State of nwradu – ediția de ianuarie 2024

The nwradu had a good month. A fost bună, cu multe de făcut, dar și obositoare.

Unde am încheiat data trecută? Venea Crăciunul, nu? Și a venit, l-am petrecut la Galați, ca de obicei, și a fost frumos. A fost cu adevărat primul Crăciun pentru Alice deoarece acum a înțeles că este o ocazie specială când împodobim bradul și apoi vine Moș Crăciun și lasă cadouri sub brad copiilor cuminți.

Iar ea a fost cuminte și s-a bucurat de ce cadouri a primit. Le-a desfăcut cu plăcere și în primele zile a fost nedespărțită de niște pantofi primiți, voia să se și culce cu ei.

Au fost sărbători plăcute. N-am lucrat nimic. Am mâncat moderat, am băut moderat. M-am jucat Door Kickers 2. Se pare că vechiul meu laptop cu GeForce MX150 îl poate rula fără probleme și m-am distrat bine cu micromanagementul misiunilor de luptă.

De Revelion am fost la Ionești, la nașii lui Alice. Anul acesta s-au aliniat stelele și n-a fost nici un copil răcit, așa că ne-am putut întâlni și petrece împreună. A fost frumos, iar seara aceea și toate urările de an nou fericit primite parcă m-au energizat, parcă m-au făcut să zic “da, 2024 chiar va fi un an bun, o să am grijă să fie așa!”.

(noi doi la început, chiar la început, de 2024)

Apoi am răcit. Un pic. Mi-a trecut repede, iar acum aproape că mi-a trecut și tusea, mai horcăi de 2-3 ori pe zi și atât.

Am început mai lent și bloggingul, dar conform cu ce am decis ca măsură anti-burnout. Nu am mai stat stresat că nu sunt 3 articole pregătite pentru a doua zi sau pentru că nu am vreun material “mare” ca articol principal. Vor fi cum vor fi.

Am răspuns însă comentariilor în fiecare zi (de mai multe ori!), după cum spuneam că voi încerca să fac. Până acum îmi iese. Uneori este frustrant. Am considerat mereu că stilul meu de a scrie este cu articole lungi și fraze în care dezvolt pe îndelete o idee, uneori cu exemple sau analogii, tocmai pentru a fi sigur că transmit cu succes ceea ce intenționez să spun. Uneori descopăr prin comentarii că nu este așa și mi se pare că rescriu în comentarii ceea ce-am spus și în articol. Dar ăsta este the trade, asta se face.

Am trecut la înrolat în e-Factura. Mi-am făcut certificat digital la Trans Sped și îl aștept de vreo 10 zile prin curier. “Se emit greu” în perioada aceasta.

Zilele acestea sunt însă deosebit de obosit din nou pentru că Alice are probleme cu somnul și în fiecare noaptea din 2024 s-a trezit cel puțin o dată. Uneori o aducem cu noi în pat, ca să adoarmă mai repede la loc, dar ea nu este obișnuită să doarmă cu cineva în pat și mă tot înghiontește și împinge, de ajung să dorm pe margine și dezvelit și fără să scot vreun sunet de teamă să nu o trezesc.

Lucrăm însă la a rezolva aceste probleme cu somnul și să revenim la normal.

Exercițiul acela pe care l-am făcut ca retrospectivă a anului 2023 merită amintit și în acest articol. Chiar ne-a prins bine amândurora, l-am făcut cu Matilda și apoi discutat între noi. Ne-am dat seama împreună de niște lucruri, ce-a mers bine, ce vrem pentru 2024 etc. Vi-l recomand din nou, merită scurtul efort de a-l face.

Tot ca o retrospectivă, mai am două articole în lucru, unul despre tehnologii pe care am început să le folosesc în 2023 și altul despre localuri, cafenele și alte restaurante pe unde ne-a plăcut în anul trecut. Am întârziat atât de mult cu ele încât mi se pare că s-a dus vremea retrospectivelor, dar le voi publica oricum atunci când vor fi gata.

Mi-am dat seama că am băut foarte puțin alcool în ultimele luni. M-a întrebat cineva, când am scris că tușesc, dacă beau mult. De Crăciun am ținut-o la un nivel scăzut față de alți ani. Apoi am mai băut de Revelion. Mi-am dat seama că, în medie, cred că beau 3, poate maxim 4 unități de alcool pe săptămână (o unitate de alcool = o bere sau un pahar de vin sau un cocktail sau un shot de tărie). Mi-am luat o tequila de Black Friday și încă nu am deschis-o. Am un rom primit acum 11 luni și este nedeschis.

De la începutul anului n-am mai băut nici cafea pe stomacul gol dimineața, ceea ce nu este deloc ușor, dar încerc să o fac în continuare. Dacă totul merge bine, de săptămâna viitoare mă duc din nou și la sală (și nu mă refer la sala de mese).

Matilda se duce minim 2 zile pe săptămână la birou. Alice este la grădiniță. Sunt deci zile când sunt singur în casă cum n-am mai fost de la început de 2020 și este un sentiment straniu, m-am dezobișnuit de asta.

Alice, după cum vă spuneam, are probleme cu somnul. Înainte de Crăciun a fost răcită și când se întâmplă asta o luăm cu noi în pat, că uneori îi dăm medicamente noaptea sau pur și simplu se trezește ea de la muci+tuse și, dacă este cu noi în pat, adoarme imediat la loc. Apoi, de Crăciun, a dormit în pat cu bunica ei în fiecare noaptea.

Problema este că, înapoi acasă, am descoperit că s-a obișnuit să doarmă cu cineva în pat. Iar acum, fiind mai mare, se trezește pe la 3 noaptea, deschide ușa la camera ei pentru că îi este accesibilă clanța din pătuț, și strigă “mami, mami, pat!”. Și ca să ne fie și nouă mai ușor, obosiți fiind, o aduceam în pat și doar contribuiam la acest cerc vicios.

Acum că ne simțim mai bine facem altfel, încercăm să o readormim la ea în cameră, dar înseamnă și nopți nedormite pentru noi. Ieri, de exemplu, am stat să o readorm între 4 și 4:45. Cu o noapte înainte a avut vreo 2 treziri pe la 1 și pe la 3, apoi pe la 5 și ceva a vrut să se trezească de tot și s-a dus Matilda să o mai țină la somn până la ora regulamentară. Nu ne este nici nouă clar dacă o culcăm prea devreme sau prea târziu seara (în jur de 20-21 adoarme) și ne ia mai multe nopți de trial and error la rând pentru a descoperi asta.

I-am cumpărat o bucătărie de copii din Lidl și este super. Am asamblat-o din 30 de bucăți, dar nu-mi vine să cred ce complexă este. Se aprinde lumina în cuptor și pe plita “de inducție”, a venit cu cratițe și șorț de bucătărie, un dispenser de gheață chiar scoate cuburi din pahar șamd. Foarte tare jucăria, i-a plăcut din prima și o folosește zilnic, se preface că gătește și ne aduce cratița ca să gustăm și noi.

Weekend-ul trecut s-a întâmplat și miracolul iernii, ca să zic așa. Deși Alice a fost o săptămână întreagă la grădiniță, nu a răcit. Mai mult, nici un alt copil din bula noastră de prieteni nu era răcit, așa că sâmbătă și duminică ne-au vizitat toți.

Sâmbătă 2 copii și părinții lor, duminica alți 2 copii (finii noștri, de fapt) și părinții lor. A fost un haos legendar. Jucării peste tot, trei copii alergându-se și jucându-se cu ce vor și trăgând de lucruri, 6 adulți încercând să discute între ei, pahare de umplut, “ce mâncăm?”, “ce mai este pe la muncă” șamd. A fost excelent și Alice s-a distrat bine.

Cum spuneam, am jucat Door Kickers 2 de Crăciun. Acum mă joc Prince of Persia: The Lost Crown, care este superb. Este un platformer ca Prince de pe vremuri și se joacă cel mai bine pe consolă din controller, evident. Nu-mi vine să cred ce joc bun au făcut, este frumos desenat și are o poveste bună și te tot ține agățat pentru că dificultatea crește bine odată cu skillul și puterile tale. Really good!

Ne-am uitat la televizor la Single’s Inferno, un nou sezon, și acum la Love is Blind: Suedia. Am văzut într-o zi și o comedie romantică mai veche, The Proposal cu Sandra Bullock și Ryan Reynolds.

Am încercat să mă uit la The Mic, care-i un show de stand-up făcut cu buget mai mare pe YouTube, și nu m-a prins. Este lent, se lungesc inutil de mult între concurenți, iar concurenții sunt foarte slabi, abia dacă râzi la vreo glumă, ceea ce nu-ți dă motiv să suporți acele momente prea lungi dintre numere. N-am reușit să termin primul episod, la al doilea nu mai dau Play.

Am reînceput să citesc. Una dintre dorințele mele din lista “start doing” în 2024 era să citesc din nou multe cărți. În 2023, de la prea multă oboseală, mă culcam sau picam de somn imediat ce mă așezam în pat și deci nu am mai citit. S-au strâns câteva cărți SF deci din urmă și am început cu ultima din seria Defiant, dar cred că mă voi duce rapid spre What If? 2 a lui Munroe.

Am început să ascult mixurile lui Markus Schulz. Albumele sale Destinations sunt plăcute de rulat în fundal sau în mașină.

Am băut din ginul de mai jos, numit McQueen and the Violet Fog. Îl ochisem de mult în magazine. S-a dovedit că-l avea Mariciu în stoc. Este bun, dar chiar are culoare mov și un gust pronunțat de violete. Aproape că poți zice că bei cocktailul Aviation, care este bazat pe gin și violete.

Un sigur local pot recomanda în această lună: DeSoi, un loc de brunch aflat mai sus de Unirii. Ne-a plăcut acolo.

Am fost și la MAT, un local de tacos, care s-a mutat în Amzei, și a fost ok. Problema este că fix atunci nu aveau taco de vită (cum să nu-l ai fix pe cel de vită), iar cel de pui zici că e făcut cu crispy strips și castraveti murați, parcă am mâncat KFC în taco. Unul cu creveți și mango a fost însă foarte bun, la fel și cocktailurile.

De asemenea, un burger de pui la Vivo este uneori mai bun decât unul de vită.

Până la următoarea ediție vă urez să aveți o lună bună!