un blog de Radu Dumitru

Canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru și youtube.com/NwraduBlog ••• Știri despre Ucraina

State of nwradu – ediția de mai 2022

24 May 2022  ·

GÂNDURI  ·

41 comentarii

The nwradu is really busy and mega tired, de asta a și întârziat acest articol. Este tot mai greu să stau jos câteva ore și să mă concentrez la ceva mai complex, precum un astfel de articol. În plus, să mă refer la mine la persoana a treia este mai complicat.

Sunt mai multe elemente care au dus aici. Cel mai important este un fel de burnout, oboseală acumulată timp de prea multe săptămâni. Alice este gălăgioasă. Doarme puțin ziua, vreo 3 reprize de 30 de minute, iar în rest necesită mereu atenție, că a început să se târască prin casă și parcă mereu trebuie “salvată” de la a nu molfăi un papuc. Are și o perioadă în care, atunci când ne vede, vrea să fie luată în brațe și, dacă nu facem asta, plânge. Trebuie hrănită periodic, strâns pe jos după ea, plimbată pe afară șamd.

Treburi de copii, nimic deosebit. Noaptea este agitată. Se culcă pe la ora 20, dar a avut un regres de somn. Acum are tendința să se trezească un pic pe la ora 23, pentru 5 minute de legănat, dar apoi se trezește pe la 3, la 4, la 5 dimineața și în final pe la ora 6:30. Eu reușesc să mă prefac că dorm în acele treziri nocturne, așa că se ocupă Matilda de ea. La 6:30, însă, mă trezesc și încep ziua.

De obicei o încep luând-o pe Alice din pat și o mai țin eu vreo oră sau mai mult, cât mai doarme Matilda. Este o perioadă în care nu pot face nimic altceva. Încerc să fac știrile zilei atunci, dar Alice vrea atenție sau îmi molfăie mouse-ul sau trebuie schimbată/hrănită/legănată șamd, încât sunt multe zile când durează 2 ore să fac știrile zilei, asta dacă le pot face. N-aș fi crezut vreodată că poate fi așa dificil să citești niște articole și să dai copy/paste la URL-uri.

Am devenit expert în cântat copilului. Ar trebui să notez pe undeva diversele cântece sau povești inventate, că probabil vor fi amuzante de recitit cândva. O poveste despre războiul antic dintre urși panda și dinozauri devine deja o epopee foarte amplă.

Alice a început să zică și “tata” acum câteva săptămâni, inițial ca un “ta…. ta”, dar apoi mai bine legat. Nu știu dacă asociază cuvântul cu mine, deși uneori dă semne că așa face, dar este foarte drăguță când vorbește. În unele dimineți se trezește lângă noi (patul ei este lipit de al nostru) și în timp ce noi încercăm să mai dormităm acolo, ea cântă ca o privighetoare “ta ta” pe diverse voci. Uneori mă topesc când o aud făcând așa, iar apoi zâmbește și este super încântată când o ridic din pat și o duc la un tur de casă.

Ca să termin cu Alice, are 70 cm lungime, 8 kilograme și un pic, doi dinți jos, se târăște tot mai repede pe burtă și dă semne că ar vrea să se ridice și în genunchi. Nu prea mai are chef de plimbat în cărucior, plânge rapid și vrea în brațe. Are unghii foarte ascuțite care ne zgârie, iar dacă lași vreun obiect în raza ei de acțiune e practic garantat că-l apucă și dărâmă, uneori cu efecte tragice dacă acel obiect este farfuria ta cu mâncare. Na, treburi uzuale de copil.

Oboseală. Uneori mi-e somn la ora 10, după ce am băut cafeaua. Nu mă așteptam la asta. Ne-am și înhămat la multe treburi. Renovarea celuilalt apartament necesită totuși multă muncă din partea mea. Uneori sunt doar ruperi de ritm, trebuie să merg acolo ca să deschid ușa pentru vreo livrare sau să stau două ore pentru montarea de aer condiționat — timp mort pentru mine. N-ai unde și cum să lucrezi de acolo, nu la ceva serios ce necesită concentrare.

Alteori e chiar muncă. Zilele trecute am petrecut o oră și ceva în Hornbach cumpărând tot ce am nevoie pentru diverse probleme. Apoi am dat cu glet pe plinta de la gresie și sus pe faianța din baie (puteți vedea aici um arată), am refăcut o gaură din perete la aerul condiționat, am montat un colțar acolo unde parchetul se îmbină cu PVC-ul ferestrelor la nivelul solului șamd. M-am umplut de praf și nici apă cu care să mă spăl n-am avut acolo.

Am și un teanc de produse la testat pe acasă. Din nou n-am putut să spun NU și am un morman care mă așteaptă de ceva vreme. Mai trebuie făcută și curățenie mult mai des (crawling baby), iar în weekend am tot avut diverse activități de ieșit în oraș. Acestea îi încarcă bateriile mult mai mult Matildei decât mie.

Am mers trei zile la Căsuța de la Cotești, o casă în apropiere de Câmpulung de unde poți lucra (sunt multe mese și foișoare, plus Internet rapid) în timp ce copiii se joacă în marea curte de acolo, care este plină de jucării de diverse tipuri. Am făcut un clip de prezentare aici, dacă tot am fost acolo. Mi-a plăcut, am făcut și grătar bun (eram 4 adulți și 2 bebeluși), am băut mai mult, am dormit mai bine. Erată: costă 600 lei/noapte casa, nu 500 lei cum am spus în clip.

BTW apreciez orice subscribe la canalul personal de YouTube sau la cel de tehnologie.

TL;DR: oboseală multă. Și viitorul se anunță similar. Mai sunt dinți de ieșit. Mai avem de renovat, începe alergătura cu mobila, începe sezonul de nunți și botezuri, eu simt că rămân constant în urmă cu ce voiam să fac pe blog. Am stat cu mulți copii în preajmă zilele acestea și observ cât ai de alergat după ei atunci când încep să meargă de-a bușilea cu viteză și apoi să meargă.

Culmea, mă așteptam să slăbesc, dar nu s-a întâmplat. Am mâncat prea mult și prea bine. Asta este o altă capcană, sunt obosiți și ne facem pofte, ceea ce se simte la cântar.

Apropo de mobilă, la IKEA se întâmplă ceva ciudat. O mulțime de mobilier uzual lipsește din stoc, iar când revine este un soi de Black Friday, dispare într-o oră dacă nu-l comanzi rapid. Vorbim de dulapuri și comode TV, nu de ceva science-fiction. Azi au cadrul de dulap, dar nu au ușa pe care o dorim. Poate vin și ușile peste o săptămână, între timp dispar cadrele de 50 cm și apar cele de 100 cm. Războiul din Ucraina a făcut haos acolo.

În apartamentul nou a fost montată în ultima lună gresia și faianța, plus un aer condiționat multisplit. Mobila de bucătărie este comandată, pe la IKEA se vor așeza lucrurile, un instalator vine chiar astăzi pentru a monta sanitarele. Am muncit și eu o grămadă pe acolo să dau cu glet și să corectez niște probleme. Până acum nu par a fi problemele pe care alții le reclamă în apartamentele lor, poate va fi bine în continuare.

Am văzut tot mai mulți ucraineni prin cartier pe aici. Sunt curios unde stau, vreun Airbnb sau la rude. Aproape la fiecare ieșire pe afară aud măcar o persoană vorbind în ucraineană.

 

Tot din motive de oboseală sau program încărcat am refuzat niște deplasări. Nu mai am chef de trezit la 4 dimineața pentru mers la aeroport, apoi întors a doua zi tot la astfel de ore, doar ca să văd lansarea unui telefon. Nici nu cred că-i mai pasă cuiva atât de tare de așa ceva. Altcineva avea ideea unei plimbări cu caiacul pe râu, pentru fotografii cu un telefon. Poate că vă sună fun, dar mie nu-mi surâde să stau 3 ore în soare și în poziția incomodă dintr-un caiac (mă rupe la spate, sunt prea înalt pentru majoritatea caiacelor) ca să fac fotografii cu un telefon. I regret nothing!

 

De la articolul anterior încoace au fost și sărbătorile pascale. Au trecut cam așa cum estimam, cu multă mâncare, dar ne-am și distrat la Galați. Am făcut grătar, ne-am plimbat pe faleză și vremea a ținut cu noi, din acestea. Sunt un pic supărat că nu am mâncat decât două ouă de Paști și cred că ambele erau de rață, nu de găină. Suntem genul acela de burghezi care au și ouă de rață. Nu, de fapt erau câteva de rață în teancul de ouă și cumva toate au nimerit la mine. Au același gust când sunt fierte și parcă gălbenușul este un pic mai mare.

 

Am mâncat prea mulți burgeri. 7 bucăți în 7 zile. Waaay too many. Un grătar, al doilea grătar, un Fresh Deluxe de la McD, un Real Burger de la KFC, alți trei la Burger Fest.

 

Acum trebuie să compensez prin mai multe crispy strips.

 

Știți ce mi-a încărcat un pic bateriile? În ultima lună m-au oprit câțiva oameni prin oraș să-mi spună că citesc blogul și că se bucură să mă întâlnească. Am făcut chiar și două selfie-uri, ultimul la Burger Fest. Treaba asta contează enorm pentru mine deoarece în general pe Internet ai parte doar de feedback negativ. Uitați-vă și pe la companii sau restaurante sau orice altceva; oamenii mulțumiți de “servicii” pleacă mai departe, cei nemulțumiți sunt mai predispuși la a lua cuvântul. Este foarte plăcut, din când în când, să vezi însă și cealaltă tabără în acțiune.

În concluzie aici, dacă mă vedeți pe undeva, spuneți “salut”, că nu mănânc oameni. Mi se spune des în astfel de situații că sunt mai slab decât se așteaptă oamenii, o dovadă în plus că nu mănânc mult. Oameni.

 

Nu prea am făcut altceva. A fost o lună simplă, dacă o iau ca număr de activități distincte, dar cu mult frecuș și multă oboseală pe task-uri mici. Ne-am relaxat uitându-ne la Selling Sunset sezonul 5. Nu știu cum ne-a prins serialul acesta Netflix. Țin minte când am văzut primele episoade din sezonul 1 și am zis că e stupid, sunt femei frumoase care vând vile prin LA și cumva se tot ceartă și între el. Dar te prinde, te face să-l urmărești. Și așa este peste tot, a fost mereu în topuri de views.

The Pentaverate, cu Mike Myers, a fost un serial cu câteva episoade bun pentru un râset de weekend. Sunt glumele clasice Mike Myers, aceleași ca prin Austin Powers, și stilul acesta încă funcționează. Aștept venirea lui Disney+ ca să mă uit la cele Star Wars și Marvel, dacă om rezista treji la atât de multe.

Nu m-am mai uitat deloc la televizor în afară de știri. Pur și simplu nu mai rezist la emisiunile românești și clișeele lor, nici la filme și seriale întrerupte de publicitate. Am vrut să văd finala Europa League. Mi-am adus aminte de ea la ora 23:30, meciul începând de la ora 22. Sper să nu o ratez pe cea din Champions League.

Nu prea am mai fost la restaurante noi. Am fost pe Calea Victoriei la cofetăria OhLala, dar am mai spus de ea. Am fost la Phoenix Cernica New Concept de trei ori până acum. Ultima oară mi-am dus și părinții acolo, că e genul de loc care le place mult și lor, și iarăși am mâncat foarte bine. Au un tomahawk de porc, un cotlet cu os, care-i foarte moale și gustos; nu știu cum îl gătesc, dar iese bun.

Am făcut vreo două grătare în ultima vreme, cu diverse ocazii. Au ieșit bine preparatele, am fost mândru de mine.

Matilda a cumpărat cireșe de la aprozarul local. N-am întrebat cu cât, pentru armonie în familie.

Am început să joc GeoGuessr. Este un joc fascinant care implică trei lucruri care mie îmi plac mult, geografia, Google Maps și făcutul pe detectivul (una dintre cele mai nerdy fraze scrise vreodată, I know). Pe scurt, site-ul îți deschide o imagine din Street View de oriunde din lume, iar tu trebuie să arăți pe hartă unde ești, la metru. Te poți mișca pe acolo și cauți indicii. De exemplu, vezi pe ce parte a străzii se circulă, poate un steag, poate un panou cu numele orașului sau cu strada, te cam prinzi că ești în Indonezia, nu în Malaiezia, apoi cauți pe hartă. Bineînțeles că nu trișezi căutând în paralel POI-uri sau alte informații, că nu mai este fun. Apoi te poți complica: faci doar în mediu urban, dar limită de timp 2 minute; faci doar în București, dar fără mișcare. E fun. Cred că voi face niște clipuri YouTube cu asta. Eu mă uit la unii cum joacă și îmi place să văd cum gândesc ei fiecare situație.

Acum mă simt deprimat. Aveam senzația că a fost o lună plină, că am făcut mai multe în ea. Trăgând linie, cumva n-am avut timp personal deloc, am muncit non-stop la una sau alta, și nici măcar nu ies așa multe în total.

 

    41 comentarii

  1. Ia te rog comentariile de la postul când toată lumea aplauda maimuteste ca vai copil ca mai frumoasa perioada și vezi cat hate mi am luat când am zis ca o sa fie nasol.
    Și bonus : it will get worse

      (Citează)

    • Confirm. Credeam ca viata mea va ceva mai usoara odata cu implinirea a 2 ani si dusul la gradinita. Mare greseala. E din ce in ce mai greu, provocarile din ce in ce mai mari, iar eu vad in oglinda o umbra de om, a ceea ce am fost candva. E un cumul de oboseala, stres, neimplinire a nevoilor de baza, perioade de sufocare si blocaj pe toate planurile.

        (Citează)

    • O sa fie mai rau (ah, the terrible twos) dar apoi incepe sa fie mai bine si mai usor cand te poti intelege cu copilul. Momentele frumoase sunt mult mai multe decat alea neplacute.

        (Citează)

    • Da, e destul de greu cand sunt mici. Dar devine mai greu la gradinita. Si apoi ceva mai greu camd incepe scoala :)
      Cel mai greu e cand ii iubesti mult si esti implicat :)

        (Citează)

    • E nasol cu copii. Stii ce te-ar putea inveseli? o amanta.

        (Citează)

    • Sa il incurajam sa se uite pe sugestiile google de cautari pentru: “X years old crisis”, ca gasesti si cu 1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani etc :).

      Faza e ca e greu pentru cei care incearca sa nu isi schimbe stilul de viata. Eu chiar sunt curios daca deplasarea aia catre valcea a fost per total (cu pregatiri, dus, intors, etc) mai relaxanta sau mai obositoare decat daca ar fi stat acasa. Bine, daca a fost “in interes de serviciu” inteleg, insa altfel chiar sunt curios cum au resimit-o toti. Cand aveam copild e varsta asta mi se pare useless sa incerc deplasari de 2-3 zile pentru care trebuia sa mut jumatate de casa si apoi sa mai pierd 1-2 zile pana chiar ma acomodez la locatie.

        (Citează)

  2. Stai sa vezi când vor apărea răcelile and co.
    N-am dormit toată noaptea.
    Spor la treabă!

      (Citează)

  3. Al meu are aproape patru ani. Bucura-te de perioada asta, va fi mult mai rău. :))

      (Citează)

  4. Acum că a început Alice să meargă de-a bușilea e o perioadă foarte solicitantă.

    Ce m-a ajutat pe mine să ies din burnout a fost să încep să fac sport din nou. Merg la sală de 3-4 ori pe săptămână dimineața înainte să se trezească copiii și stau doar 30 minute. În timpul pandemiei foloseam un rower și exerciții din Apple Fitness+.

    Găsește 30 de minute să faci sport și îți va da un boost de energie pentru toată ziua. O să te ajute și cu ridicatul copilului și durerile de spate.

    Te-am întrebat mai demult de ce nu îți faci o echipă pentru blog. Știrile zilei și review-urile ar putea fi făcute de un coleg când tu nu ești disponibil. Chestiile personale rămân la tine. Poate te mai gândești…

      (Citează)

    • Cine citeste review-urile le citeste pentru a vedea viziunea lui Radu. Altfel, daca nu te intereseaza neaparat cine scrie, de multe ori exista review-uri mult mai complexe pe site-uri de specialitate si nu ai avea nevoie sa citesti cele cateva randuri de aici.
      Iar legat de stirile zilei, ai si aici destule agregatoare pe care le poti folosi. Nu ai nevoie de o selectie facuta de un Gigel oarecare.

        (Citează)

  5. E normal sa fie greu. Dar greu si urat sunt doua lucruri diferite.
    E greu sa fii parinte, si pe masura ce copiii cresc vor creste si problemele, pentru ca devin oameni mari cu sentimente si alegeri.
    Si totusi daca regret ceva lucrul ala e ca nu am reusim sa avem mai multi copii.
    Pentru ca e cel mai frumos lucru ever, cu toate provocarile, greutatile si lipsurile lui.

    Ca sa te deconectezi, mergi la sala. La mine a facut minuni, aveam piscina inclusa, m-a ajutat mult ora aia la cateva zile.

    Si, la fel de important, cand se va putea lasa bebe cu mama 2-3 ore si scoate-ti sotia in oras. Doar voi doi. Un copil necesita toata atentia voastra non stop, e nevoie si de niste timp impreuna

      (Citează)

  6. Silviu:
    Acum că a început Alice să meargă de-a bușilea e o perioadă foarte solicitantă.

    Ce m-a ajutat pe mine să ies din burnout a fost să încep să fac sport din nou. Merg la sală de 3-4 ori pe săptămână dimineața înainte să se trezească copiii și stau doar 30 minute. În timpul pandemiei foloseam un rower și exerciții din Apple Fitness+.

    Găsește 30 de minute să faci sport și îți va da un boost de energie pentru toată ziua. O să te ajute și cu ridicatul copilului și durerile de spate.

    Te-am întrebat mai demult de ce nu îți faci o echipă pentru blog. Știrile zilei și review-urile ar putea fi făcute de un coleg când tu nu ești disponibil. Chestiile personale rămân la tine. Poate te mai gândești…

    Pentru ca nu ar mai fi blog, ar fi un site oarecare.

      (Citează)

  7. Imi pare rau ca treci printr-o asa perioada. Aveti grija de voi!

      (Citează)

  8. E normal dude, o sa treaca.
    Ca sa fiu cumva in antiteza, nu va fi mai rau cum prevestesc toti pe aici, nu chiar asa.

    Pe masura ce incepe sa vorbeasca si sa te intelegi cu copilul lucrurile incep sa se aseze.
    Cand incepe sa doarma legat deja incepi sa pierzi din oboseala.

    Personal nu mai stiu pe la cat timp au inceput lucrurile sa revina la normal, poate pe la 2, poate pe la 3?
    Oricum, perioada cea mai infecta (dpdv oboseala) a fost pana pe la 6 luni cand a terminat cu dintii.

    Dupa aia griji/nervi mari mai ai abia cand intri in gunoiul de stat (scoala).

      (Citează)

  9. Copii mici, probleme mici. asaza-te confortabil pentru ce vine, sa vezi cand o introduci in colectivitate si aduce acasa toti carcaletii.

    Tre sa vezi si partea pozitiva a lucrurilor:
    – ai un program flexibil. cum era daca ajungeai acasa de la munca la 19?
    – Matilda are fucking 2 ani concediu, nemaiauzit. Si e important tare pentru copil, daca isi calca pe inima si pune cariera in cui atata timp.
    – aveti o situatie materiala peste medie, kids are fucking expensive
    – aveti parinti aproape care sa va ajute la o urgenta, o gramada de lume face asta fara pic de ajutor
    – e sanatoasa, primul al meu a avut un reflux violent de plangea ma-sa dupa ce il hranea si imprastia tot pe jos, al doilea a avut un wheezing pana pe la vreun an, eram saptamanal la doctor pana ne-a zis Craiu sa ne mai relaxam ca n-avem ce sa-i facem si o sa treaca. Nu cred ca e ceva mai greu pentru un parinte decat un copil bolnav pe care n-are cu ce-l ajuta.
    – sunteti 2 la 1, superioritate numerica. daca erau 2? sau mai rau, gemeni.

    Greu, dar frumos.

      (Citează)

    • Confirm, refluxul este horror, am trecut si noi prin asta. De aia nu sunt de acord cu “copii mici, probleme mici etc”.
      Din contra, cele mai mari probleme pot aparea cand sunt mici, pentru ca de multe ori nu ai experienta si la suferinta copilului se mai adauga si disperarea ta ca nu poti sa il ajuti. Exclud desigur doamne fereste bolile grave, zic de boli/ afectiuni obisnuite.

        (Citează)

  10. Hang in there, o sa fie mai usor in timp, chiar daca e posibil sa fie mai greu inainte de a fi mai usor.
    Si incercati sa nu neglijati relatia dintre voi, ca oboseala ne face pe toti mai tafnosi etc. O vorba buna, o mangaiere etc, nu trebuie sa fie sex nebun, ca ala e mai greu in conditii de oboseala.

      (Citează)

  11. Multă sănătate & putere!

      (Citează)

  12. A si inca ceva, mie imi displace vorba aia “copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari”.

    Cea mai grea perioada e aceea cand copilul este f mic, pana pe la 2-3 ani. Dupa aia, daca-l cresti bine si nu-l abandonezi la tableta, lucrurile devin mult mai usoare. Ai mei au 10 ani si asa a fost: sunt cooperanti, ne intelegem cu ei, se fac din ce in ce mai inteligenti etc, este o placere.

    Probabil cand vine adolescenta o sa fie mai dificil, dar pana acolo mai este timp sa ne consolidam relatia cu ei asa incat sa nu se razvrateasca mai mult decat e sanatos.

      (Citează)

    • well, se shimba tipul de probleme. nu pot sa zic daca e mai greu sau mai usor, dar e cu siguranta diferit.

        (Citează)

    • Cand sunt f mici, oboseala ta, lipsa ta de experienta si bolile lor pot face totul extrem de greu. Si esti cam neputincios.

      Dupa aia apar probleme de comportament, de relationare etc. Dar astea depind de relatia dintre noi si ei, adica depind de felul in care ii crestem. Daca avem o relatie proasta, evident ca problemele pot fi mari. Dar nu e necesar sa fie asa, depinde de noi.

      De aia zic: nu bateti copiii, nu ii repeziti, nu ii terorizati si nu ii abandonati la ecrane. Dati-le atentie, iubire si intelegere, incercati sa nu judecati, sa nu corectati in continuu, sa ii acceptati asa cum sunt chiar daca nu se ridica la inaltimea asteptarilor (pe care oricum ar fi bine sa le reduceti cat puteti).

      Si o sa fie mult mai usor cand cresc. Daca nu, nu.

        (Citează)

    • Cred ca nu atat ca-s problemele mari ci ca-s mai complex de rezolvat si dureaza mult mai mult sa le rezolvi. Nu poti plati doar cu efort si stat treaz ca atunci cand e mic.

        (Citează)

  13. Naspa treaba cu oboseala, poti sa o lasi ma moale cu articolele ca te intelegem. Doar ca dupa 1 an vine greul :P

      (Citează)

  14. Hei! Capul sus!
    O poti lua ca pe provocare … cum ai zis si de Hamilton, intr-un alt articol!
    Timpul investit (pe termen lung) pentru ingrijirea lui Alice iti va aduce satisfactii nu doar tie, dar si Matildei!

      (Citează)

  15. Hang in there Radu si Matilda. It will get better. Sa vezi cum e cu 2; te intrebi ce faceai cu tot timpul ala liber cand aveai doar 1 copil :D. Dar or sa fie clipe, momente, perioade cand o sa faca ca totul sa fie worthwhile. Un zambet cald, o imbratisare, o vorba buna venite de la acea mica persoana la a carei devenire munciti voi acolo, o sa te faca sa simti ca nu-ti mai poti inchipui viata altfel, si ca poti face tot ce faci si chiar mai mult. Suna siropos dar na, asa e pentru mine. :) Si imi pare ca asa poate fi si pt voi.

      (Citează)

  16. Legat de mobila Ikea, la fel am patit si eu cand am vrut sa amenajez dormitorul copiilor. Dupa ce mi-am proiectat-o, am facut lista de cumparaturi si am cumparat tot ce am gasit in acel moment pe stoc. Pentru celelalte am selectat sa fiu anuntat de fiecare data cand apare in stoc. Am primit de fiecare data notificare cu cateva zile inainte sa revina in stoc si in ziua cand au intrat in stoc. In acel moment intram rapid in aplicatie si le comandam.
    Poate te ajuta si pe tine.
    Spor!

      (Citează)

  17. Las o zicala in care eu unul nu am crezut in primele 18 luni de la nasterea copilului, dar care s-a dovedit apoi super adevarata. Nu stiu cine trebuie sa fie nominalizat pentru copyright-ul … eu am adaptat din “problema” in “provocare”
    “copil mic, provocari mici. Copil mare provocari mari”

    Referitor la renovare: iti dau 2 vesti mai neplacute referitor la montajul de a/c:
    Inaltimea fata de tavan (minim 15cm) pentru unitatile interioare nu prea e respectata. Fie e alegerea ta fie e o nepricepere a instalatorilor.
    Se traduce in eficienta scazuta si consum energetic ridicat. Aerul cald pe care-l vrei racit se aduna in partea de sus a tavanului, a/c-ul il suge in aparat si-l raceste, dandu-l afara pe gura de ventilare de sub aparat.

    Latimea laterala, fata de perete nici aia nu pare a fi respectata. https://youtu.be/zbY6jm3N7to?t=117

      (Citează)

  18. M-am regasit in mai multe de j50% din sunbiectele abordate in acest post, majoritatea legate de “bebe & burnout”.
    Am o fiica de 1 an si 8 luni si te inteleg perfect.

      (Citează)

  19. Pyro:
    E normal dude, o sa treaca.
    Ca sa fiu cumva in antiteza, nu va fi mai rau cum prevestesc toti pe aici, nu chiar asa.

    Pe masura ce incepe sa vorbeasca si sa te intelegi cu copilul lucrurile incep sa se aseze.
    Cand incepe sa doarma legat deja incepi sa pierzi din oboseala.

    Personal nu mai stiu pe la cat timp au inceput lucrurile sa revina la normal, poate pe la 2, poate pe la 3?
    Oricum, perioada cea mai infecta (dpdv oboseala) a fost pana pe la 6 luni cand a terminat cu dintii.

    Dupa aia griji/nervi mari mai ai abia cand intri in gunoiul de stat (scoala).

    Dintii, constipatia, colicii etc au fost pistol cu apa pe langa dusul rece cu tunul Jandarmeriei cand a inceput scoala in plina pandemie.

      (Citează)

  20. Acum e momentul sa le spui altora: “da voi de ce nu faceti un copil?”. Sa moara si capra vecinului.

      (Citează)

    • “si? nu mai faceti inca unul? sa se joace impreuna”

        (Citează)

    • Nu. Acum e momentul sa fie el si Matilda intrebati: “Ei si pe cand al doilea?”

        (Citează)

    • Bai sa stii ca acum e momentul, cat inca esti in focuri :-D
      Dupa aia cand incepi sa-ti reintri in viata uzuala, comfort alea alea, nu o sa-ti mai vina sa o iei de la cap.

      Noi am tot gasit scuze si 7 ani mai tarziu ciuciu, cu unul am ramas :-(

        (Citează)

  21. Din experienta alor mei, ai grija sa dispara de pe acum tot ce se afla la nivelul lui Alice si se poate apuca cu mana. De la podea pana la minim un metru inaltime nu trebuie sa ramana nimic apucabil, nelipit, nebatut in cuie. Telecomanda o legi cu cablu sau cu funie si oricum iei una de rezerva, pentru ca o va roade de zor.

    Pentru iesit dintii, metoda irlandeza se pare ca e cea mai buna. Bagi un deget in whiskey-ul in teste si-i ungi gingiile cu el. Unghiile se taie cu grija, dupa baita cand sunt moi. Daca plange *fara* motiv, doar ca sa terorize si sa fie luata in brate, eu sunt in curentul de opinie ca se lasa sa planga pana oboseste.

    IKEA sunt vraiste cu stocurile de la pandemie si productie pe butuci in China, razboiul din Ucraina e doar cireasa de pe tort. Nu mai livreaza copaci pentru fabricile de cherestea, asa ca de unde productie de mobila.

    Pentru testat produse, s-or gasi voluntari sa te ajute. Eu as fi cel putin curios, dupa ce ma mai eliberez.

      (Citează)

    • Copilul mic nu plange niciodata “fara motiv”.
      Sa lasi un copil mic sa planga poate avea efecte nocive asupra creierului, pt ca se descarca cortizol (hormon de stres). Pentru un copil mic, faptul ca nu este alinat cand plange inseamna pericol existential (nu e nimeni care sa-l protejeze) si creierul ancestral reactioneaza ca atare. Sa crezi ca plange ca sa terorizeze inseamna sa nu intelegi nimic din nimic.

      Nici copilul cel mare nu plange “fara motiv”, eventual fara ceea ce noua ni s-ar parea un motiv intemeiat – dar asta nu inseamna ca pt el nu este un motiv intemeiat.

      Adevarul e ca foarte multi oameni nu isi inteleg de fapt copiii – de ce fac aia, de ce nu fac ailalta etc. E trist. Asa ajungem sa spunem “copii mari, probleme mari”, pt ca nu am facut niciodata eforturi sa ne intelegem copiii, doar avem pretentia sa ne asculte.

      De whisky nu mai zic nimic. :-)

        (Citează)

    • Gaelex, mai troleaza omul, dar aia cu whisky-ul nu e trolling scotian, e trolling moldovenesc d-ala prost, numa’ aia imbata copilul ca sa doarma “linistit”. Nu se calmeaza de la efectul analgezic, se “calmeaza” de la alcool ,poate te citeste naibii cineva.

        (Citează)

  22. M-am uitat si eu la Pentavirate. Partea de glume obscene nu se potriveste de loc cu varsta actorului.

      (Citează)

  23. Bun venit printre muritori :)))).

      (Citează)

  24. Pyro:
    Bai sa stii ca acum e momentul, cat inca esti in focuri :-D
    Dupa aia cand incepi sa-ti reintri in viata uzuala, comfort alea alea, nu o sa-ti mai vina sa o iei de la cap.

    Noi am tot gasit scuze si 7 ani mai tarziu ciuciu, cu unul am ramas :-(

    La fel si aici. Acum regret ca nu ne-am inhamat la al doilea, dar cand era momentul ne bucuram ca am trecut peste ce era mai greu.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus