, ca să vadă și acea zonă istorică a orașului, plus câteva cafenele și restaurante. Erau chiar din Manhattan oamenii, locuiau chiar bine de tot acolo, așa că am schimbat impresii și despre New York.

S-a deschis un Stradale la Șincai, în clădirea U-Center. Problema este că e la etajul 1 și trebuie badge ca să ajungi acolo sau trebuie să te înregistrezi la intrare, ceea ce face un pic peste mână accesul. Mereu am vrut un Stradale în zonă, unele preparate sunt foarte bune.

Închei cu cofetăria Craving by Cookies & Friends, care este lângă primăria sectorului 1. Au acolo role cinnamon cum făcea pe vremuri Cinnabon în malluri, înainte să se retragă din România. Îmi plăceau mult acelea. Mi-au plăcut și acestea.

Ne-am uitat cu plăcere la Problema celor 3 corpuri pe Netflix. În curând terminăm The Rookie și ne vom uita la Somebody Feed Phil. Despre Formula 1 am scris destul până acum; mă uit cu plăcere la fiecare cursă.

Vă doresc o lună la fel de bună!