un blog de Radu Dumitru

msi descatuseaza potentialul
msi descatuseaza potentialul

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube, dați un Subscribe dacă vă place.

Poveștile voastre din pandemie

28 Oct 2020  ·

GÂNDURI  ·

14 comentarii

În concursul pentru un Dell XPS 9310 au fost multe comentarii ample despre cum s-a adaptat lumea la această pandemie. Majoritatea dintre ele neașteptat de pozitive, de optimiste pentru viitor. Aș spune chiar că am văzut o îmbunătățire a mentalității față de o discuție similară din primăvară.

Eu am citit de două ori toate comentariile, iar Matilda și ea o dată și, discutând despre ele, ne-am simțit energizați și binedispuși de unele dintre ele. Am citit cum mulți oameni lucrează la fel ca noi, au aceleași probleme ca noi, au găsit și aceleași metode de a se distra ca noi sau chiar unele noi. Unii se chinuie cu copiii, alții au fost ajutați de o pisică nouă sau de un monitor mai mare, au comandat la Glovo, au făcut concediul pe fugă prin țară șamd.

La final ne-am simțit mai bine. Parcă mai puțini singuri și izolați, deși dintre toți cei care au comentat nu cred că am cunoscut personal pe nimeni de acolo. Să citești despre experiențele altor oameni și să descoperi cât de asemănătoare sunt cu ale tale are un efect benefic. Nu pentru că și alții au probleme, ci pentru realizezi că suntem cu toții în aceeași oală, we’re in this together, iar asta apropie un pic oamenii.

Sau cel puțin asta am simțit noi.

Am ales mai jos câteva astfel de comentarii. Bănuiesc că n-a mai citit nimeni altcineva tot acel șir (mi-a luat minim 3 ore), așa că le pun cu copy-paste aici, mai jos. Dacă aveți timp, mergeți prin ele.


Biroul meu este în dormitor, niciodată nu am ajuns așa de prompt la muncă în viața mea :D. Zilele trecute când ploua de zor am avut un moment de apreciere pentru lucratul de acasă în loc să fiu la munca ud și prost dispus.

Dimineața este cu cafea, duș, mișunat prin casă, băgat pisicile in seamă.

Pentru job trec de la pijama la tricou și pantaloni ca să schimb cumva starea de acasă cu una mai profi de birou. Plus ca dacă e cu Skype, trebuie să arăt decent.

Fac pauze în timpul zilei, mai verific pisicile proprii și cele din spatele blocului, mă mișc pentru că atâta stat pe scaun duce la dureri în diverși mușchi.

Am ajuns să vorbesc mai mult la telefon și un headset edifier mă ajută pentru că îmi lasă mâinile libere și pot să îmi notez deja ce e de făcut. Tot nu îmi place vorbitul la telefon, dar măcar e mai comod.

Pentru comfort am investit în niște ochelari noi cu lentile tratate pentru lucrul la PC, nu îmi mai făcusem unii de câțiva ani și ajută. Cu ei albul ecranului este mai aproape de nuanța hârtiei. Anul ăsta am avut cel mai puțin nevoie să folosesc Tobradex ca să îmi calmeze iritațiile ochilor.

– Gaelex

Locul meu de muncă presupunea muncă de oriunde de mulți ani, așa că nu a fost nevoie neapărat de adaptare. Mai ciudat după lockdown când i-a apucat nevoia de mers la biroul pe care îl avem pentru a depozita acte. În plus, am avut și un control de la Curtea de Conturi, deci soțul meu a fost nevoit să fie mama, tată și șofer pentru copilul nostru de 3 ani multe zile la rând.

În lockdown a fost problematic, noi stăm în garsonieră și biroul era în bucătărie pentru soț, eu pe unde apucam. Dezavantajul era cu preparatul mesei, totul pe repede înainte ca să nu îl țin prea mult din treabă. Eu și băiatul am exploatat la maxim balconul deschis și camera.

Nu ne-am omorât în perioada aceea, însă nu a fost nici ușor, cumva, în mod nescris, ajunsesem să ne ignorăm pentru că ne vedeam prea des .

– Ruxandra

Cu vreo 12 ani în urmă, când trăiam într-o garsonieră, glumeam că am patul nefăcut la birou. Adică am exersat de ceva vreme lucrul de acasă.

Îmi iese destul de bine și în această perioadă. Ba chiar foarte bine. Prezint știrile la un studio local de radio. Când hotelul unde aveam sediul a devenit centru de carantină, prin martie, mi-am luat microfonul și am improvizat un studio de înregistrări acasă, în sufragerie. Știrile mele erau ascultate de zeci de mii de oameni, fără ca ei să aibă habar că vocea aia este în pijamale. :)

Din când în când îi fac câte o vizită în bucătărie soției. Nu, nu e locul gospodinei. Este biroul ei, locul fiind mai spațios decât dormitorul. Ea are nevoie de spațiu mai mare pentru că lucrează pe două monitoare și trebuie să se întindă cu ele.

Merge să tragi și câte un pui de somn la biroul de acasă. Dacă nu mi-ar lipsi interacțiunea cu oamenii, aș decreta lucrul de acasă ca fiind ideal. Dar, totuși, nu. Însă ne descurcăm.

Sper să nu mai revină starea de urgență, dar suntem pregătiți, logistic și sufletește, să facem față unei noi perioade de lockdown. Au trecut ei bunicii noștri prin război, și nu putem noi trece de perioada asta, cu Netflix și scaune ergonomice?!

– Motanes

Pai am facut si noi mici trucuri.

Odata la 2 saptamani schimbam locul in care lucram. Unul in living, altul in dormitor si tot rotim.

In perioada de izolare facut temeinic curat in casa si aruncat toate rahturile de care nu mai aveam nevoie. Incredibil cat spatiu am castigat.

Cumparat filtre de aer pentru ca praf ….

Cumparat banda de mers ca sa ne facem minimul de pasi din cand in cand …

De 3 ori pe saptamana obligatoriu iesim sa ne plimbam prin cartier. Mai vedem o matza, mai analizam ce au facut prin curte oamenii de stau la case. Inainte de pandemie rar ne mai plimbam .

Achizitionat matza care sa ne delecteze cu dragalasenia si sa ne ocupe timpul cu alintat , hranit, curatat litiera.

Daca pranzul il mai halim la ore diferite ca call uri , seara cina la comun … mereu in ultimele 8 luni.

Si da , anul asta nu ca nu ne am certat nici macar nu am discutat in contradictoriu.

Si nu in ultimul rand urmeaza sa ne mutam la apartament mai mare in zona mai linistita ca cine mai are nevoie de metrou la scara acum ?

– Ionuț

Din luna martie lucram de acasa. Copilul a facut orele online, de la ora 9 pana la ora 15, uneori munceste mai mult decat mine. Sotia are toata ziua de vorbit, toata ziua: de la 9-10 pana la ora 19, apoi o da pe vorbit personale la telefon! Atata vorbit nu credeam ca poate sa vorbeasca un om!

Eu, cuminte, lucru de la distanta, oricum la birou tot remote lucram, calculatorul era doar punct acces, rareori folosesc resursele locale.Cum a fost? Greu, greu! 2-3 saptamani am fost cu totii agitati, pana ne-am obisnuit cu programul, am instaurat pauza de pranz pentru toata lumea pentru masa. Lucram fiecare in camera lui, avem internet pentru toata lumea in toate camerele.

Cand era starea de urgenta spre sfarsite, am reusit sa punem internet la casa de la tara (fibra optica) si ne-am mutat urmatoarele 2-3 luni acolo: aer curat, plimbari de aprox 30min cu bicicleta in fiecare seara, lapte proaspat de vaca, am cumparat 3 boboci de rata (care acum fac oua deja), am cumparat gaini (mai mult de jumatate au plecat spre scopul lor sau in frigider).

Am castigat timp sa fim impreuna mai mult, nu ne mai irosim resurse, nervi in trafic, am castigat timp pentru munca.

Sincer, nu as dori revenirea la munca de la birou, zilnic.

– RV

Salutare,

Totul a inceput pe 24 martie cand am inceput sa lucram amandoi de acasa.
Cel mai probabil si primavara urmatoare tot acasa o sa ne prinda, ceea ce ne convine.

Lucram la aceeasi companie unde analizam niste date. Sotia are call-uri toata ziua cu Suedia, iar eu mai rar dar cu US si Japonia.

Stam intr-o casa cu 3 camere asa ca sotia si-a cumparat o masuta din aceea de lucrat din pat, asa ca ea lucreaza din dormitor, unde merge tv-ul pe EuropaFM,
in cealalata camera sta socru-miu, cel care ne face si mancare pana la pranz,
iar eu in a 3a camera mi-am tras un fotoliu in fata tv-ului pe care-l folosesc ca al 2lea monitor, iar ca sa imi fie cat mai comod mi-am pus o scandura lata cat fotoliul peste bratele acestuia pe care tin laptopul.

Personal ma trezesc devreme, asa ca intru online cam pe la 6 jumatate, cand imi incepe si numaratoarea inversa de 8h30min din ziua de lucru.
Sotia intra mai tarziu pentru ca-i place sa doarma dimineata, dar compenseaza stand peste cele 8h30min, incheind ziua chiar si pe la 9 seara, ea luandu-si pauza doar jumatate de ora la pranz.
Cam trist, pentru ca lipseste cu desavarsire miscarea, si-n cazul ei dar si in cazul meu, pentru cat ar fi recomandat (ziua trecuta daca am facut 1000 de pasi numarati cu bratara, e bine).

Avand calluri cu US sedintele mele incep pe la 4-5 pm, iar imediat dupa acestea eu mai ies prin curte la cei doi catei (si mai stateam in hamac) si sa vad pe unde mai umbla pisica (a noastra o bate pe a vecinei), acum ca e vremea rece sta mai mult prin casa spre norocul pisicii vecinei.

De iesit din curte mergem doar la cumparaturi cam odata la 2 saptamani, de regula pe cand intra bonurile pe card facem cumparaturi de toate plus alti bani de pe card.

Ne bucuram ca putem lucra de acasa, avem flexibilitatea inceperii lucrului la oricare ora a diminetii, mancare la pauza de pranz multumita socrului, mediul de lucru placut, interactionand cu colegii prin Teams (conteaza mult pentru noi si faptul ca interactionam cu cei din alte tari).

Deci totul e bine, ceea ce va doresc tuturor!

– Cătălin B

Eu am ajuns sa lucrez de acasa din martie si inca o fac. Aveam posibilitatea asta si inainte insa nu eram mare fan, am preferat tot timpul atmosfera de la birou celei de acasa.

Ca si rutina, ma trezesc la 7 fac un dus, pun de-o cafea si mananc. Pe la 8:30 deja deschid laptopul si ma apuc de treaba. Constat dupa 7 luni ca timpul petrecut pentru job, pe zi, este mai mare decat atunci cand lucram din birou si estimez ca lucrez cu ~1-2 ore mai mult. Recunosc ca si conditiile de lucru sunt ok, compania la care lucrez s-a dat peste cap si ne-a acordat buget pentru diverse chestii necesare (birou, scaun, accesorii) ca sa nu ne lipseasca nimic.

Singurul dezavantaj e ca avand si doi scolari in clasa trebuie sa mai renunti la birou in favoarea unui pici si mai lucrez de pe canapea sau de prin bucatarie insa altfel incep sa gasesc din ce in ce mai multe avantaje fata de lucrul de la un birou “ca pe vremuri”.

Ma vad mai des cu copiii, cu doamna si overall petrecem mai mult timp impreuna.

TLDR: nu m-as mai intoarce la birou, incep sa apreciez munca din confortul apartamentului :)

– Alex

Eu lucram 1-2 zile de acasa pe saptamana, sotia lucra si ea o data pe saptamana tot de acasa dar ne interesectam foarte rar sa lucram impreuna de acasa, cred ca s-a intamplat de 2-3 ori in 2 ani. Am inceput sa lucram amandoi de acasa de la inceputul lui Martie, aveam deja biroul meu unde inainte, atunci cand unul din noi lucra de acasa, statea dar acum a trebuit sa mai improvizam un birou.

Problema cea mare e atunci cand avem amandoi sedinte, mai ales sedinte in care amandoi trebuie sa vorbim. Stand la 2 camere, unul dintre noi se duce in bucatarie cand acest lucru se intampla si cel mai suparat e catelul nostru care sta pe hol intre noi si asteapta ca sedintele sa se termine ca sa poata dormi din nou pe canapea.

La inceput a fost destul de greu sa lucram impreuna dar cu timpul ne-am obisnuit, incepusem sa ne simtim ca doi colegi de birou. Acum chiar am devenit colegi pentru ca m-am angajat la firma la care lucreaza si ea. Desi eram total impotriva sa lucram in aceasi companie, pandemia mi-a aratat ca problema era doar la mine (atata timp cat compania este extrem de stabila financiar si nu lucram direct impreuna) asa ca pandemia are it’s good side. +ca acum pot sa ma dau la colega misto din spate fara nici o consecinta nefasta :D

– Sorin

Maine se implinesc si in cazul meu 7 luni de cand lucrez de acasa. A fost destul de greu la inceput, mai ales de cand au inceput copiii scoala online la modul serios, basca nevasta profesor. Cate unul in fiecare camera, sotia in bucatarie, eu in logie aveam deja birou amenajat, iar de la geam vedeam cum curtea caminului de liceu alaturat se tot umplea de masini cu carantinati. Internet cu hot-spot pentru noi, adultii, ca sa lasam banda larga copiilor.

Am lucrat de la 5 la 8 dimineata, ca sa poate face juniorul cel mic ore de la 8 la 11 pe laptopul meu de serviciu, in pauza de pranz m-am transformat in bucatareasa, pentru ca sotia avea cursuri si platforme de e-learning de aprofundat.

Dar, incetul cu incetul, s-a terminat scoala, asa ca ne-am decis sa onoram rezervarea in Grecia, ba chiar sa plecam mai repede de 1 iulie, data de start testele la granita, asa ca la final de iunie, fara sa mai suplimentez zilele de concediu deja solicitate, eram zilnic cu laptopul pe terasa umbroasa, cu un frappe si o placinta cu branza dulce, scortisoara si aluat filo, uitandu-ma din cand in cand spre plaja unde se zbenguiau ai mei la nici 50 de metri de vila. La fiecare 2 ore puneam pauza, luam sortul de baie (se usca intre timp, la ce calduri erau) si 15 minute ma balaceam in Egee. Repetir stropit cu fructe de mare de la taverna pescareasca de peste drum. Asa pandemie sa tot fie! 2 f*cking saptamani am lafait-o ca boierii, zicandu-ne ca poate e ultimul concediu din urmatoarea perioada. Si asa a fost. Preturi mici la cazare si mancare, pentru ca lipseau multi turisti din peisaj. In rest, intors acasa, mi-am umplut timpul liber din vacanta scolara cu bicicletele pe coclauri, parcurgand uneori chiar si 40 de km. The traffic is the limit, vorba companiei care are sa-mi dea bani de pe urma zborului anulat.

Pentru sotie, cursurile cu orele, aproape zilnic, si telefoanele cu colegele de curs, au continuat sa faca parte din viata noastra. Nu, nu a obligat-o nimeni, a simtit ca e de datoria ei sa isi invete elevii chiar si de la distanta. Eu o alint cu TIC Master, la cate stie in tehnologia informatiei educationale. Azi se termina cele 14 zile de scoala online pentru ca a avut un elev cu Covid in clasa.

Totul e bine, incheia-s-ar odata cu bine! Multa sanatate tuturor!

– Cam

Pentru mine, pandemia a inceput cu o despartire – de prietena mea.

Adaptarea la lucrul de acasa a fost mai usoara, acum ca eram singur la “birou”. La inceput lucram in hainele de casa, de parca eram in concediu si intram pe computer numai ca sa rezolv o problema la serviciu. Usor-usor, am inceput sa imi reiau obiceiurile si sa tratez sufrageria ca pe sediul firmei.

Costurile cu mancarea au crescut pentru ca am inceput sa comand zilnic de la serviciile de livrari. Nu de alta, dar nu ma descurcam sa fac nimic in bucatarie.

Nu puteam avea acelasi randament lucrand de acasa, avand in vedere ca tot ce tine de IT era mult mai performant la serviciu decat acasa. Am incercat intotdeauna sa ma descurc cum pot si cred ca am reusit, in majoritatea proiectelor.

Intre timp mi-am dezvoltat noi aptitudini in bucatarie – omletele si cartofii prajiti nu mai au niciun secret pentru mine!

Am renuntat la fumat pentru ca nu m-am mai antrenat cu colegii “sa iesim la o tigara”. N-am fumat niciodata singur, mereu era contextul de la birou, asa ca m-am bucurat sa descopar ca pot sa spun pas tigarilor.

Pandemia a adus multe probleme tuturor, dar incerc sa vad intotdeauna partea buna: departe de zgomotul de la birou, cand esti numai tu cu gandurile tale, e un moment ideal sa faci ordine printre ele.

– Alex

Voi scrie un comentariu absolut sincer și deschis, iar dacă mai vine și-un premiu din asta, nu m-aș supăra – laptopul personal a bătut cei 7 ani de acasă, lucrez de pe cel de muncă, împrumutat de la birou, e și el un laptop from home de 3 luni imediat.

Am început pandemia ca orice om naiv: fericită că nu mă mai trezesc dimineața, nu mă mai aglomerez la metrou și nu mai înțepenesc la prânz pe scaun. Rutina mi-am propus să fie una clasică, cu trezit, dușat și apucat de treabă, însă garsoniera mea începea să se micșoreze treptat, bucătăria open space să mă înștiințeze mult prea des ce am gătit, așa că pasul următor a venit firesc: plecare temporară în orașul natal și (te)stat cu iubitul cu care, întâmplător sau nu, aveam o relație la distanță. Am luat pisica la subraț și jumătate de casă și ne-am întors înapoi în București după doar 2 săptămâni, atât de bine am funcționat împreună…

După o pandemie extrem de solicitantă emoțional, am luat decizia în vară de a mă muta înapoi în orașul natal și de a lucra de acasă pentru o perioadă nedeterminată. Am reușit, m-am mutat într-un apartament spațios cu 2 camere, mi-am amenajat un birou lângă fereastră, întâmplător sau nu, avem mulți clienți în domeniu și cunosc toate pârghiile productive ale unui spațiu luminos și separat de restul casei.

Relația de care ziceam mai sus s-a dus pe copcă, asta este o lecție destul de dureroasă, la care încă mă întorc și mai iau notițe. Revenind, munca de acasă poate funcționa atât timp cât ești o fire responsabilă de facto și nu ai nevoie să fii împins de la spate de către un manager/șef/coleg. Mă trezesc, fac un duș, fug la magazin dacă am nevoie de pâine și eventual un ștrudel cu mere, servesc un ceai/o ciocolată caldă și verific tot ce e de făcut, îmi planific rapid mesele zilei, iar mai apoi, la ora 18, închid catrafusele digitale și încerc să fac un pic de mișcare.

Nu am meetinguri dese, jobul meu se pretează destul de bine acestui format, iar asta nu face altceva decât să mă încurajeze că am făcut o alegere bună. Pisica mea este cea mai câștigată, are parte de sclavă full-time, la discreție, iar ea se simte excelent în noua locație. Da, îmi este dor de colectivul de la muncă, însă vorbim zilnic pe grupul nostru privat și încerc să-i vizitez lunar – luna asta am sărit pentru că, covid. Multă sănătate tuturor și succes celorlalți participanți!

– Miha

În ultimii ani am cochetat cu lucrul de acasă, așa că nu a fost o schimbare de impact pentru mine. Împart casa cu viitoarea soție, ce din nefericire și-a pierdut locul de muncă la începutul pandemiei din cauză că firma respectivă a fost nevoită să-și suspende activitatea.

Toată energia și-a distribuit-o de atunci pentru a învața în ideea unei reconversii profesionale, dar în acest moment oportunitățile pentru “juniori” sunt foarte limitate spre inexistente. Dacă voi câștiga acest premiu, la ea va ajunge pentru că sunt sigur că o va ajuta foarte mult.

“Trucurile” pe care le-am folosit în această perioadă au devenit o rutină și o să le evidențiez mai jos:

– Am o regulă proprie ce spune să nu ating telefonul mobil în prima oră, cel puțin, de când mă trezesc, așa că încep ziua prin niște exerciții fizice și meditație;
– Fiecare dimineață începe cu prepararea cafelei, folosesc un v60 pentru asta, nu numai pentru calitatea licorii rezultate ci și pentru ritualul ce o implică,care a devenit o ușoară formă de meditație (cine știe, cunoaște!);
– Am creat un colțișor de lucru, așa că a trebuit să investesc într-un birou, scaun ergonomic și monitor pentru a lucra într-o poziție cât mai corectă;
– Încerc să respect pe cât cu puțină obiceiul de a lua pauze constant, iar la prânz una mai mare unde cobor, ies afară la aer pentru o mișcare scurtă;
– De asemenea, încerc să nu rămân în pijamale pe tot parcursul zilei, să mă delimitez cumva, măcar psihologic, de confortul patului (bine, nici prea formal în vestimentație :) ;
– Un alt aspect important este alimentația. Trebuie să ne oferim timp, să nu cumva să sărim peste mesele importante, sau să le înlocuim cu diverse variante mai “comode”;
– O acțiune care mi-a îmbunătățit viața în ultimul timp este filtrarea, într-un fel, a multitudinii de surse de informație care ne asaltează;

Echilibrul este cuvântul cheie în această situație (și nu numai). Treabuie creată o autodisciplină și totul va fi bine. Sănătate și voie bună tuturor!

– Radu G.

Pentru mine e deja a șaptea lună de work from home.

În primul rând, aveam deja un birou făcut la comandă, după specificațiile mele (nu mă împac cu birourile joase, așa că mi-am tras unul de 83 cm înălțime), și un scaun destul de bun. De la birou mi-am adus desktopul și unul dintre monitoare (al doilea e al meu), suportul de picioare – model IKEA, pentru o poziție bună.

Copiii, fiind destul de mari, au priceput că sunt “la job”, nu “acasă” de la 8 la 16, așa că am liniște. Pisică n-am :)

Îmi place, evident, că stau ferit de virus, că pot lucra cu mai puține întreruperi, că mănânc mâncare caldă, de casă, la ore rezonabile, nu catering sau șaorme. Am remarcat că rămânem cu mai mulți bani în buzunar la sfârșit de lună în perioada asta, ceea ce nu-i rău.

De lipsit îmi lipsește cafeaua de la espressor-ul de la job (n-aș avea loc în bucătărie pentru unul, îmi fac la french press), interacțiunea directă cu colegii (la început vorbeam mai des pe Skype, acum s-a rărit și acolo, și oricum nu e același lucru), sandvișurile de la patiseria de la parter, mersul pe jos până la birou împreună cu nevasta (1,5 km – avem birourile la o aruncătură de băț unul de altul). Ea a mers tot timpul la birou, firmă mică de contabilitate, nu prea ai cum să lucrezi de acasă când trebuie să vină clienții cu acte.

Trăgând linie, mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost mai greu, între timp e a doua natură, aș mai putea lucra așa mult și bine, ceea ce vă doresc și vouă.

– Alunelu

Pentru noi a fost cu suisuri si coborasuri, sotia oricum lucra si inainte 100% de acasa, si eu lucram 1 zi pe saptamana de acasa, nu asta a fost problema, aveam deja camerele amenajate, infrastructura necesara pentru asa ceva.

Insa cu 2 copii mici, de 2 si 5 ani, care in mod normal mergeau la gradinita, perioada de lockdown total a fost destul de grea, cu ambii 100% din timp acasa. Educatoarele de la gradinita au incercat un fel de gradinita online, dar ce sa-i ceri unui copil de 2 ani sa fie atent la laptop, ca incepea sa bata cu pumnii, scotea tastele, inchidea clapa, ce mai , teste hardcore asupra laptopului, am renuntat dupa prima incercare, nici cu cel mai mare nu am avut mai mult succes.

La copii asa mici nu poti spune ca le dai ceva de joaca si ei stau acolo si doar ii supraveghezi, pur si simplu veneau din minut in minut sa arate sau sa intrebe ceva, nu puteai efectiv sa lucrezi nimic. Am chemat intariri, cele 2 bunici, insa nu le puteam tine non stop. Asa ca am facut un plan pe saptamani, o saptamana bunica care statea in oras cu noi, vedeam dimineata si pleca seara, si pe cealalta o aduceam Lunea si o duceam Sambata la 70km distanta. Asa am trecut prin primele 3 luni de pandemie.

A ajutat si ca stateam la casa si copii puteau iesi afara sa se joace cu bunica, caci in casa faceau multa galagie, nu puteai avea sedinte chiar data erai in alta camera incuiat. Pentru cei care se plang ca e greu cu copii de scoala, nu-si imagineaza cum e cu mai multi copii prescolari.

In rest a fost destul de bine, s-a redus foarte mult timpul petrecut in masina, si odata cu asta si cheltuielile, am mancat mai sanatos gatind acasa mai mult si mancand la un program regulat, dupa programul copiilor, am petrecut mai mult timp cu ei. Am reusit sa mai termin mici proiecte prin casa, incepute de mult si amanate pana atunci.

– Andrei

Din 2010 am avut biroul acasa. Freelancer. Graphic Designer. Din 2015 mi s-a alaturat si prietena, care acum a devenit sotie. Practic, asa cum zici si tu, fiecare aveam cate o camera pe care o facusem birou si ne mai intalneam prin casa pentru diferite chestii. Nu ne-am simtit niciodata ingramaditi, blocati sau nervosi unul pe altul. Ne place atat de mult sa stam impreuna incat daca am lucra separat (s-a intamplat la un moment dat) nu ne-am simti in largul nostru.

La mijlocul lui 2019 am zis sa riscam un pic si sa incercam sa ne extindem un pic business-ul. Am deschis un studio foto, chestie care practic mergea mana in mana cu ce faceam noi deja. Ne-am mutat si birourile de acasa in noul spatiu si eram foarte entuziasmati. Dupa 7 luni, stie toata lumea ce s-a intamplat… Cu studioul foto nu mai puteam sa facem nimic si am ramas doar cu multe echipamente si bani bagati care acum nu produc. Asta e, nu regret nimic!

Asa ca in martie 2020, am decis sa ne intoarcem acasa cu birourile. Si asta am facut. Spatiul inchiriat inca e acolo, inca platim chirie si avem o parte din echipamente acolo, ma mai duc din cand in cand si imi aduc aminte de entuziasmul de anul trecut cand aveam cu totul alte planuri. Cand am inchis usa biroului pe 20 Decembrie si cu mandrie am zis: “Noi am realizat asta! Si e doar inceputul!” Si cu siguranta e doar inceputul, ca nu am renuntat la planuri, doar le-am pus pe hold.

Asa ca, dupa 7 luni de lucrat acasa, practic nu s-a schimbat mare lucru, doar ne-am intors de unde am plecat. Ne simtim la fel de bine ca si inainte, mai mult, avem si o fetita de aproape 6 luni care ne face viata mai frumoasa zi de zi (chiar daca mult mai obositoare decat as fi crezut vreodata).

Long story short: noi suntem cazul fericit care am putut sa ne adaptam rapid la situatia actuala. Altii nu au fost atat de norocosi si in unele domenii e foarte nasol. Incerc sa ma impac cu ideea asta si sa nu ma uit la cat de nasol a fost 2020 si cate oportunitati am pierdut. Viata merge inainte si trebuie sa te adaptezi. Poate 2021 o sa fie mai bun. Sper!

– Cătălin

A fost foarte interesant, ca să zic așa.
Inițial, soția a fost trimisă sa lucreze de acasă și avea tot confortul pentru că folosea biroul meu care are toate dotările pentru sesiuni lungi de gaming, plus pisica să-i țină companie și sa-i furnizeze necesarele „întreruperi”. Ce să zic, pisica s-a bucurat și se bucură în continuare de atenția care o primește zilnic de câteva luni.După vreo 2-3 săptămâni a venit și rândul meu și atunci a trebuit să regândim puțin setup-ul pentru că făceam cu rândul care stă în bucătărie la masă și care stă la birou. Să lucrezi pe un laptop de 14 când ai excel-uri mari și alte chestii e destul de complicat fără un monitor extra.Așa că după încă vreo 2 săptămâni am luat încă un birou și scaun și l-am pus în dormitor, practic am amenajat un al doilea spațiu de lucru și toată lumea e fericită. Între timp, am mai cumpărat un scaun ergonomic, imprimantă multifuncțională, încă un monitor, tastatură și alte gadget-uri pentru a ne îmbunătăți și ușura munca.La fel ca și tine Radu, încercăm să separăm atât fizic (prin spațiu de muncă, spațiu de leisure) dar și prin întreruperi zilnice a perioadei de muncă. La prânz fie gătim împreună, fie ieșim la o mică plimbare și cumpărăm ceva „la pachet”, alteori ieșim la o plimbare după program pentru a ne deconecta. Noi ne-am înțeles foarte bine și chiar ne-am obișnuit rapid cu noile condiții, ba chiar pot să zic ca ne-am deprins multe obiceuri bune care probabil vor rămâne și după ce se va termina toata nebunia asta (de ex. descălțatul la ușă, fără a intra cu încălările murdare deloc in casă). O altă veste bună e ca acum fac mai mult sport – forțat fiind de viața mult mai statică și de anii de abuz asupra spatelui și genunchilor.

Cea mai mare problemă rămâne pentru noi imposibilitatea de a călători, mai ales că în ultimii ani ne făcusem un obicei să ne bucurăm de locuri foarte frumoase de vizitat și experiențele ce vin la pachet.

In final, rămânem optimiști, o să treacă și perioada asta!

– Adrian G

Pentru mine wfh a inceput cu cateva zile inainte de intrarea in starea de urgenta, ca un test facut de companie, si a ramas modul de lucru pentru care am optat pentru moment (nu lucrez in IT deci cumva ma simt si mai norocoasa ca pot lucra de acasa).

“Colegul” de apartament lucreaza si el de acasa, si desi la inceput acomodarea a fost mai greuta, dupa primele 2 luni am ajuns la un flow mai bun:
-el face micul dejun, eu cafeaua
-luam pranzul impreuna
-pe parcursul zilei, luam mici pauze in care incercam sa ne relaxam fie fugarind pisica prin casa, fie vorbind despre orice altceva inafara de munca
-cand colegul nu e disponibil pt a ne bea cafeaua impreuna, scot pisica pe balcon si imi beau cafeaua cu ea (asta a devenit un obicei pt pisica, in fiecare zi miauna la usa de la balcon sa fie scoasa la aer “curat”)
-foarte important si de ajutor, cel putin pentru noi, e ca putem lucra din camere separate
-lucrand de acasa, am ajuns la concluzia ca acum avem timpul necesar sa adaugam familiei si un catel
-atat cat ne permite vremea, incercam sa iesim cat mai des la plimbari in aer liber, cel mai des prin cartier

Singurul downside pentru mine este acela ca lucrez de la un pc si nu laptop, deci lipsa de mobilitate ma afecteaza cand as vrea sa schimb “peisajul” din care lucrez, si afecteaza pisica, care are vrea sa stea non-stop pe balcon :))

– GD

Din fericire sunt unul dintre norocosii ce pot lucra de acasa. Trecerea la home office de la 1-2 zile remote pe saptamana a fost relativ ok, desi a trebuit sa imbunatatesc sau sa regandesc anumite obiceiuri:

– am achizitionat doua birouri (si sotia lucreaza de acasa) pe care le-am asezat in camere diferite deoarece amandoi avem destul de multe meeting-uri – la perete, perpendicular pe ferestre pentru a beneficia de lumina naturala din lateral.

– o mare problema a fost cu apa de baut deoarece, mai ales vara, trebuia sa car pana la etajele superioare de la masina un numar foarte mare de bax-uri de apa de cand a inceput pandemia. Am decis sa folosim o cana filtranta, in viitorul apropiat posibil sa investim chiar intr-un filtru.

– a trebuit sa inlocuiesc cafeaua de la coffee shop-ul de langa birou cu una cat de cat asemanatoare, astfel un espressor a inlocuit cafeaua la ibric clasica pe care o preparam destul de rar inainte.

– dupa un inceput stangaci in pandemie, in care plasam multe comenzi de mancare, am ajuns sa invat sa gatesc preparate rapide la cuptor/grill in maxim 30 minute si astfel sa mananc mai sanatos (in sfarsit au capatat mai mult sens si plita/cuptorul).

– pauzele de cafea cu colegii le-am inlocuit cu skype-uri zilnice

– activitatea fizica (mers pana la birou/sala/bazin) am inlocuit-o cu antrenamente cardio/strength de 30-60 minute aproape zilnic in timpul saptamanii.

Daca ma intrebai in primele luni de home office ziceam ca e un avanataj, nu mai pierdeam destul de mult timp pana la birou si inapoi, aglomeratia de pe drum etc In momentul acesta as dori sa il mai pierd…
Cel mai mare dezavantaj e marcat de blocarea calatoriilor aproape complet in afara tarii. Dar ce sa zic, poate e mai bine asa, era timpul sa vizitez si tara noastra :)
Partea cea mai buna este ca am decis sa ne luam o pisica, daca tot avem timp acum si ne doream de mai multa vreme.

– Adrian

Pentru mine munca acasa a inceput doar de vreo 3 luni incoace. Am iesit din “linia intai” pentru ca in primul rand nu mai suportam prostia oamenilor si atunci cand trebuie sa ai grija de prosti dar ii detesti pentru cum sunt, devine si mai greu.

Ca o paranteza, “prostia” a devenit o plaga, asa cum sunt alte dezastre naturale: cutremure, inundatii, uragane, etc. a caror urmari pot fi cel mult atenuate dar nu pot fi oprite, tot asa prostia umana este acum o calamitate de care trebuie sa invatam sa tinem cont in tot ce ni se poate intampla local sau global. In plus daca pentru restul calamitatilor posibile nu exista metode de a le starni si directiona, in cazul prostiei se poate face asta iar unii se amuza sau au interese s-o faca.

Am acceptat o oferta de a merge in privat unde munca este 90% acasa, o data pe saptamana sau la 2 saptamani merg pentru niste chestii fata in fata sa le spunem.
Nici nu pot descrie cum te simti, fata de nivelul de munca de dinainte, acum parca ma plateste cineva sa fiu ca in concediu. Incerc sa nu ma bucur prea tare pentru ca partenera mea este inca in acelasi sistem ca pana acum, isi bate capul cu exact ce am lasat eu in urma dar o voi scoate si pe ea pana la urma.

Acasa m-am organizat relativ simplu, locuim intr-o casa cu doua nivele, parterul oricum era destinat “publicului”, cand aveam musafiri dar cum in situatia actuala nu mai vizitezi pe nimeni si nimeni nu mai vine la tine, parterul a devenit “afara din casa” sau biroul. Mental a fost simplu, oricum jos aveam o senzatie diferita fata de “acasa” adica sus.

Eu sunt pasionat de calculatoare, asa ca am o mica turma de calculatoare raspandite peste tot. Mi-am organizat un birou cu mai mult decat e necesar dar suficient incat sa merg sa ma asez cu placere la locul de munca.

Jumatate din spatiu e birou, jumatate e atelier IT cu mese cu componente si scule raspandite si cu un calculator deschis pe masa centrala in permanenta. Cand ma plictisesc, ma ridic si ma duc alaturi si ma relaxez mesterind ceva fire, tuburi, etc. E “microbul” meu, asta ma distreaza pe mine.
E drept ca in perioada asta Uber Eats a fost baza incat am invatat pe cei mai multi dintre curieri cred, plus ca multi sunt romani.

Am experimentat si eu senzatia de lipsa de activitate, de vinovatie chiar pentru ca prietena inca merge zilnic acolo si am atenuat trecerea inscriindu-ma intr-un program de voluntariat cateva zile pe saptamana. Dar aici dupa 2 luni mi-au spus multumim frumos dar e suficient. E un program national si au sute de mii de inscrisi care asteapta sa-si aduca contributia. Pe langa asta am observat ca aleg pe cei care au avut mai recent Covid si ii tin in primele 2 luni dupa, cat imunitatea este probabil la nivelul cel mai inalt, inca nu se stie cat si cum dureaza.

Redescopar placerea de a sta in casa si ma uit la cei care se plang ca trebuie sa stea in casa ca la niste extraterestri, probabil cum s-ar uita si ei la mine cand le-as zice ca nu-mi vine sa ma mai misc din casa.

Nu intru in concurs, am contribuit cu povestea mea pentru ca am citit povestile altora si asa e corect.

– cSM

Ca să sistematizez nițel concluziile mele:
1. E foarte important să te simți bine cu cel de lângă tine. Femeie, bărbat, pisică, elicopter Apache, ce o fi. Știam asta, desigur, la nivel declarativ, dar nimic nu se compară cu o demonstrație :)2. E FOARTE IMPORTANT să aibă fiecare spațiul lui. O cameră, o debara, balconul, un colț de sufragerie.3. E foarte important să ai unelte care să te ajute. Aici intră și un birou/un scaun comode, evident, dar deși percepem perioada asta ca un fel de prizonierat, mobilitatea a fost mai importantă ca oricând. Adică un laptop bun (d’oh) te lasă să te muți pe terasă, pe iarbă în parc sau la bunici la țară. Mașina a redevenit importantă, fix când mă întrebam dacă nu ar fi cazul să renunț la ea.Astea mi se par esențiale pentru o existență plăcută în pandemie. În funcție de specific/personalitate ar mai fi niște “nice to have”:
4. Disciplină. Ca să nu muncești prea mult ori prea puțin, să nu te îndopi cu ciocolată șamd..

5. Interese și hobby-uri relativ independente de circumstanțe. O carte poți citi oriunde. O consolă de jocuri nu ocupă mult spațiu. Chibrituri pentru o miniatură de Tour Eiffel se găsesc. Șamd..

Acum experiența personală: izolarea mi-a venit mănușă. Înainte nu aveam work from home; cele două ore pe zi pe care le economisesc stând acasă compensează neajunsurile zilnice. Ba chiar sunt mai productiv – ședințele online sunt o risipă de timp, dar tot nu egalează ședințele “live” și toate întreruperile. E o situație ideală? Nu. Vreau la sală, vreau la film sau bere cu prietenii, vreau din nou la Paris. M-am simțit bine? Da, într-o măsură rezonabilă. Am citit mai mult, m-am jucat mai mult, am petrecut mai mult timp cu soția. Deci m-am relaxat mai mult.

Sunt conștient că sunt extrem de norocos – am un job care se pretează la wfh și am și circumstanțe optime – casa, birouri separate, curte. Also, ține și de personalitate – soția e mult mai afectată de lipsa interacțiunilor sociale. Shopping, cafea cu prietenele, shopping, etc..

O surpriză a fost că nu ne-a afectat prea tare lipsa timpului petrecut fără celălalt. În ani de zile de relație ni s-a părut mereu important să facem chestii și separat, nu doar împreună. Dar am urcat fără probleme de la ~50% la 100%. Ba chiar ne-am făcut, în miez de pandemie, blog de plimbări :) Like și share la http://www.plimbari.ro, dar nu dau niciun premiu.

În încheiere, sunt plăcut surprins de numărul de comentarii pozitive. Mă așteptam, sincer, doar la bocete și depresii; văd însă că lumea se adaptează, se reorientează, rămâne optimistă.

– alt Radu

Începutul pandemiei mi a adus un nou job pe la mijlocul lui martie. Am fost puțin norocos pentru că am avut timp să mă duc pentru a-mi ridica laptopul să pot lucra de acasă. Mod de lucru cu care eram deja obișnuit de la fostul angajator(doar că acolo lucram de acasă doar în anumite condiții speciale: viscol,polei, drumuri înzăpezite sau poate așteptam câte un meșter pentru casă).

O să detaliez pe 3 sectoare activitatea de acasă:

1. Munca la distanță nu mi a pus probleme. Colegi noi. Training-uri noi. Sarcini noi. S-au legat anumite relații de comunicare între noi și văd lucrurile pe un trend pozitiv în cadrul departamentului. Mulțumesc scaunului de gaming(nu pentru asta l am luat🙂) că mi a oferit suportul necesar. P.S.: Fiind un job nou, nu pot să afirm că se lucrează mai mult de acasă. Încă nu am ajuns la birou să compar și nu se întrevede prea curând o revenire. P.S.: Ce bune sunt cele 50 minute de somn la prânz. 😁

2. Activități extra muncă: La început Netflix-ul a fost un bun prieten. Acum l am cam terminat, dacă mă pot exprima așa referitor la conținutul pe care eu îl urmăresc. Poate apar chestii noi. 🙏 Partea fizică nu am neglijat-o, deși câteodată consider că ar trebui să fac mai multă mișcare… Sunt “posesorul” unei tetrapareze spastice din naștere. Și este necesar să fac mișcare în fiecare zi! Pentru a ține tonusul muscular sub control. Sfat: faceți mișcare din orice, cum ar zice Simona Halep.🙂

3. Autoizolare impusă: In cele 7 luni scurse până acum nu știu dacă am ieșit de 10 ori din casă. Unele persoane ar spune că mi e frică. Aș putea să le dau dreptate. Dar istoricul meu medical pur și simplu îmi cere un grad mai mare de protecție: tetrapareza mai sus menționată, un stimulator cardiac implantat la 33 ani, plus o bacterie luată din spital acum vreo 4 ani( unii doctori afirmă că ar fi putut apărea pe fondul consumului de antibiotice, din păcate la recomandarea lor când au confundat o pungă de lichid cu o infecție…😞). Tocmai de aceea îmi fac mișcare fizică în casă, mă hidratez și mănânc cât mai sănătos, iau vitamine pentru a compensa posibilele deficiențe create de statul în casă.Concluzie:
Lucrez foarte bine de acasă, m am adaptat foarte bine la situația actuală și nu am probleme în a gestiona această situație. Pun această atitudine și pe seama moralului meu pozitiv dobândit pe timpul bătăliilor mele medicale anterioare. Un psihic puternic te ajută în situațiile de acum.🙂Sfat: Spălați vă pe mâini, purtați mască mereu( chiar și în spațiile libere) și păstrați distanța. Cu disciplină și bunăvoință vom trece peste acest mic hop care ne-a( și ne va) schimba viața tuturor! 🙏

– Florentin Daniel Rotaru

:D sa vedem, am inceput sa lucrez de acasa in contextul pandemiei de la sfarsitul lui februarie. de atunci am facut multe mici ajustari, achizitii, adaptari:
– primul lucru pe care l-am facut cand s-a anuntat starea de urgenta a fost sa imi iau un scaun ergonomic… dupa cateva luni bune nu s-a dovedit foarte ergonomic si i-am luat si o perna medicala pentru coccis; also, o saltea, zic ei yoga, cu tepi pe care te pui cu spatele, te doare de te innebuneste la inceput, si in timp te obisnuiesti… sau nu. oricum stimuleaza circulatia sangelui. pe mine ma ajuta cu durerile de spate, de stat prea mult pe scaun/ la birou…
– am reinceput sa gradinaresc in casa – a vedea cum creste busuioc plantat de tine, iti da o satisfactie, un sentiment de realizare;
– am o problema cu micul dejun, in a il prepara de dimineata… imi pare ca dureaza prea mult si pana termin de preparat mor de foame… o solutie pe care am gasit-o e sa fierb 2 oua seara si le las in frigider peste noapte, ca sa nu “pierd” timpul cu asta diminieata.
– mai ales in perioada in care nu prea se putea iesi afara, dar chiar si dupa pentru activitate fizica nu prea gaseam solutii fun. mi-am adus aminte ca am xbox360 cu kinect si am dance dance revolution si diverse jocuri sportive. primele zile am avut full body muscle aches.
– mai incoace cand am inceput sa iesim: early morning / late night power walks – evit aglomeratia, ba chiar e pustiu… mai ales ca decat sa merg pana in parc prefer sa dau ture de cimitir, care e la 2 pasi de mine… I know sounds creepy, but it’s true. p.s. pe exterior
– casti cu noise cancelling. daca nu le aveam cred ca ma urcam pe pereti de mult. oricat de cu bun simt ar fi vecinii mei, este inevitabil sa nu faca activitati care sa produca diverse zgomote care la un moment dat sa ajunga sa te scoata din sarite. o zi, merge… doua zile hai treaca-mearga… dupa 200+ zile de stat in casa ai nevoie de o solutie care sa de izoleze fonic fara sa iti umpli peretii de bureti.
– day time naps – mai ales daca ai program flexibil si daca mai si lucrezi cu colegi din alte tari (de pe alt fus orar), cand lucrezi de acasa tinzi sa te intinzi cu munca muult peste program (inainte sau dupa orele normale)… ajuta sa iti pui in calendar niste nap times pentru a iti reincarca bateriile, si sa poti trece ziua cu brio.
– tot comandand online chestii, si perioada asta nu a fost foarte diferita din perspectiva asta, poate chiar mai intensa.. si am ajuns sa am foarte multe old stuff pe care nu le mai foloseam. am gasit un grup de facebook de donatii/reutilizare (freecycling) si am inceput sa le donez. ajuta cu moralul si chiar sunt oameni care au nevoie de unele chestii pe care nu le mai folosim.
– asta nu e chiar o chestie pe care am facut-o in context pandemic, dar sa zicem ca s-a nimerit. In decembrie anul trecut mi-am luat pian si “norocul” meu cu pandemia ca am avut timp mai mult sa il petrec in fata pianului si sa invat sa cant la el. e genul de activitate in care pierd notiunea timpului si uit de tot si toate din jurul meu. Acum nu zic sa isi ia toti pian :)) ideea e sa fie un hobby care sa-i deconecteze, asa cum face pianul pentru mine.– Ervin Bolat

Cum ne-am adaptat? Greu.

Suntem o familie alcătuită din patru persoane ,doi adulți și doi copii.Locuim într-un apartament ,,open,, ,practic în două camere in care zilnic au loc meeting-uri ,doua in același timp .Acum ascult istorie ,,A doua revoluție industrială,, .

Daca la inceputul carantinei situația părea funny,multe informații interesante ,acum la mijlocul lunii octombrie am obosit sa aud in ambele camere zeci de timbre vocale. Costientizez cat de mult se modifică vocea după câțiva ani în care ești nevoit să vorbești copiilor câteva ore pe zi.

Mă străduiesc să reglez fluxul verbal pentru că nu-mi place ,,ascuțimea,, ce o aud zilnic .

Am curățat cartofi in balcon,în frig pt că ,,nu face gălăgie! Mama , trebuie sa deschid microfonul! Când un paralelogram este romb?..daca într-un paralelogram diagonalele sunt perpendiculare ,da a început următoarea ora de mate.

In cealaltă cameră aud verificarea temei tot la matematica.

Ascult doleanțele colegilor mei profesori în cadrul ședințelor,consiliilor și tac.Ei spun așa: transmiteți părinților,bunicilor sa nu mai stea in camera copilului ,sa nu mai asiste la ore,să-și cumpere căști, sa nu le mai sufle răspunsuri.Imi vine sa tip, ,,Poate nu au spațiu,nu au bani pentru căști!,

Așa am ajuns sa programez ora la care sa spăl vase,sa fac mâncare,sa aspir casa.

Ce se întâmplă în pauza? Lasă telefonul din mana! Ți-a crescut miopia! Manca ce am pregătit !

Fetița cea mică termina mai devreme online-urile.La prânz avem aceeași discuție: Mer gem afara? Nu ,incep orele la 12.

Seara e mai frig,vreau acum.Problema nerezolvată.

Gata cu scrisul,trebuie sa fug la școală .Este ziua în care am acces la catalog(pun absente,note,notez ce este în catalog pentru a comunica părinților situația în cadrul ședinței de luni,online).De la 12 incep orele,termin la 18,ultima ora am dirigenție .

NU MAI FACE GALAGIE!!!!asta aud,spun timp de 10 ore pe zi.

Ce înseamnă că au interioare disjuncte?…. încă nu s-a terminat ora de mate,intre timp un copil,,cuminte,, i-a tăiat microfonul domnului profesor.Domnu’ , iar sunteți pe “mute”.

– Geanina

Recunosc ca la inceput m-am panicat cand am vazut numarul de morti din Italia si ma gandeam cu groaza la parintii mei in varsta, noroc cu articolele de pe acest blog si de pe internet, mai ales Reddit unde am gasit multe articole de la oamenii de stiinta care explicau situatia intr-o maniera profesionista, mai filtram din toate stirile panicarde.

La munca a fost destul de dificila acomodarea, si acum imi lipseste rutina de mers la cafea cu ai mei colegi, de mers la masa cu echipa si povestit tot felul de chestii, chiar imi lipseste socializarea din perioada Pre Covid chiar daca cu unii m-am mai intalnit in oras.

Pentru a ma adapta la lucrul de acasa m-am hotarat sa fiu mai organizat:
– incerc sa fiu mai mult timp activ pe lumina naturala, ma trezesc la aceeasi ora si in weekend, dupa 3 luni dimineata sunt mult mai odihnit si pregatit sa incep o noua zi
– incerc sa ma culc inainte de ora 12 noaptea, sa imi fac norma de aproape 8 ore de somn
– dimineata obligatoriu dus apoi clatit cu apa rece, cafea lunga si 10 minute de exercitii fizice, flotari sau exercitii cu gantera, iti pune sangele in circulatie si esti pregatit sa lucrezi cu spor
– sedinte cu echipa, incercam sa rezolvam problemele din ziua anterioara, sa ne sustinem moralul si sa ne incurajam reciproc, a contat mult in perioada Carantinei cand toti eram panicati
– imi fac o lista cu To-Do-uri si le atasez o prioritate si categorie, incep cu cele urgente apoi cu cele care le termin repede sau care sunt asteptate de colegi
– pe Google Keep imi fac o lista de cumparaturi, adaug chestii de fiecare data cand realizez ca am nevoie de ceva, asa scurtez timpul de bantuit aiurea in supermaket
– la munca comunicam pe Skype, Zoom, Teams, si vorbim mai mult pe WhatsApp varianta desktop
– mi-am cumparat un Desktop mai mare pentru a lucra mai bine si a nu-mi obosi ochii, o tastatura mecanica si cel mai important mi-am facut un spatiu de lucru unde stau doar cand lucrez la calculator
-mi-am facut upgrade la Router si desktop-ul l-am conectat direct prin cablu Cat
-seara dupa munca fac plimbari de minim jumatate de ora sa-mi limpezesc mintea si ochii obositi, la 2-3 zile beau un vin inainte de culcare si incerc sa reduc timpul petrecut pe telefon si sa citesc minim un capitol inainte sa adorm
– inteleg ca este o perioada dificila pentru oricine si incerc sa ii sustin pe cei din echipa, chiar le recomand sa ia pauze de aer si soare la pranz, chiar sa isi faca cumparaturile in timpul zilei pentru a evita aglomeratia de la ora 17-18
– am incercat sa pastram traditia de a iesi la bere pe terasa o data la trimestru, am simtit ca devenim o echipa mai unita cand ne detasam de rutina zilnica si ne cunoastem mai bine ca oameni
– munca de acasa m-a determinat sa-mi cumpar vestitul Markus de la Ikea, la 3 ore incerc sa fac exercitii, sa imi rotesc gatul si sa-mi lungesc corpul, parca nu ma mai doare spatele si nici nu-mi mai amortesc picioarele de la perioada lunga petrecuta la calculator
– mi-am impus ca inainte de masa de pranz sa fac exercitii, asa am recuperat perioada de inactivitate din carantina
– am gatit mai mult, chiar am o lista de retete care se gatesc repede in functie de ingredientele de sezon, gatesc cantitati mici pentru a nu ma plictisi de aceeasi mancare
– am iesit mai des cu bicicleta pentru a evita transportul in comun dar si pentru recreere, chiar am descoperit locuri interesante in jurul orasului
– vorbesc mult cu parintii pentru a-mi ridica moralul, imi fac planuri pentru perioada urmatoare si incerc sa gandesc pozitiv
– am redus timpul alocat Social Media, ma axez mai mult pe partea de stiri si blog-uri tehnice, acum am mai mult timp pentru lucrurile importante.
-seara incerc sa ma detasez de munca, chiar daca am laptopul deschis si mai raspund la chestiile urgente, conteaza mult sa stii cum si cand sa spui Stop muncii altfel ajungi la Burnout

– Silvius

+ Cea mai buna parte e ca nu mai pierd 2 ore pe drum cu metroul la serviciu. Ma simt eliberat de aglomeratia si nesimtirea oamenilor din metrou.
– In metrou mai citeam insa, iar de prin martie nu am reusit sa termin nicio carte.
+ Petrec mult timp pentru lucruri legate de job si la un moment dat am invatat sa limitez asta. Inainte ma prindea noaptea la serviciu, acum macar ma prinde acasa, dar vad ca am invatat sa gestionez mai bine asta. Daca revenim la birouri sper sa limitez totul la ora inchiderii programului.
– A crescut sedentarismul, pt ca inainte mergeam alert spre serviciu cam 45 min/zi plus alti kilometri prin malluri si parcuri, desi nu alergam sau faceam sport.
+ Mancarea de acasa are gust mai bun decat ce mai mancam de pe la restaurantele de langa serviciu. Nu mai exista mese pe care sa le sar la pranz.
+ Am redescoperit pauza zilnica de cafea, pe care la serviciu ajunsesem sa o sar in ultimii 2 ani jumate.
+ Am vorbit mai mult cu colegii despre munca si despre cum se rezolva unele chestii si cred ca am invatat mai mult in noul sistem de lucru de acasa.
+++ Am scapat de problemele legate de aerul conditionat si temperatura de la birou.
+ Nu mai trebuie sa umblu prin hartii, care ma fac sa tusesc de la toner si altele, acum mergem pe versiuni electronice.Dincolo de munca am realizat si ce alte pb sunt prin casa si ca unele alegeri din trecut costa mai mult decat credeam cu mult timp in urma.Pandemia m-a facut sa intru intr-o criza persoanala oarecum pt ca am realizat cum a trecut viata pe langa mine f multi ani.– Kmean

Eu lucrez de acasa din 2009, cu un program de o saptamana in delegatie si o saptamana home office. Apoi, prin 2018, de cand avem un copil, lucrez trei saptamani de acasa si una in delegatie. In 2019, sotia si-a schimbat locul de munca si se duce zilnic la birou, eu ramanand acasa cu cel mic si incercand sa si lucrez. Era cat de cat in regula, fiind mic si necesitand doar putina atentie. Mai venea si bunica si ne ajuta. Apoi, din 14 martie s-au anulat toate deplasarile mele, iar sotia a inceput sa lucreze de acasa de la sfarsitul lui martie.

Stam intr-un apartament de 3 camere si eu am biroul (mini) in dormitor, iar ea si-a instalat cartierul general in living. Copilul l-am trimis la bunicii, altfel nu aveam nicio sansa sau ar fi fost foarte greu. In carantina nu am iesit deloc din casa, decat pana la magazinul din colt, scurt. Dupa carantina am inceput sa iesim cam la 10 zile, pentru ca ne suiam pe pereti. Nu ne-am certat, dar a fost o provocare sa reusim sa trecem peste aceasta perioada.

Din august si copilul s-a intors, dar a venit la pachet cu bunica. Ea ne ajuta la treburile prin casa si sta si cu cel mic cat lucram noi. Din septembrie a inceput si gradinita, dar din 2 luni a fost efectiv mai putin de 2 saptamani, pentru ca imediat raceste sau are vreo problema.

Ne-am adaptat la noua realitate si solutia cu bunica sa stea cu noi ni s-a parut cea mai optima.

Ca volum de munca, eu am mai mult, pentru ca o data cu Corona virusul, trebuie sa trecem la un alt sistem in firma si sa integram pe toti. Eu lucrand in IT la o firma de aproximativ 90 angajati. Sotia, tot asa, in IT, dar pe sales support. Si ea are mai mult de munca. Sunt multe zile in care lucram peste 10 ore. De ex. saptamana trecuta in fiecare zi am avut 11-12 ore, plus sambata vreo 2.
Trucuri pe care le-am folosit..

Dimineata, dupa micul dejun, eu ma duc la birou, ea ramane in living. Deci lucram separat si acest lucru mi se pare foarte important. Cand are si ea meeting vine tot in dormitor. In dormitor/birou, copilul sau bunica nu intra cat e cineva care lucreaza acolo si usa este inchisa. Astfel meetingurile sunt linistite (cu camera video pornita obligatoriu). Un monitor ajuta imens. Eu mi l-am luat pe al meu acum 2 saptamani si este incredibil de bine cu, decat la laptop. Pe de alta parte si laptopul trebuie sa fie micut ca sa poti fugi repede in alta camera daca te suna cineva.

Sper sa se termine in curand toata criza, desi semnele sunt ca suntem pe crestere si pe valul doi.

– Mbmotw

Pandemia de Covid-19 ne-a demonastrat că ne putem adapta în orice condiții. Unii mai greu, alții mai ușor, anumite sectoare mai deloc (din cauza specificului). Totodată, pandemia a scos ceea ce e mai bun din oameni (donații, programe de voluntariat, acces la resurse etc.), dar și ceea ce e mai rău (vezi exemple de oameni care spun „covrig”, vezi grupurile „anti-botniță” etc.). După ce va trece, cred că vom fi mai buni și mai puternici. Se vor cerne multe aspecte în lunile acestea.

Acum, referitor la noua normalitate. Lucrez de acasă de pe 16 martie (e foarte interesant că toți reținem precis ziua de când am început astfel) și pot să spun că mă simt OK. Aveam implementat de companie sistemul de remote working, aveam posibilitatea de a lucra o zi/săptămână de acasă. O făceam rar, aveam multe ședințe care necesitau prezența mea în sală. Eh, iată că pandemia ne-a arătat că ne putem adapta și să mutăm toate aceste lucruri în online.

Mental sunt OK. Îmi lipsesc interacțiunile de la birou cu colegii, discuțiile de la țigară (de cele mai multe ori productive, not just small talk) și drumul cu metroul spre zona Pipera (sună ciudat, dar era parte din rutina zilnică).

Fac mai puțin sport, am luat câteva kilograme deși regimul alimentar e mai OK (gătesc mai des acasă). Înainte mergeam la sală de 3-4 ori pe săptămână pentru a menține un tonus bun. Din martie și până în octombrie, sportul s-a rezumat la plimbări prin cartier sau la mers cu bicicleta (iulie-septembrie). În rest, prind rădăcini pe scaun, în fața calculatorului. De o săptămână am început antrenamentele în apartament cu un prieten pasionat de fitness. Și simt că sunt pe drumul cel bun.

Legat de viața personală, pot să spun că îmi merge bine. Perioada de lockdown a fost frumoasă, dar m-a consumat destul de mult relația de la acel moment. Apoi, din iunie, am adoptat un motan care îmi face zilele mai frumoase. Nu știu de ce nu m-am gândit să adopt un animăluț încă din martie. Momentan, sunt într-o nouă relație și este în regulă. Chiar acum ea lucrează din sufragerie, iar eu din bucătărie. Am avut bucuria unui mic dejun în doi astăzi, un lucru frumos și rar (încă nu am luat decizia de a ne muta împreună, ea vine periodic la mine).

Am două regrete pentru perioada scursă: că nu am găsit răbdarea să citesc mai mult seara și faptul că nu am putut să călătoresc mai mult. Dacă la primul este exclusiv vina mea, pentru cel de-al doilea nu cred că putem face ceva.

Ca o concluzie: am pierdut bani (două zboruri anulate), am consumat multă energie (în discuții inutile cu fosta parteneră), am ratat lucruri unice în viață (reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului a fost anulată), nu mi-am revăzut prietenii plecați în străinătate și am câștigat câteva kilograme.

Dar cel mai important: am câștigat timp cu mine, mi-am demonstrat că mă pot adapta extraordinar de bine unor situații neprevăzute, am înțeles mai bine importanța tehnologiei în/din viața noastră. Sunt pregătit să duc un astfel de stil de viață, dar cu mai multă mișcare, și în următorii 1-2 ani.

Sunt vesel și optimist și m-aș bucura să vă văd pe toți la fel.

– Bărbosul

8:50 într-o luni dimineața
– Tata, trebuie să intru online la ora 9:00 la engleză
– Deschide repede laptop-ul, știi că durează 5 minute să se deschidă (mâine mă duc să cumpăr un SSD … cine ar fi crezut că voi avea nevoie de un al treilea laptop în familie!!! )
Unde naiba e documentul acela trimis de doamna cu datele de logare pe Google Classroom … aaa … aici era! Ce mișto, e un fișier cu userele/parolele tuturor. Oare cât o să dureze până se gândește cineva să intre pe contul altcuiva? :) Ia să vedem … nume.prenume@scoala.ro , parola „carte2020” … Log-in. Invalid password! Fuck!
Citesc pe grupul WhatsApp de părinți … “Parola este de fapt cu litere mari de tipar” … Super! De ce să avem datele corecte … când putem să le avem greșit.8:59 Login successful!
– Super acum ce facem?
– Stai nițel să butonez pe aici. Interfața e diferită față de Adservio
– Abia învățasem și eu să folosesc platforma veche!
– Stai așa, că n-are cum să fie prea greu. Teoretic ar trebui să o utilizeze și cei din clasa I. Tu fiind a II-a, ești deja expertă.
– Hai mă tati, uite, pe grup zice că doamna nu a intrat încă.
– Gata, am găsit link-ul de meet. Whoo hoo!9:05 Grupul de părinți WhatsApp
Părinți, bunici și alte rude încercând încă să se conecteze:
– Unde trebuie să intrăm?
– Care este parola?
– La mine nu se deschide laptop-ul!
– Eu sunt pe Adservio la engleza, dar nu este nimeni conectat!
– Nu aveau de la 10 engleza?
– Mie îmi cere un PIN și o parolă? Voi sunteți conectați?
– Eu am reușit să mă conectez, dar nu văd cum intru pe Meet!
– Cine a mai inventat și școala asta online!!!!!
Am reușit să mai ajut pe câțiva să se conecteze. Cei care erau pe telefon nu vedeau un link, ci doar un icon. Sunt cam 15 online din 30. Cineva a reușit să se conecteze de două ori și se auzea cu o întărziere de cateva secunde pe fiecare stream video.9:10 Google meet
– Ce faci Costele, ai reușit?
– Da Mihai, sunt online! Ce poster frumos ai în spate!
– Stai să-ți arăt ce Lego am făcut aseară (aproape scapă laptop-ul de pe masa când arată mașinuța construită)
– Vasile, mă vezi?
– Nu te văd, dar te aud!
– Cristinaaaaa, ce bine că ai intrat! Ai văzut noul update pe Roblox? Hai să intrăm să ne jucăm!

Dialogurile continuă pe meet, fiecare încercând să țipe cel mai tare pentru a se putea auzi. Un copil băga capul unei pisici în webcam și toți țipau. Doi fug de pe scaun și se întorc și ei cu niște cățeluși. Jumătate din ei nu erau pe căști și se făcea microfonie. Cealaltă jumătate era în baie sau bucătărie, ca se auzeau ca din peșteră.

9:15 Intră doamna de engleză
– Haideți că m-a ajutat un coleg și am reușit să intru și eu!
(fuge prin școală 5 minute cu telefonul în mână până ajunge în sala lor de clasă)
– Whaa … dar nu vă văd deloc pe telefonul ăsta! Deschideți cărțile la pagina 8 să citim!
– Doamna, doamna, stați că nu mi-am adus cartea!
5 copii dispar să-și aducă manualul. Doamna începe să citească primul exercițiu. Microfoanele sunt active cam la jumătate dintre ei și se aud diverse conversații de prin casele lor.
– Să iei și tu Costele niște pulpe astăzi!
– Da, o să iau. Cumpăr și niște ciuperci?

9:20 Google Meet/grup părinți
Apare din senin o notificare la toată lumea în engleză. “Are you a student or a teacher?” 2-3 aleg profesor și descoperă că pot opri microfoanele sau video-ul celorlalți colegi! Culmea este, că odată ce au fost dați afară, nici nu se mai pot reconecta pe meet, decât dacă primesc invitație de la “profesor”!
Pe grupul de părinți încep înjurăturile și amenințările 😊

9:25 mijlocul lecției
Un copil stătea cu mâna ridicată de vreo 10 minute. Două fetițe au descoperit chat-ul scris și trimiteau mesaje tuturor, neștiind că totul este public!
– Vă rog să faceți liniște! Da Andrei, citește tu! (cel cu mâna ridicată)
– Doamna, eu nu știu de la ce pagină citiți!
– PAGINA 8!!!! Să citească altcineva! Nu vă văd deloc! Cine mai e online? Hai, citește Maria!
Liniște…. Maria nu era online! ¾ au încă microfoanele deschise. Se aud știrile pe fundal la un copil. Doamna deja începe să-și piardă răbdarea.

9:30 Grupul de părinți WhatsApp
Un părinte dezorientat: Voi sunteți online?
5 îi răspund DA! și unul pune și screenshot! Se aud 15 notificări de mesaje în același timp. Microfonia este la ea acasă, deja pare un superhit rave din ‘95

9:40 Google meet
Doamna tot încearcă să-l corecteze pe cel care citește … dar acesta este de neoprit! “Velcome to dă house, John! …”
Tocmai când începuse să meargă treaba cât de cât … ce credeți … pică curentul!
– TATAAAAA!!!!! Nu mai merge!
Bineînțeles … Modemul nu era pe UPS … Fac hotspot de pe telefon și reușesc să mă reconectez la lecție . Mai erau online 5 elevi. Bateria de la laptop mai arăta 15 minute autonomie.

9:45 Grupul de părinți WhatsApp
– A picat curentul!
– Și la noi!
– Și la noi!
– Ce ne faceeeeeeeemmm!!!!
– Să ne trimiteți temele și până unde ați citit!

9:45 Google meet
Doamna nu se mai aude. Vizibil enervată tot încearcă să butoneze telefonul dar renunță într-un final și închide conexiunea.
Bucurie maximă pe cei 2-3 elevi rămași conectați. Încep din nou să-și arate jucăriile și animăluțele de prin casă.

9:55 Laptop-ul se închide
Nu știu dacă cei mici au reușit să rețină ceva din această lecție online, dar eu am descoperit că am nevoie de un UPS mai performant sau de un ultrabook serios.
– “Da șefu’! Trimit raportul imediat ce revine curentul!”

(și imediat ce-l termin … cine a avut timp să-l facă când am stat să urmăresc ce fac copiii online)

– Bogdan

Munca noastră de acasă e fie super mișto, fie ne vine să ne luăm câmpii. De cele mai multe ori, wfh a fost wfh + daycare ca noi în loc de pisici avem un copil. Funcționează pe același principiu: stă unde vrea el. De obicei asta e cu tine, lângă tine, în capul tău. Vorbește non-stop și vrea să te joci cu el. Ceea ce ni se părea imposibil la început, a devenit un sistem foarte ok:
– call-urile sunt în dormitor (unde avem un tapet decent și pare că suntem la un fel de birou)
– ne jucăm pe rând cu D. și asta ne ajută să ne conectăm cu el
– ne înțelegem din priviri (și din vorbe) atunci când unul are nevoie de spațiu și celălalt preia din responsabilități – asta nu se întâmpla neam înainte, așa că wfh ne-a făcut un bine
– mâncăm împreună și asta e super fain
– uneori luăm o pauză și pur și simplu ne dăm pe telefoane, dar unul lângă altul
– uneori reușim să fugim afară în mijlocul zilei 30 de minute, iar asta e foarte tare
– în unele dimineți mă duc să alerg, ceea ce e iar tare
– ne facem cafea unul altuia sau ne aducem un pahar de apă, ceea ce ne reconectează – imposibil în condiții normale de muncă, fiecare e la biroul lui și în sistemul lui
– ne repartizăm mai bine, mai ușor, mai fără discuții responsabilitățile

Nu e perfect. E dificil să stai pe un scaun inconfortabil, să te muți după soare, să amesteci biroul cu acasă. Muncim mai mult și de multe ori mai puțin eficient. Dar cred că ne face mai mult bine decât rău :)

– Diana

La inceputul anului mi-am cumparat apartament. Toate bune si frumoase, am inceput sa mobilez. Covid-ul era deja big news prin China si aparuse in cateva locuri prin Europa. Mi-am continuat treaba, m-am dus la munca, stand aproape, faceam 20 minute pe jos (dar de lene mai luam si masina). La inceputul lui Martie am inceput sa ma simt rau, febra, frisoane, respiram greu, ma dureau oasele si m-am cam panicat. Am sunat la organele ‘competente’, dupa multe intrebari au ajuns la concluzia ca ar trebui sa stau in casa 2 saptamani, dar fara test, fara vizite. Parea sa fie Covid, probabil a fost, a trecut in 5 zile, cea mai naspa gripa pe care am avut-o.

Ok, back to mobilat. In martie inca nu aveam bucatatie, afara greu de iesit, n-aveam birou, doar pat si canapea. Sotia lucra din pat, eu de pe canapea. Mancare? Glovo si uber eats (perioada aia de 1+1 a fost de aur). In rest, am comandat mobila pentru bucatarie, a durat doua luni. Ne-am adus aminte ca avem un crockpot nou nout (cadou pe care i l-am facut ei in primele luni de dating – nu foarte inspirat). Am invatat sa facem mancare la crockpot, de la gulas la peste.

A venit mai, cu tot cu bucataria, ne-am distrat putin, dar a intervenit plictiseala. Deja ratasem doua city break-uri, dar ne uitam optimisti catre sfarsitul lui Octombrie (acum ar fi trebuit sa fim in Saigon).

Perioada asta a fost mai mult buna, vorba aia, you do what you gotta do. M-am si casatorit, am si mobilat apartamentul, am dat o fuga pana-n Grecia si cateva la noi la mare. Am invatat sa avem amandoi mai multa rabdare, am inceput sa invat lucruri noi, apoi sa ma plictisesc de ele si sa caut altceva. Gata, am call in 15 minute, g2g.

– Thade

    14 comentarii

  1. Mama, poate ii dai laptop lui Gaelex. Astea ne-ar lipsi, mai multe calculatoare de pe care sa scrie prostii.

      (Citează)

  2. Mulțumim. ❤️

      (Citează)

  3. add:
    Mama, poate ii dai laptop lui Gaelex. Astea ne-ar lipsi, mai multe calculatoare de pe care sa scrie prostii.

    N as fi ghicit niciodata ca e comentariul lui, daca n ar fi fost mentionat. Prea lipsit de hate, prea opusul atotstiutorului. Se vede ca vrea laptopul

      (Citează)

    • Geo: N as fi ghicit niciodata ca e comentariul lui, daca n ar fi fost mentionat.

      Vezi? V-am zis eu că e om de treabă, trebuie doar să știi pe ce subiecte să-l iei.

      (L-am întâlnit pe Gaelex o dată, întâmplător eram amândoi la un McDonald’s și el m-a recunoscut. Mi-a lăsat o impresie bună.)

        (Citează)

    • Omenirea a progresat numai prin cei care s-au opus curentului opiniei generale. Așa că dacă am vreun argument împotriva unei idei generale, îl voi folosi.

        (Citează)

  4. Felicitari castigatorului, am observat ca a fost singurul care a folosit emoticoane.
    Am vazut pe reddit o carte de desenat realizata de o româncă cu scene din Carantina, interesant sa vezi prin ce au trecut tinerii frumoși si liberi.

      (Citează)

    • Nici eu nu știu cum se pun emoticoane în comentarii. Adică în WordPress e pe undeva o opțiune și am dezactivat-o încă de la început, că eu sunt old school și prefer :) și >:D< în format text. Bănuiesc că de pe mobil?

        (Citează)

    • Florentin Daniel Rotaru

      29/10/2020 la 12:02 AM

      Mersi frumos. La o carte am început și eu să scriu. Poate o să o și termin cândva…😂

        (Citează)

  5. Zici ca citesc o revista de teleshopping si astea sunt marturiile clientilor…

      (Citează)

  6. Florentin Daniel Rotaru

    28/10/2020 la 11:59 PM

    nwradu:
    Nici eu nu știu cum se pun emoticoane în comentarii. Adică în WordPress e pe undeva o opțiune și am dezactivat-o încă de la început, că eu sunt old school și prefer :) și >:D< în format text.Bănuiesc că de pe mobil?

    Da, de pe un dispozitiv mobil. Folosesc tastatura de la Google. Poate că sunt ceva legături între platforma de WordPress și fonturile folosite de mi-a păstrat intacte acele emoticoane. 🙂

      (Citează)

  7. nwradu:
    Nici eu nu știu cum se pun emoticoane în comentarii. Adică în WordPress e pe undeva o opțiune și am dezactivat-o încă de la început, că eu sunt old school și prefer :) și >:D< în format text.Bănuiesc că de pe mobil?

    win key + ;

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea.

sus