Microsoft și Google nu mai vând tehnologie care îți detectează emoțiile

Credeați că face recognition-ul este ceva extrem sau intrusiv? Nu, este doar începutul. Odată ce recunoști în imagine o față umană, o poți analiza pentru mai multe detalii. Cu un machine learning bun în spate poți calcula apoi ce sex are persoana respectivă, ce vârstă, cât păr are în cap, ce culoare, cât machiaj poartă șamd.

De ce? Pentru publicitate, să zicem. Închipuiți-vă un panou publicitar la intrarea într-un mall. În loc să-mi arate mie reclame la noile creme de la Douglas (I guess), ceea ce ar fi publicitate pierdută, le-ar putea arăta doar persoanelor ca fiind detectate de sex feminin și cu vârsta într-un anumit interval, că poate e rata de conversie mai bună. Vopseaua de păr blond ar putea fi promovată doar persoanelor blonde. Dacă mă detectează pe mine, mi-ar putea arăta în schimb reclame la un mouse Logitech MX Master 3S sau la o poșetă masculină frumoasă.

Rata de conversie sigur ar fi mai bună!

Și sunt multe alte scenarii de utilizare, nu doar publicitate. Tracking de persoane chiar dacă-și schimbă coafura sau culoarea părului ar fi una, știu o țară mare și comunistă care probabil face asta.

Algoritmul mergea însă mai departe, detecta și emoțiile de pe fețele persoanelor. Sunt vesele, triste, contemplative, extaziate, deprimate, furioase, dezamăgite? Bun pentru publicitate, dar și pentru analizat cât de mult zâmbești la paradă atunci când trece iubitul conducător prin fața ta.”6079 Smith W.! Yes, you! Bend lower, please! You can do better than that. You’re not trying. Lower, please! That’s better, comrade.”

Dacă mai țineți minte, acum câțiva ani ziceam că acesta este un subiect dificil pentru AI-uri și analiză de imagine. Că noi aruncăm o singură privire la o persoană și ne dăm seama imediat dacă pare furioasă sau tristă după mici schimbări ale gurii sau ale sprâncenelor. Cum facem asta? Păi avem experiență de mulți ani de zile în spate și am învățat să recunoaștem astfel de semne. Și prin machine learning, așa au făcut și AI-urile. Le arăți 3000 de imagini cu persoane bucuroase și algoritmul trage singur concluzii despre cum arată o astfel de emoție pe fața cuiva.

Câte emoții putea detecta algoritmul Microsoft? Nu se știe, dar recent Google a anunțat că al lor poate detecta un număr de 13 stări emoționale. Nici n-aș putea enumera atâtea! Google a anunțat că nici ei nu vor mai vinde astfel de tehnologie, ci se vor limita la a detecta dacă o persoană zâmbește sau se încruntă, dar fără a trage și concluzia privind starea sa emoțională.

Nici Microsoft nu va mai vinde această tehnologie. Și-a anunțat clienții existenți că mai au un an de zile până să piardă accesul la acele funcții.

Mie mi se pare însă că e prea târziu. Tehnologia există. Poate fi dezvoltată și de alții. Microsoft și Google poate au fost primii, având bani de investiții serioase și cercetare în această direcție, dar companii mai mici pot apoi construi ceva similar. În fond, dacă Google îți spune deja dacă o persoană zâmbește sau se încruntă, jumătate din treabă este făcută.

Provoc AI-ul să dea un nume acestei emoții!