►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄
The nwradu had a good month. A fost bună, cu multe de făcut, dar și obositoare.
Unde am încheiat data trecută? Venea Crăciunul, nu? Și a venit, l-am petrecut la Galați, ca de obicei, și a fost frumos. A fost cu adevărat primul Crăciun pentru Alice deoarece acum a înțeles că este o ocazie specială când împodobim bradul și apoi vine Moș Crăciun și lasă cadouri sub brad copiilor cuminți.
Iar ea a fost cuminte și s-a bucurat de ce cadouri a primit. Le-a desfăcut cu plăcere și în primele zile a fost nedespărțită de niște pantofi primiți, voia să se și culce cu ei.
Au fost sărbători plăcute. N-am lucrat nimic. Am mâncat moderat, am băut moderat. M-am jucat Door Kickers 2. Se pare că vechiul meu laptop cu GeForce MX150 îl poate rula fără probleme și m-am distrat bine cu micromanagementul misiunilor de luptă.
De Revelion am fost la Ionești, la nașii lui Alice. Anul acesta s-au aliniat stelele și n-a fost nici un copil răcit, așa că ne-am putut întâlni și petrece împreună. A fost frumos, iar seara aceea și toate urările de an nou fericit primite parcă m-au energizat, parcă m-au făcut să zic “da, 2024 chiar va fi un an bun, o să am grijă să fie așa!”.
(noi doi la început, chiar la început, de 2024)
Apoi am răcit. Un pic. Mi-a trecut repede, iar acum aproape că mi-a trecut și tusea, mai horcăi de 2-3 ori pe zi și atât.
Am început mai lent și bloggingul, dar conform cu ce am decis ca măsură anti-burnout. Nu am mai stat stresat că nu sunt 3 articole pregătite pentru a doua zi sau pentru că nu am vreun material “mare” ca articol principal. Vor fi cum vor fi.
Am răspuns însă comentariilor în fiecare zi (de mai multe ori!), după cum spuneam că voi încerca să fac. Până acum îmi iese. Uneori este frustrant. Am considerat mereu că stilul meu de a scrie este cu articole lungi și fraze în care dezvolt pe îndelete o idee, uneori cu exemple sau analogii, tocmai pentru a fi sigur că transmit cu succes ceea ce intenționez să spun. Uneori descopăr prin comentarii că nu este așa și mi se pare că rescriu în comentarii ceea ce-am spus și în articol. Dar ăsta este the trade, asta se face.
Am trecut la înrolat în e-Factura. Mi-am făcut certificat digital la Trans Sped și îl aștept de vreo 10 zile prin curier. “Se emit greu” în perioada aceasta.
Zilele acestea sunt însă deosebit de obosit din nou pentru că Alice are probleme cu somnul și în fiecare noaptea din 2024 s-a trezit cel puțin o dată. Uneori o aducem cu noi în pat, ca să adoarmă mai repede la loc, dar ea nu este obișnuită să doarmă cu cineva în pat și mă tot înghiontește și împinge, de ajung să dorm pe margine și dezvelit și fără să scot vreun sunet de teamă să nu o trezesc.
Lucrăm însă la a rezolva aceste probleme cu somnul și să revenim la normal.
Exercițiul acela pe care l-am făcut ca retrospectivă a anului 2023 merită amintit și în acest articol. Chiar ne-a prins bine amândurora, l-am făcut cu Matilda și apoi discutat între noi. Ne-am dat seama împreună de niște lucruri, ce-a mers bine, ce vrem pentru 2024 etc. Vi-l recomand din nou, merită scurtul efort de a-l face.
Tot ca o retrospectivă, mai am două articole în lucru, unul despre tehnologii pe care am început să le folosesc în 2023 și altul despre localuri, cafenele și alte restaurante pe unde ne-a plăcut în anul trecut. Am întârziat atât de mult cu ele încât mi se pare că s-a dus vremea retrospectivelor, dar le voi publica oricum atunci când vor fi gata.
Mi-am dat seama că am băut foarte puțin alcool în ultimele luni. M-a întrebat cineva, când am scris că tușesc, dacă beau mult. De Crăciun am ținut-o la un nivel scăzut față de alți ani. Apoi am mai băut de Revelion. Mi-am dat seama că, în medie, cred că beau 3, poate maxim 4 unități de alcool pe săptămână (o unitate de alcool = o bere sau un pahar de vin sau un cocktail sau un shot de tărie). Mi-am luat o tequila de Black Friday și încă nu am deschis-o. Am un rom primit acum 11 luni și este nedeschis.
De la începutul anului n-am mai băut nici cafea pe stomacul gol dimineața, ceea ce nu este deloc ușor, dar încerc să o fac în continuare. Dacă totul merge bine, de săptămâna viitoare mă duc din nou și la sală (și nu mă refer la sala de mese).
Matilda se duce minim 2 zile pe săptămână la birou. Alice este la grădiniță. Sunt deci zile când sunt singur în casă cum n-am mai fost de la început de 2020 și este un sentiment straniu, m-am dezobișnuit de asta.
Alice, după cum vă spuneam, are probleme cu somnul. Înainte de Crăciun a fost răcită și când se întâmplă asta o luăm cu noi în pat, că uneori îi dăm medicamente noaptea sau pur și simplu se trezește ea de la muci+tuse și, dacă este cu noi în pat, adoarme imediat la loc. Apoi, de Crăciun, a dormit în pat cu bunica ei în fiecare noaptea.
Problema este că, înapoi acasă, am descoperit că s-a obișnuit să doarmă cu cineva în pat. Iar acum, fiind mai mare, se trezește pe la 3 noaptea, deschide ușa la camera ei pentru că îi este accesibilă clanța din pătuț, și strigă “mami, mami, pat!”. Și ca să ne fie și nouă mai ușor, obosiți fiind, o aduceam în pat și doar contribuiam la acest cerc vicios.
Acum că ne simțim mai bine facem altfel, încercăm să o readormim la ea în cameră, dar înseamnă și nopți nedormite pentru noi. Ieri, de exemplu, am stat să o readorm între 4 și 4:45. Cu o noapte înainte a avut vreo 2 treziri pe la 1 și pe la 3, apoi pe la 5 și ceva a vrut să se trezească de tot și s-a dus Matilda să o mai țină la somn până la ora regulamentară. Nu ne este nici nouă clar dacă o culcăm prea devreme sau prea târziu seara (în jur de 20-21 adoarme) și ne ia mai multe nopți de trial and error la rând pentru a descoperi asta.
I-am cumpărat o bucătărie de copii din Lidl și este super. Am asamblat-o din 30 de bucăți, dar nu-mi vine să cred ce complexă este. Se aprinde lumina în cuptor și pe plita “de inducție”, a venit cu cratițe și șorț de bucătărie, un dispenser de gheață chiar scoate cuburi din pahar șamd. Foarte tare jucăria, i-a plăcut din prima și o folosește zilnic, se preface că gătește și ne aduce cratița ca să gustăm și noi.
Weekend-ul trecut s-a întâmplat și miracolul iernii, ca să zic așa. Deși Alice a fost o săptămână întreagă la grădiniță, nu a răcit. Mai mult, nici un alt copil din bula noastră de prieteni nu era răcit, așa că sâmbătă și duminică ne-au vizitat toți.
Sâmbătă 2 copii și părinții lor, duminica alți 2 copii (finii noștri, de fapt) și părinții lor. A fost un haos legendar. Jucării peste tot, trei copii alergându-se și jucându-se cu ce vor și trăgând de lucruri, 6 adulți încercând să discute între ei, pahare de umplut, “ce mâncăm?”, “ce mai este pe la muncă” șamd. A fost excelent și Alice s-a distrat bine.
Cum spuneam, am jucat Door Kickers 2 de Crăciun. Acum mă joc Prince of Persia: The Lost Crown, care este superb. Este un platformer ca Prince de pe vremuri și se joacă cel mai bine pe consolă din controller, evident. Nu-mi vine să cred ce joc bun au făcut, este frumos desenat și are o poveste bună și te tot ține agățat pentru că dificultatea crește bine odată cu skillul și puterile tale. Really good!
Ne-am uitat la televizor la Single’s Inferno, un nou sezon, și acum la Love is Blind: Suedia. Am văzut într-o zi și o comedie romantică mai veche, The Proposal cu Sandra Bullock și Ryan Reynolds.
Am încercat să mă uit la The Mic, care-i un show de stand-up făcut cu buget mai mare pe YouTube, și nu m-a prins. Este lent, se lungesc inutil de mult între concurenți, iar concurenții sunt foarte slabi, abia dacă râzi la vreo glumă, ceea ce nu-ți dă motiv să suporți acele momente prea lungi dintre numere. N-am reușit să termin primul episod, la al doilea nu mai dau Play.
Am reînceput să citesc. Una dintre dorințele mele din lista “start doing” în 2024 era să citesc din nou multe cărți. În 2023, de la prea multă oboseală, mă culcam sau picam de somn imediat ce mă așezam în pat și deci nu am mai citit. S-au strâns câteva cărți SF deci din urmă și am început cu ultima din seria Defiant, dar cred că mă voi duce rapid spre What If? 2 a lui Munroe.
Am început să ascult mixurile lui Markus Schulz. Albumele sale Destinations sunt plăcute de rulat în fundal sau în mașină.
Am băut din ginul de mai jos, numit McQueen and the Violet Fog. Îl ochisem de mult în magazine. S-a dovedit că-l avea Mariciu în stoc. Este bun, dar chiar are culoare mov și un gust pronunțat de violete. Aproape că poți zice că bei cocktailul Aviation, care este bazat pe gin și violete.
Un sigur local pot recomanda în această lună: DeSoi, un loc de brunch aflat mai sus de Unirii. Ne-a plăcut acolo.
Am fost și la MAT, un local de tacos, care s-a mutat în Amzei, și a fost ok. Problema este că fix atunci nu aveau taco de vită (cum să nu-l ai fix pe cel de vită), iar cel de pui zici că e făcut cu crispy strips și castraveti murați, parcă am mâncat KFC în taco. Unul cu creveți și mango a fost însă foarte bun, la fel și cocktailurile.
De asemenea, un burger de pui la Vivo este uneori mai bun decât unul de vită.
Până la următoarea ediție vă urez să aveți o lună bună!
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
15 comentarii
19/01/2024 la 10:42 AM
Poza principala de la articol, cred ca o avem toti cei ce au copii. Cam la aceeasi varsta a copilului. 😁
Un an nou bun sa ai
Niles(Citează)
19/01/2024 la 11:05 AM
I-am cumpărat o bucătărie de copii din Lidl și este super.
teach them young 😂
GabrielG(Citează)
19/01/2024 la 11:31 AM
Radu este oarecum pasionat de gatit, nu este un lucru rau sa-i insufle si fetitei una dintre pasiunile lui.
Andrei G(Citează)
19/01/2024 la 1:22 PM
am citit asta la Alex Donovici pe facebook si tind sa ii dau dreptate (noi dormim cu mr in pat si e foarte fain) :
“Am văzut pe Ce le citim copiilor postarea unei mame disperate că al său copil de 5 ani nu vrea să doarmă în patul lui. Vrea să doarmă cu părinții pentru că are coșmaruri. Mama cerea recomandări de cărți care să-l facă pe copil să rămână în patul lui.
Dacă aveți aceeași provocare, vă spun așa:
Din ziua în care am adus-o pe Alexandra din maternitate am pus-o în pătuțul ei, în camera ei, să se învețe să doarmă singură. Nu, nu i-am dus nici păruțul în dormitorul nostru, o supravegheam cu aparate de-alea cameră + sunet.
În anii ce au urmat am luptat mult ca să stea în camera ei, în patul ei. Deși își dorea să fie cu noi, să doarmă cu noi. I-am explicat că așa e bine și îi citeam povești până când adormea. Deși uneori citeam mult, până la ore târzii, pentru că se tot trezea și voia să vină la noi. Ieșeam din camera ei tiptil, pe vârful degetelor de la picioare, îngroziți că va trosni parchetul și se va trezi. Sigur, dacă visa urât, o chemam la noi.
Dar, repet, a fost strădanie multă. Ce am câștigat? Nimic. Acum ne dorim s-o fi lăsat să doarmă cu noi de câte ori și-a dorit. Să fie cu noi, aproape de noi, să doarmă liniștită, să simtă protecția părinților.
Pentru că, vedeți voi, copiii oricum pleacă la un moment dat în camera lor. Când vine timpul. Și nu mai vor să vină la voi chiar dacă îi chemați. Și, apoi, peste ani și ani, pleacă în viața lor, în casa lor și ne va fi atât de dor de ei.
Nu forțați nimic. Viața își are cursul ei oricum. Fiți fericiți dacă vă aveți copiii aproape trup și suflet, este cel mai important lucru.”
Mada(Citează)
19/01/2024 la 2:01 PM
Frumos zis :) noi avem un bebe de 6 luni și mi se pare cel mai firesc lucru din lume să doarmă cu noi în pat. Am încercat in primele zile să îl punem în pătuțul lui, că ne era teamă să nu dăm peste el în somn, dar ne-am dat seama repede că dormim cu toții cel mai bine împreună. Probabil când mai crește o să-i luăm un pătuț lipit de al nostru, vedem :)
Alina(Citează)
19/01/2024 la 4:12 PM
noi am avut si pat din ala de nou nascuti si pat din lemn – sunt foarte bune ca si bariera pentru patul mare! ca asa, a dormit mai mult pisica in ele decat el :)
Mada(Citează)
19/01/2024 la 5:17 PM
Copiii trebuie sa invete sa adoarma si sa doarma singuri la un moment dat. Mi se pare de neoconceput ca parintii sa isi adoarma copil de 5 ani in loc sa il trimita direct la culcare.
Alice e tare simpatica, seamana tot mai mult cu taica’su.
Gaelex(Citează)
19/01/2024 la 5:56 PM
La Mat cei mai buni tacos sunt cei cu peste urmati de cei cu vita :)
andreiexe(Citează)
19/01/2024 la 11:48 PM
Si cu fufu cum ramane? Sunt chiar curios cei care dormiti cu plodul in pat. Cu relatia cum e? Once a week? Once a month? Sa creste un copil fericit avem nevoie ca parinti sa fim fericiti
Marius(Citează)
20/01/2024 la 12:48 PM
După ce adoarme bebe, ne furișăm ca doi adolescenți în oricare din celelalte camere din casă (living, bucătărie, baie, camera de oaspeți), este ft simplu.
Alina(Citează)
20/01/2024 la 1:34 PM
@Marius Tu știi să fufi doar noaptea în dormitor?
Gabi(Citează)
20/01/2024 la 12:52 AM
Misto poza de la DeSoi. Nasol ar fi daca baiatul in verde e combinat cu o cititoare a acestui blog, diferita de fata in bleu cu care e la masa :)
Alex(Citează)
20/01/2024 la 1:32 PM
V-am urmărit fiecare postare legată de somnul fiicei voastre.
Fetița noastră, care e cu 5 luni mai mică decât Alice, trece prin aceleași etape.🙈
Am mutat-o în camera ei pe la 9 luni. O perioadă era ok să mergem la ea de fiecare dată când se trezea. Cat a fost alăptată adormea mai rapid, după însă, a fost mult mai dificil.
Pe la un an și câteva luni, soția s-a mutat în camera ei și dormea într-un pat alăturat pătuțului. Așa o mai putea legăna fără să se ridice. Pentru ca a fost dificil cu somnul, modalitatea care a funcționat la noi a fost legănatul, fie în brațe fie în pătuț care are un balansoar (când e greu, adopți orice soluția numai să adoarmă).
În ultimele săptămâni, soția a început să o mai ia cu ea în pat. Intr-o noapte a mai dat semne ca se trezește dar o simțea ca este mama lângă ea și a readormit ușor. Zice soția: “Am găsit soluția!”
Noaptea următoare a abordat aceeași soluție dar nu a mai funcționat. S-a trezit foarte des și voia numai în brațe. Deci nu știu care ar fi soluția pentru un copil cu un astfel de somn.
Și noi am ținut foarte mult să adoarmă fetița singură în camera ei, dar de la oboseală am cedat.
Și soția mi-a spus ca i-a plăcut foarte mult să doarmă cu ea, și ca a simțit în acele momente ca poate pierdem momente minunate care nu se mai întorc doar din încăpățânarea noastră de a merge pe ce ne-am propus la început.
Avem și prieteni ai căror copii dorm toată noaptea de la 6 luni și a fost foarte ușor să îi lase să doarmă singuri în camera lor.
Dar în cazul nostru este altfel, așa ca facem și noi ce putem mai bine.
Daca găsiți o formulă magică, te rog să împărtășești cu noi.
Gabi(Citează)
21/01/2024 la 8:41 AM
I see, a mea se trezeste si cand sare motanul din pat, daca o bag in camera tre sa dorm ca un fulg
Marius(Citează)
21/01/2024 la 8:48 AM
Nu, mai Gabi, dar e cam singurul moment si loc unde ai intimitate in cursul saptamanii.
Desigur ca sa tii plodul in alta camera ajuta si pt odihna. Avem zile in fiecare sapt cand unul dintre noi are nevoie de full night sleep, ca avem o zi dificila, pitchuri cu clienti sau mai stiu eu. Daca ar dormi in pat… nu s ar odihni niciunul, pe cand asa, putem sa ne ocupam cu schimbul.
Mai e si varianta in care oamenilor le e lene sa se ridice de 10 ori pe noapte din pat sa plimbe sau sa legene plodul. E mai simplu sa il batai in timp ce dormi pe jumatate
Marius(Citează)