un blog de Radu Dumitru

msi descatuseaza potentialul
msi descatuseaza potentialul

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube, dați un Subscribe dacă vă place.

Câștigați un ultrabook Dell XPS 9310 dacă-mi spuneți cum v-ați adaptat la noile condiții de muncă

16 Oct 2020  ·

PUBLICITATE, TEHNOLOGIE  ·

273 comentarii

Update: Mulțumesc tuturor pentru comentarii. Mi-a luat cam 5 ore să citesc totul de două ori, le-a citit și Matilda, am făcut o listă scurtă de 18 persoane, am mai rafinat-o un pic până la sânge și apoi am tras la sorți câștigătorul.

Câștigătorul este Florentin Daniel Rotaru, felicitări, sper să-ți folosească laptopul.

Te voi contacta eu pentru a cere adresa de livrare. Sincer să fiu, încă nu știu când îl vei primi, cei de la Dell așteptau un transport nou când am vorbit ultima oară cu ei. Dar na, apare el.

Mulțumesc tuturor pentru comentarii, cum spuneam. Uneori face bine să vezi că lumea este optimistă, că lumea rezolvă sau se luptă cu aceleași probleme ca și tine șamd.


În fiecare dimineață, după ce ne bem împreună cafeaua și trecem prin restul tabieturilor matinale, eu și Matilda avem o glumă pe care o repetăm aproape zilnic: ne pupăm, ne zicem la revedere și ne urăm o zi ușoară la muncă, apoi ea pleacă în altă cameră și muncește de acolo.

Munca ei include multe call-uri pe video, așa că e mai greu să stea lângă mine. Eu sunt dezordonat, mă mișc mult, este mereu și un televizor deschis pe YouTube sau știri și deci îi este mai greu să se concentreze, să intre în flow. Chiar și acum când scriu acest articol o aud vorbind în engleză pe dincolo.

Asta nu înseamnă că nu ne mai vedem până seara. Uneori fac eu un mic dejun, alteori face ea, mâncăm împreună, vorbim diverse chestii de câteva ori pe oră, ne jucăm cu pisicile (“vino acum să vezi cum stau!”), mai bem încă 2-3 cafele sau ceaiuri șamd.

Mă bucur enorm să observ că, deși astăzi se împlinesc 7 luni de când Matilda muncește de acasă și deci stăm împreună 24/7, ne simțim excelent unul cu altul.

Ne-a ajutat mult renovarea și deschiderea balconului. În primele luni, până a venit canicula, a fost un loc foarte plăcut în care să stăm cu laptopurile în brațe, între flori, cu o cafea. Ne-am mai făcut câte o plăcere (înghețată prin curier, de exemplu) sau câte o surpriză (de ziua de nume am comandat un meniu de la un restaurant fancy și am mâncat ca la carte, cu toate accesoriile necesare), am mai ieșit la câte o plimbare prin parc în “pauza de prânz”.

Nu pot spune nici măcar că uneori ne certăm pe sufragerie. Când am ceva de filmat acolo, îmi duc laptopul cu copiuțe și montez luminile, ea se mută în altă cameră și treaba merge înainte. Uneori vine oricum și lucrează lângă mine, când nu are call-uri, iar alteori mă duc eu cu laptopul lângă ea și stau ca-n reclame, tolănit pe canapea.

(În caz că vă întrebați unde stau pisicile ziua, răspunsul este, ca-n bancuri, că acolo unde vor ele.)

Mi se pare importantă separarea spațiului de wfh de cel de relaxare, că altfel creierul va considera că stă “la birou” toată ziua. Facem și asta. Ne mutăm pe canapea, aprindem niște lumini ambientale, facem un bol de popcorn (la tigaie, că am învățat) și băgăm un film de pe streaming.

Eu oricum lucram și înainte de acasă, așa că acum n-am mai fost singur. Credeam însă că Matilda se va urca pe pereți ca Spiderman după o vreme și mă bucur că n-a făcut-o. N-a existat niciodată un astfel de moment, ci am trecut ca doi oameni maturi și înțelegători peste toate problemele apărute, ba chiar sunt fericit că și ea spune că se simte bine.

Practic, pentru armonie în casă și în familie, vă pot da două sfaturi. Primul ar fi să aveți un palat, un conac, o casă cât mai mare, cu multe camere variate și poate o grădină frumoasă, ca să puteți varia mult “biroul de acasă”. Al doilea sfat: ajută un ultrabook foarte performant cu care să vă mutați ușor dintr-o parte în alta și pe care să-l folosiți și pentru muncă, dar și pentru distracție.

Un ultrabook precum noul Dell XPS 9310 2-în-1 echipat cu Windows 10 Home, pe care-l puteți câștiga cu un comentariu la acest articol. Dap, n-am mai dat de mult un premiu așa mare. Puteți câștiga un ultrabook nou-lansat, care începe de la 1.300 de euro; citiți în continuare.

Modelul acesta nou XPS 9310 este un 2-în-1, adică are ecran tactil care se poate da peste cap pentru a transforma totul într-o tabletă. Are o grosime totală de 14,35 mm și o greutate de 1,32 kg, deci este foarte ușor de folosit și transportat și mânuit în toate pozițiile posibile.

Laptopul are și procesor Intel de generația a 11-a, stocare pe SSD de tip PCI-Express și un ecran de 13,4 inchi care pe anumite variante poate fi de rezoluție Ultra HD. Are tastatură iluminată, porturi Thunderbolt 4, cititor de carduri, Windows 10 Home preinstalat și webcam compatibil Windows Hello, ca să vă logați direct prin recunoaștere facială, plus cititor de amprente.

Ecranul este protejat cu Gorilla Glass 6, iar carcasa este din aluminiu, apropo. Este un 2-în-1 premium, bine construit și echipat pentru muncă office și mobilitate. Are și software pentru asta. Dell Mobile Connect integrează un telefon mobil cu iOS sau Android în laptop pentru a prelua de pe acesta apeluri sau mesaje, poți avea și stylus pentru programe compatibile sau dacă vor copiii să se joace, are diverse alte funcții de ajutor în videoconferințe sau streaming.

Cum să-l câștigați? Spuneți-mi povestea voastră, spuneți-mi într-un comentariu mai jos cum v-ați adaptat voi la această perioadă sau ce mici trucuri ați folosit pentru a vă îmbunătăți viața. Dați apoi share acestui articol pe Facebook sau Instagram cu hashtag-urile #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania.

Mă gândesc să abordez un mecanism hibrid pentru alegerea câștigătorului. Cred că voi alege, împreună cu Matilda, 5 sau 10 cele mai mișto sau interesante comentarii primite. Cum acestea probabil vor fi apoi dificil de pus într-un top, voi trage la sorți dintre ele câștigătorul unui Dell XPS 9310 nou, va fi expediat direct pe adresa voastră de către cei de la Dell. Comentați cu un email valid, ca să vă pot contacta ulterior. Concursul se va încheia pe 20 24 octombrie.

    273 comentarii

  1. Pentru mine a fost destul de usor, tinand cont ca oricum lucram cam 2/5 zile de acasa. In perioada asta:
    – n-am stiut ce e traficul infernal din Bucuresti
    – am invatat sa gatim tot felul de mancaruri
    – am avut mai mult timp pentru proiecte personale
    – am reusit sa facem ceva economii
    – am invatat sa apreciem mai mult natura si mediul
    – am reusit sa mai facem mici reparatii prin casa, pe care le tot amanam din lipsa de timp
    – ne-am cumparat un birou si scaune ergonomice, pentru ca sunt absolut necesare cand lucrezi 100% de acasa
    – ne-am impus un program fix, ca si cand am merge la birou, cu pauza de pranz si pauze de cafea
    Per ansamblu, nu pot sa spun ca a fost o perioada chiar atat de grea.

      (Citează)

    • Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici nu ai precizat asta. Dar ăsta nu e nici măcar un concurs, o întrecere. Lăsând la o parte subiectivismul pe care-l recunoști si tu, partea ,,ascunsă,, a afacerii este cea cu share pe Facebook și instagram. Nu mă așteptam de la tine. Da, știu, tu primești produsul de la sponsor si cumva trebuie….,,plătită,, campania. Dar speram că nu intri în categoria Morodan, Ich, sau alte….am vrut să zic parașute. Sorry dar îmi pare ceva de genul,, eu fac vizualizări, tu( Dell) reclamă , toată lumea mulțumită. Dar cititorii? Parcă sunt luați de fraieri. Sper sa nu te superi. Chiar încă mai cred ca ești altfel decât Zoso sau Cetin.

        (Citează)

    • @Adi: păi tu de ce crezi că o companie dă un premiu într-un concurs? Pentru că sunt eu frumos, pentru că nu le trebuie produsul sau pentru că vor să audă cât mai mulți oameni de acea companie și de produsul respectiv?

      Orice concurs din lumea asta, orice tombolă șamd este de fapt o acțiune de marketing sau de reclamă.

      Adi: Sorry dar îmi pare ceva de genul,, eu fac vizualizări, tu( Dell) reclamă , toată lumea mulțumită. Dar cititorii? Parcă sunt luați de fraieri.

      Cititorii pot câștiga un laptop. Nu-i obligă nimeni să se înscrie. Nu-i nici măcar ca la Loteria Română, unde plătești pentru șansa de a câștiga ceva. Unul dintre cei de aici va ieși cel mai câștigat din toată ecuația, că primește un laptop nou. Dacă ai fi tu acela, sunt sigur că dintr-o dată nu te-ai mai indigna.

      Preferi o campanie clasică în care-ți spune o vedetă ce mișto e noul produs X, dar atât? Fără nici măcar o șansă să-l primești complet gratuit chiar tu?

      Dacă ți se pare jignitoare ocazia de a câștiga un ultrabook nou, cred că problema este strict a ta. Sau ai prefera să fie un soi de donație, tu să te înscrii prin cel mai mic gest sau efort posibil ca să câștigi ceva și nici măcar nu zicem ce, ca să nu fie deloc publicitate? Doar TU să ieși în câștig din asta, iar RESTUL doar să-ți dea total gratuit și altruist ceva?

        (Citează)

  2. Dat fiind ca cea mica face orele online cu boxele deschise, sa auda mai bine, micul meu truc a fost sa-mi iau o pereche de casti cu noise cancelling :). A functionat partial. Plus balconul, unde si eu am amenajat o mica gradina si peste vara chiar a fost util. Vom vedea la iarna cum rezista florile.

      (Citează)

  3. N-am mai evoluat si noi de la share, follow, tag la 5 prieteni daca nu iti cade cucul?

      (Citează)

  4. cei care nu avem FB si Insta, putem sa povestim pe scara blocului despre el?

      (Citează)

  5. Mi s-a parut mai productiv lucrul de acasa pentru ca ma concentram asupra treburilor de facut fara small talk cu colegii. Am mai fost la birou si in lockdown, mi se parea foarte straniu Bucurestiul gol la ore de varf.

      (Citează)

  6. ne lauzi thinkpad si apoi ne dai xps? :)
    in afara concursului (nu dau share), eu sunt oarecum freelancer si lucrez “de acasa” since forever.
    pandemia m-a facit sa renunt la un birou personal din oras, am ramas cu biroul de acasa si cu unul secundar in oras (tot personal), plus gradina bunicilor (in afara bucurestiului) pe timp de vara.
    problema abia urmeaza.. o sa transform biroul de acasa in camera copilului :)
    o sa fie distractiv.

      (Citează)

  7. Mi-am pierdut locul de munca, firma cu profil automotive s-a inchis, m-am chinuit 3 luni cu diverse joburi de raha ca sa nu mor de foame, intr-un final am gasit la un magazin auto un post care presupune identificarea de piese auto in programele lor, sunt aproape de casa, banii sunt decenti pentru un orasel mic… Foarte greu e sa schimbi locul de munca dupa 13 ani in aceiasi firma.

      (Citează)

  8. Ferice de voi ca sunteti un cuplu sudat, ca ati putut trece relativ usor si fara prea mari griji prin perioada asta. Nici eu nu ma plang, m-am adaptat. Eu lucram si inainte de acasa cateva zile pe saptamana asa ca nu am fost atat de debusolat (lucrez in IT), insa sotia a fost data destul de mult peste cap, deoarece lucreaza la stat si acolo wfh este mai putin inteles chiar si in primele zile de lockdown (stigmatizare din partea colegilor si sefilor, diminuare de salariu din motive aberante, discutii lungi despre cum o institutie este inflexibila, etc). In plus, avem 2 copii dintre care unul care mergea la scoala, asa ca trebuia sa jonglam cu orele online, teme facute intre sedinte, impartitul device-urilor intre toti membrii familiei in functie de necesitati, jocurile si jucatul astfel incat sa nu deranjam pe ceilalti ..

    On the bright side, tocmai ce ne-am mutat la o casa noua in decembrie, asa ca am avut parte de spatiu si curte. On the other side, nu aveam birou,mese sau chiar scaune confortabile, asa ca ne-am adaptat pe parcurs si dupa lockdown de abia asteptam sa se deschia la ikea :)

    Acum avem ziua destul de fragmentata, ca alergam sa putem duce/aduce copii de la scoala si gradinita, asa ca ultrabookul asta ar fi foarte bun pentru lucrul “pe fuga” care mi-ar permite sa car mai putin si sa am totusi un calculator fiabil si up-to-date.

      (Citează)

    • Calota Valentin

      18/10/2020 la 10:31 AM

      In afara de de serviciu si alte mici vizite la shopping, izolarea m-a ajutat sa termin la domiciliu proiecte de organizare si amenajare. A fost un moment placut mai ales ca oridecateori a fost necesar sa ies din casa parca era mai aerisit in trafic. In schimb, am petrecut timp alaturi de familie, de copil, am adoptat niste animalute si parca nu a fost o asa mare tragedie.

        (Citează)

  9. Biroul meu este în dormitor, niciodată nu am ajuns așa de prompt la muncă în viața mea :D. Zilele trecute când ploua de zor am avut un moment de apreciere pentru lucratul de acasă în loc să fiu la munca ud și prost dispus.

    Dimineața este cu cafea, duș, mișunat prin casă, băgat pisicile in seamă.

    Pentru job trec de la pijama la tricou și pantaloni ca să schimb cumva starea de acasă cu una mai profi de birou. Plus ca dacă e cu Skype, trebuie să arăt decent.

    Fac pauze în timpul zilei, mai verific pisicile proprii și cele din spatele blocului, mă mișc pentru că atâta stat pe scaun duce la dureri în diverși mușchi.

    Am ajuns să vorbesc mai mult la telefon și un headset edifier mă ajută pentru că îmi lasă mâinile libere și pot să îmi notez deja ce e de făcut. Tot nu îmi place vorbitul la telefon, dar măcar e mai comod.

    Pentru comfort am investit în niște ochelari noi cu lentile tratate pentru lucrul la PC, nu îmi mai făcusem unii de câțiva ani și ajută. Cu ei albul ecranului este mai aproape de nuanța hârtiei. Anul ăsta am avut cel mai puțin nevoie să folosesc Tobradex ca să îmi calmeze iritațiile ochilor.

      (Citează)

  10. Lucrez de acasă din 2012, iar soția, de aproape 15 ani, așa că nu s-a pus problema adaptării la lucrul de acasă. Multă vreme am lucrat unul lângă altul, dar de câțiva ani m-am mutat în bucătărie fiindcă eram prea înghesuit (mă mai și îngrășasem :D :D :D).

    Revenind la pandemie, copilul acasă (și în casă) permanent, asta da, a cerut adaptare cât cuprinde.
    Eu mă trezesc devreme dimineața (5-6). În vremurile normale, programul era așa: dimineața pe răcoare prindeam câteva ore de liniște în care lucram cu mare spor, apoi se trezea și restul familiei, mic-dejun, ha-ha-ha, hi-hi-hi, copilul (acum e a șasea) mai făcea o temă, mai citeam ceva la materii imposibile și pleca la școală. Urmau încă vreo șase ore de liniște și lucru cu productivitate mare.
    Cât a stat acasă tot timpul, ba se ducea să-și ia „ceva” de la frigider, ba fugărea motanul prin casă, ba vorbea pe discord cu colegii/prietenii (cred că vorbesc mereu toți deodată, altfel nu înțeleg de ce țipă așa). Ba își aducea aminte de nu știu ce meme/clip/joc și ținea neapărat să mi-l arate.
    Alteori, nu făceau toate orele și, evident, începeau să se joace, iar asta înseamnă tot vorbit non-stop. Te mai duci pe la el, mai faci scandal, mai una, mai alta… s-a dus concentrarea.
    A fost greu.
    Acum merge și la școală fizic, face și de acasă (scenariul galben).
    Ne-am mai obișnuit.

      (Citează)

  11. Sincer pentru mine cel mai apasator lucru in toata aceasta pandemie a fost/este faptul ca nu pot iesi din casa oricand, sa fac ce ma taie capul. Lucram deja de acasa de cativa ani buni, deci partea cu adaptatul a mers foarte bine :)

    Practic ca sa ma organizez mai bine am inceput sa ma trezesc la ora fixa, cu alarma telefonului, ma imbrac ca de birou si incerc sa lucrez intre ore fixe, fara sa ma duc la cumparaturi ziua, sa fac sport in timpul programului sau alte activitati care apoi m-ar sili sa muncesc pana la 8-9 seara si sa pierd sirul zilelor.

    Toate suna frumos mai sus, dar cred ca in proportie de 60-70% reusesc sa ma tin de propriul program impus.

      (Citează)

  12. In afară de dificultatea de a explica geniilor din cadrul autorităților statului că dacă stai in mijlocul oceanului câteva luni nu ai cum sa iei covid de la pești … Nu sunt modificări. Iar despre share nu “promovez” decât produse testate personal…

      (Citează)

  13. Locul meu de muncă presupunea muncă de oriunde de mulți ani, așa că nu a fost nevoie neapărat de adaptare. Mai ciudat după lockdown când i-a apucat nevoia de mers la biroul pe care îl avem pentru a depozita acte. În plus, am avut și un control de la Curtea de Conturi, deci soțul meu a fost nevoit să fie mama, tată și șofer pentru copilul nostru de 3 ani multe zile la rând. În lockdown a fost problematic, noi stăm în garsonieră și biroul era în bucătărie pentru soț, eu pe unde apucam. Dezavantajul era cu preparatul mesei, totul pe repede înainte ca să nu îl țin prea mult din treabă. Eu și băiatul am exploatat la maxim balconul deschis și camera. Nu ne-am omorât în perioada aceea, însă nu a fost nici ușor, cumva, în mod nescris, ajunsesem să ne ignorăm pentru că ne vedeam prea des 🤣

      (Citează)

  14. Fără share nu-i concurs. Nu că n-aș face, dar am închis conturile vizate de multișor. N-am timp pentru ele, n-am timp să stau la taifas cu prietenii (fiindcă nu-i mai am în mare parte) și invidiez din toți rărunchii persoanele care au timp și prieteni. Pandemia și jobul m-au scos din casă mai mult decât înainte. Am lucrat foarte puțin in telemuncă în primăvară (adică am avut concediu lucrativ, forțat, că alt job și altă sursă de venit nu aveam de unde… adică putem trage concluzia că au fost și angajatori fericiți în ticăloșia lor). Zic că n-am timp pentru mine și pentru ceilalți fiindcă așa am ales, dar mi-e greu să recunosc. Tihna dimineților lăngă soață și cafea îmi sunt complet necunoscute. Ea dispare vijelios la muncă pe la ora 6 AM, iar eu la 7 AM și mă întorc la 7 PM, iar copila stă singură acasă zi de zi cu teleșcoala, Discord și copilăriile ei pe XP-PEN Artist24Pro (sufletul distracției). Mai ieșim doar duminica la un parc și un mall fiindcă și sâmbetele le lucrez. Și mai e muuult până la pensie.

      (Citează)

  15. Gorjanu Mihai

    16/10/2020 la 8:57 AM

    Cea mai mare problema a fost trezirea cu o ora mai devreme si educatul copiilor despre ce inseamna “munca de acasa” deoarece parinte acasa = joaca pentru ei.

    #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania.

      (Citează)

  16. din martie am inceput munca online sau tele -munca in termenii aprozaresti ai incadrarii legislative, temere la inceput vis-a-vis de adaptabilitatea personala si perceptia subiectiva a angajatorului ca nu ii ofer randamentul scontat….
    cred ca in maxim doua saptamani mi-am gasit disciplina interioara si cadenta rezolvarii task-urilor , am remarcat ca am mai multa productivitate in anumite sarcini in unele resimteam clar absenta unor intalniri face to face dar ne-am adaptat toti la situatii prin comunicari interne mai precise si documentate.
    remarc confort psihic prin eliminarea deplasarilor cu masina la firma si back to home, mult spus alienare dar plasarea individuala asa aseptica sa zic , lipsindu-mi interactiunea cu cei de la job si atmosfera aferenta.
    ca trick-uri de urmat si la mine au avut rezultate ce sa spun…achizitioanrea unui router huawei destul de ok care sa imi duca gigabitul mai bine in apartament in conditiile in care am si copil ocupat cu scoala online, dimineata wake -up la ora similara sau chiar mai devreme si musai gimanastica din aceea basic, old-school de inviorare , dush si cafea, vestimentar casual wear din blug, tricou si desii stateam in casa incaltat cu ceva sporty de genul joma sau nb, papucii ofera aceea lejeritate bizantina ce predispune la amorteala, halat si vizionare netflix intins pe divanul din living, stransoarea siretului la o incaltaminte gen adidas facea diferenta ha ha ha.

      (Citează)

    • Sunt curios ce vor face angajatorii după ce trece toată povestea asta. Vor continua cu telemuncă pentru că merge și așa și le scad lor costurile sau vor insista să vadă angajații la birou, în fața lor, muncind?

        (Citează)

  17. La mine “trucul” a fost un “Eat the frog first!”.

    Ai de făcut cumpărături? Mergi la prima oră, să fii printre primii în magazin.

    Ai de mers la bancă? Mergi nu doar la prima oră, ci luni dimineața la prima oră.

    Ai de lucrat ceva acasă? Fă în prima parte a zilei lucrurile mai dificile, în a doua cele mai puțin, și seara te poți relaxa cu un film / lectură.

    Vrei să faci sport? Fă înainte de micul dejun niște exerciții fizice (vreo 10 minute), înainte de masa de prânz câteva alte mișcări, după prânz o plimbare de 20-30 de minute, și lasă seara pentru relaxare.

    M-am ținut destul de bine de programul de mai sus.

      (Citează)

    • Socoteanu catalin

      19/10/2020 la 10:52 PM

      Ei bine, la început am fost temător, incert, necunoscător. Teama de necunoscut m a acaparat . Dar apoi am analizat, am luat informații din mai multe locuri , informații mai sigure de pe site uri din alte tari, mi am făcut o părere, mi am dat seama ca o sa fie ceva de durata, sa ma innarmez cu răbdare, calm, sa fiu rațional . Respect regulile , știu ca toată lumea încearcă sa facă tot posibilul sa scăpăm cu brio. Respectând regulile , ii respect și pe ceilalți iar munca fiecăruia sa nu fie in zadar. Locul de munca a rămas la fel, nu am putut lucra de acasă, doar s au făcut niște modificări la care m am adaptat!
      Show must go on!

        (Citează)

  18. Din martie ne-am mutat cu lucratul acasa, cu laptop, cu telefon de serviciu, toate acareturile. Sotia inca merge la birou, la ea nu se poate cu munca de acasa.
    Ma trezesc dimineata, fac / bem cafeaua, curat dupa si dau mancare la 4 pisici, imi conduc consoarta la usa, pregatesc toate cele necesare si ii dam bice. Pe la pranz, iau pranzul, fie de prin frigiderul meu, fie de prin frigiderul altora (tazz, glovo etc).
    Avand doar 2 camere e un pic dificil sa fac doar un colt de munca, in apartament. PC-ul personal e pe acelasi birou si cand sunt de serviciu in week-end mai tin laptopul conectat pe anydesk prin PC sa nu aglomerez biroul. Ma mobilizez greu sa fac miscare, am pus 15 kg pe mine de la starea de urgenta incoace, totul un vis si o poezie. Asta e, mergem mai departe.

      (Citează)

  19. Cu vreo 12 ani în urmă, când trăiam într-o garsonieră, glumeam că am patul nefăcut la birou. Adică am exersat de ceva vreme lucrul de acasă.

    Îmi iese destul de bine și în această perioadă. Ba chiar foarte bine. Prezint știrile la un studio local de radio. Când hotelul unde aveam sediul a devenit centru de carantină, prin martie, mi-am luat microfonul și am improvizat un studio de înregistrări acasă, în sufragerie. Știrile mele erau ascultate de zeci de mii de oameni, fără ca ei să aibă habar că vocea aia este în pijamale. :)

    Din când în când îi fac câte o vizită în bucătărie soției. Nu, nu e locul gospodinei. Este biroul ei, locul fiind mai spațios decât dormitorul. Ea are nevoie de spațiu mai mare pentru că lucrează pe două monitoare și trebuie să se întindă cu ele.

    Merge să tragi și câte un pui de somn la biroul de acasă. Dacă nu mi-ar lipsi interacțiunea cu oamenii, aș decreta lucrul de acasă ca fiind ideal. Dar, totuși, nu. Însă ne descurcăm.

    Sper să nu mai revină starea de urgență, dar suntem pregătiți, logistic și sufletește, să facem față unei noi perioade de lockdown. Au trecut ei bunicii noștri prin război, și nu putem noi trece de perioada asta, cu Netflix și scaune ergonomice?!

      (Citează)

    • Dude, un an dacă mă lăsai să ghicesc și n-aș fi zis că prezinți știrile la radio.
      Tare și cu nevasta, două monitoare întinse, pare operațiune de amploare. Succes!

      Și eu oscilez uneori între starea de “alții au trecut prin mai rău” și “dar ce legătură are asta cu mine? Ar trebui să evoluăm mereu spre mai bine!”

        (Citează)

  20. Nu pot sa zic ca mi s-a revolutionat viata pentru ca oricum aveam programul destul de flexibil, dar am ajuns o familie de video-call-uri – sotia in sufragerie, copilul in camera lui, eu in balcon la aer curat. Daca stateam in dormitor cred ca eram varza.

      (Citează)

  21. Eu eram oarecum obisnuit sa lucrez de acasa (IT), insa sotia nu mai lucrase niciodata de acasa.
    La inceput a fost foarte dubios chiar si pentru mine, imi lipsea partea de socializare, insa incet incet ne-am obisnuit.

    Am progresat de la a fi amandoi inchisi intr-o camera, din care unul statea in pat (pe motivul ca erau inchise gradinitele iar copilul si bona stateau in celelalte camere), la redeschiderea gradinitilor, moment in care ne-am mutat fiecare in cate o camera.

    Acum a inceput scoala online, asa ca iar e o experienta “interesanta” :)

    Insa, daca nu lucram amandoi de acasa nu stiu cum ne-am fi descurcat in situatia asta, caci nu mai avem nici bona.

    Legat de partea de socializare, dupa cateva luni m-am obisnuit, ne-am vazut o data prin vara la o bere, apoi din cand in cand mai bem cate o bere via Zoom, si cam atat.

    Per total as spune ca va fi greu cand/daca va trebui sa revenim la birou deoarece ne-am obisnuit cu flexibilitatea care vine cu lucratul de acasa: timp pe drum/mancare/pauze in parc etc.

      (Citează)

    • Și eu sunt curios cum va fi revenirea asta la birou. Cred că mulți oameni vor solicita câteva zile de wfh în continuare, că s-au obișnuit sau le convine mai mult.

      Când vezi că poți face același lucru și de acasă, pare cam ciudat să începi iar să pierzi o oră și ceva cu drumul până la muncă.

        (Citează)

  22. Cătălin Tănase

    16/10/2020 la 9:30 AM

    Nu partikip că n-am Facebook :)

      (Citează)

  23. Pai am facut si noi mici trucuri.

    Odata la 2 saptamani schimbam locul in care lucram. Unul in living, altul in dormitor si tot rotim.

    In perioada de izolare facut temeinic curat in casa si aruncat toate rahturile de care nu mai aveam nevoie. Incredibil cat spatiu am castigat.

    Cumparat filtre de aer pentru ca praf ….

    Cumparat banda de mers ca sa ne facem minimul de pasi din cand in cand …

    De 3 ori pe saptamana obligatoriu iesim sa ne plimbam prin cartier. Mai vedem o matza, mai analizam ce au facut prin curte oamenii de stau la case. Inainte de pandemie rar ne mai plimbam .

    Achizitionat matza care sa ne delecteze cu dragalasenia si sa ne ocupe timpul cu alintat , hranit, curatat litiera.

    Daca pranzul il mai halim la ore diferite ca call uri , seara cina la comun … mereu in ultimele 8 luni.

    Si da , anul asta nu ca nu ne am certat nici macar nu am discutat in contradictoriu.

    Si nu in ultimul rand urmeaza sa ne mutam la apartament mai mare in zona mai linistita ca cine mai are nevoie de metrou la scara acum ?

      (Citează)

    • Sună bine. Mi-ai adus aminte un pic de o scenă din Lost când pe o muzică veselă arăta pe scurt zilele ăluia închis în trapă și cum se distra pe acolo, cum făcea gimnastică, cum învăța vreo activitate nouă și din când în când introducea numerele în aparat ca să nu explodeze planeta (sau ce se făcea acolo).

        (Citează)

  24. Din luna martie lucram de acasa.
    Copilul a facut orele online, de la ora 9 pana la ora 15, uneori munceste mai mult decat mine.
    Sotia are toata ziua de vorbit, toata ziua: de la 9-10 pana la ora 19, apoi o da pe vorbit personale la telefon! Atata vorbit nu credeam ca poate sa vorbeasca un om!
    Eu, cuminte, lucru de la distanta, oricum la birou tot remote lucram, calculatorul era doar punct acces, rareori folosesc resursele locale.

    Cum a fost? Greu, greu! 2-3 saptamani am fost cu totii agitati, pana ne-am obisnuit cu programul, am instaurat pauza de pranz pentru toata lumea pentru masa. Lucram fiecare in camera lui, avem internet pentru toata lumea in toate camerele.

    Cand era starea de urgenta spre sfarsite, am reusit sa punem internet la casa de la tara (fibra optica) si ne-am mutat urmatoarele 2-3 luni acolo: aer curat, plimbari de aprox 30min cu bicicleta in fiecare seara, lapte proaspat de vaca, am cumparat 3 boboci de rata (care acum fac oua deja), am cumparat gaini (mai mult de jumatate au plecat spre scopul lor sau in frigider).

    Am castigat timp sa fim impreuna mai mult, nu ne mai irosim resurse, nervi in trafic, am castigat timp pentru munca.

    Sincer, nu as dori revenirea la munca de la birou, zilnic.

      (Citează)

    • Sună mișto asta cu bicicletele.

      Și eu am problema asta cu Matilda, în unele zile lucrează de la 9 am la 10 pm în calluri și conferințe și ședințe. A doua zi o ia de la capăt.

        (Citează)

  25. In martie dupa ce ne-am intors din Mauritius am fost trimisi acasa, atat eu cat si sotia. Desi Mauritius nu era pe nici o lista. Pentru “doar” 2 saptamani. Atunci am zis cu sotia ca e perfect momentul sa ne apucam sa renovam, varuim tot prin casa(am luat un pistol de la bosch), schimbam parchetul din zona biroului meu(asa e acum https://ibb.co/JqhD63y ), terminam cu balconul etc. Eram ocupati si cu munca, cu treaba prin casa…pe la sfarsit iunie am terminat.A trecut foarte repede perioada respectiva. Apoi pe la sfarsit iulie am plecat 6 saptamani prin afara(luxembourg&berlin) si am lucrat de acolo. Iar o perioada care a trecut repede. Acum nu mai avem mari proiecte. Sotia urmeaza sa aiba un examen pentru un nivel de istqb asa ca invata, eu am inceput sa dorm in pauza de pranz, life is good. La inceputul pandemiei am lucrat cam 2 saptamani in aceeasi camera, nu a mers, eu faceam prea multa galagie. Acum lucram din camere diferite. E o perioada interesanta, dar nu am avut probleme de adaptare. Daca am avea si apa calda non stop ar fi perfect.

      (Citează)

  26. Mult timp petrecut acasa, program diferit la birou, mereu in schimbare, greu de adaptat. Pandemia e obositoare dupa o varsta:))

    Inca ma duc la munca, dar programul variaza, inca n-am lucrat perioade lungi de acasa. Si sper sa nu fie cazul pentru ca primul job acum 13 ani a fost de acasa si n-am rezistat mai mult de 8 luni.

    Cand lucrezi de acasa te simti mai rau decat la munca

      (Citează)

    • Depinde ce importanță au diverse lucruri pentru tine. Pe unii îi enervează traficul și înghesuiala din transportul în comun până la muncă cel mai mult. Altora le place socializarea de acolo și colegii mișto și atunci acceptă înghesuiala anterior numită. Cred că nici o companie nu va putea lua o decizie care să fie pe placul tuturor angajaților.

        (Citează)

  27. Salutare,

    Totul a inceput pe 24 martie cand am inceput sa lucram amandoi de acasa.
    Cel mai probabil si primavara urmatoare tot acasa o sa ne prinda, ceea ce ne convine.

    Lucram la aceeasi companie unde analizam niste date. Sotia are call-uri toata ziua cu Suedia, iar eu mai rar dar cu US si Japonia.

    Stam intr-o casa cu 3 camere asa ca sotia si-a cumparat o masuta din aceea de lucrat din pat, asa ca ea lucreaza din dormitor, unde merge tv-ul pe EuropaFM,
    in cealalata camera sta socru-miu, cel care ne face si mancare pana la pranz,
    iar eu in a 3a camera mi-am tras un fotoliu in fata tv-ului pe care-l folosesc ca al 2lea monitor, iar ca sa imi fie cat mai comod mi-am pus o scandura lata cat fotoliul peste bratele acestuia pe care tin laptopul.

    Personal ma trezesc devreme, asa ca intru online cam pe la 6 jumatate, cand imi incepe si numaratoarea inversa de 8h30min din ziua de lucru.
    Sotia intra mai tarziu pentru ca-i place sa doarma dimineata, dar compenseaza stand peste cele 8h30min, incheind ziua chiar si pe la 9 seara, ea luandu-si pauza doar jumatate de ora la pranz.
    Cam trist, pentru ca lipseste cu desavarsire miscarea, si-n cazul ei dar si in cazul meu, pentru cat ar fi recomandat (ziua trecuta daca am facut 1000 de pasi numarati cu bratara, e bine).

    Avand calluri cu US sedintele mele incep pe la 4-5 pm, iar imediat dupa acestea eu mai ies prin curte la cei doi catei (si mai stateam in hamac) si sa vad pe unde mai umbla pisica (a noastra o bate pe a vecinei), acum ca e vremea rece sta mai mult prin casa spre norocul pisicii vecinei.

    De iesit din curte mergem doar la cumparaturi cam odata la 2 saptamani, de regula pe cand intra bonurile pe card facem cumparaturi de toate plus alti bani de pe card.

    Ne bucuram ca putem lucra de acasa, avem flexibilitatea inceperii lucrului la oricare ora a diminetii, mancare la pauza de pranz multumita socrului, mediul de lucru placut, interactionand cu colegii prin Teams (conteaza mult pentru noi si faptul ca interactionam cu cei din alte tari).

    Deci totul e bine, ceea ce va doresc tuturor!

      (Citează)

  28. Lucram de acasa chiar de la inceputul pandemiei si nu vom reveni la birou prea rapid.
    Din fericire nu ne-a prins Covidul cu chestii de renovat prin casa, asa ca totul e OK si ne simtim bine.
    Eu mi-am instalat o masa in sufragerie, sotia sta la biroul clasic de WFH amenajat acum vreo 2 ani in balcon, copilul sta in birou unde are ore.
    In general am stat in Bucuresti desi avem si casa la tara. Acolo nu avem posibilitatea sa avem fiecare o camera separata si se simte. E mai eficient si mai bine in Bucuresti.
    De adaptat nu a fost o mare adaptare, lucram si inainte 1-2 zile pe saptamana de acasa deci a fost simplu. Cred ca cel mai greu a fost pentru cei care in mod uzual NU lucrau de acasa.
    In Septembrie am inceput ca dimineata sa facem o plimbare energica de 1-1,5 ore. O tura extinsa de parc si drumul pana acolo, deci undeva la 5-8 km.
    Facem (prea) multe comenzi pe Glovo, Food Panda etc.
    Si uite asa de dragul concursului am scris destul de mult ;)

      (Citează)

  29. Eu am ajuns sa lucrez de acasa din martie si inca o fac. Aveam posibilitatea asta si inainte insa nu eram mare fan, am preferat tot timpul atmosfera de la birou celei de acasa.

    Ca si rutina, ma trezesc la 7 fac un dus, pun de-o cafea si mananc. Pe la 8:30 deja deschid laptopul si ma apuc de treaba. Constat dupa 7 luni ca timpul petrecut pentru job, pe zi, este mai mare decat atunci cand lucram din birou si estimez ca lucrez cu ~1-2 ore mai mult. Recunosc ca si conditiile de lucru sunt ok, compania la care lucrez s-a dat peste cap si ne-a acordat buget pentru diverse chestii necesare (birou, scaun, accesorii) ca sa nu ne lipseasca nimic.

    Singurul dezavantaj e ca avand si doi scolari in clasa trebuie sa mai renunti la birou in favoarea unui pici si mai lucrez de pe canapea sau de prin bucatarie insa altfel incep sa gasesc din ce in ce mai multe avantaje fata de lucrul de la un birou “ca pe vremuri”.

    Ma vad mai des cu copiii, cu doamna si overall petrecem mai mult timp impreuna.

    TLDR: nu m-as mai intoarce la birou, incep sa apreciez munca din confortul apartamentului :)

      (Citează)

    • Alex: Constat dupa 7 luni ca timpul petrecut pentru job, pe zi, este mai mare decat atunci cand lucram din birou si estimez ca lucrez cu ~1-2 ore mai mult.

      Asta e capcana muncii de acasă, da.

      Sunt curios de motivele ei pe fond psihologic. Cred că la birou ai aceea idee în cap că s-a făcut ora 18 și trebuie să mai plec și la casa ta, continui mâine munca. De acasă e mult mai simplu să zici “hai să termin și task-ul acesta”.

        (Citează)

  30. Laptopul e chiar misto, dar nu particip.

    In schimb pot sa spun ca prefer sa lucrez de acasa din 2007 si am si lucrat ori de cate ori s-a putut. In ultimii trei ani am fost plecat la birou vreo 8 – 10 saptamani in total. .

    Acum cu pandemia e si mai bine, anul asta am fost ultima data plecat la vreun birou in ianuarie. Acum e posibil si un volum crescut. Si de munca și de rezultate, pen’ ca cele mai multe contracte ( din ce ma intereseaza pe mine) sunt remote.

    Mi se pare importantă separarea spațiului de wfh de cel de relaxare, că altfel creierul va considera că stă “la birou” toată ziua.

    Aici am avut mereu o problema, creierul meu sta oricum la birou toata ziua, pana acum cativa ani ( cand au mai crescut copiii, sa ne jucam chestii) nu prea stiam ( nici nu-mi lasam timp) sa ma relaxez.
    Si acum creierul meu tinde sa ramana la birou si noaptea, separarea se face cu un pahar de ceva alcoolic.
    Asta e semnalul de “plecat acasa”. Am inceput sa beau, gata nu mai lucrez.

      (Citează)

    • Am inceput sa beau, gata nu mai lucrez.

      Dap, si eu la fel. S-a intamplat pe la 20 si un pic de ani.

        (Citează)

    • Eu îmi mai pun seara un pahar de vin sau de whisky, dar cumva acesta nu e semnalul că nu mai trebuie să lucrez.

      Cred ca trebuie o combinație de mai mulți factori (băutură ca semn de relaxare, movie night, altă cameră în care lucrezi) și de voință (îți impui să nu te mai gândești la muncă până a doua zi).

      În practică nu-mi iese însă nici mie așa.

        (Citează)

  31. Hors concours: eu am mers mai mult la birou, nu-mi place lucratul de acasă.
    Lucratul de acasă nu poate fi la fel de productiv, si face rău la cap. Asta daca nu ești deja o persoană care nu socializează (de ex. IT-ist).
    La fel stau lucrurile și cu școala online.

      (Citează)

    • Majoritatea studiilor spun că productivitatea crește. În medie, desigur. Unii oameni nu sunt la fel de productivi pentru că le sar copiii în cap sau dă vecinul cu bormașina, dar astea sunt situații particulare.

        (Citează)

  32. Catalin si atat

    16/10/2020 la 10:22 AM

    Mi-am organizat un spatiu de lucru cu birou, scaun, obiecte de birotica, imprimanta, ce sa mai, exact ca un birou de corporatie.
    Nu lucrez in pijamale, decat daca este absolut necesar, de ex. crapa ceva in timpul noptii.
    Respect orele de inceperea si terminarea programului, stau peste program doar daca este absolut necesar.
    Am o linie de internet principala si una de backup, nu se stie cand ai nevoie.
    Copiii nu au voie sa ma deranjeze doar daca este absolut necesar, au nevoie de ajutor la teme, le este foame sau a picat un meteor in bucatarie.
    De obicei nu-mi stric feng shui-ul din timpul programului de lucru cu activitati casnice.
    NU consum alcool in timpul programului de lucru.

    Ca dezavantajele ar fi:
    Vecinii mei nu stiu sau nu vor sa stie ca lucrez de acasa si mai imi dau o gaura cu bormasina in timpul conferintelor, nu stiu cum le ghicesc.
    Sedentarismul s-a amplificat :( Am aproape 40 dar ma simt de aproape 60.
    Am ascultat toate melodiile posibile si imposibile de la radio/youtube/spotify am ajuns si la muzica clasica.

      (Citează)

    • Catalin si atat: Ca dezavantajele ar fi:
      Vecinii mei nu stiu sau nu vor sa stie ca lucrez de acasa si mai imi dau o gaura cu bormasina in timpul conferintelor, nu stiu cum le ghicesc.

      Căști cu anulare activă de zgomot, cum a spus cineva mai sus.

        (Citează)

  33. Eu aveam o rutina inainte de pandemie: Dupa toaleta de dimineata plecam la munca pe jos, de cele mai multe ori. Cele 12-15 minute de mers pe jos, ma ajutau extrem de mult.

    De cand cu pandemia, a trebuit sa-mi regandesc obiceiurile, asa ca cele 10-15 minute pe drum le petrec pe balcon, la aer, urmarind traficul – ca un pensionar adevarat.

    Acomodarea catre WHF a fost relativ usoara:

    – am carat scaunul de la munca ( cumparat de mine si extrem de comod)
    – am cumparat un birou ( cel din casa a fost confiscat de junior, cu tot cu laptop, scaun si monitor).
    – am mai cumparat un scaun pentru sotie, un birou si inca un Monitor de 24″.

    Si aici a inceput distractia: Ma pun pe scaun la birou si junioru (5 ani) sare in brate la mine sa lucram impreuna. Apoi se duce pe scaunul lui si ma striga din 30 in 30 de sec: Tata hai sa iti arat cum il bat pe asta, hai sa vezi X si Y :))))). Daca nu ma striga, vorbeste continuu continuu.
    Apoi, cand faceam pauze ne fugaream unu pe altu prin casa, ca si el era plictisit maxim. Mai ales ca in perioada Martie-Septembrie Gradinitele si toate locurile de joaca au fost inchise.

      (Citează)

  34. Eu lucram 1-2 zile de acasa pe saptamana, sotia lucra si ea o data pe saptamana tot de acasa dar ne interesectam foarte rar sa lucram impreuna de acasa, cred ca s-a intamplat de 2-3 ori in 2 ani. Am inceput sa lucram amandoi de acasa de la inceputul lui Martie, aveam deja biroul meu unde inainte, atunci cand unul din noi lucra de acasa, statea dar acum a trebuit sa mai improvizam un birou.
    Problema cea mare e atunci cand avem amandoi sedinte, mai ales sedinte in care amandoi trebuie sa vorbim. Stand la 2 camere, unul dintre noi se duce in bucatarie cand acest lucru se intampla si cel mai suparat e catelul nostru care sta pe hol intre noi si asteapta ca sedintele sa se termine ca sa poata dormi din nou pe canapea.
    La inceput a fost destul de greu sa lucram impreuna dar cu timpul ne-am obisnuit, incepusem sa ne simtim ca doi colegi de birou. Acum chiar am devenit colegi pentru ca m-am angajat la firma la care lucreaza si ea. Desi eram total impotriva sa lucram in aceasi companie, pandemia mi-a aratat ca problema era doar la mine (atata timp cat compania este extrem de stabila financiar si nu lucram direct impreuna) asa ca pandemia are it’s good side. +ca acum pot sa ma dau la colega misto din spate fara nici o consecinta nefasta :D

      (Citează)

    • :)

      Am cunoscut oameni care lucrau în aceeași companie și veneau cumva împreună “la pachet” dacă era de mers la masa de prânz sau ieșit cu colegii.

      Mai ciudat era un cuplu care lucrau chiar împreună pe aceleași proiecte. Nu știu cum reușeau să separe munca de restul vieții. Când plecau împreună spre casă, probabil discuția continua exact despre aceleași probleme de la muncă.

        (Citează)

  35. Eu lucrez din bucatarie, sotia din sufragerie.
    Baietelul, cand are ore on-line, “lucreaza” din camera lui.

    Este haios cateodata cand suntem toti 3 simultan in conferinte, iar cel mic se simte si el foarte important :)

    Ne-am obisnuit cu acest stil de lucru, deja a devenit normal.
    Desi productivitatea si concetrarea poate sunt ceva mai scazute de acasa, ma gandesc ca si la birou aveam factori perturbatori printre colegi.

    Ce se pierde intr-adevar este interactiunea fizica cu colegii si de aici timpii mai scurti in care poate rezolvai lucruri. Au si aparut din acest motiv multe conferinte on-line.

      (Citează)

  36. Stand intr-o garsoniera am biroul relativ aproape de pat. In prima parte a pandemiei eram fericit ca drumul meu spre birou a scazuse de la 30 de min la 5 secunde.

    Pe parcursul pandemiei mi-am dat seama ca trebuie sa investesc si in ceva miscare, avand zile in care faceam doar 50 de pasi.

    M-am hotarat sa fac cateva schimbari:
    -mi-am comandat un birou reglabil pe inaltime, acum muncesc 50% din picioare
    -mi-am comandat un monitor ultrawide
    -mi-am facut o mica rutina de dimineata. Daca inainte munceam imbracat direct in pijama acum cand ma asez pe scanul de la birou trebuie sa ma schimb / incalt Asta m-a ajutat sa delimitez mai bine timpul incare muncesc de restul zilei.
    – pranzul nu-l iau in fata PC-ului ci separat in bucatarie, de multe ori mi se intampla sa mananc in timp ce eram in sedinte.

      (Citează)

    • Și mie îmi place să mănânc în bucătărie, nu tot la “birou”, deși m-aș putea relaxa în timpul ăla cu televizorul sau Internetul.

        (Citează)

  37. Initial nu a fost prea confortabil, dar apoi mi-am luat scaun profi la 8 milioane si un monitor de 27inch dell ips.
    Acuma nu m-as mai intoarce la birou.

      (Citează)

  38. A fost..,.complicat.

    Colega de apartament a inceput sa lucreze de acasa cu cateva zile inaintea mea si a trebuit sa-i cedez biroul generos cu 2 monitoare, pentru ca foloseste desktop-ul, nu are un laptop.

    Astfel, eu am lucrat ~3 luni de pe masuta de cafea, in fiecare dimineata instaland monitoare/prelungitoare, in fiecare seara strangandu-le.

    Primele ~2-3 luni a fost mai complicat pentru ca tindeam sa lucram “prea mult”. Mese neregulate, pauze putine.

    Intre timp mi-am luat un birou si l-am pus intr-un colt de living, astfel incat atunci cand ma asez acolo sunt in “Work mode” si cand ma ridic sunt “home”, separarea este foarte importanta. Un spatiu “dedicat” pentru munca schimba multe.

    Am inceput sa ne luam pauze mai dese, dormim mai mult, mancam mai bine.

    Am reusit sa ne facem un program prin care ne luam pranzul in acelasi timp, uneori ne mai luam pauze de ~15-30 minute ca sa facem curat intr-o baie, sa stergem plinta, sa pornim aspiratorul, etc.

    Overall, inceputul a fost mai greu, dar dupa ce am reusit sa ne facem un program, am devenit mai eficienti din punct de vedere munca, am castigat si timp pentru noi, si suntem mai putini stresati.

    WFH rullz.

    PS: “cumnata” a lucrat mult timp de la acelasi birou cu partenerul ei. Joburi diferite total. Era foarte suparata ca el are meetinguri, vorbeste mult, ea nu se poate concentra. S-a mutat in alta camera la birou separat si lucrurile sunt mult mai bine.
    Oricat de buna ar fi relatia, oricat de usor ati crede ca puteti trece peste zgomot/galagie/etc, e mai bine sa lucreze fiecare separat. In stilul lui, cu tabieturile lui, cu “pauzele de la vazut partenerul” .

      (Citează)

    • matthers: Oricat de buna ar fi relatia, oricat de usor ati crede ca puteti trece peste zgomot/galagie/etc, e mai bine sa lucreze fiecare separat. In stilul lui, cu tabieturile lui, cu “pauzele de la vazut partenerul” .

      Da, depinde de om. Eu mă pot concentra cu gălăgie în jur, Matilda nu.

        (Citează)

  39. Maine se implinesc si in cazul meu 7 luni de cand lucrez de acasa. A fost destul de greu la inceput, mai ales de cand au inceput copiii scoala online la modul serios, basca nevasta profesor. Cate unul in fiecare camera, sotia in bucatarie, eu in logie aveam deja birou amenajat, iar de la geam vedeam cum curtea caminului de liceu alaturat se tot umplea de masini cu carantinati. Internet cu hot-spot pentru noi, adultii, ca sa lasam banda larga copiilor. Am lucrat de la 5 la 8 dimineata, ca sa poate face juniorul cel mic ore de la 8 la 11 pe laptopul meu de serviciu, in pauza de pranz m-am transformat in bucatareasa, pentru ca sotia avea cursuri si platforme de e-learning de aprofundat. Dar, incetul cu incetul, s-a terminat scoala, asa ca ne-am decis sa onoram rezervarea in Grecia, ba chiar sa plecam mai repede de 1 iulie, data de start testele la granita, asa ca la final de iunie, fara sa mai suplimentez zilele de concediu deja solicitate, eram zilnic cu laptopul pe terasa umbroasa, cu un frappe si o placinta cu branza dulce, scortisoara si aluat filo, uitandu-ma din cand in cand spre plaja unde se zbenguiau ai mei la nici 50 de metri de vila. La fiecare 2 ore puneam pauza, luam sortul de baie (se usca intre timp, la ce calduri erau) si 15 minute ma balaceam in Egee. Repetir stropit cu fructe de mare de la taverna pescareasca de peste drum. Asa pandemie sa tot fie! 2 f*cking saptamani am lafait-o ca boierii, zicandu-ne ca poate e ultimul concediu din urmatoarea perioada. Si asa a fost. Preturi mici la cazare si mancare, pentru ca lipseau multi turisti din peisaj. In rest, intors acasa, mi-am umplut timpul liber din vacanta scolara cu bicicletele pe coclauri, parcurgand uneori chiar si 40 de km. The traffic is the limit, vorba companiei care are sa-mi dea bani de pe urma zborului anulat. Pentru sotie, cursurile cu orele, aproape zilnic, si telefoanele cu colegele de curs, au continuat sa faca parte din viata noastra. Nu, nu a obligat-o nimeni, a simtit ca e de datoria ei sa isi invete elevii chiar si de la distanta. Eu o alint cu TIC Master, la cate stie in tehnologia informatiei educationale. Azi se termina cele 14 zile de scoala online pentru ca a avut un elev cu Covid in clasa. Totul e bine, incheia-s-ar odata cu bine! Multa sanatate tuturor!

      (Citează)

  40. Pentru mine, pandemia a inceput cu o despartire – de prietena mea.

    Adaptarea la lucrul de acasa a fost mai usoara, acum ca eram singur la “birou”. La inceput lucram in hainele de casa, de parca eram in concediu si intram pe computer numai ca sa rezolv o problema la serviciu. Usor-usor, am inceput sa imi reiau obiceiurile si sa tratez sufrageria ca pe sediul firmei.

    Costurile cu mancarea au crescut pentru ca am inceput sa comand zilnic de la serviciile de livrari. Nu de alta, dar nu ma descurcam sa fac nimic in bucatarie.

    Nu puteam avea acelasi randament lucrand de acasa, avand in vedere ca tot ce tine de IT era mult mai performant la serviciu decat acasa. Am incercat intotdeauna sa ma descurc cum pot si cred ca am reusit, in majoritatea proiectelor.

    Intre timp mi-am dezvoltat noi aptitudini in bucatarie – omletele si cartofii prajiti nu mai au niciun secret pentru mine!

    Am renuntat la fumat pentru ca nu m-am mai antrenat cu colegii “sa iesim la o tigara”. N-am fumat niciodata singur, mereu era contextul de la birou, asa ca m-am bucurat sa descopar ca pot sa spun pas tigarilor.

    Pandemia a adus multe probleme tuturor, dar incerc sa vad intotdeauna partea buna: departe de zgomotul de la birou, cand esti numai tu cu gandurile tale, e un moment ideal sa faci ordine printre ele.

      (Citează)

  41. Voi scrie un comentariu absolut sincer și deschis, iar dacă mai vine și-un premiu din asta, nu m-aș supăra – laptopul personal a bătut cei 7 ani de acasă, lucrez de pe cel de muncă, împrumutat de la birou, e și el un laptop from home de 3 luni imediat.

    Am început pandemia ca orice om naiv: fericită că nu mă mai trezesc dimineața, nu mă mai aglomerez la metrou și nu mai înțepenesc la prânz pe scaun. Rutina mi-am propus să fie una clasică, cu trezit, dușat și apucat de treabă, însă garsoniera mea începea să se micșoreze treptat, bucătăria open space să mă înștiințeze mult prea des ce am gătit, așa că pasul următor a venit firesc: plecare temporară în orașul natal și (te)stat cu iubitul cu care, întâmplător sau nu, aveam o relație la distanță. Am luat pisica la subraț și jumătate de casă și ne-am întors înapoi în București după doar 2 săptămâni, atât de bine am funcționat împreună…

    După o pandemie extrem de solicitantă emoțional, am luat decizia în vară de a mă muta înapoi în orașul natal și de a lucra de acasă pentru o perioadă nedeterminată. Am reușit, m-am mutat într-un apartament spațios cu 2 camere, mi-am amenajat un birou lângă fereastră, întâmplător sau nu, avem mulți clienți în domeniu și cunosc toate pârghiile productive ale unui spațiu luminos și separat de restul casei.

    Relația de care ziceam mai sus s-a dus pe copcă, asta este o lecție destul de dureroasă, la care încă mă întorc și mai iau notițe. Revenind, munca de acasă poate funcționa atât timp cât ești o fire responsabilă de facto și nu ai nevoie să fii împins de la spate de către un manager/șef/coleg. Mă trezesc, fac un duș, fug la magazin dacă am nevoie de pâine și eventual un ștrudel cu mere, servesc un ceai/o ciocolată caldă și verific tot ce e de făcut, îmi planific rapid mesele zilei, iar mai apoi, la ora 18, închid catrafusele digitale și încerc să fac un pic de mișcare.

    Nu am meetinguri dese, jobul meu se pretează destul de bine acestui format, iar asta nu face altceva decât să mă încurajeze că am făcut o alegere bună. Pisica mea este cea mai câștigată, are parte de sclavă full-time, la discreție, iar ea se simte excelent în noua locație. Da, îmi este dor de colectivul de la muncă, însă vorbim zilnic pe grupul nostru privat și încerc să-i vizitez lunar – luna asta am sărit pentru că, covid. Multă sănătate tuturor și succes celorlalți participanți!

      (Citează)

  42. Hmmm…lucrul de acasa. Dulce vorba. Din libertate m-am trezit in mai putina “libertate”. Si eu si jumatatea mea mai buna “lucram” de acasa in sensul de independenta fata de un angajator (ea expert contabil, eu administrand o firmulita: a mea – nimic pompos, doar traim din ea). Amandoi suntem firi un pic dificile, eu un pic coleric si arogant, ea e un fel de Vitoria Lipan cu Nechifor in viata, bine fara cainele Ursu. Adica nevasta-mea e de gen, bai nevasta 1+ 1 = 2! Se uita zambind la mine si spune cu un calm de-mi ridica scala nervilor pana pe Jupiter: NU! Nu fac 2 (doi). Bine, cat fac? Cu acelasi calm spune: nu stiu, dar nu fac doiul tau. Sa nu ma intelegeti gresit, o iubesc nespus de 12 ani, avem o puradica superba impreuna dupa muuuulti ani de chin si mers prin doctori. Revenim, restrictiile au….limitat oarescum posibilitatea de a iesi trantind usa si alergat prin parc . Eram deja adaptati dar a trebuit sa si evoluam dupa adaptare. Trucuri nu am folosit, le consumasem deja pe toate in anii trecuti. Mai greu cu pitica, datorita ei ne-am facut Zen . Spor si success!

      (Citează)

  43. Pentru mine n-a fost asa usor, din cauza de copil mic de 2 ani. Desi merge la cresa in fiecare zi (cand nu e inchisa), tot are nevoie de foarte multa atentie si trebuie bagat in seama des astfel ti se urca in cap (uneori la propriu).

    In rest a trebuit sa-mi iau birou, scaun confortabil, si monitor pentru o sanatate optima a spatelui/ochilor.

    Totusi nu e atat de ok pe cat m-as fi asteptat, si lipsa de miscare si aer “curat” se simt.

      (Citează)

  44. Din martie n-am mai fost la birou. Imi este extrem de dor :)
    Lucrez intr-o firma mica de vreo 15 oameni si ne intelegem toti foarte bine, suntem o echipa foarte unita si din cauza asta adaptarea la munca de acasa a fost un pic mai grea. Si nu ma refer aici la munca efectiva (seful zice ca suntem mai productivi de acasa) ci la partea de socializare.
    Probabil si din cauza ca locuiesc singur, a fost un pic mai grea adaptarea, dar tehnologia din ziua de azi a facut ca aceasta pandemie sa fie mult mai suportabila. (de venea acum 10-20 ani?)
    Imi place ca nu mai pierd timp in trafic, dorm mai mult, am inceput dimineata sa fac un pic de gimnastica, am inceput sa gatesc, o mica renovare prin casa etc. Practic ai un pic mai mult timp pentru lucrurile pe care le-ai tot amanat din diverse motive :)
    La partea cu socializarea ne-am adaptat intr-o oarecare masura. Acum mergem la pauza de cafea pe slack :) . Facem cel putin 3-4 sedinte pe zi pe slack (din care doar una e legata de munca, restul pt socializare :) )
    Chiar daca apelurile video ajuta mult tot nu e la fel. Tot imi e dor de colegi, sa-i vad fata in fata, sa iesim la o bere etc.
    Cateodata parca imi e dor si de statul in trafic :)) (mergeam mai multi colegi cu aceeasi masina si din nou – socializare)
    Strict pe partea de munca nu e deloc o problema, seful zice ca suntem mai productivi, nu stiu daca o sa mai plateasca mult timp chirie pt biroul care sta gol.
    Prin vara cand erau putine cazuri de covid am iesit de vreo 2 ori la bere cu colegii. A fost super fain dar acum cu atatea cazuri probabil nu o sa ne mai intalnim prea curand. Faptul ca nu mai poti avea anumite lucruri sau le ai mai rar te face sa le apreciezi mult mai mult :)

      (Citează)

  45. Well, WFH din martie şi eu şi soţia. Ne-am adaptat repede, lucrăm în IT. Mai dificil a fost cu copiii, care se aştepta(u) să le dăm permanent antenţie. Încă îi mai apucă să facă gălagie atunci când unul dintre noi are vreo videoconferinţă.

    Cumpărăturile le-am făcut fie online, fie m-am dus doar eu. În timpul lock-down-ului am stat foarte mult în casă, ca să facem mişcare am abuzat la greu de jocul “Just Dance” de pe Nintendo Switch. Aşa am învăţat să dansez “Con Calma”.

      (Citează)

  46. Situatia actuala:
    Bucatarie – sotia pe laptopul de la firma
    Sufragerie – fata de 12 ani – scoala online pe PC-ul meu de gaming :(
    Dormitor – eu -cand la birou pe laptopul de la firma, cand in pat, lucru sau entertainment pe NUC-ul de la TV

    Pe pasi:
    Martie
    – incep sa stau mai mult pe acasa, pe laptopul de la firma
    – mutat scaunul de birou in bucatarie, incercand sa ma adaptez acolo si pus un scaun din bucatrie la biroul din sufrageri
    Aprilie
    – cumparat Ikea Markus pentru sufragerie
    – cumparat multifuncitonal Epson pentru copil si scoala online – da, proiectele trebuiesc tiparite, facut poze la ele si trimis poza pe google classroom, nu e asa simplu sa triimti documentul online :)
    Mai
    – cumparat Markus si in dormitor
    – cumparat NUC in dormitor
    – montat Nintendo Switch din sufragerie in dormito, ca na, mai trebuie si entertainment – terminat Diablo 3 cu soarca ptr prrima oara in viata mea (pana atunci jucasem numai barbar si paladin :))
    Iunie Sept
    – just cruising, setup-ul e complet
    Oct
    – s-a ars monitorul ecranului de la laptop si a fost inlocuit
    – acum folosesc stand cu ventilator ptr laptop, defapt foloseam de dinainte, dar acum il fol mereu
    – cumparat un monitor refurbished de la Emag pe care o sa-l returnez ptr ca in afara de defectele estetice mentionate pe site are si o problema in primele 30min de la pornire (se stinge singur)

    Mai mult de o sapt nu rezist doar WFH, setupul de la birou si linistea bat orice.

      (Citează)

    • Dan: – cumparat multifuncitonal Epson pentru copil si scoala online – da, proiectele trebuiesc tiparite, facut poze la ele si trimis poza pe google classroom, nu e asa simplu sa triimti documentul online :)

      Dar nu poți face screenshot și aia e?

        (Citează)

  47. Pe langa job mai faceam ceva de acasa asa ca-mi pregatisem oarecum “biroul”. Am un monitor mare si un birou dedicat cu un scaun ergonomic. Teoretic lucrez ca la biroul companiei chiar mai bine caci am monitorul mai mare.
    Practic a rapit familiei sufrageria pentru ca desi pot intra oricand peste mine ma aud vorbind in diverse sedinte si se feresc s-o faca si asta e stresant.
    Folosesc resursele mele pentru net si curent si firma nu vrea sa contribuie cu nimic si in plus mi-e greu sa-mi iau pauze ma simt la birou non stop
    chiar si in we daca mai caut ceva pentru mine pe net e laptopul de munca deschis si mai arunc un ochi la un mail sau ceva si asta nu-mi place.

    (As vrea sa particip la concurs insa nu cred ca-mi voi deschide un cont de facebook doar pentru asta).

      (Citează)

  48. Lucrand in IT de multi ani munca de acasa nu era ceva nou.
    Copilul de 2 ani langa tine -asta era intr-adevar nou .
    In martie am inceput – de la 8 la 10 abia incepi lucrul, creez todo list si scumpul de el
    tata tata , vine la laptop, se uita in ochii mei, zambeste si scoate cablul de internet afara cu toata forta (2 maini).
    Asta de 5 ori pe zi in fiecare zi.
    Timpul efectiv de lucru a scazut la cateva ore pe zi, cand el doarme.
    Mai-iunie a fost mai bine, plecam cu laptopul la apartamentul apropiat (al mamei) si aveam o mica camera in care lucram ok.
    In ultimele luni mai fac si tripuri la firma, doar vreo 10 persoane din 120 prezente, productivitate mare, e bine si la sanatate pentru ca alerg.
    Deci e bine in general, seara iesim in parc cu todlerul, inca un bebe e pe drum anul asta, lucrezi peste tot, o viata plina.

      (Citează)

  49. Parte din munca mea era online si o alta parte era face-to-face. A dua parte a trebuit sa fie adaptata la online. Martie-Mai a fost un chin cu munca de dimineata pana seara pentru aceasta adaptare, adaptare care trebuia sa fie si implementata deoarece lucrurile trebuiau sa mearga. Asadar asta m-a facut sa fiu considerat ca fiind parte din “categoria a”, sa zicem. In tot acest timp cei care nu aveau treaba cu online-ul (sa spunem “categoria b”) au cam stat degeaba iar treaba lor era distribuita partial catre cei care aveau legatura cu internetul. Deci o supraincarcare dar mai lejera. Dupa aceasta etapa, chiar si cei care nu aveau treaba cu internetul au trebuit sa se adapteze doar ca ajungeau problemele si interactiunile tot la cei care erau in prima categorie. Asadar supraincarcarea s-a accentuat. In etapa a 3-a, adica cea mai recenta, aproape toti au avut parte de un virtual “coaching” de cum sa procedeze cu muca online. Am ajuns sa urasc acest termen, “coaching”, deoarece se rezuma doar la “faceti cat mai multe sedinte”. Atat s-a inteles din munca asta online. Drept urmare, am ajuns acum sa fac VC uneori simultan cu cate doua calculatoare dar asta insemna ca sotia ramanea fara. Am ajuns sa pot iesi din casa doar duminia deoarece multi nu au cum sa isi termine treaba si ma trezesc cu mailuri inclusiv sambata. Sotia a ramas si fara serviciu asa ca a trebuit sa foloseasca laptopul pentru diverse cursuri si incercari de a gasi si altceva. Pana acum nu a reusit. Pe pertea de familie, copii au fost influentati destul de negativ. Le-a lipsit enorm interactia cu colegii, prietenii in perioada de lock down. Si un calculator de gaming bun:)) Dupa experienta mea din perioada aceasta imi permit sa dau un sfat: calculatorul trebuie folosit la muncit iar partea cu interactiunile online ar trebui drastic redusa. Este necesara implementarea unei platforme (in cadrul companiei) in care sa prezinti rezultatele muncii. Video-conferintele Online nu inseamna un mod de a munci (exceptand video-chatul, evident) ci doar de a lua decizii. Daca nu ai de prezentat unui client rezultatul muncii, nu ai de ce sa organizezi intern cate 3-4 sedinte pe zi pe aceeasi tema! Un alt lucru de care nu s-a tinut cont (nici de catre firma dar nici de catre furnizori) sunt utilitatile: apa, energia etc., toate s-au transferat catre cei care lucrau de acasa. Ca incheiere: m-am felicitat ca mi-am luat cel mai “bun” pachet de net si ca am un calculator care functioneaza decent!

      (Citează)

    • Greu de calculat asta cu transferul costului utilităților către angajat. Adică firma îți va spune că economisești bani și timp pentru că nu mai mergi la birou, nu mai mănânci acolo la prânz șamd.

      Probabil pe termen lung s-ar putea organiza ceva (dai 30 de lei pe lună angajatului etc), dar majoritatea firmelor încă nu au început să se gândească la “termen lung”.

        (Citează)

  50. Am senzația că e luna martie când citesc comentariile de aici. Nu am putut să-mi imaginez că atâta lume încă mai lucrează de acasă, că iese foarte puțin din casă și doar pentru motive foarte întemeiate, ori că e așa mulțumită și adaptată pe termen lung la “noua normalitate”. Eu sunt nevoit să cutreier Bucureștiul când nu sunt la birou, să plimb Covidul din casă în casă pe motiv de măsurători și consultanță în design de interior. Mai plimb și un laptop chinuit pe o tarabă de mostrare. Lumea stă cam mult acasă deja și descoperă că are lucruri de schimbat, spații de umplut, nevoi noi, însă lucrul la domiciliu nu mi s-a părut așa răspândit. În oraș se circulă bezmetic precum acum un an, tramvaiele sunt pline de oameni (cel puțin 32 dimineața și seara arată ca un borcan îndesat bine cu murături bleu ciel în gelatină din cauza geamurilor aburite și a măștilor inutile care se ghicesc prin ele). În metrou locurile sunt adesea complet ocupate și se stă în picioare, ba chiar și înghesuit la anumite ore, cu mașina pierzi la fel de mult timp în trafic precum odinioară… deci comentatorii lui Radu sunt din alt plan temporar sau din altă dimensiune.

      (Citează)

    • Stefan: n oraș se circulă bezmetic precum acum un an

      Mie nu mi se pare așa. Traficul e aglomerat, dar nu ca acum un an. În prezent parcurgi bine orașul față de cum era în momentele cele mai rele.

        (Citează)

    • Stefan: deci comentatorii lui Radu sunt din alt plan temporar sau din altă dimensiune.

      E o bulă. Oamenii care citesc blogul au mai multe lucruri în comun decât cred ei, dar nu își dau seama de asta pentru că e destul de dificil să afli detalii despre alții.

      Majoritatea gândesc la fel în anumite privințe, au cam aceleași preferințe politice, domeniu de muncă similar șamd.

        (Citează)

  51. A fost destul de simplu la inceput: eu am stat acasa, IT, copilul de gradinita acasa, sotia jumate acasa, jumate din timp la serviciu (spital non-covid, dar in asteptare sa devin covid suport, contabila, nu cadru medical).

    Copilul:
    – Lectiile online pentru copiii de gradinita au fost un fiasco, nu era nimic pregatit. A incercat doamna ceva, s-a straduit, dar nu a mers. Cum sa poti tine atenti in fata ecranului 26 de copii ce inca nu stiu sa-si traga chilotii pe ei dupa un pisu, desi erau grupa mare? Harmalaia era incredibila si total neproductiva. Multi erau dati la gradinita sub virsta de 3 ani, grupa mare dar nu merg la scoala, mai stau un an la gradinita. A mai trimis doamna niste lectii sa le facem offline, ne-am tinut de ele. Fetita mea deseneaza si danseaza bine, stie literele si cifrele, am continuat in directia asta in ritmul ei. Acum e clasa zero si face lectii de acasa deja de o saptamina, doamna invatatoare e contact negativ al unei alte invatatoare confirmata pozitiv. De azi toata scoala e in scenariu rosu, doua saptamani toti elevii scolii stau acasa. Fie-mea mai are o saptamina de stat acasa, dupa care merge la after-school, ca acolo platesc si are lectii optionale, engleza, dezvoltare personala, etc. Merge online bine, pentru ca scoala este pregatita, au departament IT ce a facut conturi google fiecarui copil, googleclass si meet functioneaza ireprosabil. Au invatat copiii sa dezactiveze microfonul si sa-l activeze cand vorbesc. I-am luat tableta, alta faza enervanta cu emag si marirea pretului produselor puse la preferate.

    Sotia:
    – in plina stare de urgenta am dus-o la serviciu zilnic cu masina si am luat-o de la servicu, sa aiba contact cat ma redus in mijloacele de transport in comun. Chestia cu program redus si pastrarea distantei in birouri a fost ok, a avut timp si pentru ea. Tot de azi spitalul unde lucreaza sotia devine covid, va lucra normal. Nu inteleg logica, pina acum lucra 3 zile, statea acasa 3 zile, faceau cu schimbul la contabilitate, sa pastreze distanta si sa reduca contactul intre ele. Nici o infectare. Acum, cind vor avea bolnavi de covid in spital, cand personalul medical va fi practic cu virus pe costum, personalul auxiliar trebuie sa stea gramada in spital sa se infecteze, probabil din solidaritate cu cel medical.

    Eu:
    – lucratul de acasa mi-a dovedit ca nu sunt foarte organizat. Politica companiei permite lucrul de acasa maxim doua zile pe luna, am certificat de vpn pe pc-ul personal, totul e pe serverele companiei. Nu eram pregatit, nu sunt nici acum, pentru lucrat de acasa atita timp. Stau la casa de 4 ani, am ceva iarba in curte si conifere. PC-ul, un laptop vechi cu win7, era cam la final de viata. I-am refacut bateria, am inlocuit elementele de litiu, a mers ok cateva luni, dar win7 a inceput sa arate limitele, iar win7 nu mai e suportat de politica de securitate. Cind certificatul vpn a expirat prin aprilie, noul certificat a necesitat win10 instalat pe sistem. Asa ca am trecut sa lucrez pe … Lenovo Yoga Book, tableta 2 in 1 cu procesor Atom X5-8550 de 2 wati, luat in 2018 ca arata foarte sexy la cele 600 grame si 10 ore bateria. Dar ecranul de 10 inch nu e pentru lucru, e pentru Netflix si browsing. Am cam acumulat stres la ochi si randamentul meu a scazut drastic. A trebuit sa muncesc practic vreo 10-12 ore pe zi, prelungind programul mult in noapte, pentru a face aceeasi treaba pe care la birou o fac in 6 ore din cele 9 petrecute acolo. Cind s-a trecut la starea de alerta, am mers la birou 2 zile pe saptamina si am teminat tot ce aveam restant, cu doua monitoare de 22 inch parca lucrurile erau mai aerisite. Compania mi-a oferit un laptop din cele ce zac asa vai de ele, pline de praf, prin niste sertare. Decit sa ma chinui cu un Thinkpad vechi de 8 ani, cu bateria moarta de mult si ventilatorul scirtiind, am preferat tableta de 10 inch. Salariul s-a redus cu 10%, ca sa trecem peste criza, dar banii ii voi primi dupa ce trece criza. Nu ma pling, cheltuieile s-au redus acum, concediu nu am mai facut, am iesit 5 zile pe la munte al afinal de august, nu era nimeni, nu exista mic dejun, masca pe figura.

    Statul acasa mi-a redus apetitul pentru miscare. In fiecare vara faceam ceva constructiv, in anii trecuti am ajutat vecinii cu ceva lucrari pe linga casa, am plantat pomi, am instalat niste gratare din lemn de molid pe garduri, pe care sa agat ghivece cu flori, chestii care sa ma tina activ fizic. Anul asta nimic, pentru ca la ora 16:00 eu nu am nimic terminat, procrastinarea e un cosmar. Hai ca ma apuc la 10:00, pina atunci fac nu stiu ce. La 12:00 apare ceva, trebuie sa merg sa cumpar ceva si pun stop. La 14:00 copilul trebuie sa manince, sa treaca la somn, tati stai cu mine un pic sa adorm. Uit ce faceam la 12:00 si de ce. Apare o problema gasita de un coleg, meeting pe Teams, nu ne lamurim, investighez problema, parca e alarma falsa, s-a facut ora 16:00. Hai ca mai vad pe la 22:00 ce era, pina atunci fac o pauza. La 22:00 creierul vrea un film. Am o sedinta saptaminala de aliniere cu colegii de peste 10 fuse orare, e la 17:00. Intr-o zi am adormit cu capul pe masa, m-a trezit notificarea de inceput a sedintei, eram buimac si a trebuit sa raspund la niste chestii, un coleg trimisese un email la 16:00, daca eram treaz l-as fi citit si as fi putut sa raspund. Am baiguit destul de convingator ca nu intrerup programul pina nu lamuresc problema, asa am facut, pe la 19:00 am trimis email sa vada toti ca muncesc, nu glumesc. Am bagat o bere satisfacut, bai ce de treaba am facut azi, colegul ala stie ca are un om bazat in Romania, nu se culca pina nu rezolva.
    In 2017 am construit singur, dupa program si in weekend, in doua luni, o terasa de vara lipita de casa, cu tot dichisul, din lemn imbinat cu suruburi metalice, pus pe ciment turnat, cu pavele peste. Acum nici sa-i dau un strat complet de lazura nu sunt in stare, bine ca i-am dat atunci 3 straturi.
    In 2018 am supraizolat podul cu vata minerala si lambriu, am marit rezistenta termica a etajului. Ma minunez ca am fost in stare sa fac asa ceva.
    Acum am in plan sa ma apuc in weekend sa fac un birou in mansarda (am mansarda, sunt burghez), o masa de lucru, scaun, poate si o canapea. Asta trebuie sa incapa pe gura podului, deci masuratori. Poate si niste rafturi pentru incaltamintea nefolosita. Ma mult de 4 zile adunate nu ar trebui sa-mi ia, va anunt daca termin pina la final de noiembrie.

    M-am hotarit sa-mi iau totusi un laptop, am studiat piata, XPS-ul ala e bijuterie, dar nenica ce pret are in Romania. 9400 lei la avstore. Daca nu castig, iau un hp sau un lenovo, ca trebuie sa-mi ramina bani si de un monitor suplimentar. Ma rog, s-ar putea sa nu mai fie nevoie cand termin eu setup-ul asta de lucrat de acasa productiv. Voi ce ziceti, ne revenim la anul pe vrema asta?
    Sanatate si chef de munca!

      (Citează)

    • Ia uite cat ai scris, sigur castigi

        (Citează)

    • Mulțumesc pentru comentariu. Ciudată treaba cu spitalul soției, într-adevăr. Bănuiesc că-i vorba de Colentina sau nu ești din București?

      Pare chinuitoare munca ta. De la birou însă nu aveai cam aceleași probleme legate de fus orar? Sau conta așa mult faptul că intrat în flow și aveai și unelte mai bune.

        (Citează)

    • Spitalul e CF2, Bucuresti.
      Munca mea devine chinuitoare cam catre finalul unui ciclu de design, cind trebuie legate bucatile mai multor oameni. Nu e normal asa ceva, dar e o consecinta normala a lucrului in echipe multidisciplinare si multiculturale, pe mai multe fuse orare. Nu e posibil sa ai totul perfect aliniat. Apoi mai e un aspect ce oficial nu exista in companie, dar in realitate e prezent: atitudinea superioara a unor oameni aflati in emisfera vestica, colegii americani. Nu spun cu subiect si predicat ceva gen “bai gogule, lasama-n pace ca n-am timp de tine saracule, te mai caut eu cind am nevoie”, ci pur si simplu nu raspund la cererile de a-si face treaba decit dupa cateva zile, eschivindu-se cu diverse probleme de infrastructura sau software. “N-a mers serverul de licente”, desi problema cu serverul a durat 10 minute si afost rezolvata promt, incit doar cateva persoane au remarcat-o. Sau iti spune “Am nevoie de o chestie de la cutare, i-am scris si e pe treaba, cind am rezultatul ma apuc si eu de treaba, apoi iti dau email”, fara vreun termen. Pe partea cealalta a oceanului, adica aici, cind vine email sa fac o chestie, apai trebuie s-o fac prompt, nu conteaza ca eventual ma culc la 1:00 noaptea, altfel intirzierea e de 24+10=34 de ore. Daca nu fac chestia atunci, colegul are motiv sa spuna si nu se sfiieste sa spuna in vreo sedinta daca vine vorba ca nu a facut treaba din cauza micii intirzieri a colegului roman. Ei sunt perfecti, altii sunt mai delasatori.

      Eficienta la birou e intra-adevar mai buna, nu exista motive de distragere a atentiei, software-ul merge uns, traficul nu e printr-un vpn aglomerat, odata intrat in flow creierul capata viteza. Ce am remarcat este ca toti colegii mei directi functioneaza cam la fel acasa, adica toti au lucrul fragmentat de alte chestii. La birou, daca am o intrebare, doar intorc capul sau ma duc direct linga coleg si-l intreb. De acasa, daca sun sa intreb ceva, in 90% din cazuri nu poate atunci, ca face altceva, hai peste 10 minute, pentru ca treburile de acasa au prioritate cumva. Trebuie o disciplina extraordinara sa poti rezista tentatiei de a intrerupe munca pentru ca nu stiu ce chestie te opreste, ori la birou nu exista aceste intreruperi. 7 luni de lucrat de acasa nu au fost de ajuns pentru adaptarea la acest mod de lucru.

        (Citează)

  52. Eu lucrez remote de prin ~ 2016 aproape full time, in sensul ca mai am clienti pe care trebuie sa-i vizitez din cand in cand. Singurul impediment cu legat de COVID a fost mizeria aia de stare de urgenta din primavara cand trebuia sa raportezi la organ unde te duci. Ca si nota, sper sa piarda PNL alegerile sa nu mai aibe idei cretine dupa ele.

    In rest, ca si sfat pentru cine are probleme cu statul mult in casa: este bine ca dimineata sa te imbraci ca si cum te-ai duce la birou si sa lucrezi din living. Statul in pijamele in dormitor si cu laptop-ul in fata nu ajuta la psihic foarte mult. Te simti mult mai bine aranjat si parfumat in living decat in pijamale in dormitor.

    Am comentat ca poate e cineva curios cum sa te descurci remote, m-am nevoie de laptop, am deja unul.

      (Citează)

    • sunt de acord cu tine. cumparati-va mah laptopuri sau ce vreti voi. ma uimeste astia corporatistii care au o tarna de bani la buzunar (2000-3000 euro) sau mai mult si vine si plange pe acest blog

      mila? sila? …………………..

        (Citează)

  53. Catalin si atat

    16/10/2020 la 12:56 PM

    Vad ca multi, inclusiv eu, isi doresc laptop-ul asta, ai viata grea la alegerea castigatorului. :)))

      (Citează)

  54. În ultimii ani am cochetat cu lucrul de acasă, așa că nu a fost o schimbare de impact pentru mine. Împart casa cu viitoarea soție, ce din nefericire și-a pierdut locul de muncă la începutul pandemiei din cauză că firma respectivă a fost nevoită să-și suspende activitatea. Toată energia și-a distribuit-o de atunci pentru a învața în ideea unei reconversii profesionale, dar în acest moment oportunitățile pentru “juniori” sunt foarte limitate spre inexistente. Dacă voi câștiga acest premiu, la ea va ajunge pentru că sunt sigur că o va ajuta foarte mult.
    “Trucurile” pe care le-am folosit în această perioadă au devenit o rutină și o să le evidențiez mai jos:

    – Am o regulă proprie ce spune să nu ating telefonul mobil în prima oră, cel puțin, de când mă trezesc, așa că încep ziua prin niște exerciții fizice și meditație;
    – Fiecare dimineață începe cu prepararea cafelei, folosesc un v60 pentru asta, nu numai pentru calitatea licorii rezultate ci și pentru ritualul ce o implică,care a devenit o ușoară formă de meditație (cine știe, cunoaște!);
    – Am creat un colțișor de lucru, așa că a trebuit să investesc într-un birou, scaun ergonomic și monitor pentru a lucra într-o poziție cât mai corectă;
    – Încerc să respect pe cât cu puțină obiceiul de a lua pauze constant, iar la prânz una mai mare unde cobor, ies afară la aer pentru o mișcare scurtă;
    – De asemenea, încerc să nu rămân în pijamale pe tot parcursul zilei, să mă delimitez cumva, măcar psihologic, de confortul patului (bine, nici prea formal în vestimentație :) ;
    – Un alt aspect important este alimentația. Trebuie să ne oferim timp, să nu cumva să sărim peste mesele importante, sau să le înlocuim cu diverse variante mai “comode”;
    – O acțiune care mi-a îmbunătățit viața în ultimul timp este filtrarea, într-un fel, a multitudinii de surse de informație care ne asaltează;

    Echilibrul este cuvântul cheie în această situație (și nu numai). Treabuie creată o autodisciplină și totul va fi bine. Sănătate și voie bună tuturor!

      (Citează)

  55. Adaptarea a fost f ok, cu toate ca ducem lipsa colegilor/prietenilor de la locul de munca…ne am adaptat.

    Prietena s a mutat in ultimele luni la mine, stam la curte, pranzul il luam in curte ca sa nu ducem lipsa teraselor.

    Am reamenajat o bucatarie si ne am gandit ca o plita cu 2 ochiuri ne va ajunge, dar NU, gatim f mult… probabil la black friday o sa o schimbam cu una de 4 ochiuri.

    Ea are biroul in dormitor cu toate ca eu dorm mai mult, a invatat cum sa deschida usa sa isi ia laptopul in asa fel incat sa nu ma trezeasca.

    Pisica face cu schimbul cand la mine in brate cand la ea :).

    Upgrade mi am facut la masuta pe care tin monitorul, i am pus roti sa o pot muta mai usor.

    In toata perioada asta pe langa munca am avut destule de facut la casa/curte astfel incat sa nu ma plictisesc, plus hobbyuri. Cred ca suntem norocosi ca stam la curte.

    Cand vine frigul probabil o sa ma apuc si de exercitii fizice, pana acum am tot avut activitate.

    Mai avem de lucrat de acasa probabil minim pana in aprilie-mai cand se va stinge valul din iarna, sau tot anul 2021..cine stie.

      (Citează)

  56. Din fericire pentru mine, am lucrat mereu și de acasă sau de oriunde aveam internet, folosesc doar laptopuri și aplicații în cloud, clienții noștri oricum sunt mai ales din alte orașe sau alte țări, deci nu a fost o problemă așa de mare să lucrez doar de acasă.

    Totuși, sunt mai eficient la birou, am senzația că de acasă lucrez 8-10 ore dar realizez cât fac de la birou în 4, dar asta ține de adaptare. Dacă e să aleg prefer să merg la birou.

    Mental nu pot să zic că am luat-o razna cu lucratul de acasă, am avut noroc că și fetele au avut activități de făcut în casă, clase pe Zoom și Meet la școală, s-au mai luat cu jocurile pe televizor, nu pot zice că ne-am plictisit.

    În perioada asta ne-am dat seama cât de mult ajută să ai 2 copii, că se joacă unul cu altul și te mai lasă și pe tine să îți faci treaba, și contează faptul că am putut lucra de acasă și am avut activitate, ne-a ținut ocupați pe toți, nu prea am avut timp să urmărim toate știrile negative de la televizor sau să ne stresăm inutil.

    Până acum pot zice că ne-am descurcat acceptabil. Ne-au mai scăzut un pic veniturile, am mai pus câteva kilograme pentru că ne-am mișcat mai puțin, dar nu suntem cu moralul la pământ, ba chiar pot zice că am avut un an decent până acum, la ce haos a fost pe glob și în țară.

    P.S: Dell a fost prima dragoste la laptopuri, pe vremea când gama Inspiron se vindea ca pâinea caldă, aveam la un moment dat vreo 5 în familie. Acum dacă ar fi să cumpăr unul aș oscila între XPS și Thinkpad.

      (Citează)

  57. Fie-mea e singurul copil, se plictiseste singura, are nevoie de socializare. Acum nu are voie sa ia contact cu nimeni, se plimba ca un leu nervos in cusca. “Joaca-te cu mine” e leit-motivul. Incerc sa ma joc cu ea, dar tot cu gandul la lipsa mea de eficienta. Pina la urma cred ca ies mai castigat daca ma joc o ora pe zi cu copilul.

      (Citează)

  58. Pentru mine e deja a șaptea lună de work from home.
    În primul rând, aveam deja un birou făcut la comandă, după specificațiile mele (nu mă împac cu birourile joase, așa că mi-am tras unul de 83 cm înălțime), și un scaun destul de bun. De la birou mi-am adus desktopul și unul dintre monitoare (al doilea e al meu), suportul de picioare – model IKEA, pentru o poziție bună.
    Copiii, fiind destul de mari, au priceput că sunt “la job”, nu “acasă” de la 8 la 16, așa că am liniște. Pisică n-am :)
    Îmi place, evident, că stau ferit de virus, că pot lucra cu mai puține întreruperi, că mănânc mâncare caldă, de casă, la ore rezonabile, nu catering sau șaorme. Am remarcat că rămânem cu mai mulți bani în buzunar la sfârșit de lună în perioada asta, ceea ce nu-i rău.
    De lipsit îmi lipsește cafeaua de la espressor-ul de la job (n-aș avea loc în bucătărie pentru unul, îmi fac la french press), interacțiunea directă cu colegii (la început vorbeam mai des pe Skype, acum s-a rărit și acolo, și oricum nu e același lucru), sandvișurile de la patiseria de la parter, mersul pe jos până la birou împreună cu nevasta (1,5 km – avem birourile la o aruncătură de băț unul de altul). Ea a mers tot timpul la birou, firmă mică de contabilitate, nu prea ai cum să lucrezi de acasă când trebuie să vină clienții cu acte.
    Trăgând linie, mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost mai greu, între timp e a doua natură, aș mai putea lucra așa mult și bine, ceea ce vă doresc și vouă.

      (Citează)

  59. Fara 1300 coco nu se trece de 40 de comentarii :)

      (Citează)

    • Nu, ignori dorința oamenilor de a-și spune povestea. Ar fi fost poate aceleași comentarii și fără nici un premiu. Țin minte un articol din primăvară care a avut povestiri la fel de interesante.

      Puteai să contribui spunând și cum e viața ta, poate te simți mai bine sau descoperi ceva nou atunci când ordonezi gândurile într-un text.

        (Citează)

  60. Din prima zi a starii de urgenta am inceput sa lucrez de acasa, noroc ca totul era setat dinainte. Cu 3 luni inainte primisem acceptul sa lucram de acasa 2 zile pe luna. :)
    Am cerut acasa un monitor (lucrez la 2 monitoare) dar nu au vrut, asa ca mi-am luat unul de 24, refurbished. Cand am vazut ca nu pot sa lucrez la birou, care era in living, mi-am luat/i-am luat fica-mii un birou si m-am mutat in camera ei. Cost total monitor+birou 800 lei. Urmeaza un scaun.
    Programul mi-l fac tot de la 8 la 16:30 cu pauza la 12 cand iau fetita de la scoala (5 minute mers pe jos, sac!!!).

    Cele mai grele task-uri la fac cand sunt singur acasa (cu pisica), lucrez mai eficient ca la firma, pentru ca nu mai sunt intrerupt de colegi.

    Sunt HW developer (automotive) si mai trebuie sa merg fizic la munca cand imi vine PCB-ul sa-l testez, dar am rugat alti colegi sa-mi faca testele si a fost OK. Nu pot sa-mi iau eu acasa sculele ca mi-e frica, un osciloscop e 20 000 euro de exemplu.

    Problema e ca nu mai pot sa lucrez fizic, pentru ca fata nu mai are afterschool si trebuie sa stau cu ea, sau sa o iau de la scoala la 12:00, nu ca inainte la 16:00. Chiar sunt curios cat o sa tina situatia asta.

      (Citează)

    • Am lucrat in perioada grea a pandemiei, in mediul sanitar, fara a fi erou răsplătit cu 2500 lei din fondul unic de sănătate. Deci, nu v-am făcut nici paguba, lundu-va banii de spitale și medicamente, care este sursa banilor, 20 de milioane de euro lunar furați. Am avut timp pentru mine, am terminat 3 cărți, doua le-am și publicat. Așadar, pandemia a avut și o parte buna, mai mult timp personal, care altfel se ducea altfel. Am locuit cu cineva din familie, că să nu riscam sa îmbolnăvim toată lumea, fiind din mediul sanitar. Pot spune că am avut timp destul că să mai vorbim și să ne înțelegem mai bine. Ceea ce comunicam in vreo doi ani am făcut în câteva luni. Poate cel mai mare câștig al perioadei, să ai timp pentru cineva din familie, să îl înțelegi, să te bucuri sau sa te întristezi cu el. As spune că am restabilit niste relații pierdute puțin în ani. Nu mi-au lipsit foarte mult alți oameni din jur, dar am păstrat legătura cu cei care erau cu adevărat prieteni și ai casei. Așadar, mi-am făcut datoria, profesional, mi-am făcut timp sa fiu creativ, in primul rand pentru mine și am reluat relație familiala. Suficient pentru o criza?😀

        (Citează)

    • @Vali: despre ce sunt cărțile?

        (Citează)

  61. Am inceput WFH din 12 martie deci am cam 7 luni de atunci. DIn fericire am curte si am unde sa ies cu WFH asta. Discutiie cu colegii le fac pe Slack si e bine ca pot face si share ca sa ne intelegem bine despre ce e vorba. La inceput aveam un birou mic de 90cm latime dar cum la job lucram pe laptop +2 monitoare am luat cam la 2 luni unu mai lat sa incapa bine monitoarele. Aaa si am si un Mac ca mai e nevoie sa mia testez si el cate ceva + chromebook si ca sa fie pt toate net am luat si un switch mic de 4 porturi. Acum incap toate. Dupa 4 luni am schimbat si scaun ca nu mai puteam de spate si am facut un suport din lemn pt Mac ca sa stea mai sus ca celelalte monitoare sa pot sa-l vad in acelasi timp.
    Am si eu 2 pisici si cind vor mancare vin la geam si miau….ca e ora de masa (de fapt motanelul mic ca mama lui nu zice nimic doar sta pe geam cand vrea mancare).
    Programul meu 9-18 citeodata si 19 il cam incurca pe cel mic care tot vroia atentie dar a inceput acum scoala si are treaba….
    Mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost un pic mai greu, între timp e mult mai ok.

      (Citează)

  62. eu de pilda fac o chestie mai ciudata, ma duc la birou in fecare zi, in carantina mergeam o data la doo zile. aveam voie ca sa zic asa. nu sunt fan al wfh, adica pt asta exista zilele libere. cu masca non stop la munca, e foarte ok.
    nu partikip

      (Citează)

  63. Pentru noi a fost cu suisuri si coborasuri, sotia oricum lucra si inainte 100% de acasa, si eu lucram 1 zi pe saptamana de acasa, nu asta a fost problema, aveam deja camerele amenajate, infrastructura necesara pentru asa ceva.
    Insa cu 2 copii mici, de 2 si 5 ani, care in mod normal mergeau la gradinita,
    perioada de lockdown total a fost destul de grea, cu ambii 100% din timp acasa. Educatoarele de la gradinita au incercat un fel de gradinita online, dar ce sa-i ceri
    unui copil de 2 ani sa fie atent la laptop, ca incepea sa bata cu pumnii, scotea tastele, inchidea clapa, ce mai , teste hardcore asupra laptopului, am renuntat
    dupa prima incercare, nici cu cel mai mare nu am avut mai mult succes.
    La copii asa mici nu poti spune ca le dai ceva de joaca si ei stau acolo si doar ii supraveghezi, pur si simplu veneau din minut in minut sa arate sau sa intrebe ceva, nu puteai efectiv sa lucrezi nimic. Am chemat intariri, cele 2 bunici, insa nu le puteam tine non stop. Asa ca am facut un plan pe saptamani, o saptamana bunica care statea in oras cu noi, vedeam dimineata si pleca seara, si pe cealalta
    o aduceam Lunea si o duceam Sambata la 70km distanta. Asa am trecut prin
    primele 3 luni de pandemie. A ajutat si ca stateam la casa si copii puteau iesi afara sa se joace cu bunica, caci in casa faceau multa galagie, nu puteai avea sedinte chiar data erai in alta camera incuiat. Pentru cei care se plang ca e greu cu copii de scoala, nu-si imagineaza cum e cu mai multi copii prescolari.
    In rest a fost destul de bine, s-a redus foarte mult timpul petrecut in masina,
    si odata cu asta si cheltuielile, am mancat mai sanatos gatind acasa mai mult si mancand la un program regulat, dupa programul copiilor, am petrecut mai mult timp cu ei. Am reusit sa mai termin mici proiecte prin casa, incepute de mult si amanate pana atunci.

      (Citează)

  64. Cel mai greu a fost la inceput cand si copilul statea acasa si noi nu eram obisnuiti sa stam asa mult toti acasa in acelasi timp. Ajuta foarte mult planificarea zilei astfel incat copilul sa stie exact ce are de facut.
    Consecventa este foarte importanta pentru copii. Ai zis ca faci ceva, atunci fa-o, in nici un caz azi asa maine altfel pentru aceeasi situatie. Impartirea taskurilor care cresc foarte mult in momentul cand toti stau acasa. Mananci mai mult, murdaresti mai multe, trebuie sa faci mai multe activitati cu copilul deci totul trebuie impartit echitabil si clar.
    Am facut activitati pe care nu le-am mai facut de mult, gen curatenie generala, aruncat lucruri nefolositoare, invatat ceva nou-limba straina, ceva IT sau chiar Yoga.
    #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania.

      (Citează)

  65. Din 2010 am avut biroul acasa. Freelancer. Graphic Designer. Din 2015 mi s-a alaturat si prietena, care acum a devenit sotie. Practic, asa cum zici si tu, fiecare aveam cate o camera pe care o facusem birou si ne mai intalneam prin casa pentru diferite chestii. Nu ne-am simtit niciodata ingramaditi, blocati sau nervosi unul pe altul. Ne place atat de mult sa stam impreuna incat daca am lucra separat (s-a intamplat la un moment dat) nu ne-am simti in largul nostru.

    La mijlocul lui 2019 am zis sa riscam un pic si sa incercam sa ne extindem un pic business-ul. Am deschis un studio foto, chestie care practic mergea mana in mana cu ce faceam noi deja. Ne-am mutat si birourile de acasa in noul spatiu si eram foarte entuziasmati. Dupa 7 luni, stie toata lumea ce s-a intamplat… Cu studioul foto nu mai puteam sa facem nimic si am ramas doar cu multe echipamente si bani bagati care acum nu produc. Asta e, nu regret nimic!

    Asa ca in martie 2020, am decis sa ne intoarcem acasa cu birourile. Si asta am facut. Spatiul inchiriat inca e acolo, inca platim chirie si avem o parte din echipamente acolo, ma mai duc din cand in cand si imi aduc aminte de entuziasmul de anul trecut cand aveam cu totul alte planuri. Cand am inchis usa biroului pe 20 Decembrie si cu mandrie am zis: “Noi am realizat asta! Si e doar inceputul!” Si cu siguranta e doar inceputul, ca nu am renuntat la planuri, doar le-am pus pe hold.

    Asa ca, dupa 7 luni de lucrat acasa, practic nu s-a schimbat mare lucru, doar ne-am intors de unde am plecat. Ne simtim la fel de bine ca si inainte, mai mult, avem si o fetita de aproape 6 luni care ne face viata mai frumoasa zi de zi (chiar daca mult mai obositoare decat as fi crezut vreodata).

    Long story short: noi suntem cazul fericit care am putut sa ne adaptam rapid la situatia actuala. Altii nu au fost atat de norocosi si in unele domenii e foarte nasol. Incerc sa ma impac cu ideea asta si sa nu ma uit la cat de nasol a fost 2020 si cate oportunitati am pierdut. Viata merge inainte si trebuie sa te adaptezi. Poate 2021 o sa fie mai bun. Sper!

      (Citează)

    • Bravo și felicitări. După ce trece perioada asta probabil va reveni activitatea și la studio, deci echipamentele vor fi utilizate.

      N-ai vrut să te faci vlogger de succes dacă tot ai echipamentele? :P

        (Citează)

  66. Am inceput Work from Home din 12 martie deci am cam 7 luni de atunci. DIn fericire am curte si am unde sa ies cu WFH asta. Discutiie cu colegii le fac pe Slack si e bine ca pot face si share ca sa ne intelegem bine despre ce e vorba. La inceput aveam un birou mic de 90cm latime dar cum la job lucram pe laptop +2 monitoare am luat cam la 2 luni unu mai lat sa incapa bine monitoarele. Aaa si am si un Mac ca mai e nevoie sa mia testez si el cate ceva + chromebook si ca sa fie pt toate net am luat si un switch mic de 4 porturi. Acum incap toate. Dupa 4 luni am schimbat si scaun ca nu mai puteam de spate si am facut un suport din lemn pt Mac ca sa stea mai sus ca celelalte monitoare sa pot sa-l vad in acelasi timp.
    Am si eu 2 pisici si cind vor mancare vin la geam si miau….ca e ora de masa (de fapt motanelul mic ca mama lui nu zice nimic doar sta pe geam cand vrea mancare).
    Programul meu 9-18 citeodata si 19 il cam incurca pe cel mic care tot vroia atentie dar a inceput acum scoala si are treaba….
    Mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost un pic mai greu, între timp e mult mai ok.

      (Citează)

  67. Lucrand in IT aveam deja o zi pe saptamana in care lucram de acasa asa ca adaptarea a fost destul de rapida. Firma nefiind foarte mare si avand deja implementat de dinainte lucrul de acasa (e.g. vpn, anumite proceduri) trecerea a fost destul de usoara. Noi ducem lipsa intalnirilor F2F care chiar daca unele erau redundate uneori erau mai eficiente decat remote. Fiind apartamentul mai mic a fost mai greu de impartit camera de zi pentru sedinte sau call-uri cu *colega* de apartament dar ne-am descurcat in functie de nevoi.



    Pentru mine efectiv a fost o schimbare destul de mare dar a ajutat ca am continuat sa fac sport regulat (aproape zilnic) constand in yoga/ forta/ bicicleta(afara sau pe trainer in starea de urgenta) / alergare si asa am evitat sa ma sui pe pereti.

 Fiind apartamentul mai mic a fost mai greu de impartit camera de zi pentru sedinte sau call-uri cu *colega de apartament dar ne-am descurcat in functie de nevoi.

      (Citează)

  68. Perioadei de carantina a inceput cu fix 2 zile inainte de ziua mea de nastere, adica pe 16 martie. A fost ceva nou pentru mine, fiind prima data cand incepeam sa lucrez de acasa. Mi-am adus doar laptop-ul de la munca si cateva hartii mai importante. Am impartit aceeasi sufragerie, denumita generic “camera de birou”, cu logodnica mea, unde am incercat sa ne ignoram reciproc in timp ce lucram. Pentru sedintele video, trebuia sa ne mutam pe rand in dormitor si stateam in pat avand ca “background” doar peretele ce era lipit de pat :).

    In felul acesta am reusit sa stau acasa doar o luna jumatate, timp in care am simtit ca ma urc pe pereti. Simteam nevoia sa plec dimineata la munca, sa ma relaxez mergand pe jos, sa socializez cu colegii, sa fac miscare apoi inapoi spre casa dupa ce am stat pe scaun 8 ore aproape nemiscat. Dupa o luna jumate am inceput iar sa merg la birou. Logodnica este la polul opus, se simte foarte bine acasa, atata timp cat nu e nevoita sa se trezeasca dimineata sa plece la munca :)).

    Acivitatile antiplictiseala au fost cartile, puzzle-uri, cantatul la orga, filme, alintatul motanelului care a facut abia 1 an in iulie anul asta.

    A ajutat si abtinerea de a ne uita la stiri. Televizorul ni se pare cea mai toxica sursa de informare din acest secol si aici ma refer doar la capitolul “stiri”.

    Faptul ca am reusit sa economism amandoi bani in tot acest timp, a fost un plus. Cu mancarea nu a fost o problema, oricum gateam acasa, deci nu am depins deloc de serviciile de livrari. Ne-am descurcat chiar cu 2 pliculete de drojdie si o punga de faina (cumparate dinainte de carantina) :)

    Cred ca cel mai greu, in perioada de carantina, a fost pentru cei singuri….

      (Citează)

  69. Dacă n-aș munci, v-aș povesti.

      (Citează)

  70. Pentru asa premiu nici nu am cum sa nu-ti povestesc :)))

    Cel mai greu lucru cu Work from Home a fost adaptarea de la un program incarcat de birou, la unul incarcat pe online .

    Cel mai mult mi-a lipsit socializarea si iesirile la masa .

    Biroul meu de acasa e foarte mic (unitatea sta dedesubt) iar monitorul de 24″ pe vremea aia (acum 27″) ocupa aproape tot locul . Am adaptat rapid o masa DÄNKA pe post de birou reglabil si cu un scaun Markus au fost combinatia perfecta . Si uite asa 9h pe zi, cu cel mai mare stres > copilul din camera cealalta cu scoala online si niste profesori care nu stiu sa explice , accepte oameni pe intalnirile pe zoom samd .
    Muncesc mai mult ca de obicei (efectiv decat in birou) si mersul odata pe saptamana sau la 2 saptamani la cumparaturi pare o pauza binemeritata :))
    Ce nu mi-a lipsit – a fost traficul bucurestean, care e la fel de intens si acum, iar pasajul Ghica il face sa fie si mai intens :)))
    Am invatat sa gatesc bine (o faceam si inainte dar acum sunt la alt nivel :D) , am invatat cate ceva despre vinuri si whisky-uri de la tine din filmari , abia acum pot spune ca m-am adaptat :)))
    Dupa luna iunie cand copilul a plecat la bunici mi-am dat seama ca am sufrageria goala si m-am mutat acolo , dar dupa putin timp am revenit la dormitorul meu cu masa Danka “reglabila” :))

    Dar am trecut cu bine, si inca ne ferim , din pacate insa nu toti pot munci de acasa precum noi (unii) , astfel ca suntem destul de expusi sotia fiind doctor.

      (Citează)

  71. Pentru mine totul a început cu o vizită de lucru în Polonia pe 8 martie care s-a prelungit pe 16 apoi pe 23 și apoi deloc că GUVID. Din 16 martie am început să stăm home office, iar din aprilie s-a trimis notificare din global că toată lumea acasă. Și uite așa au trecut 7 luni de zile (chiar azi) de când lucrez doar de acasă.
    La mine totul a fost ok la început, la soție fiind nevoiți în starea de urgență să lucreze de acasă și-a luat laptopul și împărțeam livingul împreună. David nu mergea la grădiniță că era închisă, era cu noi non stop.
    Prima lună e mișto, a două lună așa și așa apoi din a 3-a lună vrei să ieși afară, vrei să socializezi, vrei puțină libertate ca să ieși din starea de muncă/birou/acasă. Noi am avut noroc că în cartier am putut ieși cu cei mici la joacă, în parcul de copii sau prin grădină.
    După starea de urgență și prima sau a doua stare de alertă, soția a început lucrul și am rămas eu cu cel mic pe acasă. Greu, cu o ureche la el, cu o ureche în meeting, share screen, mute, unmute … fun stuff.
    Partea cea mai dificilă, e că din 14 septembrie a început grupa 0. Dimineața dus la școală, la amiază luat de la școală, adus acasă și dat de mâncare, puțină joacă și apoi stat cu ochii pe ceas (David) până la ora 17 ca să iasă afară să se joace cu copiii.
    Overall, e mișto să lucrezi de acasă până când îți dai seama câtă nevoie ai de aer, de plimbări, de ieșit în weekenduri și cât de mult contează libertatea.
    Stay safe!

      (Citează)

    • ionică: Overall, e mișto să lucrezi de acasă până când îți dai seama câtă nevoie ai de aer, de plimbări, de ieșit în weekenduri și cât de mult contează libertatea.

      Da, dar într-un fel nu era oricum o problemă faptul că plimbarea și aerul ți-l asigurai de fapt prin drumul până la muncă? Că dacă era din alte surse, nu te oprește wfh să le folosești și acum (perioada stării de urgență o ignorăm, și eu am simțit atunci ce importante sunt lucruri pe care le luam de-a bună, precum plimbare în parc).

        (Citează)

  72. A fost foarte interesant, ca să zic așa.
    Inițial, soția a fost trimisă sa lucreze de acasă și avea tot confortul pentru că folosea biroul meu care are toate dotările pentru sesiuni lungi de gaming, plus pisica să-i țină companie și sa-i furnizeze necesarele „întreruperi”. Ce să zic, pisica s-a bucurat și se bucură în continuare de atenția care o primește zilnic de câteva luni.

    După vreo 2-3 săptămâni a venit și rândul meu și atunci a trebuit să regândim puțin setup-ul pentru că făceam cu rândul care stă în bucătărie la masă și care stă la birou. Să lucrezi pe un laptop de 14 când ai excel-uri mari și alte chestii e destul de complicat fără un monitor extra.

    Așa că după încă vreo 2 săptămâni am luat încă un birou și scaun și l-am pus în dormitor, practic am amenajat un al doilea spațiu de lucru și toată lumea e fericită. Între timp, am mai cumpărat un scaun ergonomic, imprimantă multifuncțională, încă un monitor, tastatură și alte gadget-uri pentru a ne îmbunătăți și ușura munca.

    La fel ca și tine Radu, încercăm să separăm atât fizic (prin spațiu de muncă, spațiu de leisure) dar și prin întreruperi zilnice a perioadei de muncă. La prânz fie gătim împreună, fie ieșim la o mică plimbare și cumpărăm ceva „la pachet”, alteori ieșim la o plimbare după program pentru a ne deconecta. Noi ne-am înțeles foarte bine și chiar ne-am obișnuit rapid cu noile condiții, ba chiar pot să zic ca ne-am deprins multe obiceuri bune care probabil vor rămâne și după ce se va termina toata nebunia asta (de ex. descălțatul la ușă, fără a intra cu încălările murdare deloc in casă). O altă veste bună e ca acum fac mai mult sport – forțat fiind de viața mult mai statică și de anii de abuz asupra spatelui și genunchilor.

    Cea mai mare problemă rămâne pentru noi imposibilitatea de a călători, mai ales că în ultimii ani ne făcusem un obicei să ne bucurăm de locuri foarte frumoase de vizitat și experiențele ce vin la pachet.

    In final, rămânem optimiști, o să treacă și perioada asta!

      (Citează)

    • AdrianG: O altă veste bună e ca acum fac mai mult sport – forțat fiind de viața mult mai statică și de anii de abuz asupra spatelui și genunchilor.

      Alaltăieri mi-am cumpărat gantere, că simțeam cum mă ramolesc.

        (Citează)

  73. Extrem de greu, și nu datorită prezentei soției și a progeniturii in același apartament.
    Strict datorită faptului ca o droaie de timp din activitatea personală era setat “sa merg la serviciu”, la un birou anume, intr-o locație pentru lucru.
    More to come…

      (Citează)

  74. Eu am început de prin iarnă să îmi amenaj un birou acasă, și singurul loc mai privat unde să nu fiu deranjat de copii sau trafic casnic a fost dormitorul.
    Mi-am luat un birou mic de la Ikea, abia încape pe el un laptop, telefonul si cîteva mărunțișuri. Și pentru că îmi place să lucrez pe ecran mare și mai la nivelul ochilor mi-am făcut un suport de perete pentru monitor extern, pe care am pus si un soundbar, si am și 2 răftulețe. Minimal, dar de 6 luni de când cu lucrul de acasă merge de minune. Singura schimbare a fost să înlcuiesc laptopul și monitorul de acasă cu cele de la birou. Și am luat un router ceva mai bun.

    Partea funny e cu scaunul. Am unul de masă luat second de peste 7 ani și l-am folosit la birou, dar mă tot gândeam să iau și un scaun adevărat “directorial”. Am găsit unul pe care să-l pot testa, foarte confortabil, cu roți evident, cotiere, susținere spate. Am stat vreo două zile și mi-am dat seama că e așa confortabil că mă las moale în el nu mă solicită mai deloc. Ceea ce nu e bine, că oricum avem mușchii de la spate foarte puțin utilizați fiind la birou 8-12 ore pe zi. Așa că am revenit la scaunul meu vechi iar celălalt confortabil stă nefolosit.

    Adaptarea casnică a fost în mare rapidă; uneori soția bate la ușă să nu intre într-o ședință video. Și deseori trebuie să pun o păturice pe cușca papagalilor să fie mai silențioși că îi aud colegii.
    Mișcarea s-a redus dar ies la plimbări scurte pe lângă casă, inspectez pomii, plimb mai des câinele.
    Nu mi-e foarte dor de birou, dar ar merge 1-2 zile pe săptămână pentru a fi echipa împreună.

      (Citează)

    • Cam asta pare soluția dorită și în jurul meu, 3 zile wfh și 2 zile la birou. Nu știu cum vor rezolva companiile treaba cu chiria spațiului de birouri în acest sens.

        (Citează)

  75. Am fost un norocos. Având în vedere că sunt cardiac, WFH e cel mai bun lucru care s-a întâmplat în aceste vremuri tulburi. Mi-am adus de la birou 2 monitoare, un calculator foarte perfomant, o consolă și cam asta e tot.
    E ideal să stai în tricou și pantaloni scurți cu pisica pe lângă tine. Mănânci acasă micul dejun, nu covrigi și merdenele. Cum la fiecare oră am 10 minute pauză, e timp și pentru mișcare indoor. Norocos, știu. Trăiască Ubisoft.

      (Citează)

  76. Pentru mine wfh a inceput cu cateva zile inainte de intrarea in starea de urgenta, ca un test facut de companie, si a ramas modul de lucru pentru care am optat pentru moment (nu lucrez in IT deci cumva ma simt si mai norocoasa ca pot lucra de acasa).
    “Colegul” de apartament lucreaza si el de acasa, si desi la inceput acomodarea a fost mai greuta, dupa primele 2 luni am ajuns la un flow mai bun:
    -el face micul dejun, eu cafeaua
    -luam pranzul impreuna
    -pe parcursul zilei, luam mici pauze in care incercam sa ne relaxam fie fugarind pisica prin casa, fie vorbind despre orice altceva inafara de munca
    -cand colegul nu e disponibil pt a ne bea cafeaua impreuna, scot pisica pe balcon si imi beau cafeaua cu ea (asta a devenit un obicei pt pisica, in fiecare zi miauna la usa de la balcon sa fie scoasa la aer “curat”)
    -foarte important si de ajutor, cel putin pentru noi, e ca putem lucra din camere separate
    -lucrand de acasa, am ajuns la concluzia ca acum avem timpul necesar sa adaugam familiei si un catel
    -atat cat ne permite vremea, incercam sa iesim cat mai des la plimbari in aer liber, cel mai des prin cartier
    Singurul downside pentru mine este acela ca lucrez de la un pc si nu laptop, deci lipsa de mobilitate ma afecteaza cand as vrea sa schimb “peisajul” din care lucrez, si afecteaza pisica, care are vrea sa stea non-stop pe balcon :))

      (Citează)

    • GD: -cand colegul nu e disponibil pt a ne bea cafeaua impreuna, scot pisica pe balcon si imi beau cafeaua cu ea (asta a devenit un obicei pt pisica, in fiecare zi miauna la usa de la balcon sa fie scoasa la aer “curat”)

      Ce tare!

        (Citează)

  77. Sunt elev(ă) pe online aka zona roșie de la începutul pandemiei vietii. Asta e telemunca mea . Toate zii trezesc la ora x şi încep să pregătesc pentru şcoala. După şcoală fac temele şi învăț lecțiile. Cred că învăț mult , pentru că am note destul de mari. Materialul mea preferat este x . Din materialul asta învăț cel mai mult. Nu înnebunesc inchis in casa deoarece omor rest timp cu LOL, Netflix si Kodi..
    Da…ştiu . E foarte scurt şi nu este corect . Dar am vrut să partikip. Trebuie să ştieţi că sunt maghiară în clasa a X a şi nu prea ştiu în limba româna .
    Am încercat…!♡

      (Citează)

  78. Lucrez de acasă de vreo 10 ani, dar cu intervale mai scurte sau mai lungi de lucru la client. Anul trecut a fost unul intens, cu zboruri aproape săptămânale. Prin octombrie am ieșit de pe proiectul respectiv, am inceput altul, am mai avut vreo 3 deplasari pana in ianuarie. Apoi pauza totală. Din februarie pana acum am vazut avioane doar la TV, sau de pe DN1 dacă ateriza vreunul când treceam pe acolo.

    Toată agitația asta e foarte obositoare, dar se pare că dă și o anume dependență. Anul trecut am avut 80 de segmente de zbor (din care vreo 8 sau 10 personale). Anul ăsta voi încheia cu 5 segmente, și simt că îmi cam arde buza. Aș sta câteva ore într-un aeroport, în no man’s land, să mă uit cum trec oamenii (dacă nu mi-ar fi frică de virus)

    Unul din lucrurile pe care le-am învățat în toate deplasările astea, cu escale foarte scurte și cu întârzieri, este că mai devreme sau mai târziu vei fi nevoit să alergi, la propriu, să prinzi un zbor. Și în minutele alea în care fugi transpirat, eventual la costum, cu rucsacul pe umăr sau trăgând de un troller, înjuri printre dinți fiecare gram în plus pe care l-ai cărat după tine.
    Fiecare pereche de șosete pe care ai luat-o în plus “să fie”, fiecare caiețel în care ai notat 3 rânduri într-o întâlnire.
    Si fiecare suta de grame in plus la tancul ăla de laptop pe care ți l-a bagat firma pe gât, și abia aștepți să crape în speranța că primești unul mai ușor și mai rapid.

    Așa că până să se reia zborurile, și să mă angajez la o firmă mai bogată care să își permită Dell XPS, m-aș putea antrena cu niște sprinturi din dormitor până în sufragerie cu frumusețea asta în brațe :)

      (Citează)

  79. În ultimii ani am cochetat cu lucrul de acasă, așa că nu a fost o schimbare de impact pentru mine. Împart casa cu viitoarea soție, ce din nefericire și-a pierdut locul de muncă la începutul pandemiei din cauză că firma respectivă a fost nevoită să-și suspende activitatea. Toată energia și-a distribuit-o de atunci pentru a învața în ideea unei reconversii profesionale, dar în acest moment oportunitățile pentru “juniori” sunt foarte limitate spre inexistente. Dacă voi câștiga acest premiu, la ea va ajunge pentru că sunt sigur că o va ajuta foarte mult.
    “Trucurile” pe care le-am folosit în această perioadă au devenit o rutină și o să le evidențiez mai jos:

    – Am o regulă proprie ce spune să nu ating telefonul mobil în prima oră, cel puțin, de când mă trezesc, așa că încep ziua prin niște exerciții fizice și meditație;
    – Fiecare dimineață începe cu prepararea cafelei, folosesc un v60 pentru asta, nu numai pentru calitatea licorii rezultate ci și pentru ritualul ce o implică,care a devenit o ușoară formă de meditație (cine știe, cunoaște!);
    – Am creat un colțișor de lucru, așa că a trebuit să investesc într-un birou, scaun ergonomic și monitor pentru a lucra într-o poziție cât mai corectă;
    – Încerc să respect pe cât cu puțină obiceiul de a lua pauze constant, iar la prânz una mai mare unde cobor, ies afară la aer pentru o mișcare scurtă;
    – De asemenea, încerc să nu rămân în pijamale pe tot parcursul zilei, să mă delimitez cumva, măcar psihologic, de confortul patului (bine, nici prea formal în vestimentație :) ;
    – Un alt aspect important este alimentația. Trebuie să ne oferim timp, să nu cumva să sărim peste mesele importante, sau să le înlocuim cu diverse variante mai “comode”;
    – O acțiune care mi-a îmbunătățit viața în ultimul timp este filtrarea, într-un fel, a multitudinii de surse de informație care ne asaltează;

    Echilibrul este cuvântul cheie. Sănătate și voie bună tuturor!

      (Citează)

  80. Fiecare cu o poveste în care a intervenit o schimbare, la mine nu este cazul. Lucrez de acasă deja de vreo 2 ani.

    Eu mereu când aud de XPS, îmi aduc aminte de primul meu Dell, un XPS M1730. La vremea lui, era cel mai performant laptop din oferta celor de la Dell, procesor Extreme, două plăci video dedicate NVIDIA în SLI, două hard-uri în RAID0, Blu-Ray, ecran 1200p de calitate foarte bună și încă sunt convins că niciun laptop actual nu îi face concurență la difuzoare (avea 4 și cutii enorme de rezonanță). Practic, făcea concurență laptopurilor Alienware și barebone-urilor de la Clevo.

    Când mă uit la jucăria asta de 13″ și realizez că are performanțe mai bune la 1 kg și un pic, rămân efectiv uimit cât a avansat tehnologia în doar 10 ani. Alimentatorul de la XPS-ul de atunci era mai greu decât tot laptopul ăsta (făceam glume cu colegii de facultate când mergeam să ne jucăm în rețea, cum că aș fi putut să folosesc încărcătorul ca armă albă).

      (Citează)

  81. Am scapat de casti! am luat un stand pentru boxe si acuma ascult cateva albume pe zi cu difuzoarele la nivelul urechilor.

      (Citează)

  82. Pfuuuu.. Nu. Eu lucrez ca înainte, iubita 50/50. Asta cu laptopul și mobilitatea era acum 1o ani. Sorry. Când aveți nevoie de idei de marketing dați-mi de știre.

      (Citează)

  83. Contextul pe scurt: nu am lucrat niciodată de acasă, la momentul începerii pandemiei bebe avea cam jumătate de an.

    Wfh s-a transformat ușor din haos dezorganizat in haos organizat. La început părea că nimic nu funcționează, dar ușor ușor am început să ne organizăm. Un copil in viața unei familii schimba destul de multe (program, obiceiuri, priorități), iar pandemia părea că aduce un stres suplimentar.

    Partea frumoasa este că jobul îmi permite sa imi fac singur programul, astfel încât majoritatea mailurilor, răspunsurilor le trimiteam undeva in jur de 10 seara. Pentru cazuri urgente, biroul mobil (aka laptop) se muta in camera libera. Este clar că pentru partea familiala plusurile sunt evidente. Surprinzător, desi mă așteptam că jobul sa fie afectat negativ, până în prezent lucrurile sunt ok.

    In situația dată nu am reușit să separ cu claritate zona de office de zona familiala, dar lucrurile funcționează (deși uneori stresul ajunge la cote maxime).
    Overall, desi pandemia a venit cu o serie de restricții, nu cred că aș fi avut o alta posibilitate de a fi atât de aproape de junior, iar acest lucru mă face să mă gândesc și altfel la viitor.

      (Citează)

  84. In cazul nostru (freelanceri amandoi din 2015) pandemia a venit cu o dubla provocare. Desi lucram si stam impreuna 24/7 si ne intelegem de minune si am lucrat ani buni de acasa, pandemia ne-a gasit mutati la birou cu toate echipamentele si cu o bebelina proaspata sosita in aprilie. Am intrat pe planul de urgenta: sotul a preluat masa mare din bucatarie pentru lucru si eu am lucrat printre picaturi, la birouasul din living. We made it work! Am pastrat biroul si chiria curge, dar fiind vanzoleala mare in cladire, sotul nu se intoarce inca. De 2 saptamani am facut aranjamente inteligente si si-a adus si el un birou in living. Ne descurcam in 3, fara nici un ajutor. Si toata situatia are si o parte pozitiva: apucam amandoi sa ne bucuram de primul an cu bebelusa delicioasa. Greutatile sunt oriunde, atitudinea e importanta. Suntem fericiti!

      (Citează)

  85. Din fericire sunt unul dintre norocosii ce pot lucra de acasa. Trecerea la home office de la 1-2 zile remote pe saptamana a fost relativ ok, desi a trebuit sa imbunatatesc sau sa regandesc anumite obiceiuri:

    – am achizitionat doua birouri (si sotia lucreaza de acasa) pe care le-am asezat in camere diferite deoarece amandoi avem destul de multe meeting-uri – la perete, perpendicular pe ferestre pentru a beneficia de lumina naturala din lateral.

    – o mare problema a fost cu apa de baut deoarece, mai ales vara, trebuia sa car pana la etajele superioare de la masina un numar foarte mare de bax-uri de apa de cand a inceput pandemia. Am decis sa folosim o cana filtranta, in viitorul apropiat posibil sa investim chiar intr-un filtru.

    – a trebuit sa inlocuiesc cafeaua de la coffee shop-ul de langa birou cu una cat de cat asemanatoare, astfel un espressor a inlocuit cafeaua la ibric clasica pe care o preparam destul de rar inainte.

    – dupa un inceput stangaci in pandemie, in care plasam multe comenzi de mancare, am ajuns sa invat sa gatesc preparate rapide la cuptor/grill in maxim 30 minute si astfel sa mananc mai sanatos (in sfarsit au capatat mai mult sens si plita/cuptorul).

    – pauzele de cafea cu colegii le-am inlocuit cu skype-uri zilnice

    – activitatea fizica (mers pana la birou/sala/bazin) am inlocuit-o cu antrenamente cardio/strength de 30-60 minute aproape zilnic in timpul saptamanii.

    Daca ma intrebai in primele luni de home office ziceam ca e un avanataj, nu mai pierdeam destul de mult timp pana la birou si inapoi, aglomeratia de pe drum etc In momentul acesta as dori sa il mai pierd…
    Cel mai mare dezavantaj e marcat de blocarea calatoriilor aproape complet in afara tarii. Dar ce sa zic, poate e mai bine asa, era timpul sa vizitez si tara noastra :)
    Partea cea mai buna este ca am decis sa ne luam o pisica, daca tot avem timp acum si ne doream de mai multa vreme.

      (Citează)

  86. Pentru mine munca acasa a inceput doar de vreo 3 luni incoace. Am iesit din “linia intai” pentru ca in primul rand nu mai suportam prostia oamenilor si atunci cand trebuie sa ai grija de prosti dar ii detesti pentru cum sunt, devine si mai greu.

    Ca o paranteza, “prostia” a devenit o plaga, asa cum sunt alte dezastre naturale: cutremure, inundatii, uragane, etc. a caror urmari pot fi cel mult atenuate dar nu pot fi oprite, tot asa prostia umana este acum o calamitate de care trebuie sa invatam sa tinem cont in tot ce ni se poate intampla local sau global. In plus daca pentru restul calamitatilor posibile nu exista metode de a le starni si directiona, in cazul prostiei se poate face asta iar unii se amuza sau au interese s-o faca.

    Am acceptat o oferta de a merge in privat unde munca este 90% acasa, o data pe saptamana sau la 2 saptamani merg pentru niste chestii fata in fata sa le spunem.
    Nici nu pot descrie cum te simti, fata de nivelul de munca de dinainte, acum parca ma plateste cineva sa fiu ca in concediu. Incerc sa nu ma bucur prea tare pentru ca partenera mea este inca in acelasi sistem ca pana acum, isi bate capul cu exact ce am lasat eu in urma dar o voi scoate si pe ea pana la urma.

    Acasa m-am organizat relativ simplu, locuim intr-o casa cu doua nivele, parterul oricum era destinat “publicului”, cand aveam musafiri dar cum in situatia actuala nu mai vizitezi pe nimeni si nimeni nu mai vine la tine, parterul a devenit “afara din casa” sau biroul. Mental a fost simplu, oricum jos aveam o senzatie diferita fata de “acasa” adica sus.

    Eu sunt pasionat de calculatoare, asa ca am o mica turma de calculatoare raspandite peste tot. Mi-am organizat un birou cu mai mult decat e necesar dar suficient incat sa merg sa ma asez cu placere la locul de munca.
    Jumatate din spatiu e birou, jumatate e atelier IT cu mese cu componente si scule raspandite si cu un calculator deschis pe masa centrala in permanenta. Cand ma plictisesc, ma ridic si ma duc alaturi si ma relaxez mesterind ceva fire, tuburi, etc. E “microbul” meu, asta ma distreaza pe mine.
    E drept ca in perioada asta Uber Eats a fost baza incat am invatat pe cei mai multi dintre curieri cred, plus ca multi sunt romani.

    Am experimentat si eu senzatia de lipsa de activitate, de vinovatie chiar pentru ca prietena inca merge zilnic acolo si am atenuat trecerea inscriindu-ma intr-un program de voluntariat cateva zile pe saptamana. Dar aici dupa 2 luni mi-au spus multumim frumos dar e suficient. E un program national si au sute de mii de inscrisi care asteapta sa-si aduca contributia. Pe langa asta am observat ca aleg pe cei care au avut mai recent Covid si ii tin in primele 2 luni dupa, cat imunitatea este probabil la nivelul cel mai inalt, inca nu se stie cat si cum dureaza.

    Redescopar placerea de a sta in casa si ma uit la cei care se plang ca trebuie sa stea in casa ca la niste extraterestri, probabil cum s-ar uita si ei la mine cand le-as zice ca nu-mi vine sa ma mai misc din casa.

    Nu intru in concurs, am contribuit cu povestea mea pentru ca am citit povestile altora si asa e corect.

      (Citează)

    • Catalin si atat

      17/10/2020 la 10:32 AM

      Pot spune ca si eu ma regasesc in comentariul tau. Dupa multi ani in care am facut munca de teren, am ajuns sa lucrez de acasa. Am cam trecut prin toate trairile expuse de tine.
      Ai votul meu pentru castigarea laptop-ului :) dar acum daca tu nu intri in concurs asta e.

        (Citează)

    • cSm: Nu intru in concurs, am contribuit cu povestea mea pentru ca am citit povestile altora si asa e corect.

      Foarte frumos din partea ta! Lucrezi în sistemul medical sau la ce te refereai cu linia întâi?

        (Citează)

    • Am lucrat, acum sunt doar un corporatist nenorocit, o capusa capitalista.

        (Citează)

  87. Gabriel N. Voicu

    17/10/2020 la 11:33 AM

    Citind despre tabieturile tale si ale Matildei, aveam impresia ca citesc despre mine si Alina.

    Dimineata ne bem cafeaua, luam micul dejun impreuna, apoi fiecare “pleaca” la munca. Ne intalnim in pauza de pranz, desi avem zile atat de pline incat mai sarim peste pauza. Nu faceti ca noi!

    Nu avem pisici, dar ar fi o idee buna sa adoptam una.

    Seara inchidem laptopurile si incercam sa ne deconectam, gatim, ne uitam la filme, iesim la plimbare, ea alearga, eu cu bicicleta pe langa ea. Ok, mai avem seri in care muncim pana tarziu. Nu faceti ca noi!

    In perioada aceasta, am adus cateva imbunatatiri apartamentului in care locuim, am mai creat cateva spatii de depozitare, ne-am comandat scaune ergonomice si purificator de aer. Si am inchis balconul. Da, la noi e invers, stam la etajul 1 si este foarte mult praf si galagie, trafic, claxoane. Pana la urma am cedat nervos si l-am inchis, e mai bine acum.

    Pana acum nu a fost chiar atat de rau cu work from home, ne-am creat noi tabieturi si am descoperit lucruri faine despre noi, cum ar fi ca nu ne place sa mergem la mall.

    Dupa pandemie cred ca vom negocia sa lucram in continuare de acasa …

      (Citează)

  88. Ca să sistematizez nițel concluziile mele:
    1. E foarte important să te simți bine cu cel de lângă tine. Femeie, bărbat, pisică, elicopter Apache, ce o fi. Știam asta, desigur, la nivel declarativ, dar nimic nu se compară cu o demonstrație :) 

    2. E FOARTE IMPORTANT să aibă fiecare spațiul lui. O cameră, o debara, balconul, un colț de sufragerie. 

    3. E foarte important să ai unelte care să te ajute. Aici intră și un birou/un scaun comode, evident, dar deși percepem perioada asta ca un fel de prizonierat, mobilitatea a fost mai importantă ca oricând. Adică un laptop bun (d’oh) te lasă să te muți pe terasă, pe iarbă în parc sau la bunici la țară. Mașina a redevenit importantă, fix când mă întrebam dacă nu ar fi cazul să renunț la ea. 

    Astea mi se par esențiale pentru o existență plăcută în pandemie. În funcție de specific/personalitate ar mai fi niște “nice to have”:
    4. Disciplină. Ca să nu muncești prea mult ori prea puțin, să nu te îndopi cu ciocolată șamd..

    5. Interese și hobby-uri relativ independente de circumstanțe. O carte poți citi oriunde. O consolă de jocuri nu ocupă mult spațiu. Chibrituri pentru o miniatură de Tour Eiffel se găsesc. Șamd..

    Acum experiența personală: izolarea mi-a venit mănușă. Înainte nu aveam work from home; cele două ore pe zi pe care le economisesc stând acasă compensează neajunsurile zilnice. Ba chiar sunt mai productiv – ședințele online sunt o risipă de timp, dar tot nu egalează ședințele “live” și toate întreruperile. E o situație ideală? Nu. Vreau la sală, vreau la film sau bere cu prietenii, vreau din nou la Paris. M-am simțit bine? Da, într-o măsură rezonabilă. Am citit mai mult, m-am jucat mai mult, am petrecut mai mult timp cu soția. Deci m-am relaxat mai mult. 

    Sunt conștient că sunt extrem de norocos – am un job care se pretează la wfh și am și circumstanțe optime – casa, birouri separate, curte. Also, ține și de personalitate – soția e mult mai afectată de lipsa interacțiunilor sociale. Shopping, cafea cu prietenele, shopping, etc.. 

    O surpriză a fost că nu ne-a afectat prea tare lipsa timpului petrecut fără celălalt. În ani de zile de relație ni s-a părut mereu important să facem chestii și separat, nu doar împreună. Dar am urcat fără probleme de la ~50% la 100%. Ba chiar ne-am făcut, în miez de pandemie, blog de plimbări :) Like și share la http://www.plimbari.ro, dar nu dau niciun premiu.

    În încheiere, sunt plăcut surprins de numărul de comentarii pozitive. Mă așteptam, sincer, doar la bocete și depresii; văd însă că lumea se adaptează, se reorientează, rămâne optimistă. 

      (Citează)

    • alt Radu: m-am jucat mai mult

      Me too. Nu cred că-i convine însă Matildei, că iau din timpul de relaxare pe care l-aș putea petrece cu ea. Trebuie să găsesc o metodă să o implic.

        (Citează)

  89. Lucrez de acasa de peste 2 ani, deci multe schimbari nu a trebuit sa fac din punctul de vedere al muncii.
    Interesant a fost insa ca si copiii au trebuit sa lucreze de acasa si sunt amandoi inca la scoala primara. Am cumparat deci un laptop si un desktop. Instalat pe ele zoom, teams, configurat conturi noi de google. Invatat copiii cum sa ajunga la mailuri, cum sa se conecteze la meetinguri, cum sa foloseasca google classroom. In fiecare zi pozam o gramada de teme, le converteam in pdf-uri si uploadate in classroom. In rest faceam lectii si teme cu ei pe langa munca, ce sa zic, seara eram o leguma. Cand ma vedeau cu castile pe urechi, incercau sa se descurce cum puteau, stiau ca sunt intr-o sedinta.
    In timpul lockdown-ului ieseam in curtea blocului si ne jucam o prinsa, mai schimbam niste pase etc.
    Pentru ca nu mai trebuiau dusi copiii la scoala si nici ei nu mai incepeau la 8, ne-am decalat toti somnul cu 2-3 ore.

      (Citează)

  90. Florentin Daniel Rotaru

    17/10/2020 la 2:41 PM

    Începutul pandemiei mi a adus un nou job pe la mijlocul lui martie. Am fost puțin norocos pentru că am avut timp să mă duc pentru a-mi ridica laptopul să pot lucra de acasă. Mod de lucru cu care eram deja obișnuit de la fostul angajator(doar că acolo lucram de acasă doar în anumite condiții speciale: viscol,polei, drumuri înzăpezite sau poate așteptam câte un meșter pentru casă).
    O să detaliez pe 3 sectoare activitatea de acasă:
    1. Munca la distanță nu mi a pus probleme. Colegi noi. Training-uri noi. Sarcini noi. S-au legat anumite relații de comunicare între noi și văd lucrurile pe un trend pozitiv în cadrul departamentului. Mulțumesc scaunului de gaming(nu pentru asta l am luat🙂) că mi a oferit suportul necesar. P.S.: Fiind un job nou, nu pot să afirm că se lucrează mai mult de acasă. Încă nu am ajuns la birou să compar și nu se întrevede prea curând o revenire. P.S.: Ce bune sunt cele 50 minute de somn la prânz. 😁
    2. Activități extra muncă: La început Netflix-ul a fost un bun prieten. Acum l am cam terminat, dacă mă pot exprima așa referitor la conținutul pe care eu îl urmăresc. Poate apar chestii noi. 🙏 Partea fizică nu am neglijat-o, deși câteodată consider că ar trebui să fac mai multă mișcare… Sunt “posesorul” unei tetrapareze spastice din naștere. Și este necesar să fac mișcare în fiecare zi! Pentru a ține tonusul muscular sub control. Sfat: faceți mișcare din orice, cum ar zice Simona Halep.🙂
    3. Autoizolare impusă: In cele 7 luni scurse până acum nu știu dacă am ieșit de 10 ori din casă. Unele persoane ar spune că mi e frică. Aș putea să le dau dreptate. Dar istoricul meu medical pur și simplu îmi cere un grad mai mare de protecție: tetrapareza mai sus menționată, un stimulator cardiac implantat la 33 ani, plus o bacterie luată din spital acum vreo 4 ani( unii doctori afirmă că ar fi putut apărea pe fondul consumului de antibiotice, din păcate la recomandarea lor când au confundat o pungă de lichid cu o infecție…😞). Tocmai de aceea îmi fac mișcare fizică în casă, mă hidratez și mănânc cât mai sănătos, iau vitamine pentru a compensa posibilele deficiențe create de statul în casă.

    Concluzie:
    Lucrez foarte bine de acasă, m am adaptat foarte bine la situația actuală și nu am probleme în a gestiona această situație. Pun această atitudine și pe seama moralului meu pozitiv dobândit pe timpul bătăliilor mele medicale anterioare. Un psihic puternic te ajută în situațiile de acum.🙂
    Sfat: Spălați vă pe mâini, purtați mască mereu( chiar și în spațiile libere) și păstrați distanța. Cu disciplină și bunăvoință vom trece peste acest mic hop care ne-a( și ne va) schimba viața tuturor! 🙏

      (Citează)

  91. Au trecut 5 luni si 3 zile de cand sunt in wfh, ce s-a schimbat:
    – s-a scurtat timpul petrecut pe drum
    – dorm mai mult
    – “vin” cu drag la munca
    – la inceput nu aveam o rutina si stateam toata ziua in pijamale la “birou”, dadu-mi impresia ca lucrez tot timpul, cu timpul am inceput sa ma schimb in pantaloni de casa si tricou
    – am invatat cum sa pornesc masina de spalat rufe
    – am invatat sa impaturesc rufele!
    – Cand eu sau sotia avem sedinte mai importante, fiecare sta in camera lui
    – in functie de volumul de munca, am invatat cum sa imi impart biroul (sotia la birou, eu in canapea sau invers, de abia dupa, sotia si-a dat seama ca investitia in monitor 2k la 144hz a fost buna
    – cateodata este ok sa lucrezi intins pe canapea cu laptopul pe piept, chiar daca nu e recomandat
    – am gatit mult mai mult, am nimerit o reteta de coaste slow-cooked de se topesc in gura
    – fiindca interactiunea fizica cu colegii a scazut, “iesim” virtual la cafea (in timpul programului) sau la bere (dupa munca)

      (Citează)

  92. Sunt profesor. De matematică. Deci am avut treabă.
    Am descoperit aplicații noi, gadgeturi noi (tableta grafică), metode noi de predare-evaluare. Am fost bucuros să când am reușit să-mi fac elevii să participe afectiv/efectiv la lecții și să treacă peste evaluarea națională cu rezultate foarte bune, pentru o școală din mediul rural.
    „Dixtracția” continuă în noul an școlar cu noi provocări: soția, și ea profesoară, la un liceu în orașul în care locuim, tocmai a intrat în scenariul roșu (referitor la Covid :) ), fiică-mea, elevă în clasa a 7a, e în scenariul hibrid, săptămâna asta urmărind lecțiile de acasă, 6-7 ore pe zi, eu susțin în sistem online 4 ore pe săptămână, restul desfășurându-le încă la școală. Stăm în două camere la bloc.
    Totul va fi bine?! Cred că da…

      (Citează)

    • Eu chiar mă întreb cum se pot preda unele lecții de matematică de la distanță. De exemplu geometria, unde mi se pare important să desenezi și să explici pe măsură ce tragi liniile pe tablă ce-i înălțimea sau generatoarea unui con șamd. Sau derivatele, integralele, logaritmii și alte concepte de liceu.

        (Citează)

  93. Eu lucrez de acasă de când a început perioada de urgență, sunt și părți bune dar și părți rele.
    + Nu mai pierd timp in trafic, nervi mai puțini
    + Mai iau pauze să fac chestii personale și apoi muncesc seara târziu că na, e biroul acasă, nu trebuie să merg tocmai la sediu iar
    + Am putut lucra remote de la munte, de la prieteni din alte orașe, de la părinții din alt oraș, e interesant așa
    – mi-am stricat complet programul de somn și orele de luat masa
    – ciuciu mâncare gata făcută la cantina din sediu, acum pierd timp să-mi fac mâncare, sau bag junk food, not ok
    – am o lene imensă să ies din casă, deci nici măcar mersul pe jos zilnic atât cât era nu-l mai fac, n-o să fie deloc bine pt sănătate
    – mi se pare că lucrez mai mult decât înainte, pt că mă iau cu munca și trec orele fără să-mi dau seama, deci rămân și cu mai puțin timp personal overall
    – cam ciuciu interacțiune cu colegii, devin un lup singuratic, discuțiile amuzante nu sunt deloc la fel pe chat, chiar îmi lipsește să stau la taclale cu colegii la bucătărie sau la cantină, făcea bine de tot la starea de spirit, acum sunt mai trist și fără chef de viață sincer

    Pe scurt, pe viitor sper să ne lase să lucrăm de acasă 1-2 zile pe săptămână dacă vrem, dar în rest clar vreau să merg la birou.

      (Citează)

    • Florin M.: – mi-am stricat complet programul de somn și orele de luat masa

      Eu mi l-am reglat, înainte mâncam mult mai haotic. Nu știam la ce oră vine Matilda acasă, uneori ea nu mânca, alteori ieșea în oraș cu prietene, alteori ieșeam eu, mi se părea mult mai haotică alimentația.

      Am ajuns ieri la concluzia că am comandat mult mai puțină mâncare. Avem mai mult timp să planificăm și să gătim noi. Dacă unul nu are timp, gătește celălalt. Înainte am fi comandat ceva.

        (Citează)

  94. Perioada asta pentru mine nu a fost usoara desi munca mea de programator se plia f bine pe munca de acasa.Dar eram obisnuit sa plec dimineata ,sa ma intilnesc cu colegii ,sa mai facem glume proaste impreuna si deodata ma mut din dormitor in sufragerie si incep sa muncesc.Apoi chiar daca iti iubesti sotia si copii totusi ai nevoie si de timpul asta departe de ei :la un moment dat te innebunesc pur si simplu.
    Nu-mi place perioada prin care trecem si din pacate nu vad nicio iesire momentan din ea.Oriunde te duci esti stresat sa nu te imbolnavesti ,sa nu-ti imbolnavesti familia
    Citeva aspecte pozitive ar fi ca sunt un bucatar din ce in ce mai bun,am inceput sa fac sport acasa am 2 gantere si le misc in toate pozitiile,incerc sa meditez desi nu prea stiu cum am citit niste carti dar nu prea m-am lamurit,nu ne-am omorit eu si nevasta-mea :),copii se bucura ca stam atita cu ei.

      (Citează)

  95. Adi:
    Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici

    Iartă-mă dar eu nu înțeleg problema ta. În momentul în care îți cumperi tu cu banii jos un produs la preț întreg poți avea ce pretenții dorești. În momentul în care îl primești gratis în urma oricărei promoții/concurs de tip promoție etc., mergi după regulile promoției. Mie mi se pare o idee foarte bună asta, în care toată lumea cîștigă: și firma își face reclamă, și site-ul, și userii.
    Nu înțeleg dorința asta ca totul să fie fără nici un fel de marketing. Ăsta era comerțul socialist pe vremea lui Ceașcă. Am trecut prin asta, nu mersi.

      (Citează)

  96. La noi a fost mai ușor…s-a stat in WFH doar primele 2 luni…
    Ce sugerez celor ce fac WFH ai menționat si tu:o cameră separată unde să poți lucra…acolo mi-am făcut setup-ul cat mai confortabil: stat cu laptopul in poală si lucrat..
    Un alt truc ce il recomand este sa asculți muzică in timp ce lucrezi de acasă..spotify e cea mai buna optiune..:)

      (Citează)

  97. :D sa vedem, am inceput sa lucrez de acasa in contextul pandemiei de la sfarsitul lui februarie. de atunci am facut multe mici ajustari, achizitii, adaptari:
    – primul lucru pe care l-am facut cand s-a anuntat starea de urgenta a fost sa imi iau un scaun ergonomic… dupa cateva luni bune nu s-a dovedit foarte ergonomic si i-am luat si o perna medicala pentru coccis; also, o saltea, zic ei yoga, cu tepi pe care te pui cu spatele, te doare de te innebuneste la inceput, si in timp te obisnuiesti… sau nu. oricum stimuleaza circulatia sangelui. pe mine ma ajuta cu durerile de spate, de stat prea mult pe scaun/ la birou…
    – am reinceput sa gradinaresc in casa – a vedea cum creste busuioc plantat de tine, iti da o satisfactie, un sentiment de realizare;
    – am o problema cu micul dejun, in a il prepara de dimineata… imi pare ca dureaza prea mult si pana termin de preparat mor de foame… o solutie pe care am gasit-o e sa fierb 2 oua seara si le las in frigider peste noapte, ca sa nu “pierd” timpul cu asta diminieata.
    – mai ales in perioada in care nu prea se putea iesi afara, dar chiar si dupa pentru activitate fizica nu prea gaseam solutii fun. mi-am adus aminte ca am xbox360 cu kinect si am dance dance revolution si diverse jocuri sportive. primele zile am avut full body muscle aches.
    – mai incoace cand am inceput sa iesim: early morning / late night power walks – evit aglomeratia, ba chiar e pustiu… mai ales ca decat sa merg pana in parc prefer sa dau ture de cimitir, care e la 2 pasi de mine… I know sounds creepy, but it’s true. p.s. pe exterior
    – casti cu noise cancelling. daca nu le aveam cred ca ma urcam pe pereti de mult. oricat de cu bun simt ar fi vecinii mei, este inevitabil sa nu faca activitati care sa produca diverse zgomote care la un moment dat sa ajunga sa te scoata din sarite. o zi, merge… doua zile hai treaca-mearga… dupa 200+ zile de stat in casa ai nevoie de o solutie care sa de izoleze fonic fara sa iti umpli peretii de bureti.
    – day time naps – mai ales daca ai program flexibil si daca mai si lucrezi cu colegi din alte tari (de pe alt fus orar), cand lucrezi de acasa tinzi sa te intinzi cu munca muult peste program (inainte sau dupa orele normale)… ajuta sa iti pui in calendar niste nap times pentru a iti reincarca bateriile, si sa poti trece ziua cu brio.
    – tot comandand online chestii, si perioada asta nu a fost foarte diferita din perspectiva asta, poate chiar mai intensa.. si am ajuns sa am foarte multe old stuff pe care nu le mai foloseam. am gasit un grup de facebook de donatii/reutilizare (freecycling) si am inceput sa le donez. ajuta cu moralul si chiar sunt oameni care au nevoie de unele chestii pe care nu le mai folosim.
    – asta nu e chiar o chestie pe care am facut-o in context pandemic, dar sa zicem ca s-a nimerit. In decembrie anul trecut mi-am luat pian si “norocul” meu cu pandemia ca am avut timp mai mult sa il petrec in fata pianului si sa invat sa cant la el. e genul de activitate in care pierd notiunea timpului si uit de tot si toate din jurul meu. Acum nu zic sa isi ia toti pian :)) ideea e sa fie un hobby care sa-i deconecteze, asa cum face pianul pentru mine.

    Shared: https://www.instagram.com/p/CGdr7nRDrR-/

      (Citează)

    • Ervin Bolat: also, o saltea, zic ei yoga, cu tepi pe care te pui cu spatele, te doare de te innebuneste la inceput, si in timp te obisnuiesti… sau nu. oricum stimuleaza circulatia sangelui. pe mine ma ajuta cu durerile de spate, de stat prea mult pe scaun/ la birou…

      Sigur te ajută sau pur și simplu nu mai simți durerea? :D

      Ervin Bolat: – am o problema cu micul dejun, in a il prepara de dimineata… imi pare ca dureaza prea mult si pana termin de preparat mor de foame… o solutie pe care am gasit-o e sa fierb 2 oua seara si le las in frigider peste noapte, ca sa nu “pierd” timpul cu asta diminieata.

      Uite o idee care ia fix 5 minute. Sunt în comerț niște conserve de “chilli mix” care conțin fasole roșie și porumb cu niște sos de roșii. Nu-i nimic iute acolo, în ciuda numelui.

      Verși o conservă din asta într-o tigaie, o lași câteva minute la foc mic, poate pui niște condimente peste. Apoi faci loc pentru 2-3 ouă (niște depresiuni în fasolea aia) și spargi câte un ou în fiecare depresiune. Pui capacul, lași încă vreo 2 minute până se întărește albușul, nu și gălbenușul.

      Mănânci. E foarte bună.

        (Citează)

    • nwradu: Sigur te ajută sau pur și simplu nu mai simți durerea? :D

      cum ajuta și un analgezic… nu stiu dacă face mai mult de atât…

      :D la conserve de chilli mix nu ma gândisem. Will try.

        (Citează)

  98. Se zice că răbdarea și calmul ar fi cele mai valoroase virtuți, iar lucratul de acasă te ajută să le cultivi la maximum, mai ales dacă ai unul sau mai mulți copii. Desigur, e ușor să îl/îi abandonezi în fața unui telefon sau tabletă, dar cine își dorește asta? E o provocare să fii într-un audio și, în timp ce vorbești, copilul să îți ceară insistent lucruri. Cel mai mare câștig al perioadei ăsteia este timpul extra petrecut cu familia, de la simpla masă de prânz până la serile un pic mai lungi, presărate cu plimbări împreună, pentru că a dispărut drumul de la birou acasă. Și mai ai un plus de somn dimineață, evident, până când a reînceput școală :).

    Noroc că stăm în 4 camere și una era deja amenajată ca birou pentru soția care deja lucra 1-2 zile/săptămână de acasă. Eu însă m-am pricopsit cu birou ambulant, ceea ce mă ajută cumva
    că nu asociez un loc anume din casă cu munca. Am constatat că avem nevoie și de un router mai performant cu ocazia acestei experiențe și am făcut pasul ăsta și a fost o revelație :). Mai mult, ca pe mulți alții sunt sigur, munca de acasă + un copil ne-au făcut să ne gândim serios la o casă și curte.

    Una peste alta cred că lucratul de acasă vine cu mai multe avantaje decât minusuri. Iar asta, ca în fiecare situație din viață, pleacă de la a alege să vezi lucrurile pozitiv(e) și a culege din plin avantajele și a căuta soluții pentru reducerea neplăcerilor.

      (Citează)

  99. Cum ne-am adaptat? Greu.
    Suntem o familie alcătuită din patru persoane ,doi adulți și doi copii.Locuim într-un apartament ,,open,, ,practic în două camere in care zilnic au loc meeting-uri ,doua in același timp .Acum ascult istorie ,,A doua revoluție industrială,, .
    Daca la inceputul carantinei situația părea funny,multe informații interesante ,acum la mijlocul lunii octombrie am obosit sa aud in ambele camere zeci de timbre vocale.
    Costientizez cat de mult se modifică vocea după câțiva ani în care ești nevoit să vorbești copiilor câteva ore pe zi.
    Mă străduiesc să reglez fluxul verbal pentru că nu-mi place ,,ascuțimea,, ce o aud zilnic .
    Am curățat cartofi in balcon,în frig pt că ,,nu face gălăgie! Mama , trebuie sa deschid microfonul! Când un paralelogram este romb?..daca într-un paralelogram diagonalele sunt perpendiculare ,da
    a început următoarea ora de mate.
    In cealaltă cameră aud verificarea temei tot la matematica.
    Ascult doleanțele colegilor mei profesori în cadrul ședințelor,consiliilor și tac.Ei spun așa: transmiteți părinților,bunicilor sa nu mai stea in camera copilului ,sa nu mai asiste la ore,să-și cumpere căști,sa nu le mai sufle răspunsuri.Imi vine sa tip, ,,Poate nu au spațiu,nu au bani pentru căști!,
    Așa am ajuns sa programez ora la care sa spăl vase,sa fac mâncare,sa aspir casa.
    Ce se întâmplă în pauza? Lasă telefonul din mana! Ți-a crescut miopia! Manca ce am pregătit !
    Fetița cea mică termina mai devreme online-urile.La prânz avem aceeași discuție: Mer gem afara? Nu ,incep orele la 12.
    Seara e mai frig,vreau acum.Problema nerezolvată.
    Gata cu scrisul,trebuie sa fug la școală .Este ziua în care am acces la catalog(pun absente,note,notez ce este în catalog pentru a comunica părinților situația în cadrul ședinței de luni,online).De la 12 incep orele,termin la 18,ultima ora am dirigenție .
    NU MAI FACE GALAGIE!!!!asta aud,spun timp de 10 ore pe zi.
    Ce înseamnă că au interioare disjuncte?…. încă nu s-a terminat ora de mate,intre timp un copil,,cuminte,, i-a tăiat microfonul domnului profesor.Domnu’ , iar sunteți pe “mute”.

      (Citează)

    • Căști cu anulare de zgomot, serios. Sau măcar din alea mari over-ear, ca să te izoleze bine.

      Ați putea încerca și cu un paravan care să delimiteze zonele camerei? Sunt unele din material moale fonoabsorbant, de obicei le vezi prin companii în zonele open-office pentru a mai reduce poluarea sonoră.

        (Citează)

  100. Sunt profesor. Din martie până în iunie am stat acasă și am folosit GSuite, Wattsapp și Adservio pentru a-mi face orele. Greu, am și doi copii mici care au făcut școală online.
    Nu mai știu unde am citit, dar are dreptate: știi că ești sărac dacă atunci când tragi apa la wc se aude la copilul care este la ore online…

      (Citează)

  101. Nu a trebuit sa ma adaptez pentru ca eram deja adaptat. Nu s-a schimbat nimic in stilul meu de viata.

      (Citează)

  102. Adaptarea a fost destul de grea, tinand cont ca am 2 copii acasa, unul din ei nou-nascut la inceputul pandemiei :)

    Sunt freelancer dar a trebuit sa-mi fac un program, in functie de somnul copiilor in principiu dar si lucrat nopti, weekends, trimis nevasta cu ei afara etc. In mare, destul de greu si povestea continua.

    Tinand cont ca va mai tine pandemia ce putin 1 an, solutia e, pt mine, un program bine stabilit si “trainat” copii sa inteleaga lucrul asta.

    ps. te-am vazut, cred, sambata acum, cu Matilda, pe langa Bran (Dor). Sper sa nu te fi confundat :)

      (Citează)

    • Cezar: ps. te-am vazut, cred, sambata acum, cu Matilda, pe langa Bran (Dor). Sper sa nu te fi confundat :)

      Noi eram. Bănuiesc că erai în mașină, nu? Că ne-am plimbat 30 de metri pe acel trotuar și înapoi la cazare, că la DOR era închis magazinul. Nu țin minte să fi văzut pe cineva.

        (Citează)

  103. Recunosc ca la inceput m-am panicat cand am vazut numarul de morti din Italia si ma gandeam cu groaza la parintii mei in varsta, noroc cu articolele de pe acest blog si de pe internet, mai ales Reddit unde am gasit multe articole de la oamenii de stiinta care explicau situatia intr-o maniera profesionista, mai filtram din toate stirile panicarde.

    La munca a fost destul de dificila acomodarea, si acum imi lipseste rutina de mers la cafea cu ai mei colegi, de mers la masa cu echipa si povestit tot felul de chestii, chiar imi lipseste socializarea din perioada Pre Covid chiar daca cu unii m-am mai intalnit in oras.

    Pentru a ma adapta la lucrul de acasa m-am hotarat sa fiu mai organizat:
    – incerc sa fiu mai mult timp activ pe lumina naturala, ma trezesc la aceeasi ora si in weekend, dupa 3 luni dimineata sunt mult mai odihnit si pregatit sa incep o noua zi
    – incerc sa ma culc inainte de ora 12 noaptea, sa imi fac norma de aproape 8 ore de somn
    – dimineata obligatoriu dus apoi clatit cu apa rece, cafea lunga si 10 minute de exercitii fizice, flotari sau exercitii cu gantera, iti pune sangele in circulatie si esti pregatit sa lucrezi cu spor
    – sedinte cu echipa, incercam sa rezolvam problemele din ziua anterioara, sa ne sustinem moralul si sa ne incurajam reciproc, a contat mult in perioada Carantinei cand toti eram panicati
    – imi fac o lista cu To-Do-uri si le atasez o prioritate si categorie, incep cu cele urgente apoi cu cele care le termin repede sau care sunt asteptate de colegi
    – pe Google Keep imi fac o lista de cumparaturi, adaug chestii de fiecare data cand realizez ca am nevoie de ceva, asa scurtez timpul de bantuit aiurea in supermaket
    – la munca comunicam pe Skype, Zoom, Teams, si vorbim mai mult pe WhatsApp varianta desktop
    – mi-am cumparat un Desktop mai mare pentru a lucra mai bine si a nu-mi obosi ochii, o tastatura mecanica si cel mai important mi-am facut un spatiu de lucru unde stau doar cand lucrez la calculator
    -mi-am facut upgrade la Router si desktop-ul l-am conectat direct prin cablu Cat
    -seara dupa munca fac plimbari de minim jumatate de ora sa-mi limpezesc mintea si ochii obositi, la 2-3 zile beau un vin inainte de culcare si incerc sa reduc timpul petrecut pe telefon si sa citesc minim un capitol inainte sa adorm
    – inteleg ca este o perioada dificila pentru oricine si incerc sa ii sustin pe cei din echipa, chiar le recomand sa ia pauze de aer si soare la pranz, chiar sa isi faca cumparaturile in timpul zilei pentru a evita aglomeratia de la ora 17-18
    – am incercat sa pastram traditia de a iesi la bere pe terasa o data la trimestru, am simtit ca devenim o echipa mai unita cand ne detasam de rutina zilnica si ne cunoastem mai bine ca oameni
    – munca de acasa m-a determinat sa-mi cumpar vestitul Markus de la Ikea, la 3 ore incerc sa fac exercitii, sa imi rotesc gatul si sa-mi lungesc corpul, parca nu ma mai doare spatele si nici nu-mi mai amortesc picioarele de la perioada lunga petrecuta la calculator
    – mi-am impus ca inainte de masa de pranz sa fac exercitii, asa am recuperat perioada de inactivitate din carantina
    – am gatit mai mult, chiar am o lista de retete care se gatesc repede in functie de ingredientele de sezon, gatesc cantitati mici pentru a nu ma plictisi de aceeasi mancare
    – am iesit mai des cu bicicleta pentru a evita transportul in comun dar si pentru recreere, chiar am descoperit locuri interesante in jurul orasului
    – vorbesc mult cu parintii pentru a-mi ridica moralul, imi fac planuri pentru perioada urmatoare si incerc sa gandesc pozitiv
    – am redus timpul alocat Social Media, ma axez mai mult pe partea de stiri si blog-uri tehnice, acum am mai mult timp pentru lucrurile importante.
    -seara incerc sa ma detasez de munca, chiar daca am laptopul deschis si mai raspund la chestiile urgente, conteaza mult sa stii cum si cand sa spui Stop muncii altfel ajungi la Burnout

    Acum ca am scris atat de mult chiar ca simt nevoia unui Ultrabook sa citesc documentatie tehnica in pat nu la birou cu ochii in Desktop.
    #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania

      (Citează)

  104. Pentru soție este o diferență minoră, munca ei nu presupune deplasări la clienți. Și-a mutat acasă laptopul. Nu mai trebuie să plece cu mașina până la metrou, apoi la birou și retur.

    Cât a fost carantină, am aflat ce e Zoom pentru școala fetiței, clasa a treia acum. Zeci de mesaje pe grupurile de WhatsApp, puse de părinți, zilnic. Înainte de școală, în timpul sesiunii de Zoom, după școală pentru teme. Ora de sport, în cameră cu soția, ca să aibă spațiu.
    În vacanță am dus-o la after school, ca să se joace fizic cu alți copii.

    Eu lucrez în ture de toate felurile, mă adaptez din mers la tot ce se întâmplă: service auto la cele 2 mașini vechi, cumpărături luni-vineri până la 14, transport copil dacă nu lucrez.

    Foarte utilă rezerva de cafea și apă plată pentru espressor.
    Evit drumuri la magazine cu eMAG Genius.
    Am făcut mai multă ordine și curățenie în casă.
    Mâncăm mai sănătos.
    Petrecem mai mult timp cu copilul.

      (Citează)

  105. Avem un magazin online (pe langa activitatea ofline) de care ne ocupam prea putin timp ca sa functioneze cum trebuie.

    Dupa ce a trecut socul carantinarii ne-am mobilizat sa facem ceva mai mult cu online-ul, asa ca l-am mutat pe alta platforma e-commerce de la care asteptam rezultate mai bune. Pentru aceasta miscare WFH a devenit viata mea, la birou merg sa ma odihnesc si sa mai rezolv din actele contabile.

    – Am renuntat la aprovizionarea din hipermarket, acum folosim Bringo. Cumparaturi ocazionale fac de la Penny din apropiere.

    – Trebuie sa-mi schimb scaunul de la birou, am constatat ca nu e chiar atat de ergonomic cat credeam eu ca este.

    – Fac prea putina miscare, ceea ce ma enerveaza. Nu am nici un loc in casa in care sa pot intinde mainile si picioarele fara sa lovesc ceva. De! apartament comunist. Din acest motiv am pus pe lista de cumparaturi lustre mai putin atarnatoare, macar in sus sa ma pot intinde fara pericol.

    – Am avut un concediu de 3 zile in Delta. Nu simt nevoia sa plec, nu ma simt in siguranta inca.

      (Citează)

  106. Pandemia asta a incurcat multa lume, e clar, myself included. Eu am fost si unul dintre nefericitii care au intrat in Martie in carantina. Eu am fost anuntat pe 12 martie ca am fost in contact cu un pacient depistat pozitiv si m-am autoizolat 2 saptamani desi testul a fost negativ. Better safe than sorry. Sincer, initial am crezut ca va fi un iad dar daca stii sa iti organizezi lucrurile, nu e chiar atat de rau. Presupun ca depinde mult si de ce fel de persoana esti. Aparent sunt un pic introvertit pentru ca am trecut peste cu jocuri online si discutii pe Zoom.

    Am avut si noroc pe de o parte, lucrand de acasa de vreo 4 ani, ca freelancer part time, si am invatat cateva lucruri in timpul asta. Ca si sfat general: incercati sa va separati zonele de munca si relaxare in locuinta. Eu mi-am facut biroul intr-o camera, departe de dormitor si distractiile aferente. Altfel nu o sa faci decat ce pateam eu in primele luni de lucrat de acasa, prin 2016: te trezesti, te muti de pe pat pe scaun si iti petreci toata ziua in chiloti, in fata monitorului. Dupa cateva luni in stilul asta, iesind doar sa iti iei merinde, ajungi sa te salbaticesti. Cand o sa iesi din casa o sa ai impresia ca ai iesit din grota.

    In aceeasi camera mi-am facut si o zona unde sa pot filma ceea ce filmam in alte conditii afara, de obicei la volan. Si usor usor, preocupandu-ma cu munca, am trecut peste. E important sa iti ocupi timpul cu ceva util, altfel nu faci decat sa irosesti ore pe platforme de socializare.

    Din pacate firma pe care o aveam a intrat in faliment. Nu ai cum sa faci transport de persoane daca oamenii sunt inchisi in case. Sper sa imi revin in viitor, si deocamdata sunt freelancer full time dar nu stiu daca sa fiu optimist sau reticent cu privire la viitor. Cert e ca nimic nu va mai fi la fel in lume si e interesant sa observi cum s-au schimbat si cele mai mici detalii. Acum, cand ma uit la un film mai vechi, vad tot felul de scene care acum nu s-ar mai putea intampla. Cozi la Starbucks, oameni care se pupa cand se intalnesc, sau chiar si banala strangere de mana. Efectele pe termen lung sunt sigur ca nu pot fi cuantificate si nici prezise intr-un fel acum.

      (Citează)

  107. La începutul pandemiei a fost mai greu, că Ioana mura de fiecare dată preșul de la intrare cu clor. Dar cu timpul s-a găsit și cantitea ideală pentru el.

    Altfel, pentru că lucram de acasă și înainte să fie nevoie, schimbarea nu a fost dramatică. Însă pentru că am primit pachet de la părinți — suntem din Botoșani, so that’s that — câteva zeci de pliculețe de praf de copt (făină deja aveam în prostie), ne-am hotărât să începem să ne gătim noi chestii și să reducem frecvența coborâtului la Mega. Am slăbit nouă kilograme, pentru că probabil mâncăm mai rar, că gătim mai rar; sau mai sănătos. Cine știe. Important e că am rămas cu obiceiul ăsta bun.

    Pentru noi soluția contra plictiseală a fost simplă: când ni se ia de apartament, mutăm mobila prin casă, relocăm spațiile de lucru. Cam la trei luni se întâmplă. Suficient timp cât să se plictisească și pisicile de setupul din casă.

    Iar când rămânem fără soluții de amenajare, schimbăm apartamentul, cartierul sau chiar orașul, după caz: din August ne-am mutat din București la Brașov, ca să ne holbăm la munți în fiecare dimineață. Lucrăm cu ce avem și profităm de contextul ăsta ca să ne îmbunătățim aptitudinile privind adaptarea la mediu.

      (Citează)

  108. + Cea mai buna parte e ca nu mai pierd 2 ore pe drum cu metroul la serviciu. Ma simt eliberat de aglomeratia si nesimtirea oamenilor din metrou.
    – In metrou mai citeam insa, iar de prin martie nu am reusit sa termin nicio carte.
    + Petrec mult timp pentru lucruri legate de job si la un moment dat am invatat sa limitez asta. Inainte ma prindea noaptea la serviciu, acum macar ma prinde acasa, dar vad ca am invatat sa gestionez mai bine asta. Daca revenim la birouri sper sa limitez totul la ora inchiderii programului.
    – A crescut sedentarismul, pt ca inainte mergeam alert spre serviciu cam 45 min/zi plus alti kilometri prin malluri si parcuri, desi nu alergam sau faceam sport.
    + Mancarea de acasa are gust mai bun decat ce mai mancam de pe la restaurantele de langa serviciu. Nu mai exista mese pe care sa le sar la pranz.
    + Am redescoperit pauza zilnica de cafea, pe care la serviciu ajunsesem sa o sar in ultimii 2 ani jumate.
    + Am vorbit mai mult cu colegii despre munca si despre cum se rezolva unele chestii si cred ca am invatat mai mult in noul sistem de lucru de acasa.
    +++ Am scapat de problemele legate de aerul conditionat si temperatura de la birou.
    + Nu mai trebuie sa umblu prin hartii, care ma fac sa tusesc de la toner si altele, acum mergem pe versiuni electronice.

    Dincolo de munca am realizat si ce alte pb sunt prin casa si ca unele alegeri din trecut costa mai mult decat credeam cu mult timp in urma.
    Pandemia m-a facut sa intru intr-o criza persoanala oarecum pt ca am realizat cum a trecut viata pe langa mine f multi ani.

      (Citează)

    • Kmean: Dincolo de munca am realizat si ce alte pb sunt prin casa si ca unele alegeri din trecut costa mai mult decat credeam cu mult timp in urma.

      Gen, că te-ai căsătorit sau că nu ai luat un televizor suficient de mare?

        (Citează)

  109. Personal, lucrez in cea mai mare parte a timpului de acasa dinainte de acesta perioada, deci nu mi-a fost foarte greu sa ma adaptez noilor conditii. Chiar si in aceste circumstante m-a incercat un sentiment de lipsa de libertate (poate e o expresie cam exagerata, insa cred ca descrie cel mai bine starea de spirit resimtita). Intamplarea a facut ca pe intreaga perioada a situatiei de urgenta sa fiu singur in apartament, ceea ce poate avea si avantaje si dezavantaje. Avantajul evident este acela ca nu am avut factori “perturbatori”, insa asta s-a transformat in timp si in dezavantaj. Nu am laptop, doar PC, ceea ce din nou e cu doua “taisuri”. Faptul ca sunt “obligat” sa am un spatiu fix de munca imi creeaza o rutina folositoare si m-a ajutat sa delimitez asta de perioadele de relaxare. Cum spuneam, in perioada situatiei de urgenta am fost singur in apartament, asa ca nu a fost o problema, insa dupa aia a fost nevoie sa improvizez ceva mai multa mobilitate. Ce am mai incercat in acea perioada a fost sa tin mai mult legatura cu cei apropiati, chiar si virtual, bicicleta de camera a fost utilizata mult mai mult ca inainte si in general am inceput sa fac mai multa miscare (evident in conditiile date), am terminat cateva carti si seriale pentru care gaseam mereu scuze de lipsa de timp, ba chiar am incercat si sa gatesc retete ceva mai complicate (cu accent pe incercat :) )… toate astea pentru a atenua acel sentiment de care spuneam la inceput. Imediat dupa starea de urgenta situatia s-a schimbat radical, apartamentul gol pana atunci a devenit aproape neincapator pentru 6 persoane, din vari motive, evident pentru o perioada limitata. Atunci s-au trezit in mine calitati organizatorice pe care nici nu stiam ca le am :) Dupa 2-3 zile de usor haos, am facut un program acceptabil pentru toata lumea si astfel am reusit sa trecem de aceasta perioada chiar frumos. Nu sunt ceea ce se numeste o persoana sociabila, insa acum mi s-a dovedit inca o data ca omul este in general un animal sociabil, indiferent de firea noastra. Acum lucrurile au revenit la “normal” cu doar 2 locatari si cu mici adaptari nu mai sunt mari schimbari fata de perioada dinainte de aceasta pandemie. Pana la urma sunt experiente din care ar trebui sa invatam ceea ce ne va ajuta si in viitor si sa fim pregatiti pe cat posibil pentru orice situatie.

      (Citează)

  110. Între 4 pereți nu-i ușor! Dar înainte de a-i escalada cu mintea în această perioadă, am reușit în final și o adaptare la situație, alături de laptop, semnal la internet și izolare.
    Ca să-mi stăpânesc demonii interior am alergat 100 de km în curte într-o singură zi, apoi am decis că ar trebui să mă apuc de treaba cu proiectele și adaptarea mini job-ului online. Ziua 14 carantină/ ziua despre cifre. 100 km în 12h 52min 57sec. 5.620kcal. 6L de apă și 60.000 de gânduri pe câte minute erau? Nu mai știu. ( firește că și multă mâncare, dar nu știu cum să o cuantific.) Am început la 4.15 dimineață. 10 km pe un hol de 10-11 m . Am cedat la 10 doar pentru că nu am știut cum să gestionez simpla idee că pentru 1 km fac 100 de ture du-te-vino . Dar a fost bine, pentru 10 km am făcut 1000 de ture.
    Nu am plătit taxă de înscriere la acest ultra, iar pe restul, 90km i-am continuat într-un dreptunghi în curtea mea, cam de 100m. Mai jos=procesul.
    Am avut în gând cam o oră o chestie pe care am recitit-o acum câteva zile , cum că ” noi nu ne putem inventa propriile valori, pentru simplul fapt că nu ne putem forța sufletele să adopte lucrurile în care credem.” Să înțeleg de aici că ” alerg mâine 100 km” ar fi putut eșua complet, cum ” de mâine mă apuc de X ” ar eșua la fel. Mai degrabă să învățăm să observăm cum funcționam, ca mai apoi să ne propunem să…
    În alte câteva minunte, am încercat să mai pun la îndoială lucruri, neirosind muzica ca sursă de energie . ( am păstrat-o pentru ultimii km ca și cum aș fi pe stadion).
    *Am gătit mai mult și am văzut că nu am făcut toxiinfectie alimentară de la mancarea gătită de mine!
    *Am reușit să-mi creez în sfarsit colțisorul de birou și parcă niciodată nu aveam timp de asta .
    *Am petrecut mai mult timp cu familia și este fascinant să ai impresia că-i cunoști foarte bine, dar stând 24/7 aflii chiar chestii noi și dupa 10 ani!
    *Am reușit să-mi fac ordine în somn și am doooooormit mai mult această perioadă deoarece ecranele m-au obosit destul de tare!
    *Am participat la o groază de evenimente online și m-am bucurat de arta online și poate că uneori era mai greu să ajung fizic la 10 vernisaje în aceeași zi, dar să urmărești online 5 a fost mai spectaculos!
    Evident această perioadă a avut și minusuri, evenimentele sociale, serile cu prietenii , dar totul s-a putut cumva adaptat la enigme pe zoom, seri de vin pe zoom și nu numai!
    Zilele de naștere s-au petrecut de altfel între 4 pereți, dar nu-i nimic!
    Perioada asta este despre relația noastră cu noi înșine și la mine și-a pus amprenta 8/10, reușesc zilnic să mă descopăr mai bine și să fac față cu brio pandemiei, ceea ce le urez tuturor!

      (Citează)

  111. Lucrul de acasa pentru mine a fost o binecuvantare avand si o licenta pe cap al carei deadline se apropia vertiginos. Imi faceam probleme legate de cum o sa imi impart timpul intre munca, facultate, licenta, plimbatul prin Bucuresti de la facultate pana la job si sa mai am timp si sa fac lucrurile necesare pentru mine (gen dormit macar 4 ore pe noapte #viatalapoli). Astfel, a venit pandemia si brusc m-am trezit ca pot face totul din confortul casei. Pentru prima data in viata am devenit o persoana punctuala si am ajuns la timp “la munca”. Problemele au inceput cand trebuia sa fac multitasking pe 2 laptopuri intre laboratoarele de la facultate si sedintele de la munca pentru ca in graba mai incurcam laptopurile. Note: o sa ii dea cu virgula laborantului daca ii spui ca estimezi un task la 5 story points. Desi unele persoane spun ca au redus cheltuielile in pandemie, eu am simtit cum consumul de cafea cumparata de mine creste mai ceva decat cazurile pe zi. Acum ca am terminat cu licenta si ma pot concentra doar pe munca (si un ocazional master pe ici, pe colo) duc o viata mult mai linistita si mi-ar placea sa continui sa lucrez de acasa. Zilnic sunt nevoita sa fac un du-te vino intre sufragerie si bucatarie cu un monitor in brate pentru ca si prietenul meu lucreaza tot de acasa si se intampla sa avem sedinte in acelasi timp. I really want and need and deserve a new laptop.

      (Citează)

  112. 9 martie – plecat la birou cu trotineta, primit mail pt 10 martie stress test de sistem cu all work from home
    10-13 martie – primit mailuri zilnice cu extinderea stress testului pana la anuntarea trecerii la 100% wfh
    13 martie – amintit lasat charger trotineta la birou
    13 martie – 24 mai – izolare maxima, pozitii aiurea (de munca) la masa, pe coltar, in pat, pe masuta din living, primele dureri de spate. Sotia dovedit prea intelegatoare, fara certuri simtit nevoia de stapan mai pretentios.
    24 mai – ziua mea, vizita la tara si adoptat stapan (strikethrough) pisic – Kinder
    15 iunie – redeschis birou partial, recuperat charger trotineta si ceva dulciuri din rollbox
    15 iulie – primit mail extindere wfh pana in 2021, minim
    16 iulie – market research si comandat scaun ergonomic, birou reglabil pe inaltime versiunea pt saraci (manual) si 2 monitoare full HD cu brate reglabile
    20 iulie – instalat tot, wfh ca la carte
    21 iulie, dimineata – dracusor de pe umar soptit: “de ce nu luat monitoare 2k?”
    21 iulie, seara – returnat monitoare full HD si comandat monitoare 2k
    23 iulie – instalat monitoare noi, wfh ca la carte reloaded
    24 mai – 19 octombrie – devenit sclav pisic, client top site-uri pets’ supplies, cel mai fericit din lume in zilele fara zgarieturi si muscaturi noi. Vina mea, nu sunt un sclav bun intotdeauna.
    20 octombrie – castigat ultrabook Dell si facut stapan Kinder mandru. Nu muscat 2 zile la rand!!!
    23 octombrie – pisic zgariat si muscat si pt 21 si 22 octombrie

      (Citează)

  113. Eu oricum nu lucram nici înainte de pandemie… Deși cu pandemia am încercat sa lucrez câte ceva de acasa și pentru asta stau în dormitor la laptop… Un laptop cam depășit de situație dar am încercat sa ma adaptez

      (Citează)

  114. Eu mi-am adus incet, incet tot biroul de la munca acasa: laptop, monitor, apoi al doilea monitor si desktop-ul.
    Lucram in camere diferite de 7 luni si mi se pare ca e din ce in ce mai bine. Incercam sa iesim la 2 saptamani din Bucuresti sa mai omoram monotonia.

    Partea proasta e ca ma deconectez mai greu de la job…

      (Citează)

  115. Lucrez in constructii, iar anul acesta ritmul de lucru a fost mult mai aler datorita faptului ca totul a fost mai liber, mai lejer. Nu jumatate din timp intre santiere, materialele au sosit mai repede, oamenii s-au focusat mai mult pe munca, nu s-a mai pierdut vremea la cafele.
    Prietena lucreaza de acasa la o multinationala in IT, i-am organizat un birou in living, am cumaprat un aparat de cafea si malaxor pentru frisca, am trecut de la cafea normala la cafea de specialitate si totul este foarte bine :)

      (Citează)

  116. Eu lucrez de acasa din 2009, cu un program de o saptamana in delegatie si o saptamana home office. Apoi, prin 2018, de cand avem un copil, lucrez trei saptamani de acasa si una in delegatie. In 2019, sotia si-a schimbat locul de munca si se duce zilnic la birou, eu ramanand acasa cu cel mic si incercand sa si lucrez. Era cat de cat in regula, fiind mic si necesitand doar putina atentie. Mai venea si bunica si ne ajuta. Apoi, din 14 martie s-au anulat toate deplasarile mele, iar sotia a inceput sa lucreze de acasa de la sfarsitul lui martie.
    Stam intr-un apartament de 3 camere si eu am biroul (mini) in dormitor, iar ea si-a instalat cartierul general in living. Copilul l-am trimis la bunicii, altfel nu aveam nicio sansa sau ar fi fost foarte greu. In carantina nu am iesit deloc din casa, decat pana la magazinul din colt, scurt. Dupa carantina am inceput sa iesim cam la 10 zile, pentru ca ne suiam pe pereti. Nu ne-am certat, dar a fost o provocare sa reusim sa trecem peste aceasta perioada.
    Din august si copilul s-a intors, dar a venit la pachet cu bunica. Ea ne ajuta la treburile prin casa si sta si cu cel mic cat lucram noi. Din septembrie a inceput si gradinita, dar din 2 luni a fost efectiv mai putin de 2 saptamani, pentru ca imediat raceste sau are vreo problema.
    Ne-am adaptat la noua realitate si solutia cu bunica sa stea cu noi ni s-a parut cea mai optima.
    Ca volum de munca, eu am mai mult, pentru ca o data cu Corona virusul, trebuie sa trecem la un alt sistem in firma si sa integram pe toti. Eu lucrand in IT la o firma de aproximativ 90 angajati. Sotia, tot asa, in IT, dar pe sales support. Si ea are mai mult de munca. Sunt multe zile in care lucram peste 10 ore. De ex. saptamana trecuta in fiecare zi am avut 11-12 ore, plus sambata vreo 2.
    Trucuri pe care le-am folosit..
    Dimineata, dupa micul dejun, eu ma duc la birou, ea ramane in living. Deci lucram separat si acest lucru mi se pare foarte important. Cand are si ea meeting vine tot in dormitor. In dormitor/birou, copilul sau bunica nu intra cat e cineva care lucreaza acolo si usa este inchisa. Astfel meetingurile sunt linistite (cu camera video pornita obligatoriu). Un monitor ajuta imens. Eu mi l-am luat pe al meu acum 2 saptamani si este incredibil de bine cu, decat la laptop. Pe de alta parte si laptopul trebuie sa fie micut ca sa poti fugi repede in alta camera daca te suna cineva.
    Sper sa se termine in curand toata criza, desi semnele sunt ca suntem pe crestere si pe valul doi.

      (Citează)

  117. Pandemia de Covid-19 ne-a demonastrat că ne putem adapta în orice condiții. Unii mai greu, alții mai ușor, anumite sectoare mai deloc (din cauza specificului). Totodată, pandemia a scos ceea ce e mai bun din oameni (donații, programe de voluntariat, acces la resurse etc.), dar și ceea ce e mai rău (vezi exemple de oameni care spun „covrig”, vezi grupurile „anti-botniță” etc.). După ce va trece, cred că vom fi mai buni și mai puternici. Se vor cerne multe aspecte în lunile acestea.
    Acum, referitor la noua normalitate. Lucrez de acasă de pe 16 martie (e foarte interesant că toți reținem precis ziua de când am început astfel) și pot să spun că mă simt OK. Aveam implementat de companie sistemul de remote working, aveam posibilitatea de a lucra o zi/săptămână de acasă. O făceam rar, aveam multe ședințe care necesitau prezența mea în sală. Eh, iată că pandemia ne-a arătat că ne putem adapta și să mutăm toate aceste lucruri în online.
    Mental sunt OK. Îmi lipsesc interacțiunile de la birou cu colegii, discuțiile de la țigară (de cele mai multe ori productive, not just small talk) și drumul cu metroul spre zona Pipera (sună ciudat, dar era parte din rutina zilnică).
    Fac mai puțin sport, am luat câteva kilograme deși regimul alimentar e mai OK (gătesc mai des acasă). Înainte mergeam la sală de 3-4 ori pe săptămână pentru a menține un tonus bun. Din martie și până în octombrie, sportul s-a rezumat la plimbări prin cartier sau la mers cu bicicleta (iulie-septembrie). În rest, prind rădăcini pe scaun, în fața calculatorului. De o săptămână am început antrenamentele în apartament cu un prieten pasionat de fitness. Și simt că sunt pe drumul cel bun.
    Legat de viața personală, pot să spun că îmi merge bine. Perioada de lockdown a fost frumoasă, dar m-a consumat destul de mult relația de la acel moment. Apoi, din iunie, am adoptat un motan care îmi face zilele mai frumoase. Nu știu de ce nu m-am gândit să adopt un animăluț încă din martie. Momentan, sunt într-o nouă relație și este în regulă. Chiar acum ea lucrează din sufragerie, iar eu din bucătărie. Am avut bucuria unui mic dejun în doi astăzi, un lucru frumos și rar (încă nu am luat decizia de a ne muta împreună, ea vine periodic la mine).
    Am două regrete pentru perioada scursă: că nu am găsit răbdarea să citesc mai mult seara și faptul că nu am putut să călătoresc mai mult. Dacă la primul este exclusiv vina mea, pentru cel de-al doilea nu cred că putem face ceva.
    Ca o concluzie: am pierdut bani (două zboruri anulate), am consumat multă energie (în discuții inutile cu fosta parteneră), am ratat lucruri unice în viață (reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului a fost anulată), nu mi-am revăzut prietenii plecați în străinătate și am câștigat câteva kilograme.
    Dar cel mai important: am câștigat timp cu mine, mi-am demonstrat că mă pot adapta extraordinar de bine unor situații neprevăzute, am înțeles mai bine importanța tehnologiei în/din viața noastră. Sunt pregătit să duc un astfel de stil de viață, dar cu mai multă mișcare, și în următorii 1-2 ani.
    Sunt vesel și optimist și m-aș bucura să vă văd pe toți la fel.

      (Citează)

    • Barbosul: Pandemia de Covid-19 ne-a demonastrat că ne putem adapta în orice condiții.

      Mulțumesc pentru comentariu!

      Cred că ai exagerat un pic la asta cu “orice condiții”. Adică majoritatea oamenilor s-au adaptat la stat acasă și stat mereu cu soția/prietena și copiii. Cred că sunt și lucruri mult mai groaznice la care să fii nevoit să te adaptezi.

        (Citează)

  118. Victor Florian

    19/10/2020 la 4:37 PM

    A trebuit sa invatam sa avem mai multa rabdare cu noi!
    Cautam constant sa ne bucuram de micile lucruri care pot fi facute acasa in tihna: o cafea buna in fiecare dimineata de preferat arabica si proaspat rasnita, o friptura suculenta de porc/vita facuta la gratarul/tigaia de fonta ;) plimbari prin parc cat de des, carti bune seara sau un film/serial recomandat si iesiri in aer liber, in grupuri mici in weekend maximum 4-6 persoane.
    Provocarea lucrului de acasa consta in mentinerea motivatiei si optimismului asa ca am incercat sa ne facem locul de lucru cat mai cald si mai comod cu putinta, scaune comode, mici gadget-uri care sa iti faca viata mai placuta (alexa cantand prin tidal in sistemul stereo, 2-3 becuri smart xiaomi pt ambianta, draperiile trase si geamurile deschise spre gradina blocului), casti de calitate (philips x2HR, sony wh-1000mx3) atunci cand unul are un call si celalat lucreaza la vreun deadline.
    Mai greu cu dorul de socializare cu prietenii sau colegii, dar o rezolvam cu cateva call-uri nelegate de job in care ne prostim si ne dam provocari de la o intalnire la alta sau ne laudam cu ce mai gateste fiecare sau ce provizii de alcool bun avem prin baruri, racitoare sau frigidere.
    Important e sa trecem sanatosi prin toata perioada asta si sa ne pregatim pentru noua realitate post-pandemie.

      (Citează)

  119. 8:50 într-o luni dimineața
    – Tata, trebuie să intru online la ora 9:00 la engleză
    – Deschide repede laptop-ul, știi că durează 5 minute să se deschidă (mâine mă duc să cumpăr un SSD … cine ar fi crezut că voi avea nevoie de un al treilea laptop în familie!!! )
    Unde naiba e documentul acela trimis de doamna cu datele de logare pe Google Classroom … aaa … aici era! Ce mișto, e un fișier cu userele/parolele tuturor. Oare cât o să dureze până se gândește cineva să intre pe contul altcuiva? :) Ia să vedem … nume.prenume@scoala.ro , parola „carte2020” … Log-in. Invalid password! Fuck!
    Citesc pe grupul WhatsApp de părinți … “Parola este de fapt cu litere mari de tipar” … Super! De ce să avem datele corecte … când putem să le avem greșit.

    8:59 Login successful!
    – Super acum ce facem?
    – Stai nițel să butonez pe aici. Interfața e diferită față de Adservio
    – Abia învățasem și eu să folosesc platforma veche!
    – Stai așa, că n-are cum să fie prea greu. Teoretic ar trebui să o utilizeze și cei din clasa I. Tu fiind a II-a, ești deja expertă.
    – Hai mă tati, uite, pe grup zice că doamna nu a intrat încă.
    – Gata, am găsit link-ul de meet. Whoo hoo!

    9:05 Grupul de părinți WhatsApp
    Părinți, bunici și alte rude încercând încă să se conecteze:
    – Unde trebuie să intrăm?
    – Care este parola?
    – La mine nu se deschide laptop-ul!
    – Eu sunt pe Adservio la engleza, dar nu este nimeni conectat!
    – Nu aveau de la 10 engleza?
    – Mie îmi cere un PIN și o parolă? Voi sunteți conectați?
    – Eu am reușit să mă conectez, dar nu văd cum intru pe Meet!
    – Cine a mai inventat și școala asta online!!!!!
    Am reușit să mai ajut pe câțiva să se conecteze. Cei care erau pe telefon nu vedeau un link, ci doar un icon. Sunt cam 15 online din 30. Cineva a reușit să se conecteze de două ori și se auzea cu o întărziere de cateva secunde pe fiecare stream video.

    9:10 Google meet
    – Ce faci Costele, ai reușit?
    – Da Mihai, sunt online! Ce poster frumos ai în spate!
    – Stai să-ți arăt ce Lego am făcut aseară (aproape scapă laptop-ul de pe masa când arată mașinuța construită)
    – Vasile, mă vezi?
    – Nu te văd, dar te aud!
    – Cristinaaaaa, ce bine că ai intrat! Ai văzut noul update pe Roblox? Hai să intrăm să ne jucăm!

    Dialogurile continuă pe meet, fiecare încercând să țipe cel mai tare pentru a se putea auzi. Un copil băga capul unei pisici în webcam și toți țipau. Doi fug de pe scaun și se întorc și ei cu niște cățeluși. Jumătate din ei nu erau pe căști și se făcea microfonie. Cealaltă jumătate era în baie sau bucătărie, ca se auzeau ca din peșteră.

    9:15 Intră doamna de engleză
    – Haideți că m-a ajutat un coleg și am reușit să intru și eu!
    (fuge prin școală 5 minute cu telefonul în mână până ajunge în sala lor de clasă)
    – Whaa … dar nu vă văd deloc pe telefonul ăsta! Deschideți cărțile la pagina 8 să citim!
    – Doamna, doamna, stați că nu mi-am adus cartea!
    5 copii dispar să-și aducă manualul. Doamna începe să citească primul exercițiu. Microfoanele sunt active cam la jumătate dintre ei și se aud diverse conversații de prin casele lor.
    – Să iei și tu Costele niște pulpe astăzi!
    – Da, o să iau. Cumpăr și niște ciuperci?

    9:20 Google Meet/grup părinți
    Apare din senin o notificare la toată lumea în engleză. “Are you a student or a teacher?” 2-3 aleg profesor și descoperă că pot opri microfoanele sau video-ul celorlalți colegi! Culmea este, că odată ce au fost dați afară, nici nu se mai pot reconecta pe meet, decât dacă primesc invitație de la “profesor”!
    Pe grupul de părinți încep înjurăturile și amenințările 😊

    9:25 mijlocul lecției
    Un copil stătea cu mâna ridicată de vreo 10 minute. Două fetițe au descoperit chat-ul scris și trimiteau mesaje tuturor, neștiind că totul este public!
    – Vă rog să faceți liniște! Da Andrei, citește tu! (cel cu mâna ridicată)
    – Doamna, eu nu știu de la ce pagină citiți!
    – PAGINA 8!!!! Să citească altcineva! Nu vă văd deloc! Cine mai e online? Hai, citește Maria!
    Liniște…. Maria nu era online! ¾ au încă microfoanele deschise. Se aud știrile pe fundal la un copil. Doamna deja începe să-și piardă răbdarea.

    9:30 Grupul de părinți WhatsApp
    Un părinte dezorientat: Voi sunteți online?
    5 îi răspund DA! și unul pune și screenshot! Se aud 15 notificări de mesaje în același timp. Microfonia este la ea acasă, deja pare un superhit rave din ‘95

    9:40 Google meet
    Doamna tot încearcă să-l corecteze pe cel care citește … dar acesta este de neoprit! “Velcome to dă house, John! …”
    Tocmai când începuse să meargă treaba cât de cât … ce credeți … pică curentul!
    – TATAAAAA!!!!! Nu mai merge!
    Bineînțeles … Modemul nu era pe UPS … Fac hotspot de pe telefon și reușesc să mă reconectez la lecție . Mai erau online 5 elevi. Bateria de la laptop mai arăta 15 minute autonomie.

    9:45 Grupul de părinți WhatsApp
    – A picat curentul!
    – Și la noi!
    – Și la noi!
    – Ce ne faceeeeeeeemmm!!!!
    – Să ne trimiteți temele și până unde ați citit!

    9:45 Google meet
    Doamna nu se mai aude. Vizibil enervată tot încearcă să butoneze telefonul dar renunță într-un final și închide conexiunea.
    Bucurie maximă pe cei 2-3 elevi rămași conectați. Încep din nou să-și arate jucăriile și animăluțele de prin casă.

    9:55 Laptop-ul se închide
    Nu știu dacă cei mici au reușit să rețină ceva din această lecție online, dar eu am descoperit că am nevoie de un UPS mai performant sau de un ultrabook serios.
    – “Da șefu’! Trimit raportul imediat ce revine curentul!”

    (și imediat ce-l termin … cine a avut timp să-l facă când am stat să urmăresc ce fac copiii online)

      (Citează)

    • Bogdan: 9:20 Google Meet/grup părinți
      Apare din senin o notificare la toată lumea în engleză. “Are you a student or a teacher?” 2-3 aleg profesor și descoperă că pot opri microfoanele sau video-ul celorlalți colegi! Culmea este, că odată ce au fost dați afară, nici nu se mai pot reconecta pe meet, decât dacă primesc invitație de la “profesor”!
      Pe grupul de părinți încep înjurăturile și amenințările

      Best part! :))

        (Citează)

  120. am postat si eu un comentariu dar nu l-ai postat asa incit da-te-n p……ula cu tot cu laptopul tau. Imi este rusine de mine ca m-am bagat in haznaua asta pt ceva ciubucareala.

      (Citează)

  121. La noi s-a potrivit ca o manusa pana acum. Eu oricum eram acasa cu un bebe agitat de 6 luni si o fetita la gradinita de 5 ani jumătate. Ne-a ajutat mult sa ne apropiem unii de ceilalti ținând cont ca pana la pandemie sotul pleca dimineata si se intorcea seara (mai mult musafir). Acum partea rea este ca suntem la scoala on-line si bebe care acum are 1 an si 2 luni vrea si el la calculator. Este haos la noi in casa. 😀
    Partea buna este ca dupa toata aceasta perioada supraviețuim si ne intelegem minunat. Am apucat in schimb in vara aceasta sa mergem in concediu in Grecia unde a fost de vis si neasteptat. Am fost chiar si la noi in tara in Harghita la ultima cabana din varful satului… cu greu am găsit-o. Avem o familie minunata si o tara superba ce trebuie descoperita.
    Sotul este urmaritor inrait dar din pacate nu este adep social media.

      (Citează)

  122. Noi lucrăm în același domeniu, pe aceeași funcție (construcțîi/reabilitare drumuri, pe partea financiară). O vreme am lucrat chiar la aceeași firmă; prestam în alt oraș de luni până vineri; eu aveam biroul la parter, ea avea birou la etajul I și aveam și apartament închiriat la etajul ÎI. Nu era chiar WFH, dar aveam “H” în aceeași clădire cu “W”.

    Când n-au închis în casă în martie, a fost totuși bine că aveam șantiere deschise peste tot; am putut să bântuim “legal” oriunde în Oltenia, că între oricare 2 puncte de lucru acopeream toată regiunea.

    Referitor la partea de WFH, eu eram obișnuit și chiar sunt mare fan; ea preferă totuși biroul. Ne-am instalat fiecare în alta cameră, cu motanul pe post de mediator și ne-am descurcat, dar cum a trecut starea de urgență, cum a tăiat-o înapoi la birou. Referitor la “trucuri” de îmbunătățit viața, în cazul nostru, după 14 ani împreună, nu mai sunt necesare nici d.p.d.v. personal, nici d.p.d.v. profesional.

    Eu, dacă aș avea spațiu acasă pt. un copiator și pt. câteva dulapuri de hârțoage, aș renunța la biroul la care plătesc chirie și pe unde nu calc cu zilele.

      (Citează)

  123. Am mai lucrat de acasa in 2009-2011, a fost frumos, eram tanar si evident nu era pandemie.
    Lucrez de acasa din 16 martie, cand s-a instituit starea de urgenta, fix de ziua mea :).
    Primele zile au fost ok, nu am simtit lipsa socializari sau biroului, orasului sau traficului din oras. Dupa prima luna deja s-a instalat oarecum dorul de birou sau de activitatile after work.
    Intre timp a aparut si un nou membru in familie, suntem 3 iar acum timpul petrecut in casa parca nu mai lipsit de sens sau plictisitor.

    Pozitive:
    – I still have a job
    – Vizitele in magazine au devenit scurte si la obiect
    – Mai multe economii, consum carburant cu 70% mai putin de exemplu
    – Mai mult timp pentru familie
    – Lucrez mai mult, nu mai pierd timp prin oras, trafic sau altele, cred e de bine pana intr-un punct.

    Negative:
    – Lipsa socializari face to face, intalnirile cu familia si prieteni sau redus drastic
    – Iesirile la plimbare in oras sau parcuri, etc sunt mai rare
    – 5kg in plus

      (Citează)

  124. Au trecut de 8 luni de zile de când lucrez de acasă și mă simt foarte bine. Nu mi-e dor de întreruperi ad-hoc. Nu mi-e dor de vociferările altora care încearcă să se lămurească într-un call virtual, pentru că nu toată lumea e fan săli de ședințe. Nu mi-e dor de pregătirea de dimineață și drumul până la birou.

    Ba chiar mă bucur că mă trezesc natural, la ce oră vreau. Poate fi târziu și să sar direct în mailuri sau devreme și să intru într-un call matinal. Fără stres legat de trafic sau haine de schimb. Nu am presiunea să-mi arate fața bine.

    Îmi fac timp să muncesc, pe bune. Dacă la birou nu poți ignora o discuție lângă tine, pe Teams poți să fii away și să răspunzi când ai timp.

    Pot să lucrez de oriunde. Chiar dacă remote work a fost des tradus cu lucrat de acasă, înseamnă mai degrabă lucrat la distanță. Așa că poți ieși să lucrezi pe balcon, pe terasa cafenelei preferate, sau în grădina. Doar să-ți meargă internetul.
    Și chiar dacă rămân să lucrez din sufrageria proprie, mă simt bine în spațiul ăsta. Îmi mai pierd privirea la pestele care înoată sau la păsările de pe cabluri. Pregătesc ceva de mâncare și mă bucur de masă alături de iubita mea.

    Fără mese pe fugă, fără stat la cozi la magazine, fără gustărele de la 1minute. Care afectează și talia, și portofelul.

    Sigur că mi-ar plăcea și să stau la o vorbă cu colegii, să lămuresc o neclaritate în 20 de secunde cu o discuție peste birou. Însă nu știu dacă m-aș putea întoarce full time la stilul acela de lucru.

      (Citează)

  125. Cafeluta aburinda, copil linistit, ne conectam unul la munca,altul la scoala online,totul decurge minunat…hehehehe…si Dumnezeu rade de noi la faza asta..Cum e de fapt?Haos..panica..nu ma pot loga ..se aude un carait,nu ma aude doamna…eu in fundal trebuie sa tin training-uri …scuza-te ca a intervenit o problema..du-te,rezolva problema copilului..si cand scoala online se termina..incepe batalia temelor…si tot asa play, stop,repeat…dar noi sa fim sanatosi ..

      (Citează)

  126. Lucian Anghel

    20/10/2020 la 5:15 PM

    Ei bine, povestea mea cu wfh a inceput in martie. Mi-am luat statia in brate, monitorul, castile si toate celelalte accesorii si dus am fost. Eram bucuros la inceput, m-am gandit ca va fi vorba de maxim 1 luna. Ma bucura faptul ca pot sta acasa cu sotia si cu cel mic, mai ales ca nici munca nu era la nivel 100%. Desi pe de-o parte aveam o mica teama de pierderea jobului sau de somaj tehnic, pe de alta parte m-am bucurat enorm de petrecerea timpului impreuna.
    Partea buna e ca jobul a continuat fara probleme, nu suntem nici acum full, dar supravietuim. Intre timp sotia a inceput jobul iar cel mic e la cresa. Si am ramas singur :((( Am devenit gospodina.
    Da, ne-am simtit bine impreuna. Nu am avut probleme. Apartamentul nostru e primitor si oricum cel mic ne umple toate lipsurile. Am invatat sa ne bucuram de o cafea in tihna la pranz cand el doarme. Am avut mult mai mult timp de noi, de filme, de amintiri, de revazut poze si multe alte idei si planuri pe care le aveam fiecare in gand.
    Chiar acum cand iti scriu, fii-miu da semne de trezire. Incep tura a doua…..de, e inchisa cresa. Sotia e pe drum si abia astept sa ajunga!
    A, sa nu uit, mi-ar trebui un laptop asa fain. Intre timp m-am apucat de studiat una-alta si mi-ar prinde tare bine.

      (Citează)

  127. La mine primul efect a fost disparitia vietii sociale – s-a prabusit complet la intrarea in starea de urgenta, si-a revenit un pic peste vara, dar precautiile de distantare au ramas.

    Si in mod surprinzator, dupa socul initial am descoperit ca pot lucra precum acum vreo 10 ani – zi si noapte la proiectul cel mai urgent, fara nici o grija pentru ce se intampla in jur (pentru ca nu se intampla nimic). Si cam asta a fost strategia mea in ultimele 7 luni – sa lucrez non-stop pana cand ori terminam ce aveam de facut ori crapa mintea si fugeam cateva zile la tara. Oarecum m-a ajutat sa trec mai usor peste perioada asta foarte proasta.

      (Citează)

  128. Munca noastră de acasă e fie super mișto, fie ne vine să ne luăm câmpii. De cele mai multe ori, wfh a fost wfh + daycare ca noi în loc de pisici avem un copil. Funcționează pe același principiu: stă unde vrea el. De obicei asta e cu tine, lângă tine, în capul tău. Vorbește non-stop și vrea să te joci cu el. Ceea ce ni se părea imposibil la început, a devenit un sistem foarte ok:
    – call-urile sunt în dormitor (unde avem un tapet decent și pare că suntem la un fel de birou)
    – ne jucăm pe rând cu D. și asta ne ajută să ne conectăm cu el
    – ne înțelegem din priviri (și din vorbe) atunci când unul are nevoie de spațiu și celălalt preia din responsabilități – asta nu se întâmpla neam înainte, așa că wfh ne-a făcut un bine
    – mâncăm împreună și asta e super fain
    – uneori luăm o pauză și pur și simplu ne dăm pe telefoane, dar unul lângă altul
    – uneori reușim să fugim afară în mijlocul zilei 30 de minute, iar asta e foarte tare
    – în unele dimineți mă duc să alerg, ceea ce e iar tare
    – ne facem cafea unul altuia sau ne aducem un pahar de apă, ceea ce ne reconectează – imposibil în condiții normale de muncă, fiecare e la biroul lui și în sistemul lui
    – ne repartizăm mai bine, mai ușor, mai fără discuții responsabilitățile
    Nu e perfect. E dificil să stai pe un scaun inconfortabil, să te muți după soare, să amesteci biroul cu acasă. Muncim mai mult și de multe ori mai puțin eficient. Dar cred că ne face mai mult bine decât rău :)

      (Citează)

  129. Samson Robertino

    21/10/2020 la 12:48 AM

    Salut….Da greu de spus…După ce am trecut (sincer) printr-o mare depresie,de am spus ,nu eu,familia ma împins ,”hai la un psiholog”…deci cum spuneam …prin februarie mi-am găsit un nou job la o firma de curierat (pentru piese auto)eu având 49 ani între timp am făcut 50….am stat la ei doar o luna ,apoi venind pandemia mau tras pe dreapta…așa am ajuns din nou acasă stând vreo 2 luni…in care mi-am mâncat nervi pe net tot căutând la un job …după multe plasați de CV-uri(peste 30..dintre care doar vreo 3..4 vizualizate și un 2 interviuri) într-un târziu am avut noroc să mă cheme cineva la interviu prin Comuna Vidra (langa București) ulterior și angajand-uma’ la ei pe un post de lăcătuș mecanic….aceasta meserie facand-o in urma cu 10 ani…. mi-a venit foarte greu după 5 ani de hotelarie’ și 5 de agent vânzări….dar cu greu m-am adaptat și mergând mai departe cu viața…
    Mulțumesc frumos…..

      (Citează)

  130. Adaptarea s-a făcut in pași
    1. Inițial știam ca vom lucra de acasa 1 luna, nu m-am agitat prea tare. Lucram pe unde apucam: la masa din grădina, pe canapea etc. Lucrând in IT impactul dpdv al productivității nu era așa mare
    2. Am primit vestea ca se prelungește cu 6 luni. Deja nu mai mergea, mi am luat birou și scaun, am mers la (vechiul) birou sa mi iau monitoriul
    3. Lucram de acasa pana in Ianuarie, deja este noua obișnuința

      (Citează)

  131. NU

      (Citează)

  132. Eu nu am reușit, motiv pentru care sunt la birou. M-am obișnuit cu o anumită rutină, o anumită stare, în care pot să stau 4 ore pe scaun fără să fiu întrerupt de copil sau soție. Îmi fac întreg algoritmul mintal, toată logica apoi la implementare prefer să nu mă deranjeze nimeni. Partea bună este că spațiul este destul de mare 400+ metrii pătrați și suntem doar 5 oameni pe întregul etaj. Am încercat să lucrez de acasă, dar ziua nu reușeam mare lucru și munceam după ce adormeau ceilalți membrii ai familiei și după 2 săptămâni eram epuizat.

      (Citează)

  133. Lucrez de acasa incepand cu luna Martie si pot spune ca imi lipseste interactiunea cu colegii. Chiar daca mai facem sedinte de “Team fun” din cand in cand toata lumea poate fi de acord ca nu e la fel ca atunci cand esti la birou.

    Biroul de acasa il impart cu sotia si spre deosebire de posesorul blogului nu avem timp sa ne jucam cu pisicile (oricum nu avem) sau sa stam pe balcon (unde nu avem al doilea monitor mult necesar).

    Timpul castigat prin faptul ca nu mai mergem pana la sediu il pierdem cu gatitul si curatenia. Fac sub 20 de minute pana la birou.

    La plusuri pot adauga faptul ca mancam mai sanatos si ne-am cumparat un storcator si bem suc zilnic.

      (Citează)

  134. Lucram deja de acasa, asa ca n-a fost mare diferenta. A fost poate ceva mai greu pentru ca era toata familia acasa in primele luni, si au fost mai multe intreruperi.

    In schimb, am avut mai multi clienti (domeniul meu nu a fost afectat de carantina, dimpotriva), asa ca a mers mai bine decat in 2019 in aceeasi perioada.

      (Citează)

  135. Eu oricum lucram de vreo 7-8 ani de acasa, nu s-a schimbat nimic, pe undeva mi-au placut lunile alea de restrictii in care a fost atata liniste.
    Ce am descoperit ca ma ajuta de ceva vreme este sa am sunet de fundal din google home, white noise sau ocean sound.

      (Citează)

  136. Pe scurt:
    – am schimbat orasul, am revenit acasa la parinti care stau la casa.
    – am un etaj intreg doar pentru mine
    – in orasul universitar aveam un apartament mic care nu se preteaza pentru lucrat acasa, fara conditii adevcate ( birou, scaun ergonomic)
    – am descoperit toate vaile si dealurile din jur cu bicicleta
    -am facut economii foarte mult de cand cu pandemia.

    Per total, imi e al naibii de dor de un concediu undeva, si de interactiunea sociala.
    Ma bucur ca sunt totusi norocos ca pot lucra oriunde exista o conexiune la internet.

      (Citează)

  137. Ia uite cine bate la usa
    Pandemia ca o intrusa
    Insa oare ce se intampla
    Apare ca un pistol la tampla

    Draga, insa nu fii panicata
    Zice doamna pisica alintata
    Stau aicea eu de garda
    Torc si facem ambuscada

    Ia picteaza, ia gateste
    ca azi maine iei medicamente
    Tu pe tine sa te accepti
    Si nu mai crede povesti

      (Citează)

  138. La noi e simplu: eu lucrez din birou, sotia mea din dormitor, Iar acum cu scoala online fiul nostru din living iar fetita din bucatarie. De unde atatea laptopuri? :))

    Pandemia asta ne-a facut sa realizam ca pentru lucratul de acasa nu avem destule camere si nici destule laptopuri.

    De aia un laptop frumusel si dragut ca asta e binevenit.

      (Citează)

  139. Inainte de pandemie firma la care lucrez nu concepea wfh. Imediat ce s-a anuntat starea de urgenta am plecat spre casa la mijlocul programului, iar neincrederea in wfh s-a concretizat in doua statusuri daily, unul la inceput de program si unul la sfarsit.
    Fiind o persoana destul de introvertita lucrul de acasa mi s-a potrivit de minune, desi am vazut ca overall am inceput sa lucrez mai mult. Da, ma trezesc la 8:30 si la 9:00 ma loghez, asa ca scutesc cel putin doua ore de drum in fiecare zi. In acelasi timp pauza de pranz vad ca s-a mutat si apuc sa o iau abia dupa 15:00.
    Colega de apartament a tot fost la munca in perioada asta, asa ca in principiu am ramas Singur Acasa 35, am reinvatat sa gatesc, am slabit o parte din grasime.
    Imi lipsesc pauzele de la serviciu de la o tigara (chiar daca nu fumez, acolo se afla chestiile juicy din companie) si drumul spre munca in care ascultam un podcast de tehnologie.
    Toate ca toate 9/10, would pandemie again.

      (Citează)

  140. La mine această perioadă este un pic horror.
    Suntem norocoși că avem un apartament cu 4 camere pentru 3 persoane și un câine, doar că bucătăria, “diningul” și sufrageria sunt deschise, nu avem uși și de la masa din dining vezi mai în toată casa. Mai avem dormitorul nostru unde nu avem loc și camera copilului unde din principiu nu vreau să îmi pun un birou (cu toate că ar fi cel mai ușor).
    Nu avem loc unde să punem 2 birouri reale astfel încât și copilul să aibă loc pentru grădinița de acasă, soția pentru lucrat și pentru cele necesare mie – lucrez în instructional design și înainte de pandemie aveam mereu 2 extra monitoare, acum din lipsa de spațiu am ajuns la doar 1 extra.
    În fiecare zi dimineață plimb cățelul și apoi îmi montez biroul pe masa din dining, iau monitorul de lângă masă și îl poziționez, deschid laptopul și încep munca cu cafeaua lângă. La pauza de prânz pe care o luăm împreună, demontez biroul, iar când termin ziua de muncă închid laptopul și până a doua zi nu mai deschid nimic – nici pe telefon nici absolut nimic.
    Cea mai mare problemă este că am rămas fără laptopul personal, e o versiune mai veche și nu mai face față pentru illustrator și bateria s-a cam dus, din fericire momentan folosesc laptopul de muncă un thinkpad de la care avem parola de admin și putem instala mai orice.

    Principalele învățăminte sunt:
    – delimitarea funcționează, la ora 6 max închid orice legat de job și orice moment peste ora 6 e recuperat a doua zi, fără remuscări sau griji.
    – Într-un mod ciudat mă ajută aceasta demontare și montare de “birou” care-mi ia max 5 minute, e ca un fel de ritual de trecere prin care știu că se termină munca și deseori după ce închid de seară mai ies o dată cu copilul și cățelul la plimbare.
    – Am început să-mi iau pauze prin care să ies să dau o tură de cartier pe afară, înainte de pandemie făceam lejer 10 000 pași pe zi, acum abia fac constant 7000.
    – Mi-am adăugat pauza de masă în calendar, între 1 și 2:30 sunt în fiecare zi ocupat astfel încât să nu se treazească cineva să-mi pună un meeting atunci.

    Și per ansamblu, cred că am devenit un pic mai delăsător și sunt ok acum să mai stau pe facebook și youtube în timpul de muncă, să am zile în care nu produc mai nimic în mod real și apoi recuperez și am început să am o atitudine mai degajată pentru că în fond de 2 ani îmi fac treaba bine în jobul actual.

      (Citează)

    • Nu m-am gândit până acum că bucătăria deschisă poate fi o problemă în pandemie pentru că nu mai asigură izolare, dar am văzut ideea în mai multe comentarii.

        (Citează)

  141. La început a fost frumos, și după 2 luni era tot frumos, ne-am împărțit casa, eu am biroul în bucătărie, iar mândra în sufragerie. Din păcate simt lipsa biroului, pauzelor de țigară (nu sunt fumător), până și meetingurile pe care le uram îmi lipsesc. E bine că nu trebuie să mai pierd timpul prin trafic dimineața, e trist că nu mai interacționez cu colegii.

      (Citează)

  142. Legat de conditiile noi de munca, pot spune ca m-am adaptat destul de rapid cu toate ca fix cand a inceput pandemia, s-a nimerit sa-mi schimb locul de munca. Am inceput sa lucrez direct de acasa si chiar daca nu mi-am cunoscut colegii face 2 face, pot spune ca lucrurile merg neasteptat de bine si sincer, nu mi-e dor sa ma intorc la birou 😁

      (Citează)

  143. La munca ne-am adaptat dupa conditiile impuse de firma: masca mereu,distantare sociala in cantina&birou. Am stat acasa in aprilie 3 saptamani in concediu si somaj tehnic. Am si muncit de acasa 2 zile/saptamana timp de 3 saptamani(pana s-a prins seful ca o frecam). Sotia lucreaza o saptamana de acasa, copiii fac scoala online (cel mic e clasa intai si nu se prea concentreaza la ceea ce ii spune invatatoarea, dar fetita fiind a3-a si mai constiincioasa e ok).
    Concediul l-am facut in RO(am calatorit in timp in anul 1996 mergand la Ocna Sibiului aka “marea Sibiului”).
    In rest….la magazinele mari mergeam oricum doar o data /saptamana, am iesit mai putin oras dar ne-am vizitat prietenii mai mult.

      (Citează)

  144. marți 20.10 copilul acasa-scoala închisă scenariu rosu
    curentul lipsă
    -tata, nu mai am baterie la laptop
    /luat ups de la desktop si pus la laptop
    -tata, merge greu netul pe telefon
    /da, portocalii…3g..luat tel.meu și făcut hot spot

    #luatiCastilacopii ca să nu se audă apa trasă la wc
    #nupartiKip

      (Citează)

  145. Din cauza ca stau intr-o casa cu o singura camera si am fost obligat sa lucrez de acasa, a trebuit sa amenajez o magazie/bucatarie de vara ca birou. Mi-am pus jaluzele la geam, am tras internet si mi-am montat o masa si un scaun de birou. Mi-am pus si un calorifer electric si un instant de apa la chiuveta. In pauza de masa, dupa ce mancam imi faceam ordine in scule, etichetam cutiile etc. Bine ca pe 15 mai ne-a primit inapoi la birou, ca altfel trebuia sa montez si aer conditionat. In urmatoarele saptamani se aude ca ne vor trimite iar acasa.

      (Citează)

  146. Inainte ma rugam sa primesc cate 2 zile de lucrat de acasa pe luna dar nu se aproba. Uite ca incepand cu aprilie s-a putut. Cu un oaresce confort la “biroul” de acasa acomodarea a durat totusi vreo luna, timp in care am inceput sa socializez mai mult cu vecinii, mai gaseam ceva de facut in jurul blocului. Aveam cativa colegi care au mers la birou si ii mai vizitam la o poveste din cand in cand. Dupa 15 mai am mers aproape in fiecare sambata sau duminica la munte, in grup restrans si chiar daca a fost doar cate o zi pe saptamana ele s-au cumulat cumva. In septembrie am avut concediu 2 saptamani dar fara vreun dor de a pleca, inca 2 zile de weekend la munte si a fost suficient. Suprinzator experimentul asta pentru mine, nu am umblat in nici un an asa des prin natura, dar imi prieste.
    E un an interesant si pentru ca, inca din martie, conducerea firmei mi-a spus ca nu se “supara” daca in 6 luni imi gasesc de lucru in alta parte. Se asteptau de atunci la o restrangere a activitatii, asa ca incepand de luna asta imi caut de lucru, de la programare as reveni la suport tehnic dar aici e cerere mai mica momentan.

      (Citează)

  147. Context: 35 de ani, lucrez de 14 ani in software sales. Obisnuiam sa zbor de 2-3 ori pe luna si eram in mare parte plecat (nu e o lauda, ci o realitate). Cum au fost niste zile la munca.. binenteles… nu toate :)

    1. Condus masina clientului in Liban (client baut si drogat si semi constient) si ne-a oprit politia paramilitara Hezbollah cu caini si AK47 si ne-a perchizitionat masina si apoi ne-a lasat sa plecam.

    2. In Sao Paolo mergeam pe o strada posh cu o clienta si am vazut ca dupa un geam foarte gros intr-o curte mare niste copii se jucau. Intreb clienta de ce se vede ciudat prin geamul ala si de ce e asa de inalt si-mi spune ca e nu stiu ce geam special care opreste gloante de calibru mare..pentru ca brazilienii cand nu pot fura copiii din cartierul bogatasilor ii omoara…

    3. Tot in Brazilia… aflu cu stupoare ca sunt 3 preturi sau 3 marcaje scrise pe o eticheta de ulei si intreb clienta localnica ce inseamna… imi spune ca asta inseamna ca se poate cumpara acea sticla de ulei in 3 RATE.. .oamenii sunt atat de saraci incat cumpara uleiul in rate.

    4. Tot in Brazilia pe strada… ni se spune sa scoatem toate bijuteriile tot tot tot si telefoane si tot ca sa mergem la un targ de profil cu metroul… facme cum zic, scoatem tot de pe noi si ne imbracam cu niste nokia in buzunar si mergem cu metroul.. in metrou se uita oamenii la noi de parca vroiam sa ne manance efectiv.. cu ura si dispret ce n-am simtit in viata mea.. (ni s-a zis ulterior ca se vedea ca nu suntem de acolo) si apoi cand ajungem la locatia targului..metroul iese la suprafata si ramanem de izbeliste pentru ca cel mai mare targ de turism nu se asigurase transportul si mergem o ora prin soare intreband soferi de maxi daca cineva stie sau nu Engleza si pana la urma colega mea cu Portugheza de telenovele reuseste sa gaseasca un sofer care sa ne duca la locatia targului.

    5. Prima zi in Barcelona – prindem greva la metrou si la taxiuri ..cumva taxiurile facusera greva de solidaritate.. ajungem cu greu in oras cu un autobuz ceva de speriat si de acolo incercam sa mergem spre hotel pe jos. Ne oprim, se apropie 2 baieti albi care ne intreaba unde e un hotel pe Av. Diagonal, le spunem ca nu stim, mai cautam pe harta (ca era cu harti atunci) si cand ma intorc rucsacul cu laptopul de munca , pasaport, buletin, toti banii si camera foto fusese luat de unu cu bicla.

    Acum si cateva bune:

    6. Semnat client nou din Jeddah si vine la birou si dupa ce negociem la sange timp de 2-3 ore.. terminam si in acelasi meeting vine si ne pune in brate 2 Samsung-uri noi (S ceva-uri) si 2 Iphone 8+ (ca asta era atunci). “It’s a gift for you habibi to honou our new relationship”

    7. Restaurant in Riyadh – vine Sheikhul cu noi (noul client) si ii spune ceva chelnerului, omul ne duce in spate intr-un fel de zona privata.. inchide toate usile in spate si in 10 minute avem o masa de 20 de persoane (noi fiind doar 4) plina cu vreo 30-40 de sortimente de peste, fructe de mare, caracatite si efectiv diverse chestii… As estima ca a fost vorba de ceva mii de EUR..dar efectiv nu stiu cate… cred ca am mancat poate 5% din ce ni s-a pus pe masa. Una dintre discutiile de la masa a fost clientul (care avea S Klasse, Range Rover Vogue si inca un Merc da nu mai stiu ce..) sa ma intrebe (fiind pasionat de masini) daca imi place proaspatul aparut Seria 7 de la BMW… si discursul era… (el ranjind) Listen… is this good car? Should I buy? You like ? I think good car.. you say it’s good car? I buy … then.. si binenteles ca m-a sunat peste o sapt sa ma duc sa conduc cu el noul BMW seria 7 (in capul meu el zicand “is this good car? – zis asa cu accent arabesc si gresit (corect ar fi is this a good car ) mi se pare foarte caracteristica pentru cine a lucrat cu arabi :)

    8. Client Bangladeshian (musulman care nu are voie sa nimic) iesit in oras dupa targ in Singapore la club. Ne asezam la bar si intrebam cat ar costa sa avem si noi o masa de 60 cm rotunda… la care se sta in picioare… eram 4 oameni… si ne zice ceva de genul 900-1200 SGD (dolarii lor). Zicem nu multumim… Clientul nu nu, va rog ca insist. Il convingem sa nu.. Seara se termina (cu video-uri) cu 4 sticle de vodka la circa 250 USD sticla si clientul dandu-mi cardul lui sa achit si sa tot cumpar si el dansand pe muzica house si sarind ca un nebun si zicandu-ne ca nu s-a simtit atat de bine in viata lui si ca nu a mai baut asa din liceu si ca nevasta-sa nu-i da voie… si multumindu-ne pt seara vietii lui.

    Din Feb stau acasa cu 2 copii, 3 ani si 12 ani, unu cu online school si spal vase , curat dupa ei si tin conferinte cat sotia se duce la munca :)

    Si plot twist… si am semnat mai multe contracte decat atunci cand calatoream non stop :)

    Sper sa para interesanta comparatia intre lifestyle-uri :)

      (Citează)

    • Si ca o extra concluzie vis a vis de concluzia povestii pentru ca poate nu se intelege :) se poate face orice de oriunde… nu stam intr-o casa cu jdemii de camere. E o vila foarte mica cu 3 camere si mare parte a lucrului se desfasoara din bucatarie de pe un scaun total ne-ergonomic si mai rar in pod unde mi-am facut un spatiu cu scaun ergo cu boxe si monitoare sit tot ce trebuie. Am avut contracte scrise prin toate aeroporturile care arata mai mult a gari/halte de provincie si de prin toate avioanele cu elice la niste ore horror…. ideea e sa tragi de tine si sa-ti setezi scopuri in fiecare zi si sa le inchizi si sa nu te pierzi in procrastination de social media “foarte mult” :) ca toti suntem guilty de pierdut in Youtube sau cine stie ce. Pace voua :)

        (Citează)

    • Pare o viață interesant. Din păcate, despre Brazilia nu am auzit nici eu de bine.

        (Citează)

  148. Lucram de acasă de prin 2003, pandemia nu a schimbat prea multe referitor la serviciu. Trecând și mare parte a clienților la wfh volumul de muncă a crescut considerabil, toți vor ceva nou, online, digitalizare a cât mai multor procese.
    Ne lipsesc întâlnirile cu prietenii, dar am reușit să menținem cât de cât o normalitate, mergem în continuare cu copilul în parc (de ceva vreme toți cu mască), concediul a fost aproape la fel ca cele din anii precedenți.

      (Citează)

  149. Am un XPS de 17 inch, are 10 ani vechime. Sunt solide ai de încredere. Ar prinde bine unul nou.

      (Citează)

  150. Pandemia ne-a afectat diferit pe toti, cred ca mai toata lumea era obisnuita cu una sau doua zile lucrate de acasa din cand in cand.
    Personal eu lucram 1 zi pe saptamana oricum de acasa si era o placere, m-a ajutat enorm atat la lucrul de zi cu zi cat si mental, apoi a venit covid-ul si din 19 Martie 2020 nu am mai ajuns la birou decat sa imi ridic lucurile personale intrucat initial lucram de acasa doar pentru 2 saptamani. Compania deja ne-a anuntat ca nu vedem interiorul unui birou pana prin Martie 2021.

    Tara in care traiesc a fost destul de restrictiva in ceea ce priveste modul de a combate pandemia, si acum au anuntat lockdown total care implica inchis orice mai putin (farmacii, magazine de mancare si spitale + scoli), fara vizite sociale, in rest totul inchis 6 saptamani.
    Toata treaba are impact asupra mentalului fara sa iti dai seama, deodata realizezi ca nu prea ai ce face decat sa stai acasa sa muncesti si sa iesi la o plimbare in aia 5km raza iar apogeul saptamanii e sa mergi sa iti iei mancare.

    Personal am fost norocos, nu mi-am pierdul locul de munca, locuiesc la casa asa ca am avut o gradina unde sa pot sa “evadez” si chiar si asa nu a fost usor. Zilele incep sa se suprapuna, toate zilele arata la fel, interactiunea umana s-a redus simtitor si in timp chiar si cea prin aplicatii s-a redus. Ramai cu cateva activitati de baza somn, mancat, servicu, plimbat , TV/PC, pui toate astea pe repeat 1 an de zile si incepi sa vezi ca iti afecteaza startea mentala. Asta e perspectiva mea, in Romania e totul deschis cu cateva exceptii e BAU (business as ususal) asa ca ma gandesc ca mental e mai usor de dus pandemia acolo.

    Ca sfaturi as putea da:
    – fa-ti o zona de lucru, nu pe masa de bucatarie, nu pe comoda din dormitor, nu la masa din curte
    – Ia-ti pauza de masa si pauze scurte, misca-te
    – cauta sa faci miscare, chiar si o plimbare zilnica de 2-3 km iti va prinde bine
    – fii serios la locul de munca si apreciaza faptul ca lucrezi intr-un domeniu care inca merge
    – nu lucra peste program decat daca este absolut necesar
    – e usor sa iti incepi ziua de munca la 9 direct din pat, fa un efort si trezes-te la 8, fa-ti obiceiurile matinale, iesi la o mica plimbare si pe urma te aseaza la calculator
    – suna-ti prietenii si familia si stai in contact cu ei

      (Citează)

    • L!nuX: Zilele incep sa se suprapuna, toate zilele arata la fel

      Și asta e o problemă pe termen lung și destul de dificil de schimbat. Ajută să mai faci o surpriză, să mai comanzi o mâncare inedită, să mai schimbi ceva.

        (Citează)

  151. La inceputul anului mi-am cumparat apartament. Toate bune si frumoase, am inceput sa mobilez. Covid-ul era deja big news prin China si aparuse in cateva locuri prin Europa. Mi-am continuat treaba, m-am dus la munca, stand aproape, faceam 20 minute pe jos (dar de lene mai luam si masina). La inceputul lui Martie am inceput sa ma simt rau, febra, frisoane, respiram greu, ma dureau oasele si m-am cam panicat. Am sunat la organele ‘competente’, dupa multe intrebari au ajuns la concluzia ca ar trebui sa stau in casa 2 saptamani, dar fara test, fara vizite. Parea sa fie Covid, probabil a fost, a trecut in 5 zile, cea mai naspa gripa pe care am avut-o.
    Ok, back to mobilat. In martie inca nu aveam bucatatie, afara greu de iesit, n-aveam birou, doar pat si canapea. Sotia lucra din pat, eu de pe canapea. Mancare? Glovo si uber eats (perioada aia de 1+1 a fost de aur). In rest, am comandat mobila pentru bucatarie, a durat doua luni. Ne-am adus aminte ca avem un crockpot nou nout (cadou pe care i l-am facut ei in primele luni de dating – nu foarte inspirat). Am invatat sa facem mancare la crockpot, de la gulas la peste.
    A venit mai, cu tot cu bucataria, ne-am distrat putin, dar a intervenit plictiseala. Deja ratasem doua city break-uri, dar ne uitam optimisti catre sfarsitul lui Octombrie (acum ar fi trebuit sa fim in Saigon).
    Perioada asta a fost mai mult buna, vorba aia, you do what you gotta do. M-am si casatorit, am si mobilat apartamentul, am dat o fuga pana-n Grecia si cateva la noi la mare. Am invatat sa avem amandoi mai multa rabdare, am inceput sa invat lucruri noi, apoi sa ma plictisesc de ele si sa caut altceva. Gata, am call in 15 minute, g2g.

      (Citează)

  152. Soția e profesoara “de o viață”. Trecerea brusca la online o face cu mare dificultate. Totul e pus sub semnul întrebării, sănătatea ei, eficienta actului educational, adaptabilitatea elevilor. Poate că după o vreme acest război va fi câștigat. Rămâne de văzut cu ce pierderi și ce câștiguri. Deocamdată lupte grele sunt în derulare…

      (Citează)

  153. Pentru mine nu s-a schimbat cu nimic, lucrez exact în aceleași condiții ca și până acum, cu mica excepție în care am adaugat dezinfectarea mai frecventă (și înainte de pandemie făceam asta, practic de când mă știu).

      (Citează)

  154. Dragos Lazarescu

    22/10/2020 la 9:05 PM

    Marele meu castig in perioada de WFH a fost ca am reusit sa schimb monitorul , astfel incat dupa schimbare am senzatia ca nu mai trebuie sa imi inlocuiesc ochelarii. Avand in vedere ca am stat internat 33 de zile (covid of course), in cele 14 zile de izolare de dupa spitalizare (asa era protocolul in mai 2020) aveam senzatia ca pe la mine covidul a atacat ochii : monitorul mergea din ce in ce mai rau ( rezolutie, claritate, stralucire, etc). Asa ca schimbarea si utilizarea cu un laptop mi se pare un progres ca de la W95 la W7.

      (Citează)

  155. Ceau,
    Are dreptate Adi!
    de urmărit urmăresc nw, zs, ct,…
    NW, începi să te transformi în share share…. păcat:(

    Adi:
    Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici nu ai precizat asta. Dar ăsta nu e nici măcar un concurs, o întrecere. Lăsând la o parte subiectivismul pe care-l recunoști si tu, partea ,,ascunsă,, a afacerii este cea cu share pe Facebook și instagram. Nu mă așteptam de la tine. Da, știu, tu primești produsul de la sponsor si cumva trebuie….,,plătită,, campania. Dar speram că nu intri în categoria Morodan, Ich, sau alte….am vrut să zic parașute. Sorry dar îmi pare ceva de genul,, eu fac vizualizări, tu( Dell) reclamă , toată lumea mulțumită. Dar cititorii? Parcă sunt luați de fraieri. Sper sa nu te superi. Chiar încă mai credca ești altfel decât Zoso sau Cetin.

      (Citează)

    • Da, e nasol când un cititor va avea un laptop nou… mai bine să nu câștige nimic oamenii care citesc blogul, nu? Ia mai dă-i în mă-să, să facă doar companiile și cu mine profit aici!

      Privești lucrurile dintr-o perspectivă mult prea dubioasă în acest caz.

        (Citează)

  156. Eu am incercat sa imi tin mintea cat mai ocupata si sa fac diverse activitati ca sa nu imi lase timp de gandit prea mult la pandemia asta. sunt momente in care probabil multi dintre noi am mai luat-o pe ulei din cauza virusului, dar odata cu anul asta dificil, am reinceput sa fac sport, curatenie in casa, cumparaturi pentru casa, am mai schimbat una alta pentru casa. la munca la mine nu sunt mari modificari dar acasa, am incercat sa imi asigur un confort ok pentru relaxare.

      (Citează)

  157. E bine acasa. Nu pot sa nu recunosc ca productivitatea a scazut putin, spre 70-80%, dar e totul sub control. Eu oricum aveam de dinainte de pandemie 2-3 zile de WFH, deci prea mare schimbare nu e.
    Mai dificil e cu cel mic, caci de cand s-au inchis gradinitele, e mai greu sa il fac sa se concentreze la zoom meeting-urile ce le are. La 4 ani, e greu tare :)

      (Citează)

  158. Patulea Andrei

    23/10/2020 la 12:00 PM

    Noi ne-am adaptat destul de usor. Pentru sotie a fost chiar bine venit WFH deoarece lucra in Pipera. Drumul Militari – Pipera este groaznic.

    Eu lucram deja 2 zile de acasa pe saptamana. A trebuit in schimb sa cumparam un birou si un scaun mai bun doarece 5 zile pe sapt de WFH solicita mai mult spatele.

    Ne-am ferit cat mai mult de iesit din casa din cauza pandemiei, nu ne-am mai facut concediu prin alte tari. O scurta iesire de 1 zi la mare si inca una pe Transfagarasan.

    Am gatit mai mult acasa, nu am mai iesit deloc la restaurante. In schimb am mai comandat de la diverse localuri.

    Am mai cumparat diverse obiecte pt casa ( mobila, chiuveta noua in baie, aparate de gatit ) Probabil este un mecanism de compensare intiparit undeva in noi pentru ca am vazut la stiri ca mai toti am facut asta.

    Cel mai mult ne lipseste socializarea dar asta este. Ne adaptam, nu aveam ce face.

    Nu este atat de greu, nu este nici usor dar daca nu ne adaptam nu vom putea trece peste aceasta perioada.

    Ca sa fac ceva cu tot timpul asta petrecut in casa am inceput un master la politehnica in proiectare asistata pe calculator. Un laptop mai performant m-ar ajuta mult in Catia.

      (Citează)

  159. Când am citit că aveți pisici, m-am decis (eu-motanul casei) să împart cu voi experiența mea.
    Am pierdut într-o singură zi controlul asupra casei, am ajuns să îi cedez scaunul de la birou (era locul meu preferat) pentru un somn liniștit în dulap. Da, dulap… Mă ascund acolo pentru că mă găsește greu, uneori chiar uită că sunt acolo și nu sunt nevoit să îi ascult conferințele plictisitoare de la birou.
    Mi-a fost greu la început, chiar foarte greu… De unde sa știu eu ce este o tastatura și pentru ce folosește?! Am crezut ca e noul meu pian și am început să țopăi pe el, nici acum nu înțeleg prea bine de ce m-a certat, a zis ceva: <>
    Sunt sigur ca i-a fost greu la început să împartă o garsonieră cu mine, să nu mai zic de faptul ca a trebuit să o transforme în dormitor, loc de muncă și loc de relaxare + loc de joacă pentru mine. Acum totul a devenit normalitate.

      (Citează)

  160. Well, ne-am acomodat mai bine decat decent. La inceput a fost mai greu, pentru ca am intrerupt multe obiceiuri, mers la sala, iesit de 2-3x/saptamana la o sticla de vin in oras cu prietenii, un film pe saptamana la cinema, socializarea cu colegii de la birou, deci na.. sunt cateva lucruri care lipsesc.
    In schimb, am creat alte obiceiuri, trezit mai devreme sau mai tarziu cand doresti, exercitii acasa dimineata, uneori si seara seara, mi-am creat un colt al meu intr-o camera, adica organizat un birou cu mai multe monitoare, un colt de gaming, lucru pe care mi-l doream demult si nu am reusit niciodata sa-l fac.
    Am mai facut chestii prin casa, curatenie mult mai des, deci pot spune ca sunt si parti bune lucrand de acasa, ceea ce in cazul meu se va intampla in continuare pana, cel putin, sfarsitul lui 2021.

      (Citează)

  161. Eu lucram de pe peste tot prin lume inainte. In decembrie si ianuarie am stat mai mult pe acasa si atunci am inceput sa mai schimbam lucruri.
    Dupa ce am lucrat prea mult timp de pe canapea si am avut probleme cu spatele, prima data am investit intr-un scaun bun pe care sa ma pot baza pentru o pozitie corecta la birou.
    Apoi am amenajat si noi biroul 2 intr-un dormitor nefolosit si in principiu mai facem cu schimbul pe acolo.
    Pentru noi nu a fost o mare problema sa stam unul cu celalalt pentru ca si inainte de pandemie petreceam cam tot timpul impreuna.

    De cand am stat mai mult pe acasa ne-am luat si noi mai multe plante, acum am busuioc proaspat mereu. Yuuhuu :)

    Mie dimineata imi place sa deschid larg geamul, chiar daca e frig afara. Aerisesc si aprind niste lumanari. Imi fac lista de taskuri alaturi de cafea. Asa incepe ziua mea la biroul de acasa. :)

    De la a lucra de oriunde la a tot lucra din apartament e drum lung, motiv pentru care vara asta am explorat o gramada si am tot pus biroul in tot felul de curti si peisaje.
    Curand sper sa imi incep diminetile la mine in curte. :)
    🤷‍♀️ si poate iarna asta totusi o petrecem undeva unde e mai cald.

      (Citează)

  162. Eu am inceput sa stau acasa de pe la inceputul lui martie (corporatist, la fel si sotia). A fost greu la inceput, mai ales cu copii (2 la numar) pentru ca nestiind prea multe atunci despre virus am evitat cat de mult am putut contactul cu alte persoane. Asta a dus la probleme cu cei mici care au rezistat vreo doua saptamani dupa care au inceput saintrebe de ce nu mai iesim pe afara. Cu nr. de cazuri in crestere, ne-am orientat sa plecam din Bucuresti, ceea ce am si reusit – am plecat si am locuit in Comarnic in casa de vacanta a unor prieteni pana la sfarsitul lui mai (adica si pe timpul starii de urgenta). Trebuie sa recunosc ca a fost cea mai buna miscare pe care am facut-o in pandemia asta: lucram ba inauntru, ba afara, copii se jucau afara toata ziua, mai intrau online cand aveau ore la gradinita/scoala, a fost combinatia perfecta. Gratar in weekend, plimbari pe dealurile din imprejurimi, am perceput perioada asta ca pe o vacanta in care am si lucrat.
    Din iunie ne-am intors acasa si am continuat sa lucram de acasa facand schimb intre noi la treburile casnice, la interactionat cu copiii.
    De cand a inceput scoala/gradinita lucrurile au inceput sa se precipite, dar ne sustinem reciproc ca sa trecem cu bine peste toate provocarile. Si tot timpul cu masca :)

      (Citează)

  163. Am incercat sa creez acasa mici spatii zen unde as putea sa ma simt ok. Sa lucrez langa o fereastra, pe balcon (ce bine ca nu l-am inchis), sa cumpar mult mai des flori si plante astfel cat sa am senzatia de armonie. Mi-am amenajat un birou in sufragerie si am noroc ca este sufrageria mare, asa ca l-am plasat intr-un colt mai retras, astfel cat sa spun ca “plec de la birou” si ma deconectez cat de cat de acea zona. Mi-am luat tot ce aveam nevoie, scaun special + perna lombara, veioza cu incarcare wireless, birou cu sertar pentru depozitare documente etc. Mi-am amenjata coltisorul asta si cu chestii care imi plac, lumanari, poze pe pereti cu cei dragi + o vaza cu flori, ofc. L-am facut destul de personal pentru work, dar am vrut foarte mult sa am sentimentul ca e un spatiu linistit si al meu doar, in care ma pot concentra la task-uri. In rest, multa miscare, chiar si in casa (yoga, fitness, sesiuni de dans) si mancat oarecum healthy.

      (Citează)

  164. Anul ăsta la noi a fost sub zodia statului acasă. Nu că la alții ar fi fost diferit, zic. Dar ce vreau să spun:
    Anul trecut când ne gândeam ce să facem de Revelion, am hotărât să-l facem la noi acasă, cu prietenii, față de ceilalți ani în care fie mersesem în locuri mai calde sau prin alte regiuni ale României.
    Ni s-a părut nouă o idee bună acum să-l facem acasă. Avem timp tot anul să călătorim. :)) Știu, foarte inspirați.
    Apoi finalul de februarie l-am petrecut lucrând de acasă și ieșind doar o dată la cumpărături. Da, atunci când nu era obligatoriu și la noi cazuri erau puține.
    Și mai inspirați!
    Dar acolo avem o scuză, fusesem câteva zile în Germania, începuseră să apară cazuri în Europa și șefii noștri s-au gândit că e mai bine să lucrăm de acasă.
    Apoi am mai plecat în Japonia și ne-am întors direct în izolare la domiciliu, alte 2 săptămâni în care n-am ieșit deloc din casă. Dar ne bucuram de interacțiunile zilnice cu poliția care ne verifica respectarea izolării.
    Soției mele nu-i place deloc să stea în casă, în trecut dacă trecea mai mult de o zi îmi făceam griji de integritatea mea corporală, evitam glumele și îmi vedeam liniștit de treabă: spălat vase, gătit, făcut curat și făcut pe mortul când se uita la mine. :))
    Eram îngrozit de cum o sa decurgă lucrurile stând in casă cu săptămânile, dar spre surprinderea mea… si a ei, s-a adaptat ușor și ne-am intrat într-un ritm frumos. Ne-am făcut câteva ritualuri pe care vrem să le păstrăm și mai departe. Am început să facem yoga zilnic de atunci și e foarte tare, am început să gătim, citim mai mult, avem un program de somn mai bun, suntem mai calmi, fără trafic și stres la metrou. A, și am pictat un tablou împreună. :)))
    De lucrat nu avem chiar ritualul vostru cu spus la revedere si o zi bună, dar lucrăm din camere diferite, dar facem împreună pauză la prânz să mâncăm.
    Când avem ședințe închidem ușa camerei ca să nu ne deranjăm unul pe celălalt și tot așa.
    La început lucram mult și fără pauză de prânz, ușor haotic, însă știam că o să ne adaptăm si o să reglăm programul ușor ușor.
    Lucratul de acasă a început ca o restricție, dar a devenit o binecuvântare sau mai pe engleză: a blessing in disguise.

      (Citează)

  165. nwradu: Nu cred că-i convine însă Matildei, că iau din timpul de relaxare pe care l-aș putea petrece cu ea.

    Dunno, poți argumenta că ești mai relaxat în timpul petrecut cu ea (care oricum a crescut). Win-win :)

    Sigur, dacă poți să o implici e f. bine, dar cu atenție. De exemplu noul Pirate mode din Civ VI nu e o idee așa bună cum pare, pentru că la final cuiva o să i se înece corăbiile :)

      (Citează)

  166. Mulțumesc tuturor pentru comentarii. Mi-a luat cam 5 ore să citesc totul de două ori, le-a citit și Matilda, am făcut o listă scurtă de 18 persoane, am mai rafinat-o un pic până la sânge și apoi am tras la sorți câștigătorul.

    Câștigătorul este Florentin Daniel Rotaru, felicitări, sper să-ți folosească laptopul.

    Te voi contacta eu pentru a cere adresa de livrare. Sincer să fiu, încă nu știu când îl vei primi, cei de la Dell așteptau un transport nou când am vorbit ultima oară cu ei. Dar na, apare el.

    Mulțumesc tuturor pentru comentarii, cum spuneam. Uneori face bine să vezi că lumea este optimistă, că lumea rezolvă sau se luptă cu aceleași probleme ca și tine șamd.

      (Citează)

  167. nwradu:
    Apropo, zooplus.ro are prețuri foarte bune.

    Intr-adevar, sunt client fidel dar am evitat sa postez reclama aici. Si livrare surprinzator de rapida, desi depozitul este in Polonia

      (Citează)

  168. Da, exact, avem birou inchiriat doar pentru noi doi si echipamente foto noi pe care nu am apucat sa le utilizam. Habar nu aveam, dar ti-a povestit sotul Catalin mai sus. 😀 Multumim de pozitivitate si concurs, chiar daca nu am castigat a fost bine ca am privit in urma la obstacolele depasite anul asta.

    nwradu:
    Aveați închiriat un birou în care lucrați tot voi doi?

    nwradu:
    Aveați închiriat un birou în care lucrați tot voi doi?

      (Citează)

  169. Nu știu cum se aduc acum laptop-urile, pe vremuri când aveam treabă cu asa ceva se folosea și avionul, pentru cele scumpe costul era ok.

    Acum cu atâtea restricții pentru chestiile care au baterii s-ar putea să fi rămas doar transportul naval ca opțiune.

    Caz în care câștigătorul trebuie să mai aibă răbdare ~2 săptămâni, nu au plecat nave din China din cauza vacanței lor și a altor probleme.

    Sigur, Dell par acum neserioși și incompetenți după ce au organizat o campanie fără să aibă premiul.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea.

sus