Prima rachetă spațială nucleară ar putea fi lansată în 2027

V-am spus că trăim vremuri interesante pentru explorarea spațiului. Considerând că NASA nu se va răzgândi, peste câțiva ani am putea vedea și lansarea în spațiu a primei rachete cu motor nuclear.

NASA a ales recent compania Lockheed Martin pentru construcția primei rachete nucleare, iar o companie numită BWX Technologies va furniza reactorul nuclear și combustibilul acestuia.

Întreaga rachetă se va numi DRACO, un acronim pentru Demonstration Rocket for Agile Cislunar Operations. Cu un nume ca Draco, abia aștept să văd crizele de isterie despre cum vin diavolii și vom muri cu toții.

Înapoi la tehnologie. Ea se numește NTP, Nuclear Thermal Propulsion, și funcționează pe un sistem destul de simplu de explicat. Racheta are în interior un reactor nuclear. Ca orice reactor nuclear, produce multă căldură, foarte multă căldură. Într-o centrală nucleară precum cea de la Cernavodă, căldura aceasta este folosită pentru a fierbe apa, transformând-o în abur care învârte o turbină.

În rachetă, căldura este folosită pentru a încălzi hidrogen. Dacă încălzești un rezervor de gaz, îi crești foarte mult presiunea, așa că hidrogenul supraîncălzit este apoi eliberat cu presiune mare prin duze, propulsând nava în direcție opusă. La propriu este o rachetă care evacuează cu putere hidrogen pentru a se mișca.

Sunt multe avantaje aici. Reactorul și cantitatea totală de combustibil necesar este redusă față de o rachetă clasică, deci rămâne mai mult spațiu disponibil pentru senzori sau echipaj uman. Ar trebui să fie de 2-5 ori mai eficientă.

Rămân pericolele inerente ale tehnologiei nucleare. Combustibilul nuclear din rezervor este uraniul. NASA plănuiește să pornească motoarele nucleare ale DRACO abia pe orbită, unde o explozie ar fi practic irelevantă, nu în atmosfera planetei.

În caz că racheta explodează la decolare, uraniul respectiv s-ar împrăștia în ocean, dar vorbim de o cantitate relativ mică și poate că îl vor izola suficient de bine constructiv încât să nu se risipească în atmosferă, ci să rămână un corp solid care se scufundă în adânc.

Oricum, un accident la lansare nu va transforma racheta într-o bombă nucleară, reactorul ei nefiind funcțional, iar o masă critică pentru o reacție puternică n-ar fi oricum posibilă.

Un prim test ar trebui să aibă loc prin 2027. Vorbim de NASA, deci probabil mai realist prin 2029. Tehnologia aceasta ar trebui să propulseze apoi rachete spre Marte pentru a face călătoria mai scurtă. Căldura la bord nu va fi o problemă.

Dacă vreți și alte informații, citiți despre cum funcționează de fapt o centrală nucleară și cum tot ce face este să fiarbă apa.

Baza societății noastre: aburul