un blog de Radu Dumitru

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube, dați un Subscribe dacă vă place.

Câștigați un ultrabook Dell XPS 9310 dacă-mi spuneți cum v-ați adaptat la noile condiții de muncă

16 Oct 2020  ·

PUBLICITATE, TEHNOLOGIE  ·

118 comentarii

În fiecare dimineață, după ce ne bem împreună cafeaua și trecem prin restul tabieturilor matinale, eu și Matilda avem o glumă pe care o repetăm aproape zilnic: ne pupăm, ne zicem la revedere și ne urăm o zi ușoară la muncă, apoi ea pleacă în altă cameră și muncește de acolo.

Munca ei include multe call-uri pe video, așa că e mai greu să stea lângă mine. Eu sunt dezordonat, mă mișc mult, este mereu și un televizor deschis pe YouTube sau știri și deci îi este mai greu să se concentreze, să intre în flow. Chiar și acum când scriu acest articol o aud vorbind în engleză pe dincolo.

Asta nu înseamnă că nu ne mai vedem până seara. Uneori fac eu un mic dejun, alteori face ea, mâncăm împreună, vorbim diverse chestii de câteva ori pe oră, ne jucăm cu pisicile (“vino acum să vezi cum stau!”), mai bem încă 2-3 cafele sau ceaiuri șamd.

Mă bucur enorm să observ că, deși astăzi se împlinesc 7 luni de când Matilda muncește de acasă și deci stăm împreună 24/7, ne simțim excelent unul cu altul.

Ne-a ajutat mult renovarea și deschiderea balconului. În primele luni, până a venit canicula, a fost un loc foarte plăcut în care să stăm cu laptopurile în brațe, între flori, cu o cafea. Ne-am mai făcut câte o plăcere (înghețată prin curier, de exemplu) sau câte o surpriză (de ziua de nume am comandat un meniu de la un restaurant fancy și am mâncat ca la carte, cu toate accesoriile necesare), am mai ieșit la câte o plimbare prin parc în “pauza de prânz”.

Nu pot spune nici măcar că uneori ne certăm pe sufragerie. Când am ceva de filmat acolo, îmi duc laptopul cu copiuțe și montez luminile, ea se mută în altă cameră și treaba merge înainte. Uneori vine oricum și lucrează lângă mine, când nu are call-uri, iar alteori mă duc eu cu laptopul lângă ea și stau ca-n reclame, tolănit pe canapea.

(În caz că vă întrebați unde stau pisicile ziua, răspunsul este, ca-n bancuri, că acolo unde vor ele.)

Mi se pare importantă separarea spațiului de wfh de cel de relaxare, că altfel creierul va considera că stă “la birou” toată ziua. Facem și asta. Ne mutăm pe canapea, aprindem niște lumini ambientale, facem un bol de popcorn (la tigaie, că am învățat) și băgăm un film de pe streaming.

Eu oricum lucram și înainte de acasă, așa că acum n-am mai fost singur. Credeam însă că Matilda se va urca pe pereți ca Spiderman după o vreme și mă bucur că n-a făcut-o. N-a existat niciodată un astfel de moment, ci am trecut ca doi oameni maturi și înțelegători peste toate problemele apărute, ba chiar sunt fericit că și ea spune că se simte bine.

Practic, pentru armonie în casă și în familie, vă pot da două sfaturi. Primul ar fi să aveți un palat, un conac, o casă cât mai mare, cu multe camere variate și poate o grădină frumoasă, ca să puteți varia mult “biroul de acasă”. Al doilea sfat: ajută un ultrabook foarte performant cu care să vă mutați ușor dintr-o parte în alta și pe care să-l folosiți și pentru muncă, dar și pentru distracție.

Un ultrabook precum noul Dell XPS 9310 2-în-1 echipat cu Windows 10 Home, pe care-l puteți câștiga cu un comentariu la acest articol. Dap, n-am mai dat de mult un premiu așa mare. Puteți câștiga un ultrabook nou-lansat, care începe de la 1.300 de euro; citiți în continuare.

Modelul acesta nou XPS 9310 este un 2-în-1, adică are ecran tactil care se poate da peste cap pentru a transforma totul într-o tabletă. Are o grosime totală de 14,35 mm și o greutate de 1,32 kg, deci este foarte ușor de folosit și transportat și mânuit în toate pozițiile posibile.

Laptopul are și procesor Intel de generația a 11-a, stocare pe SSD de tip PCI-Express și un ecran de 13,4 inchi care pe anumite variante poate fi de rezoluție Ultra HD. Are tastatură iluminată, porturi Thunderbolt 4, cititor de carduri, Windows 10 Home preinstalat și webcam compatibil Windows Hello, ca să vă logați direct prin recunoaștere facială, plus cititor de amprente.

Ecranul este protejat cu Gorilla Glass 6, iar carcasa este din aluminiu, apropo. Este un 2-în-1 premium, bine construit și echipat pentru muncă office și mobilitate. Are și software pentru asta. Dell Mobile Connect integrează un telefon mobil cu iOS sau Android în laptop pentru a prelua de pe acesta apeluri sau mesaje, poți avea și stylus pentru programe compatibile sau dacă vor copiii să se joace, are diverse alte funcții de ajutor în videoconferințe sau streaming.

Cum să-l câștigați? Spuneți-mi povestea voastră, spuneți-mi într-un comentariu mai jos cum v-ați adaptat voi la această perioadă sau ce mici trucuri ați folosit pentru a vă îmbunătăți viața. Dați apoi share acestui articol pe Facebook sau Instagram cu hashtag-urile #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania.

Mă gândesc să abordez un mecanism hibrid pentru alegerea câștigătorului. Cred că voi alege, împreună cu Matilda, 5 sau 10 cele mai mișto sau interesante comentarii primite. Cum acestea probabil vor fi apoi dificil de pus într-un top, voi trage la sorți dintre ele câștigătorul unui Dell XPS 9310 nou, va fi expediat direct pe adresa voastră de către cei de la Dell. Comentați cu un email valid, ca să vă pot contacta ulterior. Concursul se va încheia pe 20 octombrie.

    118 comentarii

  1. Pentru mine a fost destul de usor, tinand cont ca oricum lucram cam 2/5 zile de acasa. In perioada asta:
    – n-am stiut ce e traficul infernal din Bucuresti
    – am invatat sa gatim tot felul de mancaruri
    – am avut mai mult timp pentru proiecte personale
    – am reusit sa facem ceva economii
    – am invatat sa apreciem mai mult natura si mediul
    – am reusit sa mai facem mici reparatii prin casa, pe care le tot amanam din lipsa de timp
    – ne-am cumparat un birou si scaune ergonomice, pentru ca sunt absolut necesare cand lucrezi 100% de acasa
    – ne-am impus un program fix, ca si cand am merge la birou, cu pauza de pranz si pauze de cafea
    Per ansamblu, nu pot sa spun ca a fost o perioada chiar atat de grea.

      (Citează)

    • Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici nu ai precizat asta. Dar ăsta nu e nici măcar un concurs, o întrecere. Lăsând la o parte subiectivismul pe care-l recunoști si tu, partea ,,ascunsă,, a afacerii este cea cu share pe Facebook și instagram. Nu mă așteptam de la tine. Da, știu, tu primești produsul de la sponsor si cumva trebuie….,,plătită,, campania. Dar speram că nu intri în categoria Morodan, Ich, sau alte….am vrut să zic parașute. Sorry dar îmi pare ceva de genul,, eu fac vizualizări, tu( Dell) reclamă , toată lumea mulțumită. Dar cititorii? Parcă sunt luați de fraieri. Sper sa nu te superi. Chiar încă mai cred ca ești altfel decât Zoso sau Cetin.

        (Citează)

  2. Dat fiind ca cea mica face orele online cu boxele deschise, sa auda mai bine, micul meu truc a fost sa-mi iau o pereche de casti cu noise cancelling :). A functionat partial. Plus balconul, unde si eu am amenajat o mica gradina si peste vara chiar a fost util. Vom vedea la iarna cum rezista florile.

      (Citează)

  3. N-am mai evoluat si noi de la share, follow, tag la 5 prieteni daca nu iti cade cucul?

      (Citează)

    • Windows Home? Are si Open Office?
      Imi place cum dau toți ce-au mai bun, folosind talentul dobândit la orele de compunere clasa a2a. Fokin patethic!

        (Citează)

    • F
      Calul de dar nu se caută la dinți. După ce că e moka mai ești și pretențios.

        (Citează)

  4. cei care nu avem FB si Insta, putem sa povestim pe scara blocului despre el?

      (Citează)

  5. Mi s-a parut mai productiv lucrul de acasa pentru ca ma concentram asupra treburilor de facut fara small talk cu colegii. Am mai fost la birou si in lockdown, mi se parea foarte straniu Bucurestiul gol la ore de varf.

      (Citează)

  6. ne lauzi thinkpad si apoi ne dai xps? :)
    in afara concursului (nu dau share), eu sunt oarecum freelancer si lucrez “de acasa” since forever.
    pandemia m-a facit sa renunt la un birou personal din oras, am ramas cu biroul de acasa si cu unul secundar in oras (tot personal), plus gradina bunicilor (in afara bucurestiului) pe timp de vara.
    problema abia urmeaza.. o sa transform biroul de acasa in camera copilului :)
    o sa fie distractiv.

      (Citează)

  7. Mi-am pierdut locul de munca, firma cu profil automotive s-a inchis, m-am chinuit 3 luni cu diverse joburi de raha ca sa nu mor de foame, intr-un final am gasit la un magazin auto un post care presupune identificarea de piese auto in programele lor, sunt aproape de casa, banii sunt decenti pentru un orasel mic… Foarte greu e sa schimbi locul de munca dupa 13 ani in aceiasi firma.

      (Citează)

  8. Ferice de voi ca sunteti un cuplu sudat, ca ati putut trece relativ usor si fara prea mari griji prin perioada asta. Nici eu nu ma plang, m-am adaptat. Eu lucram si inainte de acasa cateva zile pe saptamana asa ca nu am fost atat de debusolat (lucrez in IT), insa sotia a fost data destul de mult peste cap, deoarece lucreaza la stat si acolo wfh este mai putin inteles chiar si in primele zile de lockdown (stigmatizare din partea colegilor si sefilor, diminuare de salariu din motive aberante, discutii lungi despre cum o institutie este inflexibila, etc). In plus, avem 2 copii dintre care unul care mergea la scoala, asa ca trebuia sa jonglam cu orele online, teme facute intre sedinte, impartitul device-urilor intre toti membrii familiei in functie de necesitati, jocurile si jucatul astfel incat sa nu deranjam pe ceilalti ..

    On the bright side, tocmai ce ne-am mutat la o casa noua in decembrie, asa ca am avut parte de spatiu si curte. On the other side, nu aveam birou,mese sau chiar scaune confortabile, asa ca ne-am adaptat pe parcurs si dupa lockdown de abia asteptam sa se deschia la ikea :)

    Acum avem ziua destul de fragmentata, ca alergam sa putem duce/aduce copii de la scoala si gradinita, asa ca ultrabookul asta ar fi foarte bun pentru lucrul “pe fuga” care mi-ar permite sa car mai putin si sa am totusi un calculator fiabil si up-to-date.

      (Citează)

  9. Biroul meu este în dormitor, niciodată nu am ajuns așa de prompt la muncă în viața mea :D. Zilele trecute când ploua de zor am avut un moment de apreciere pentru lucratul de acasă în loc să fiu la munca ud și prost dispus.

    Dimineața este cu cafea, duș, mișunat prin casă, băgat pisicile in seamă.

    Pentru job trec de la pijama la tricou și pantaloni ca să schimb cumva starea de acasă cu una mai profi de birou. Plus ca dacă e cu Skype, trebuie să arăt decent.

    Fac pauze în timpul zilei, mai verific pisicile proprii și cele din spatele blocului, mă mișc pentru că atâta stat pe scaun duce la dureri în diverși mușchi.

    Am ajuns să vorbesc mai mult la telefon și un headset edifier mă ajută pentru că îmi lasă mâinile libere și pot să îmi notez deja ce e de făcut. Tot nu îmi place vorbitul la telefon, dar măcar e mai comod.

    Pentru comfort am investit în niște ochelari noi cu lentile tratate pentru lucrul la PC, nu îmi mai făcusem unii de câțiva ani și ajută. Cu ei albul ecranului este mai aproape de nuanța hârtiei. Anul ăsta am avut cel mai puțin nevoie să folosesc Tobradex ca să îmi calmeze iritațiile ochilor.

      (Citează)

  10. Lucrez de acasă din 2012, iar soția, de aproape 15 ani, așa că nu s-a pus problema adaptării la lucrul de acasă. Multă vreme am lucrat unul lângă altul, dar de câțiva ani m-am mutat în bucătărie fiindcă eram prea înghesuit (mă mai și îngrășasem :D :D :D).

    Revenind la pandemie, copilul acasă (și în casă) permanent, asta da, a cerut adaptare cât cuprinde.
    Eu mă trezesc devreme dimineața (5-6). În vremurile normale, programul era așa: dimineața pe răcoare prindeam câteva ore de liniște în care lucram cu mare spor, apoi se trezea și restul familiei, mic-dejun, ha-ha-ha, hi-hi-hi, copilul (acum e a șasea) mai făcea o temă, mai citeam ceva la materii imposibile și pleca la școală. Urmau încă vreo șase ore de liniște și lucru cu productivitate mare.
    Cât a stat acasă tot timpul, ba se ducea să-și ia „ceva” de la frigider, ba fugărea motanul prin casă, ba vorbea pe discord cu colegii/prietenii (cred că vorbesc mereu toți deodată, altfel nu înțeleg de ce țipă așa). Ba își aducea aminte de nu știu ce meme/clip/joc și ținea neapărat să mi-l arate.
    Alteori, nu făceau toate orele și, evident, începeau să se joace, iar asta înseamnă tot vorbit non-stop. Te mai duci pe la el, mai faci scandal, mai una, mai alta… s-a dus concentrarea.
    A fost greu.
    Acum merge și la școală fizic, face și de acasă (scenariul galben).
    Ne-am mai obișnuit.

      (Citează)

  11. Sincer pentru mine cel mai apasator lucru in toata aceasta pandemie a fost/este faptul ca nu pot iesi din casa oricand, sa fac ce ma taie capul. Lucram deja de acasa de cativa ani buni, deci partea cu adaptatul a mers foarte bine :)

    Practic ca sa ma organizez mai bine am inceput sa ma trezesc la ora fixa, cu alarma telefonului, ma imbrac ca de birou si incerc sa lucrez intre ore fixe, fara sa ma duc la cumparaturi ziua, sa fac sport in timpul programului sau alte activitati care apoi m-ar sili sa muncesc pana la 8-9 seara si sa pierd sirul zilelor.

    Toate suna frumos mai sus, dar cred ca in proportie de 60-70% reusesc sa ma tin de propriul program impus.

      (Citează)

  12. In afară de dificultatea de a explica geniilor din cadrul autorităților statului că dacă stai in mijlocul oceanului câteva luni nu ai cum sa iei covid de la pești … Nu sunt modificări. Iar despre share nu “promovez” decât produse testate personal…

      (Citează)

  13. Locul meu de muncă presupunea muncă de oriunde de mulți ani, așa că nu a fost nevoie neapărat de adaptare. Mai ciudat după lockdown când i-a apucat nevoia de mers la biroul pe care îl avem pentru a depozita acte. În plus, am avut și un control de la Curtea de Conturi, deci soțul meu a fost nevoit să fie mama, tată și șofer pentru copilul nostru de 3 ani multe zile la rând. În lockdown a fost problematic, noi stăm în garsonieră și biroul era în bucătărie pentru soț, eu pe unde apucam. Dezavantajul era cu preparatul mesei, totul pe repede înainte ca să nu îl țin prea mult din treabă. Eu și băiatul am exploatat la maxim balconul deschis și camera. Nu ne-am omorât în perioada aceea, însă nu a fost nici ușor, cumva, în mod nescris, ajunsesem să ne ignorăm pentru că ne vedeam prea des 🤣

      (Citează)

  14. Gorjanu Mihai

    16/10/2020 la 8:57 AM

    Cea mai mare problema a fost trezirea cu o ora mai devreme si educatul copiilor despre ce inseamna “munca de acasa” deoarece parinte acasa = joaca pentru ei.

    #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania.

      (Citează)

  15. din martie am inceput munca online sau tele -munca in termenii aprozaresti ai incadrarii legislative, temere la inceput vis-a-vis de adaptabilitatea personala si perceptia subiectiva a angajatorului ca nu ii ofer randamentul scontat….
    cred ca in maxim doua saptamani mi-am gasit disciplina interioara si cadenta rezolvarii task-urilor , am remarcat ca am mai multa productivitate in anumite sarcini in unele resimteam clar absenta unor intalniri face to face dar ne-am adaptat toti la situatii prin comunicari interne mai precise si documentate.
    remarc confort psihic prin eliminarea deplasarilor cu masina la firma si back to home, mult spus alienare dar plasarea individuala asa aseptica sa zic , lipsindu-mi interactiunea cu cei de la job si atmosfera aferenta.
    ca trick-uri de urmat si la mine au avut rezultate ce sa spun…achizitioanrea unui router huawei destul de ok care sa imi duca gigabitul mai bine in apartament in conditiile in care am si copil ocupat cu scoala online, dimineata wake -up la ora similara sau chiar mai devreme si musai gimanastica din aceea basic, old-school de inviorare , dush si cafea, vestimentar casual wear din blug, tricou si desii stateam in casa incaltat cu ceva sporty de genul joma sau nb, papucii ofera aceea lejeritate bizantina ce predispune la amorteala, halat si vizionare netflix intins pe divanul din living, stransoarea siretului la o incaltaminte gen adidas facea diferenta ha ha ha.

      (Citează)

  16. La mine “trucul” a fost un “Eat the frog first!”.

    Ai de făcut cumpărături? Mergi la prima oră, să fii printre primii în magazin.

    Ai de mers la bancă? Mergi nu doar la prima oră, ci luni dimineața la prima oră.

    Ai de lucrat ceva acasă? Fă în prima parte a zilei lucrurile mai dificile, în a doua cele mai puțin, și seara te poți relaxa cu un film / lectură.

    Vrei să faci sport? Fă înainte de micul dejun niște exerciții fizice (vreo 10 minute), înainte de masa de prânz câteva alte mișcări, după prânz o plimbare de 20-30 de minute, și lasă seara pentru relaxare.

    M-am ținut destul de bine de programul de mai sus.

      (Citează)

  17. Din martie ne-am mutat cu lucratul acasa, cu laptop, cu telefon de serviciu, toate acareturile. Sotia inca merge la birou, la ea nu se poate cu munca de acasa.
    Ma trezesc dimineata, fac / bem cafeaua, curat dupa si dau mancare la 4 pisici, imi conduc consoarta la usa, pregatesc toate cele necesare si ii dam bice. Pe la pranz, iau pranzul, fie de prin frigiderul meu, fie de prin frigiderul altora (tazz, glovo etc).
    Avand doar 2 camere e un pic dificil sa fac doar un colt de munca, in apartament. PC-ul personal e pe acelasi birou si cand sunt de serviciu in week-end mai tin laptopul conectat pe anydesk prin PC sa nu aglomerez biroul. Ma mobilizez greu sa fac miscare, am pus 15 kg pe mine de la starea de urgenta incoace, totul un vis si o poezie. Asta e, mergem mai departe.

      (Citează)

  18. Cu vreo 12 ani în urmă, când trăiam într-o garsonieră, glumeam că am patul nefăcut la birou. Adică am exersat de ceva vreme lucrul de acasă.

    Îmi iese destul de bine și în această perioadă. Ba chiar foarte bine. Prezint știrile la un studio local de radio. Când hotelul unde aveam sediul a devenit centru de carantină, prin martie, mi-am luat microfonul și am improvizat un studio de înregistrări acasă, în sufragerie. Știrile mele erau ascultate de zeci de mii de oameni, fără ca ei să aibă habar că vocea aia este în pijamale. :)

    Din când în când îi fac câte o vizită în bucătărie soției. Nu, nu e locul gospodinei. Este biroul ei, locul fiind mai spațios decât dormitorul. Ea are nevoie de spațiu mai mare pentru că lucrează pe două monitoare și trebuie să se întindă cu ele.

    Merge să tragi și câte un pui de somn la biroul de acasă. Dacă nu mi-ar lipsi interacțiunea cu oamenii, aș decreta lucrul de acasă ca fiind ideal. Dar, totuși, nu. Însă ne descurcăm.

    Sper să nu mai revină starea de urgență, dar suntem pregătiți, logistic și sufletește, să facem față unei noi perioade de lockdown. Au trecut ei bunicii noștri prin război, și nu putem noi trece de perioada asta, cu Netflix și scaune ergonomice?!

      (Citează)

  19. Nu pot sa zic ca mi s-a revolutionat viata pentru ca oricum aveam programul destul de flexibil, dar am ajuns o familie de video-call-uri – sotia in sufragerie, copilul in camera lui, eu in balcon la aer curat. Daca stateam in dormitor cred ca eram varza.

      (Citează)

  20. Eu eram oarecum obisnuit sa lucrez de acasa (IT), insa sotia nu mai lucrase niciodata de acasa.
    La inceput a fost foarte dubios chiar si pentru mine, imi lipsea partea de socializare, insa incet incet ne-am obisnuit.

    Am progresat de la a fi amandoi inchisi intr-o camera, din care unul statea in pat (pe motivul ca erau inchise gradinitele iar copilul si bona stateau in celelalte camere), la redeschiderea gradinitilor, moment in care ne-am mutat fiecare in cate o camera.

    Acum a inceput scoala online, asa ca iar e o experienta “interesanta” :)

    Insa, daca nu lucram amandoi de acasa nu stiu cum ne-am fi descurcat in situatia asta, caci nu mai avem nici bona.

    Legat de partea de socializare, dupa cateva luni m-am obisnuit, ne-am vazut o data prin vara la o bere, apoi din cand in cand mai bem cate o bere via Zoom, si cam atat.

    Per total as spune ca va fi greu cand/daca va trebui sa revenim la birou deoarece ne-am obisnuit cu flexibilitatea care vine cu lucratul de acasa: timp pe drum/mancare/pauze in parc etc.

      (Citează)

  21. Cătălin Tănase

    16/10/2020 la 9:30 AM

    Nu partikip că n-am Facebook :)

      (Citează)

  22. Pai am facut si noi mici trucuri.

    Odata la 2 saptamani schimbam locul in care lucram. Unul in living, altul in dormitor si tot rotim.

    In perioada de izolare facut temeinic curat in casa si aruncat toate rahturile de care nu mai aveam nevoie. Incredibil cat spatiu am castigat.

    Cumparat filtre de aer pentru ca praf ….

    Cumparat banda de mers ca sa ne facem minimul de pasi din cand in cand …

    De 3 ori pe saptamana obligatoriu iesim sa ne plimbam prin cartier. Mai vedem o matza, mai analizam ce au facut prin curte oamenii de stau la case. Inainte de pandemie rar ne mai plimbam .

    Achizitionat matza care sa ne delecteze cu dragalasenia si sa ne ocupe timpul cu alintat , hranit, curatat litiera.

    Daca pranzul il mai halim la ore diferite ca call uri , seara cina la comun … mereu in ultimele 8 luni.

    Si da , anul asta nu ca nu ne am certat nici macar nu am discutat in contradictoriu.

    Si nu in ultimul rand urmeaza sa ne mutam la apartament mai mare in zona mai linistita ca cine mai are nevoie de metrou la scara acum ?

      (Citează)

  23. Din luna martie lucram de acasa.
    Copilul a facut orele online, de la ora 9 pana la ora 15, uneori munceste mai mult decat mine.
    Sotia are toata ziua de vorbit, toata ziua: de la 9-10 pana la ora 19, apoi o da pe vorbit personale la telefon! Atata vorbit nu credeam ca poate sa vorbeasca un om!
    Eu, cuminte, lucru de la distanta, oricum la birou tot remote lucram, calculatorul era doar punct acces, rareori folosesc resursele locale.

    Cum a fost? Greu, greu! 2-3 saptamani am fost cu totii agitati, pana ne-am obisnuit cu programul, am instaurat pauza de pranz pentru toata lumea pentru masa. Lucram fiecare in camera lui, avem internet pentru toata lumea in toate camerele.

    Cand era starea de urgenta spre sfarsite, am reusit sa punem internet la casa de la tara (fibra optica) si ne-am mutat urmatoarele 2-3 luni acolo: aer curat, plimbari de aprox 30min cu bicicleta in fiecare seara, lapte proaspat de vaca, am cumparat 3 boboci de rata (care acum fac oua deja), am cumparat gaini (mai mult de jumatate au plecat spre scopul lor sau in frigider).

    Am castigat timp sa fim impreuna mai mult, nu ne mai irosim resurse, nervi in trafic, am castigat timp pentru munca.

    Sincer, nu as dori revenirea la munca de la birou, zilnic.

      (Citează)

  24. In martie dupa ce ne-am intors din Mauritius am fost trimisi acasa, atat eu cat si sotia. Desi Mauritius nu era pe nici o lista. Pentru “doar” 2 saptamani. Atunci am zis cu sotia ca e perfect momentul sa ne apucam sa renovam, varuim tot prin casa(am luat un pistol de la bosch), schimbam parchetul din zona biroului meu(asa e acum https://ibb.co/JqhD63y ), terminam cu balconul etc. Eram ocupati si cu munca, cu treaba prin casa…pe la sfarsit iunie am terminat.A trecut foarte repede perioada respectiva. Apoi pe la sfarsit iulie am plecat 6 saptamani prin afara(luxembourg&berlin) si am lucrat de acolo. Iar o perioada care a trecut repede. Acum nu mai avem mari proiecte. Sotia urmeaza sa aiba un examen pentru un nivel de istqb asa ca invata, eu am inceput sa dorm in pauza de pranz, life is good. La inceputul pandemiei am lucrat cam 2 saptamani in aceeasi camera, nu a mers, eu faceam prea multa galagie. Acum lucram din camere diferite. E o perioada interesanta, dar nu am avut probleme de adaptare. Daca am avea si apa calda non stop ar fi perfect.

      (Citează)

  25. Mult timp petrecut acasa, program diferit la birou, mereu in schimbare, greu de adaptat. Pandemia e obositoare dupa o varsta:))

    Inca ma duc la munca, dar programul variaza, inca n-am lucrat perioade lungi de acasa. Si sper sa nu fie cazul pentru ca primul job acum 13 ani a fost de acasa si n-am rezistat mai mult de 8 luni.

    Cand lucrezi de acasa te simti mai rau decat la munca

      (Citează)

  26. Salutare,

    Totul a inceput pe 24 martie cand am inceput sa lucram amandoi de acasa.
    Cel mai probabil si primavara urmatoare tot acasa o sa ne prinda, ceea ce ne convine.

    Lucram la aceeasi companie unde analizam niste date. Sotia are call-uri toata ziua cu Suedia, iar eu mai rar dar cu US si Japonia.

    Stam intr-o casa cu 3 camere asa ca sotia si-a cumparat o masuta din aceea de lucrat din pat, asa ca ea lucreaza din dormitor, unde merge tv-ul pe EuropaFM,
    in cealalata camera sta socru-miu, cel care ne face si mancare pana la pranz,
    iar eu in a 3a camera mi-am tras un fotoliu in fata tv-ului pe care-l folosesc ca al 2lea monitor, iar ca sa imi fie cat mai comod mi-am pus o scandura lata cat fotoliul peste bratele acestuia pe care tin laptopul.

    Personal ma trezesc devreme, asa ca intru online cam pe la 6 jumatate, cand imi incepe si numaratoarea inversa de 8h30min din ziua de lucru.
    Sotia intra mai tarziu pentru ca-i place sa doarma dimineata, dar compenseaza stand peste cele 8h30min, incheind ziua chiar si pe la 9 seara, ea luandu-si pauza doar jumatate de ora la pranz.
    Cam trist, pentru ca lipseste cu desavarsire miscarea, si-n cazul ei dar si in cazul meu, pentru cat ar fi recomandat (ziua trecuta daca am facut 1000 de pasi numarati cu bratara, e bine).

    Avand calluri cu US sedintele mele incep pe la 4-5 pm, iar imediat dupa acestea eu mai ies prin curte la cei doi catei (si mai stateam in hamac) si sa vad pe unde mai umbla pisica (a noastra o bate pe a vecinei), acum ca e vremea rece sta mai mult prin casa spre norocul pisicii vecinei.

    De iesit din curte mergem doar la cumparaturi cam odata la 2 saptamani, de regula pe cand intra bonurile pe card facem cumparaturi de toate plus alti bani de pe card.

    Ne bucuram ca putem lucra de acasa, avem flexibilitatea inceperii lucrului la oricare ora a diminetii, mancare la pauza de pranz multumita socrului, mediul de lucru placut, interactionand cu colegii prin Teams (conteaza mult pentru noi si faptul ca interactionam cu cei din alte tari).

    Deci totul e bine, ceea ce va doresc tuturor!

      (Citează)

  27. Lucram de acasa chiar de la inceputul pandemiei si nu vom reveni la birou prea rapid.
    Din fericire nu ne-a prins Covidul cu chestii de renovat prin casa, asa ca totul e OK si ne simtim bine.
    Eu mi-am instalat o masa in sufragerie, sotia sta la biroul clasic de WFH amenajat acum vreo 2 ani in balcon, copilul sta in birou unde are ore.
    In general am stat in Bucuresti desi avem si casa la tara. Acolo nu avem posibilitatea sa avem fiecare o camera separata si se simte. E mai eficient si mai bine in Bucuresti.
    De adaptat nu a fost o mare adaptare, lucram si inainte 1-2 zile pe saptamana de acasa deci a fost simplu. Cred ca cel mai greu a fost pentru cei care in mod uzual NU lucrau de acasa.
    In Septembrie am inceput ca dimineata sa facem o plimbare energica de 1-1,5 ore. O tura extinsa de parc si drumul pana acolo, deci undeva la 5-8 km.
    Facem (prea) multe comenzi pe Glovo, Food Panda etc.
    Si uite asa de dragul concursului am scris destul de mult ;)

      (Citează)

  28. Eu am ajuns sa lucrez de acasa din martie si inca o fac. Aveam posibilitatea asta si inainte insa nu eram mare fan, am preferat tot timpul atmosfera de la birou celei de acasa.

    Ca si rutina, ma trezesc la 7 fac un dus, pun de-o cafea si mananc. Pe la 8:30 deja deschid laptopul si ma apuc de treaba. Constat dupa 7 luni ca timpul petrecut pentru job, pe zi, este mai mare decat atunci cand lucram din birou si estimez ca lucrez cu ~1-2 ore mai mult. Recunosc ca si conditiile de lucru sunt ok, compania la care lucrez s-a dat peste cap si ne-a acordat buget pentru diverse chestii necesare (birou, scaun, accesorii) ca sa nu ne lipseasca nimic.

    Singurul dezavantaj e ca avand si doi scolari in clasa trebuie sa mai renunti la birou in favoarea unui pici si mai lucrez de pe canapea sau de prin bucatarie insa altfel incep sa gasesc din ce in ce mai multe avantaje fata de lucrul de la un birou “ca pe vremuri”.

    Ma vad mai des cu copiii, cu doamna si overall petrecem mai mult timp impreuna.

    TLDR: nu m-as mai intoarce la birou, incep sa apreciez munca din confortul apartamentului :)

      (Citează)

  29. Laptopul e chiar misto, dar nu particip.

    In schimb pot sa spun ca prefer sa lucrez de acasa din 2007 si am si lucrat ori de cate ori s-a putut. In ultimii trei ani am fost plecat la birou vreo 8 – 10 saptamani in total. .

    Acum cu pandemia e si mai bine, anul asta am fost ultima data plecat la vreun birou in ianuarie. Acum e posibil si un volum crescut. Si de munca și de rezultate, pen’ ca cele mai multe contracte ( din ce ma intereseaza pe mine) sunt remote.

    Mi se pare importantă separarea spațiului de wfh de cel de relaxare, că altfel creierul va considera că stă “la birou” toată ziua.

    Aici am avut mereu o problema, creierul meu sta oricum la birou toata ziua, pana acum cativa ani ( cand au mai crescut copiii, sa ne jucam chestii) nu prea stiam ( nici nu-mi lasam timp) sa ma relaxez.
    Si acum creierul meu tinde sa ramana la birou si noaptea, separarea se face cu un pahar de ceva alcoolic.
    Asta e semnalul de “plecat acasa”. Am inceput sa beau, gata nu mai lucrez.

      (Citează)

  30. Hors concours: eu am mers mai mult la birou, nu-mi place lucratul de acasă.
    Lucratul de acasă nu poate fi la fel de productiv, si face rău la cap. Asta daca nu ești deja o persoană care nu socializează (de ex. IT-ist).
    La fel stau lucrurile și cu școala online.

      (Citează)

  31. Catalin si atat

    16/10/2020 la 10:22 AM

    Mi-am organizat un spatiu de lucru cu birou, scaun, obiecte de birotica, imprimanta, ce sa mai, exact ca un birou de corporatie.
    Nu lucrez in pijamale, decat daca este absolut necesar, de ex. crapa ceva in timpul noptii.
    Respect orele de inceperea si terminarea programului, stau peste program doar daca este absolut necesar.
    Am o linie de internet principala si una de backup, nu se stie cand ai nevoie.
    Copiii nu au voie sa ma deranjeze doar daca este absolut necesar, au nevoie de ajutor la teme, le este foame sau a picat un meteor in bucatarie.
    De obicei nu-mi stric feng shui-ul din timpul programului de lucru cu activitati casnice.
    NU consum alcool in timpul programului de lucru.

    Ca dezavantajele ar fi:
    Vecinii mei nu stiu sau nu vor sa stie ca lucrez de acasa si mai imi dau o gaura cu bormasina in timpul conferintelor, nu stiu cum le ghicesc.
    Sedentarismul s-a amplificat :( Am aproape 40 dar ma simt de aproape 60.
    Am ascultat toate melodiile posibile si imposibile de la radio/youtube/spotify am ajuns si la muzica clasica.

      (Citează)

  32. Eu aveam o rutina inainte de pandemie: Dupa toaleta de dimineata plecam la munca pe jos, de cele mai multe ori. Cele 12-15 minute de mers pe jos, ma ajutau extrem de mult.

    De cand cu pandemia, a trebuit sa-mi regandesc obiceiurile, asa ca cele 10-15 minute pe drum le petrec pe balcon, la aer, urmarind traficul – ca un pensionar adevarat.

    Acomodarea catre WHF a fost relativ usoara:

    – am carat scaunul de la munca ( cumparat de mine si extrem de comod)
    – am cumparat un birou ( cel din casa a fost confiscat de junior, cu tot cu laptop, scaun si monitor).
    – am mai cumparat un scaun pentru sotie, un birou si inca un Monitor de 24″.

    Si aici a inceput distractia: Ma pun pe scaun la birou si junioru (5 ani) sare in brate la mine sa lucram impreuna. Apoi se duce pe scaunul lui si ma striga din 30 in 30 de sec: Tata hai sa iti arat cum il bat pe asta, hai sa vezi X si Y :))))). Daca nu ma striga, vorbeste continuu continuu.
    Apoi, cand faceam pauze ne fugaream unu pe altu prin casa, ca si el era plictisit maxim. Mai ales ca in perioada Martie-Septembrie Gradinitele si toate locurile de joaca au fost inchise.

      (Citează)

  33. Eu lucram 1-2 zile de acasa pe saptamana, sotia lucra si ea o data pe saptamana tot de acasa dar ne interesectam foarte rar sa lucram impreuna de acasa, cred ca s-a intamplat de 2-3 ori in 2 ani. Am inceput sa lucram amandoi de acasa de la inceputul lui Martie, aveam deja biroul meu unde inainte, atunci cand unul din noi lucra de acasa, statea dar acum a trebuit sa mai improvizam un birou.
    Problema cea mare e atunci cand avem amandoi sedinte, mai ales sedinte in care amandoi trebuie sa vorbim. Stand la 2 camere, unul dintre noi se duce in bucatarie cand acest lucru se intampla si cel mai suparat e catelul nostru care sta pe hol intre noi si asteapta ca sedintele sa se termine ca sa poata dormi din nou pe canapea.
    La inceput a fost destul de greu sa lucram impreuna dar cu timpul ne-am obisnuit, incepusem sa ne simtim ca doi colegi de birou. Acum chiar am devenit colegi pentru ca m-am angajat la firma la care lucreaza si ea. Desi eram total impotriva sa lucram in aceasi companie, pandemia mi-a aratat ca problema era doar la mine (atata timp cat compania este extrem de stabila financiar si nu lucram direct impreuna) asa ca pandemia are it’s good side. +ca acum pot sa ma dau la colega misto din spate fara nici o consecinta nefasta :D

      (Citează)

  34. Eu lucrez din bucatarie, sotia din sufragerie.
    Baietelul, cand are ore on-line, “lucreaza” din camera lui.

    Este haios cateodata cand suntem toti 3 simultan in conferinte, iar cel mic se simte si el foarte important :)

    Ne-am obisnuit cu acest stil de lucru, deja a devenit normal.
    Desi productivitatea si concetrarea poate sunt ceva mai scazute de acasa, ma gandesc ca si la birou aveam factori perturbatori printre colegi.

    Ce se pierde intr-adevar este interactiunea fizica cu colegii si de aici timpii mai scurti in care poate rezolvai lucruri. Au si aparut din acest motiv multe conferinte on-line.

      (Citează)

  35. Stand intr-o garsoniera am biroul relativ aproape de pat. In prima parte a pandemiei eram fericit ca drumul meu spre birou a scazuse de la 30 de min la 5 secunde.

    Pe parcursul pandemiei mi-am dat seama ca trebuie sa investesc si in ceva miscare, avand zile in care faceam doar 50 de pasi.

    M-am hotarat sa fac cateva schimbari:
    -mi-am comandat un birou reglabil pe inaltime, acum muncesc 50% din picioare
    -mi-am comandat un monitor ultrawide
    -mi-am facut o mica rutina de dimineata. Daca inainte munceam imbracat direct in pijama acum cand ma asez pe scanul de la birou trebuie sa ma schimb / incalt Asta m-a ajutat sa delimitez mai bine timpul incare muncesc de restul zilei.
    – pranzul nu-l iau in fata PC-ului ci separat in bucatarie, de multe ori mi se intampla sa mananc in timp ce eram in sedinte.

      (Citează)

  36. Initial nu a fost prea confortabil, dar apoi mi-am luat scaun profi la 8 milioane si un monitor de 27inch dell ips.
    Acuma nu m-as mai intoarce la birou.

      (Citează)

  37. A fost..,.complicat.

    Colega de apartament a inceput sa lucreze de acasa cu cateva zile inaintea mea si a trebuit sa-i cedez biroul generos cu 2 monitoare, pentru ca foloseste desktop-ul, nu are un laptop.

    Astfel, eu am lucrat ~3 luni de pe masuta de cafea, in fiecare dimineata instaland monitoare/prelungitoare, in fiecare seara strangandu-le.

    Primele ~2-3 luni a fost mai complicat pentru ca tindeam sa lucram “prea mult”. Mese neregulate, pauze putine.

    Intre timp mi-am luat un birou si l-am pus intr-un colt de living, astfel incat atunci cand ma asez acolo sunt in “Work mode” si cand ma ridic sunt “home”, separarea este foarte importanta. Un spatiu “dedicat” pentru munca schimba multe.

    Am inceput sa ne luam pauze mai dese, dormim mai mult, mancam mai bine.

    Am reusit sa ne facem un program prin care ne luam pranzul in acelasi timp, uneori ne mai luam pauze de ~15-30 minute ca sa facem curat intr-o baie, sa stergem plinta, sa pornim aspiratorul, etc.

    Overall, inceputul a fost mai greu, dar dupa ce am reusit sa ne facem un program, am devenit mai eficienti din punct de vedere munca, am castigat si timp pentru noi, si suntem mai putini stresati.

    WFH rullz.

    PS: “cumnata” a lucrat mult timp de la acelasi birou cu partenerul ei. Joburi diferite total. Era foarte suparata ca el are meetinguri, vorbeste mult, ea nu se poate concentra. S-a mutat in alta camera la birou separat si lucrurile sunt mult mai bine.
    Oricat de buna ar fi relatia, oricat de usor ati crede ca puteti trece peste zgomot/galagie/etc, e mai bine sa lucreze fiecare separat. In stilul lui, cu tabieturile lui, cu “pauzele de la vazut partenerul” .

      (Citează)

  38. Maine se implinesc si in cazul meu 7 luni de cand lucrez de acasa. A fost destul de greu la inceput, mai ales de cand au inceput copiii scoala online la modul serios, basca nevasta profesor. Cate unul in fiecare camera, sotia in bucatarie, eu in logie aveam deja birou amenajat, iar de la geam vedeam cum curtea caminului de liceu alaturat se tot umplea de masini cu carantinati. Internet cu hot-spot pentru noi, adultii, ca sa lasam banda larga copiilor. Am lucrat de la 5 la 8 dimineata, ca sa poate face juniorul cel mic ore de la 8 la 11 pe laptopul meu de serviciu, in pauza de pranz m-am transformat in bucatareasa, pentru ca sotia avea cursuri si platforme de e-learning de aprofundat. Dar, incetul cu incetul, s-a terminat scoala, asa ca ne-am decis sa onoram rezervarea in Grecia, ba chiar sa plecam mai repede de 1 iulie, data de start testele la granita, asa ca la final de iunie, fara sa mai suplimentez zilele de concediu deja solicitate, eram zilnic cu laptopul pe terasa umbroasa, cu un frappe si o placinta cu branza dulce, scortisoara si aluat filo, uitandu-ma din cand in cand spre plaja unde se zbenguiau ai mei la nici 50 de metri de vila. La fiecare 2 ore puneam pauza, luam sortul de baie (se usca intre timp, la ce calduri erau) si 15 minute ma balaceam in Egee. Repetir stropit cu fructe de mare de la taverna pescareasca de peste drum. Asa pandemie sa tot fie! 2 f*cking saptamani am lafait-o ca boierii, zicandu-ne ca poate e ultimul concediu din urmatoarea perioada. Si asa a fost. Preturi mici la cazare si mancare, pentru ca lipseau multi turisti din peisaj. In rest, intors acasa, mi-am umplut timpul liber din vacanta scolara cu bicicletele pe coclauri, parcurgand uneori chiar si 40 de km. The traffic is the limit, vorba companiei care are sa-mi dea bani de pe urma zborului anulat. Pentru sotie, cursurile cu orele, aproape zilnic, si telefoanele cu colegele de curs, au continuat sa faca parte din viata noastra. Nu, nu a obligat-o nimeni, a simtit ca e de datoria ei sa isi invete elevii chiar si de la distanta. Eu o alint cu TIC Master, la cate stie in tehnologia informatiei educationale. Azi se termina cele 14 zile de scoala online pentru ca a avut un elev cu Covid in clasa. Totul e bine, incheia-s-ar odata cu bine! Multa sanatate tuturor!

      (Citează)

  39. Pentru mine, pandemia a inceput cu o despartire – de prietena mea.

    Adaptarea la lucrul de acasa a fost mai usoara, acum ca eram singur la “birou”. La inceput lucram in hainele de casa, de parca eram in concediu si intram pe computer numai ca sa rezolv o problema la serviciu. Usor-usor, am inceput sa imi reiau obiceiurile si sa tratez sufrageria ca pe sediul firmei.

    Costurile cu mancarea au crescut pentru ca am inceput sa comand zilnic de la serviciile de livrari. Nu de alta, dar nu ma descurcam sa fac nimic in bucatarie.

    Nu puteam avea acelasi randament lucrand de acasa, avand in vedere ca tot ce tine de IT era mult mai performant la serviciu decat acasa. Am incercat intotdeauna sa ma descurc cum pot si cred ca am reusit, in majoritatea proiectelor.

    Intre timp mi-am dezvoltat noi aptitudini in bucatarie – omletele si cartofii prajiti nu mai au niciun secret pentru mine!

    Am renuntat la fumat pentru ca nu m-am mai antrenat cu colegii “sa iesim la o tigara”. N-am fumat niciodata singur, mereu era contextul de la birou, asa ca m-am bucurat sa descopar ca pot sa spun pas tigarilor.

    Pandemia a adus multe probleme tuturor, dar incerc sa vad intotdeauna partea buna: departe de zgomotul de la birou, cand esti numai tu cu gandurile tale, e un moment ideal sa faci ordine printre ele.

      (Citează)

  40. Voi scrie un comentariu absolut sincer și deschis, iar dacă mai vine și-un premiu din asta, nu m-aș supăra – laptopul personal a bătut cei 7 ani de acasă, lucrez de pe cel de muncă, împrumutat de la birou, e și el un laptop from home de 3 luni imediat.

    Am început pandemia ca orice om naiv: fericită că nu mă mai trezesc dimineața, nu mă mai aglomerez la metrou și nu mai înțepenesc la prânz pe scaun. Rutina mi-am propus să fie una clasică, cu trezit, dușat și apucat de treabă, însă garsoniera mea începea să se micșoreze treptat, bucătăria open space să mă înștiințeze mult prea des ce am gătit, așa că pasul următor a venit firesc: plecare temporară în orașul natal și (te)stat cu iubitul cu care, întâmplător sau nu, aveam o relație la distanță. Am luat pisica la subraț și jumătate de casă și ne-am întors înapoi în București după doar 2 săptămâni, atât de bine am funcționat împreună…

    După o pandemie extrem de solicitantă emoțional, am luat decizia în vară de a mă muta înapoi în orașul natal și de a lucra de acasă pentru o perioadă nedeterminată. Am reușit, m-am mutat într-un apartament spațios cu 2 camere, mi-am amenajat un birou lângă fereastră, întâmplător sau nu, avem mulți clienți în domeniu și cunosc toate pârghiile productive ale unui spațiu luminos și separat de restul casei.

    Relația de care ziceam mai sus s-a dus pe copcă, asta este o lecție destul de dureroasă, la care încă mă întorc și mai iau notițe. Revenind, munca de acasă poate funcționa atât timp cât ești o fire responsabilă de facto și nu ai nevoie să fii împins de la spate de către un manager/șef/coleg. Mă trezesc, fac un duș, fug la magazin dacă am nevoie de pâine și eventual un ștrudel cu mere, servesc un ceai/o ciocolată caldă și verific tot ce e de făcut, îmi planific rapid mesele zilei, iar mai apoi, la ora 18, închid catrafusele digitale și încerc să fac un pic de mișcare.

    Nu am meetinguri dese, jobul meu se pretează destul de bine acestui format, iar asta nu face altceva decât să mă încurajeze că am făcut o alegere bună. Pisica mea este cea mai câștigată, are parte de sclavă full-time, la discreție, iar ea se simte excelent în noua locație. Da, îmi este dor de colectivul de la muncă, însă vorbim zilnic pe grupul nostru privat și încerc să-i vizitez lunar – luna asta am sărit pentru că, covid. Multă sănătate tuturor și succes celorlalți participanți!

      (Citează)

  41. Hmmm…lucrul de acasa. Dulce vorba. Din libertate m-am trezit in mai putina “libertate”. Si eu si jumatatea mea mai buna “lucram” de acasa in sensul de independenta fata de un angajator (ea expert contabil, eu administrand o firmulita: a mea – nimic pompos, doar traim din ea). Amandoi suntem firi un pic dificile, eu un pic coleric si arogant, ea e un fel de Vitoria Lipan cu Nechifor in viata, bine fara cainele Ursu. Adica nevasta-mea e de gen, bai nevasta 1+ 1 = 2! Se uita zambind la mine si spune cu un calm de-mi ridica scala nervilor pana pe Jupiter: NU! Nu fac 2 (doi). Bine, cat fac? Cu acelasi calm spune: nu stiu, dar nu fac doiul tau. Sa nu ma intelegeti gresit, o iubesc nespus de 12 ani, avem o puradica superba impreuna dupa muuuulti ani de chin si mers prin doctori. Revenim, restrictiile au….limitat oarescum posibilitatea de a iesi trantind usa si alergat prin parc . Eram deja adaptati dar a trebuit sa si evoluam dupa adaptare. Trucuri nu am folosit, le consumasem deja pe toate in anii trecuti. Mai greu cu pitica, datorita ei ne-am facut Zen . Spor si success!

      (Citează)

  42. Pentru mine n-a fost asa usor, din cauza de copil mic de 2 ani. Desi merge la cresa in fiecare zi (cand nu e inchisa), tot are nevoie de foarte multa atentie si trebuie bagat in seama des astfel ti se urca in cap (uneori la propriu).

    In rest a trebuit sa-mi iau birou, scaun confortabil, si monitor pentru o sanatate optima a spatelui/ochilor.

    Totusi nu e atat de ok pe cat m-as fi asteptat, si lipsa de miscare si aer “curat” se simt.

      (Citează)

  43. Din martie n-am mai fost la birou. Imi este extrem de dor :)
    Lucrez intr-o firma mica de vreo 15 oameni si ne intelegem toti foarte bine, suntem o echipa foarte unita si din cauza asta adaptarea la munca de acasa a fost un pic mai grea. Si nu ma refer aici la munca efectiva (seful zice ca suntem mai productivi de acasa) ci la partea de socializare.
    Probabil si din cauza ca locuiesc singur, a fost un pic mai grea adaptarea, dar tehnologia din ziua de azi a facut ca aceasta pandemie sa fie mult mai suportabila. (de venea acum 10-20 ani?)
    Imi place ca nu mai pierd timp in trafic, dorm mai mult, am inceput dimineata sa fac un pic de gimnastica, am inceput sa gatesc, o mica renovare prin casa etc. Practic ai un pic mai mult timp pentru lucrurile pe care le-ai tot amanat din diverse motive :)
    La partea cu socializarea ne-am adaptat intr-o oarecare masura. Acum mergem la pauza de cafea pe slack :) . Facem cel putin 3-4 sedinte pe zi pe slack (din care doar una e legata de munca, restul pt socializare :) )
    Chiar daca apelurile video ajuta mult tot nu e la fel. Tot imi e dor de colegi, sa-i vad fata in fata, sa iesim la o bere etc.
    Cateodata parca imi e dor si de statul in trafic :)) (mergeam mai multi colegi cu aceeasi masina si din nou – socializare)
    Strict pe partea de munca nu e deloc o problema, seful zice ca suntem mai productivi, nu stiu daca o sa mai plateasca mult timp chirie pt biroul care sta gol.
    Prin vara cand erau putine cazuri de covid am iesit de vreo 2 ori la bere cu colegii. A fost super fain dar acum cu atatea cazuri probabil nu o sa ne mai intalnim prea curand. Faptul ca nu mai poti avea anumite lucruri sau le ai mai rar te face sa le apreciezi mult mai mult :)

      (Citează)

  44. Well, WFH din martie şi eu şi soţia. Ne-am adaptat repede, lucrăm în IT. Mai dificil a fost cu copiii, care se aştepta(u) să le dăm permanent antenţie. Încă îi mai apucă să facă gălagie atunci când unul dintre noi are vreo videoconferinţă.

    Cumpărăturile le-am făcut fie online, fie m-am dus doar eu. În timpul lock-down-ului am stat foarte mult în casă, ca să facem mişcare am abuzat la greu de jocul “Just Dance” de pe Nintendo Switch. Aşa am învăţat să dansez “Con Calma”.

      (Citează)

  45. Situatia actuala:
    Bucatarie – sotia pe laptopul de la firma
    Sufragerie – fata de 12 ani – scoala online pe PC-ul meu de gaming :(
    Dormitor – eu -cand la birou pe laptopul de la firma, cand in pat, lucru sau entertainment pe NUC-ul de la TV

    Pe pasi:
    Martie
    – incep sa stau mai mult pe acasa, pe laptopul de la firma
    – mutat scaunul de birou in bucatarie, incercand sa ma adaptez acolo si pus un scaun din bucatrie la biroul din sufrageri
    Aprilie
    – cumparat Ikea Markus pentru sufragerie
    – cumparat multifuncitonal Epson pentru copil si scoala online – da, proiectele trebuiesc tiparite, facut poze la ele si trimis poza pe google classroom, nu e asa simplu sa triimti documentul online :)
    Mai
    – cumparat Markus si in dormitor
    – cumparat NUC in dormitor
    – montat Nintendo Switch din sufragerie in dormito, ca na, mai trebuie si entertainment – terminat Diablo 3 cu soarca ptr prrima oara in viata mea (pana atunci jucasem numai barbar si paladin :))
    Iunie Sept
    – just cruising, setup-ul e complet
    Oct
    – s-a ars monitorul ecranului de la laptop si a fost inlocuit
    – acum folosesc stand cu ventilator ptr laptop, defapt foloseam de dinainte, dar acum il fol mereu
    – cumparat un monitor refurbished de la Emag pe care o sa-l returnez ptr ca in afara de defectele estetice mentionate pe site are si o problema in primele 30min de la pornire (se stinge singur)

    Mai mult de o sapt nu rezist doar WFH, setupul de la birou si linistea bat orice.

      (Citează)

  46. Pe langa job mai faceam ceva de acasa asa ca-mi pregatisem oarecum “biroul”. Am un monitor mare si un birou dedicat cu un scaun ergonomic. Teoretic lucrez ca la biroul companiei chiar mai bine caci am monitorul mai mare.
    Practic a rapit familiei sufrageria pentru ca desi pot intra oricand peste mine ma aud vorbind in diverse sedinte si se feresc s-o faca si asta e stresant.
    Folosesc resursele mele pentru net si curent si firma nu vrea sa contribuie cu nimic si in plus mi-e greu sa-mi iau pauze ma simt la birou non stop
    chiar si in we daca mai caut ceva pentru mine pe net e laptopul de munca deschis si mai arunc un ochi la un mail sau ceva si asta nu-mi place.

    (As vrea sa particip la concurs insa nu cred ca-mi voi deschide un cont de facebook doar pentru asta).

      (Citează)

  47. Lucrand in IT de multi ani munca de acasa nu era ceva nou.
    Copilul de 2 ani langa tine -asta era intr-adevar nou .
    In martie am inceput – de la 8 la 10 abia incepi lucrul, creez todo list si scumpul de el
    tata tata , vine la laptop, se uita in ochii mei, zambeste si scoate cablul de internet afara cu toata forta (2 maini).
    Asta de 5 ori pe zi in fiecare zi.
    Timpul efectiv de lucru a scazut la cateva ore pe zi, cand el doarme.
    Mai-iunie a fost mai bine, plecam cu laptopul la apartamentul apropiat (al mamei) si aveam o mica camera in care lucram ok.
    In ultimele luni mai fac si tripuri la firma, doar vreo 10 persoane din 120 prezente, productivitate mare, e bine si la sanatate pentru ca alerg.
    Deci e bine in general, seara iesim in parc cu todlerul, inca un bebe e pe drum anul asta, lucrezi peste tot, o viata plina.

      (Citează)

  48. Parte din munca mea era online si o alta parte era face-to-face. A dua parte a trebuit sa fie adaptata la online. Martie-Mai a fost un chin cu munca de dimineata pana seara pentru aceasta adaptare, adaptare care trebuia sa fie si implementata deoarece lucrurile trebuiau sa mearga. Asadar asta m-a facut sa fiu considerat ca fiind parte din “categoria a”, sa zicem. In tot acest timp cei care nu aveau treaba cu online-ul (sa spunem “categoria b”) au cam stat degeaba iar treaba lor era distribuita partial catre cei care aveau legatura cu internetul. Deci o supraincarcare dar mai lejera. Dupa aceasta etapa, chiar si cei care nu aveau treaba cu internetul au trebuit sa se adapteze doar ca ajungeau problemele si interactiunile tot la cei care erau in prima categorie. Asadar supraincarcarea s-a accentuat. In etapa a 3-a, adica cea mai recenta, aproape toti au avut parte de un virtual “coaching” de cum sa procedeze cu muca online. Am ajuns sa urasc acest termen, “coaching”, deoarece se rezuma doar la “faceti cat mai multe sedinte”. Atat s-a inteles din munca asta online. Drept urmare, am ajuns acum sa fac VC uneori simultan cu cate doua calculatoare dar asta insemna ca sotia ramanea fara. Am ajuns sa pot iesi din casa doar duminia deoarece multi nu au cum sa isi termine treaba si ma trezesc cu mailuri inclusiv sambata. Sotia a ramas si fara serviciu asa ca a trebuit sa foloseasca laptopul pentru diverse cursuri si incercari de a gasi si altceva. Pana acum nu a reusit. Pe pertea de familie, copii au fost influentati destul de negativ. Le-a lipsit enorm interactia cu colegii, prietenii in perioada de lock down. Si un calculator de gaming bun:)) Dupa experienta mea din perioada aceasta imi permit sa dau un sfat: calculatorul trebuie folosit la muncit iar partea cu interactiunile online ar trebui drastic redusa. Este necesara implementarea unei platforme (in cadrul companiei) in care sa prezinti rezultatele muncii. Video-conferintele Online nu inseamna un mod de a munci (exceptand video-chatul, evident) ci doar de a lua decizii. Daca nu ai de prezentat unui client rezultatul muncii, nu ai de ce sa organizezi intern cate 3-4 sedinte pe zi pe aceeasi tema! Un alt lucru de care nu s-a tinut cont (nici de catre firma dar nici de catre furnizori) sunt utilitatile: apa, energia etc., toate s-au transferat catre cei care lucrau de acasa. Ca incheiere: m-am felicitat ca mi-am luat cel mai “bun” pachet de net si ca am un calculator care functioneaza decent!

      (Citează)

  49. Am senzația că e luna martie când citesc comentariile de aici. Nu am putut să-mi imaginez că atâta lume încă mai lucrează de acasă, că iese foarte puțin din casă și doar pentru motive foarte întemeiate, ori că e așa mulțumită și adaptată pe termen lung la “noua normalitate”. Eu sunt nevoit să cutreier Bucureștiul când nu sunt la birou, să plimb Covidul din casă în casă pe motiv de măsurători și consultanță în design de interior. Mai plimb și un laptop chinuit pe o tarabă de mostrare. Lumea stă cam mult acasă deja și descoperă că are lucruri de schimbat, spații de umplut, nevoi noi, însă lucrul la domiciliu nu mi s-a părut așa răspândit. În oraș se circulă bezmetic precum acum un an, tramvaiele sunt pline de oameni (cel puțin 32 dimineața și seara arată ca un borcan îndesat bine cu murături bleu ciel în gelatină din cauza geamurilor aburite și a măștilor inutile care se ghicesc prin ele). În metrou locurile sunt adesea complet ocupate și se stă în picioare, ba chiar și înghesuit la anumite ore, cu mașina pierzi la fel de mult timp în trafic precum odinioară… deci comentatorii lui Radu sunt din alt plan temporar sau din altă dimensiune.

      (Citează)

  50. A fost destul de simplu la inceput: eu am stat acasa, IT, copilul de gradinita acasa, sotia jumate acasa, jumate din timp la serviciu (spital non-covid, dar in asteptare sa devin covid suport, contabila, nu cadru medical).

    Copilul:
    – Lectiile online pentru copiii de gradinita au fost un fiasco, nu era nimic pregatit. A incercat doamna ceva, s-a straduit, dar nu a mers. Cum sa poti tine atenti in fata ecranului 26 de copii ce inca nu stiu sa-si traga chilotii pe ei dupa un pisu, desi erau grupa mare? Harmalaia era incredibila si total neproductiva. Multi erau dati la gradinita sub virsta de 3 ani, grupa mare dar nu merg la scoala, mai stau un an la gradinita. A mai trimis doamna niste lectii sa le facem offline, ne-am tinut de ele. Fetita mea deseneaza si danseaza bine, stie literele si cifrele, am continuat in directia asta in ritmul ei. Acum e clasa zero si face lectii de acasa deja de o saptamina, doamna invatatoare e contact negativ al unei alte invatatoare confirmata pozitiv. De azi toata scoala e in scenariu rosu, doua saptamani toti elevii scolii stau acasa. Fie-mea mai are o saptamina de stat acasa, dupa care merge la after-school, ca acolo platesc si are lectii optionale, engleza, dezvoltare personala, etc. Merge online bine, pentru ca scoala este pregatita, au departament IT ce a facut conturi google fiecarui copil, googleclass si meet functioneaza ireprosabil. Au invatat copiii sa dezactiveze microfonul si sa-l activeze cand vorbesc. I-am luat tableta, alta faza enervanta cu emag si marirea pretului produselor puse la preferate.

    Sotia:
    – in plina stare de urgenta am dus-o la serviciu zilnic cu masina si am luat-o de la servicu, sa aiba contact cat ma redus in mijloacele de transport in comun. Chestia cu program redus si pastrarea distantei in birouri a fost ok, a avut timp si pentru ea. Tot de azi spitalul unde lucreaza sotia devine covid, va lucra normal. Nu inteleg logica, pina acum lucra 3 zile, statea acasa 3 zile, faceau cu schimbul la contabilitate, sa pastreze distanta si sa reduca contactul intre ele. Nici o infectare. Acum, cind vor avea bolnavi de covid in spital, cand personalul medical va fi practic cu virus pe costum, personalul auxiliar trebuie sa stea gramada in spital sa se infecteze, probabil din solidaritate cu cel medical.

    Eu:
    – lucratul de acasa mi-a dovedit ca nu sunt foarte organizat. Politica companiei permite lucrul de acasa maxim doua zile pe luna, am certificat de vpn pe pc-ul personal, totul e pe serverele companiei. Nu eram pregatit, nu sunt nici acum, pentru lucrat de acasa atita timp. Stau la casa de 4 ani, am ceva iarba in curte si conifere. PC-ul, un laptop vechi cu win7, era cam la final de viata. I-am refacut bateria, am inlocuit elementele de litiu, a mers ok cateva luni, dar win7 a inceput sa arate limitele, iar win7 nu mai e suportat de politica de securitate. Cind certificatul vpn a expirat prin aprilie, noul certificat a necesitat win10 instalat pe sistem. Asa ca am trecut sa lucrez pe … Lenovo Yoga Book, tableta 2 in 1 cu procesor Atom X5-8550 de 2 wati, luat in 2018 ca arata foarte sexy la cele 600 grame si 10 ore bateria. Dar ecranul de 10 inch nu e pentru lucru, e pentru Netflix si browsing. Am cam acumulat stres la ochi si randamentul meu a scazut drastic. A trebuit sa muncesc practic vreo 10-12 ore pe zi, prelungind programul mult in noapte, pentru a face aceeasi treaba pe care la birou o fac in 6 ore din cele 9 petrecute acolo. Cind s-a trecut la starea de alerta, am mers la birou 2 zile pe saptamina si am teminat tot ce aveam restant, cu doua monitoare de 22 inch parca lucrurile erau mai aerisite. Compania mi-a oferit un laptop din cele ce zac asa vai de ele, pline de praf, prin niste sertare. Decit sa ma chinui cu un Thinkpad vechi de 8 ani, cu bateria moarta de mult si ventilatorul scirtiind, am preferat tableta de 10 inch. Salariul s-a redus cu 10%, ca sa trecem peste criza, dar banii ii voi primi dupa ce trece criza. Nu ma pling, cheltuieile s-au redus acum, concediu nu am mai facut, am iesit 5 zile pe la munte al afinal de august, nu era nimeni, nu exista mic dejun, masca pe figura.

    Statul acasa mi-a redus apetitul pentru miscare. In fiecare vara faceam ceva constructiv, in anii trecuti am ajutat vecinii cu ceva lucrari pe linga casa, am plantat pomi, am instalat niste gratare din lemn de molid pe garduri, pe care sa agat ghivece cu flori, chestii care sa ma tina activ fizic. Anul asta nimic, pentru ca la ora 16:00 eu nu am nimic terminat, procrastinarea e un cosmar. Hai ca ma apuc la 10:00, pina atunci fac nu stiu ce. La 12:00 apare ceva, trebuie sa merg sa cumpar ceva si pun stop. La 14:00 copilul trebuie sa manince, sa treaca la somn, tati stai cu mine un pic sa adorm. Uit ce faceam la 12:00 si de ce. Apare o problema gasita de un coleg, meeting pe Teams, nu ne lamurim, investighez problema, parca e alarma falsa, s-a facut ora 16:00. Hai ca mai vad pe la 22:00 ce era, pina atunci fac o pauza. La 22:00 creierul vrea un film. Am o sedinta saptaminala de aliniere cu colegii de peste 10 fuse orare, e la 17:00. Intr-o zi am adormit cu capul pe masa, m-a trezit notificarea de inceput a sedintei, eram buimac si a trebuit sa raspund la niste chestii, un coleg trimisese un email la 16:00, daca eram treaz l-as fi citit si as fi putut sa raspund. Am baiguit destul de convingator ca nu intrerup programul pina nu lamuresc problema, asa am facut, pe la 19:00 am trimis email sa vada toti ca muncesc, nu glumesc. Am bagat o bere satisfacut, bai ce de treaba am facut azi, colegul ala stie ca are un om bazat in Romania, nu se culca pina nu rezolva.
    In 2017 am construit singur, dupa program si in weekend, in doua luni, o terasa de vara lipita de casa, cu tot dichisul, din lemn imbinat cu suruburi metalice, pus pe ciment turnat, cu pavele peste. Acum nici sa-i dau un strat complet de lazura nu sunt in stare, bine ca i-am dat atunci 3 straturi.
    In 2018 am supraizolat podul cu vata minerala si lambriu, am marit rezistenta termica a etajului. Ma minunez ca am fost in stare sa fac asa ceva.
    Acum am in plan sa ma apuc in weekend sa fac un birou in mansarda (am mansarda, sunt burghez), o masa de lucru, scaun, poate si o canapea. Asta trebuie sa incapa pe gura podului, deci masuratori. Poate si niste rafturi pentru incaltamintea nefolosita. Ma mult de 4 zile adunate nu ar trebui sa-mi ia, va anunt daca termin pina la final de noiembrie.

    M-am hotarit sa-mi iau totusi un laptop, am studiat piata, XPS-ul ala e bijuterie, dar nenica ce pret are in Romania. 9400 lei la avstore. Daca nu castig, iau un hp sau un lenovo, ca trebuie sa-mi ramina bani si de un monitor suplimentar. Ma rog, s-ar putea sa nu mai fie nevoie cand termin eu setup-ul asta de lucrat de acasa productiv. Voi ce ziceti, ne revenim la anul pe vrema asta?
    Sanatate si chef de munca!

      (Citează)

  51. Eu lucrez remote de prin ~ 2016 aproape full time, in sensul ca mai am clienti pe care trebuie sa-i vizitez din cand in cand. Singurul impediment cu legat de COVID a fost mizeria aia de stare de urgenta din primavara cand trebuia sa raportezi la organ unde te duci. Ca si nota, sper sa piarda PNL alegerile sa nu mai aibe idei cretine dupa ele.

    In rest, ca si sfat pentru cine are probleme cu statul mult in casa: este bine ca dimineata sa te imbraci ca si cum te-ai duce la birou si sa lucrezi din living. Statul in pijamele in dormitor si cu laptop-ul in fata nu ajuta la psihic foarte mult. Te simti mult mai bine aranjat si parfumat in living decat in pijamale in dormitor.

    Am comentat ca poate e cineva curios cum sa te descurci remote, m-am nevoie de laptop, am deja unul.

      (Citează)

    • sunt de acord cu tine. cumparati-va mah laptopuri sau ce vreti voi. ma uimeste astia corporatistii care au o tarna de bani la buzunar (2000-3000 euro) sau mai mult si vine si plange pe acest blog

      mila? sila? …………………..

        (Citează)

  52. Catalin si atat

    16/10/2020 la 12:56 PM

    Vad ca multi, inclusiv eu, isi doresc laptop-ul asta, ai viata grea la alegerea castigatorului. :)))

      (Citează)

  53. În ultimii ani am cochetat cu lucrul de acasă, așa că nu a fost o schimbare de impact pentru mine. Împart casa cu viitoarea soție, ce din nefericire și-a pierdut locul de muncă la începutul pandemiei din cauză că firma respectivă a fost nevoită să-și suspende activitatea. Toată energia și-a distribuit-o de atunci pentru a învața în ideea unei reconversii profesionale, dar în acest moment oportunitățile pentru “juniori” sunt foarte limitate spre inexistente. Dacă voi câștiga acest premiu, la ea va ajunge pentru că sunt sigur că o va ajuta foarte mult.
    “Trucurile” pe care le-am folosit în această perioadă au devenit o rutină și o să le evidențiez mai jos:

    – Am o regulă proprie ce spune să nu ating telefonul mobil în prima oră, cel puțin, de când mă trezesc, așa că încep ziua prin niște exerciții fizice și meditație;
    – Fiecare dimineață începe cu prepararea cafelei, folosesc un v60 pentru asta, nu numai pentru calitatea licorii rezultate ci și pentru ritualul ce o implică,care a devenit o ușoară formă de meditație (cine știe, cunoaște!);
    – Am creat un colțișor de lucru, așa că a trebuit să investesc într-un birou, scaun ergonomic și monitor pentru a lucra într-o poziție cât mai corectă;
    – Încerc să respect pe cât cu puțină obiceiul de a lua pauze constant, iar la prânz una mai mare unde cobor, ies afară la aer pentru o mișcare scurtă;
    – De asemenea, încerc să nu rămân în pijamale pe tot parcursul zilei, să mă delimitez cumva, măcar psihologic, de confortul patului (bine, nici prea formal în vestimentație :) ;
    – Un alt aspect important este alimentația. Trebuie să ne oferim timp, să nu cumva să sărim peste mesele importante, sau să le înlocuim cu diverse variante mai “comode”;
    – O acțiune care mi-a îmbunătățit viața în ultimul timp este filtrarea, într-un fel, a multitudinii de surse de informație care ne asaltează;

    Echilibrul este cuvântul cheie în această situație (și nu numai). Treabuie creată o autodisciplină și totul va fi bine. Sănătate și voie bună tuturor!

      (Citează)

  54. Adaptarea a fost f ok, cu toate ca ducem lipsa colegilor/prietenilor de la locul de munca…ne am adaptat.

    Prietena s a mutat in ultimele luni la mine, stam la curte, pranzul il luam in curte ca sa nu ducem lipsa teraselor.

    Am reamenajat o bucatarie si ne am gandit ca o plita cu 2 ochiuri ne va ajunge, dar NU, gatim f mult… probabil la black friday o sa o schimbam cu una de 4 ochiuri.

    Ea are biroul in dormitor cu toate ca eu dorm mai mult, a invatat cum sa deschida usa sa isi ia laptopul in asa fel incat sa nu ma trezeasca.

    Pisica face cu schimbul cand la mine in brate cand la ea :).

    Upgrade mi am facut la masuta pe care tin monitorul, i am pus roti sa o pot muta mai usor.

    In toata perioada asta pe langa munca am avut destule de facut la casa/curte astfel incat sa nu ma plictisesc, plus hobbyuri. Cred ca suntem norocosi ca stam la curte.

    Cand vine frigul probabil o sa ma apuc si de exercitii fizice, pana acum am tot avut activitate.

    Mai avem de lucrat de acasa probabil minim pana in aprilie-mai cand se va stinge valul din iarna, sau tot anul 2021..cine stie.

      (Citează)

  55. Din fericire pentru mine, am lucrat mereu și de acasă sau de oriunde aveam internet, folosesc doar laptopuri și aplicații în cloud, clienții noștri oricum sunt mai ales din alte orașe sau alte țări, deci nu a fost o problemă așa de mare să lucrez doar de acasă.

    Totuși, sunt mai eficient la birou, am senzația că de acasă lucrez 8-10 ore dar realizez cât fac de la birou în 4, dar asta ține de adaptare. Dacă e să aleg prefer să merg la birou.

    Mental nu pot să zic că am luat-o razna cu lucratul de acasă, am avut noroc că și fetele au avut activități de făcut în casă, clase pe Zoom și Meet la școală, s-au mai luat cu jocurile pe televizor, nu pot zice că ne-am plictisit.

    În perioada asta ne-am dat seama cât de mult ajută să ai 2 copii, că se joacă unul cu altul și te mai lasă și pe tine să îți faci treaba, și contează faptul că am putut lucra de acasă și am avut activitate, ne-a ținut ocupați pe toți, nu prea am avut timp să urmărim toate știrile negative de la televizor sau să ne stresăm inutil.

    Până acum pot zice că ne-am descurcat acceptabil. Ne-au mai scăzut un pic veniturile, am mai pus câteva kilograme pentru că ne-am mișcat mai puțin, dar nu suntem cu moralul la pământ, ba chiar pot zice că am avut un an decent până acum, la ce haos a fost pe glob și în țară.

    P.S: Dell a fost prima dragoste la laptopuri, pe vremea când gama Inspiron se vindea ca pâinea caldă, aveam la un moment dat vreo 5 în familie. Acum dacă ar fi să cumpăr unul aș oscila între XPS și Thinkpad.

      (Citează)

  56. Fie-mea e singurul copil, se plictiseste singura, are nevoie de socializare. Acum nu are voie sa ia contact cu nimeni, se plimba ca un leu nervos in cusca. “Joaca-te cu mine” e leit-motivul. Incerc sa ma joc cu ea, dar tot cu gandul la lipsa mea de eficienta. Pina la urma cred ca ies mai castigat daca ma joc o ora pe zi cu copilul.

      (Citează)

  57. Pentru mine e deja a șaptea lună de work from home.
    În primul rând, aveam deja un birou făcut la comandă, după specificațiile mele (nu mă împac cu birourile joase, așa că mi-am tras unul de 83 cm înălțime), și un scaun destul de bun. De la birou mi-am adus desktopul și unul dintre monitoare (al doilea e al meu), suportul de picioare – model IKEA, pentru o poziție bună.
    Copiii, fiind destul de mari, au priceput că sunt “la job”, nu “acasă” de la 8 la 16, așa că am liniște. Pisică n-am :)
    Îmi place, evident, că stau ferit de virus, că pot lucra cu mai puține întreruperi, că mănânc mâncare caldă, de casă, la ore rezonabile, nu catering sau șaorme. Am remarcat că rămânem cu mai mulți bani în buzunar la sfârșit de lună în perioada asta, ceea ce nu-i rău.
    De lipsit îmi lipsește cafeaua de la espressor-ul de la job (n-aș avea loc în bucătărie pentru unul, îmi fac la french press), interacțiunea directă cu colegii (la început vorbeam mai des pe Skype, acum s-a rărit și acolo, și oricum nu e același lucru), sandvișurile de la patiseria de la parter, mersul pe jos până la birou împreună cu nevasta (1,5 km – avem birourile la o aruncătură de băț unul de altul). Ea a mers tot timpul la birou, firmă mică de contabilitate, nu prea ai cum să lucrezi de acasă când trebuie să vină clienții cu acte.
    Trăgând linie, mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost mai greu, între timp e a doua natură, aș mai putea lucra așa mult și bine, ceea ce vă doresc și vouă.

      (Citează)

  58. Fara 1300 coco nu se trece de 40 de comentarii :)

      (Citează)

  59. Din prima zi a starii de urgenta am inceput sa lucrez de acasa, noroc ca totul era setat dinainte. Cu 3 luni inainte primisem acceptul sa lucram de acasa 2 zile pe luna. :)
    Am cerut acasa un monitor (lucrez la 2 monitoare) dar nu au vrut, asa ca mi-am luat unul de 24, refurbished. Cand am vazut ca nu pot sa lucrez la birou, care era in living, mi-am luat/i-am luat fica-mii un birou si m-am mutat in camera ei. Cost total monitor+birou 800 lei. Urmeaza un scaun.
    Programul mi-l fac tot de la 8 la 16:30 cu pauza la 12 cand iau fetita de la scoala (5 minute mers pe jos, sac!!!).

    Cele mai grele task-uri la fac cand sunt singur acasa (cu pisica), lucrez mai eficient ca la firma, pentru ca nu mai sunt intrerupt de colegi.

    Sunt HW developer (automotive) si mai trebuie sa merg fizic la munca cand imi vine PCB-ul sa-l testez, dar am rugat alti colegi sa-mi faca testele si a fost OK. Nu pot sa-mi iau eu acasa sculele ca mi-e frica, un osciloscop e 20 000 euro de exemplu.

    Problema e ca nu mai pot sa lucrez fizic, pentru ca fata nu mai are afterschool si trebuie sa stau cu ea, sau sa o iau de la scoala la 12:00, nu ca inainte la 16:00. Chiar sunt curios cat o sa tina situatia asta.

      (Citează)

    • Am lucrat in perioada grea a pandemiei, in mediul sanitar, fara a fi erou răsplătit cu 2500 lei din fondul unic de sănătate. Deci, nu v-am făcut nici paguba, lundu-va banii de spitale și medicamente, care este sursa banilor, 20 de milioane de euro lunar furați. Am avut timp pentru mine, am terminat 3 cărți, doua le-am și publicat. Așadar, pandemia a avut și o parte buna, mai mult timp personal, care altfel se ducea altfel. Am locuit cu cineva din familie, că să nu riscam sa îmbolnăvim toată lumea, fiind din mediul sanitar. Pot spune că am avut timp destul că să mai vorbim și să ne înțelegem mai bine. Ceea ce comunicam in vreo doi ani am făcut în câteva luni. Poate cel mai mare câștig al perioadei, să ai timp pentru cineva din familie, să îl înțelegi, să te bucuri sau sa te întristezi cu el. As spune că am restabilit niste relații pierdute puțin în ani. Nu mi-au lipsit foarte mult alți oameni din jur, dar am păstrat legătura cu cei care erau cu adevărat prieteni și ai casei. Așadar, mi-am făcut datoria, profesional, mi-am făcut timp sa fiu creativ, in primul rand pentru mine și am reluat relație familiala. Suficient pentru o criza?😀

        (Citează)

  60. Am inceput WFH din 12 martie deci am cam 7 luni de atunci. DIn fericire am curte si am unde sa ies cu WFH asta. Discutiie cu colegii le fac pe Slack si e bine ca pot face si share ca sa ne intelegem bine despre ce e vorba. La inceput aveam un birou mic de 90cm latime dar cum la job lucram pe laptop +2 monitoare am luat cam la 2 luni unu mai lat sa incapa bine monitoarele. Aaa si am si un Mac ca mai e nevoie sa mia testez si el cate ceva + chromebook si ca sa fie pt toate net am luat si un switch mic de 4 porturi. Acum incap toate. Dupa 4 luni am schimbat si scaun ca nu mai puteam de spate si am facut un suport din lemn pt Mac ca sa stea mai sus ca celelalte monitoare sa pot sa-l vad in acelasi timp.
    Am si eu 2 pisici si cind vor mancare vin la geam si miau….ca e ora de masa (de fapt motanelul mic ca mama lui nu zice nimic doar sta pe geam cand vrea mancare).
    Programul meu 9-18 citeodata si 19 il cam incurca pe cel mic care tot vroia atentie dar a inceput acum scoala si are treaba….
    Mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost un pic mai greu, între timp e mult mai ok.

      (Citează)

  61. eu de pilda fac o chestie mai ciudata, ma duc la birou in fecare zi, in carantina mergeam o data la doo zile. aveam voie ca sa zic asa. nu sunt fan al wfh, adica pt asta exista zilele libere. cu masca non stop la munca, e foarte ok.
    nu partikip

      (Citează)

  62. Pentru noi a fost cu suisuri si coborasuri, sotia oricum lucra si inainte 100% de acasa, si eu lucram 1 zi pe saptamana de acasa, nu asta a fost problema, aveam deja camerele amenajate, infrastructura necesara pentru asa ceva.
    Insa cu 2 copii mici, de 2 si 5 ani, care in mod normal mergeau la gradinita,
    perioada de lockdown total a fost destul de grea, cu ambii 100% din timp acasa. Educatoarele de la gradinita au incercat un fel de gradinita online, dar ce sa-i ceri
    unui copil de 2 ani sa fie atent la laptop, ca incepea sa bata cu pumnii, scotea tastele, inchidea clapa, ce mai , teste hardcore asupra laptopului, am renuntat
    dupa prima incercare, nici cu cel mai mare nu am avut mai mult succes.
    La copii asa mici nu poti spune ca le dai ceva de joaca si ei stau acolo si doar ii supraveghezi, pur si simplu veneau din minut in minut sa arate sau sa intrebe ceva, nu puteai efectiv sa lucrezi nimic. Am chemat intariri, cele 2 bunici, insa nu le puteam tine non stop. Asa ca am facut un plan pe saptamani, o saptamana bunica care statea in oras cu noi, vedeam dimineata si pleca seara, si pe cealalta
    o aduceam Lunea si o duceam Sambata la 70km distanta. Asa am trecut prin
    primele 3 luni de pandemie. A ajutat si ca stateam la casa si copii puteau iesi afara sa se joace cu bunica, caci in casa faceau multa galagie, nu puteai avea sedinte chiar data erai in alta camera incuiat. Pentru cei care se plang ca e greu cu copii de scoala, nu-si imagineaza cum e cu mai multi copii prescolari.
    In rest a fost destul de bine, s-a redus foarte mult timpul petrecut in masina,
    si odata cu asta si cheltuielile, am mancat mai sanatos gatind acasa mai mult si mancand la un program regulat, dupa programul copiilor, am petrecut mai mult timp cu ei. Am reusit sa mai termin mici proiecte prin casa, incepute de mult si amanate pana atunci.

      (Citează)

  63. Cel mai greu a fost la inceput cand si copilul statea acasa si noi nu eram obisnuiti sa stam asa mult toti acasa in acelasi timp. Ajuta foarte mult planificarea zilei astfel incat copilul sa stie exact ce are de facut.
    Consecventa este foarte importanta pentru copii. Ai zis ca faci ceva, atunci fa-o, in nici un caz azi asa maine altfel pentru aceeasi situatie. Impartirea taskurilor care cresc foarte mult in momentul cand toti stau acasa. Mananci mai mult, murdaresti mai multe, trebuie sa faci mai multe activitati cu copilul deci totul trebuie impartit echitabil si clar.
    Am facut activitati pe care nu le-am mai facut de mult, gen curatenie generala, aruncat lucruri nefolositoare, invatat ceva nou-limba straina, ceva IT sau chiar Yoga.
    #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania.

      (Citează)

  64. Din 2010 am avut biroul acasa. Freelancer. Graphic Designer. Din 2015 mi s-a alaturat si prietena, care acum a devenit sotie. Practic, asa cum zici si tu, fiecare aveam cate o camera pe care o facusem birou si ne mai intalneam prin casa pentru diferite chestii. Nu ne-am simtit niciodata ingramaditi, blocati sau nervosi unul pe altul. Ne place atat de mult sa stam impreuna incat daca am lucra separat (s-a intamplat la un moment dat) nu ne-am simti in largul nostru.

    La mijlocul lui 2019 am zis sa riscam un pic si sa incercam sa ne extindem un pic business-ul. Am deschis un studio foto, chestie care practic mergea mana in mana cu ce faceam noi deja. Ne-am mutat si birourile de acasa in noul spatiu si eram foarte entuziasmati. Dupa 7 luni, stie toata lumea ce s-a intamplat… Cu studioul foto nu mai puteam sa facem nimic si am ramas doar cu multe echipamente si bani bagati care acum nu produc. Asta e, nu regret nimic!

    Asa ca in martie 2020, am decis sa ne intoarcem acasa cu birourile. Si asta am facut. Spatiul inchiriat inca e acolo, inca platim chirie si avem o parte din echipamente acolo, ma mai duc din cand in cand si imi aduc aminte de entuziasmul de anul trecut cand aveam cu totul alte planuri. Cand am inchis usa biroului pe 20 Decembrie si cu mandrie am zis: “Noi am realizat asta! Si e doar inceputul!” Si cu siguranta e doar inceputul, ca nu am renuntat la planuri, doar le-am pus pe hold.

    Asa ca, dupa 7 luni de lucrat acasa, practic nu s-a schimbat mare lucru, doar ne-am intors de unde am plecat. Ne simtim la fel de bine ca si inainte, mai mult, avem si o fetita de aproape 6 luni care ne face viata mai frumoasa zi de zi (chiar daca mult mai obositoare decat as fi crezut vreodata).

    Long story short: noi suntem cazul fericit care am putut sa ne adaptam rapid la situatia actuala. Altii nu au fost atat de norocosi si in unele domenii e foarte nasol. Incerc sa ma impac cu ideea asta si sa nu ma uit la cat de nasol a fost 2020 si cate oportunitati am pierdut. Viata merge inainte si trebuie sa te adaptezi. Poate 2021 o sa fie mai bun. Sper!

      (Citează)

  65. Am inceput Work from Home din 12 martie deci am cam 7 luni de atunci. DIn fericire am curte si am unde sa ies cu WFH asta. Discutiie cu colegii le fac pe Slack si e bine ca pot face si share ca sa ne intelegem bine despre ce e vorba. La inceput aveam un birou mic de 90cm latime dar cum la job lucram pe laptop +2 monitoare am luat cam la 2 luni unu mai lat sa incapa bine monitoarele. Aaa si am si un Mac ca mai e nevoie sa mia testez si el cate ceva + chromebook si ca sa fie pt toate net am luat si un switch mic de 4 porturi. Acum incap toate. Dupa 4 luni am schimbat si scaun ca nu mai puteam de spate si am facut un suport din lemn pt Mac ca sa stea mai sus ca celelalte monitoare sa pot sa-l vad in acelasi timp.
    Am si eu 2 pisici si cind vor mancare vin la geam si miau….ca e ora de masa (de fapt motanelul mic ca mama lui nu zice nimic doar sta pe geam cand vrea mancare).
    Programul meu 9-18 citeodata si 19 il cam incurca pe cel mic care tot vroia atentie dar a inceput acum scoala si are treaba….
    Mă bucur că jobul permite WFH. Începutul a fost un pic mai greu, între timp e mult mai ok.

      (Citează)

  66. Lucrand in IT aveam deja o zi pe saptamana in care lucram de acasa asa ca adaptarea a fost destul de rapida. Firma nefiind foarte mare si avand deja implementat de dinainte lucrul de acasa (e.g. vpn, anumite proceduri) trecerea a fost destul de usoara. Noi ducem lipsa intalnirilor F2F care chiar daca unele erau redundate uneori erau mai eficiente decat remote. Fiind apartamentul mai mic a fost mai greu de impartit camera de zi pentru sedinte sau call-uri cu *colega* de apartament dar ne-am descurcat in functie de nevoi.



    Pentru mine efectiv a fost o schimbare destul de mare dar a ajutat ca am continuat sa fac sport regulat (aproape zilnic) constand in yoga/ forta/ bicicleta(afara sau pe trainer in starea de urgenta) / alergare si asa am evitat sa ma sui pe pereti.

 Fiind apartamentul mai mic a fost mai greu de impartit camera de zi pentru sedinte sau call-uri cu *colega de apartament dar ne-am descurcat in functie de nevoi.

      (Citează)

  67. Perioadei de carantina a inceput cu fix 2 zile inainte de ziua mea de nastere, adica pe 16 martie. A fost ceva nou pentru mine, fiind prima data cand incepeam sa lucrez de acasa. Mi-am adus doar laptop-ul de la munca si cateva hartii mai importante. Am impartit aceeasi sufragerie, denumita generic “camera de birou”, cu logodnica mea, unde am incercat sa ne ignoram reciproc in timp ce lucram. Pentru sedintele video, trebuia sa ne mutam pe rand in dormitor si stateam in pat avand ca “background” doar peretele ce era lipit de pat :).

    In felul acesta am reusit sa stau acasa doar o luna jumatate, timp in care am simtit ca ma urc pe pereti. Simteam nevoia sa plec dimineata la munca, sa ma relaxez mergand pe jos, sa socializez cu colegii, sa fac miscare apoi inapoi spre casa dupa ce am stat pe scaun 8 ore aproape nemiscat. Dupa o luna jumate am inceput iar sa merg la birou. Logodnica este la polul opus, se simte foarte bine acasa, atata timp cat nu e nevoita sa se trezeasca dimineata sa plece la munca :)).

    Acivitatile antiplictiseala au fost cartile, puzzle-uri, cantatul la orga, filme, alintatul motanelului care a facut abia 1 an in iulie anul asta.

    A ajutat si abtinerea de a ne uita la stiri. Televizorul ni se pare cea mai toxica sursa de informare din acest secol si aici ma refer doar la capitolul “stiri”.

    Faptul ca am reusit sa economism amandoi bani in tot acest timp, a fost un plus. Cu mancarea nu a fost o problema, oricum gateam acasa, deci nu am depins deloc de serviciile de livrari. Ne-am descurcat chiar cu 2 pliculete de drojdie si o punga de faina (cumparate dinainte de carantina) :)

    Cred ca cel mai greu, in perioada de carantina, a fost pentru cei singuri….

      (Citează)

  68. Dacă n-aș munci, v-aș povesti.

      (Citează)

  69. Pentru asa premiu nici nu am cum sa nu-ti povestesc :)))

    Cel mai greu lucru cu Work from Home a fost adaptarea de la un program incarcat de birou, la unul incarcat pe online .

    Cel mai mult mi-a lipsit socializarea si iesirile la masa .

    Biroul meu de acasa e foarte mic (unitatea sta dedesubt) iar monitorul de 24″ pe vremea aia (acum 27″) ocupa aproape tot locul . Am adaptat rapid o masa DÄNKA pe post de birou reglabil si cu un scaun Markus au fost combinatia perfecta . Si uite asa 9h pe zi, cu cel mai mare stres > copilul din camera cealalta cu scoala online si niste profesori care nu stiu sa explice , accepte oameni pe intalnirile pe zoom samd .
    Muncesc mai mult ca de obicei (efectiv decat in birou) si mersul odata pe saptamana sau la 2 saptamani la cumparaturi pare o pauza binemeritata :))
    Ce nu mi-a lipsit – a fost traficul bucurestean, care e la fel de intens si acum, iar pasajul Ghica il face sa fie si mai intens :)))
    Am invatat sa gatesc bine (o faceam si inainte dar acum sunt la alt nivel :D) , am invatat cate ceva despre vinuri si whisky-uri de la tine din filmari , abia acum pot spune ca m-am adaptat :)))
    Dupa luna iunie cand copilul a plecat la bunici mi-am dat seama ca am sufrageria goala si m-am mutat acolo , dar dupa putin timp am revenit la dormitorul meu cu masa Danka “reglabila” :))

    Dar am trecut cu bine, si inca ne ferim , din pacate insa nu toti pot munci de acasa precum noi (unii) , astfel ca suntem destul de expusi sotia fiind doctor.

      (Citează)

  70. Pentru mine totul a început cu o vizită de lucru în Polonia pe 8 martie care s-a prelungit pe 16 apoi pe 23 și apoi deloc că GUVID. Din 16 martie am început să stăm home office, iar din aprilie s-a trimis notificare din global că toată lumea acasă. Și uite așa au trecut 7 luni de zile (chiar azi) de când lucrez doar de acasă.
    La mine totul a fost ok la început, la soție fiind nevoiți în starea de urgență să lucreze de acasă și-a luat laptopul și împărțeam livingul împreună. David nu mergea la grădiniță că era închisă, era cu noi non stop.
    Prima lună e mișto, a două lună așa și așa apoi din a 3-a lună vrei să ieși afară, vrei să socializezi, vrei puțină libertate ca să ieși din starea de muncă/birou/acasă. Noi am avut noroc că în cartier am putut ieși cu cei mici la joacă, în parcul de copii sau prin grădină.
    După starea de urgență și prima sau a doua stare de alertă, soția a început lucrul și am rămas eu cu cel mic pe acasă. Greu, cu o ureche la el, cu o ureche în meeting, share screen, mute, unmute … fun stuff.
    Partea cea mai dificilă, e că din 14 septembrie a început grupa 0. Dimineața dus la școală, la amiază luat de la școală, adus acasă și dat de mâncare, puțină joacă și apoi stat cu ochii pe ceas (David) până la ora 17 ca să iasă afară să se joace cu copiii.
    Overall, e mișto să lucrezi de acasă până când îți dai seama câtă nevoie ai de aer, de plimbări, de ieșit în weekenduri și cât de mult contează libertatea.
    Stay safe!

      (Citează)

  71. A fost foarte interesant, ca să zic așa.
    Inițial, soția a fost trimisă sa lucreze de acasă și avea tot confortul pentru că folosea biroul meu care are toate dotările pentru sesiuni lungi de gaming, plus pisica să-i țină companie și sa-i furnizeze necesarele „întreruperi”. Ce să zic, pisica s-a bucurat și se bucură în continuare de atenția care o primește zilnic de câteva luni.

    După vreo 2-3 săptămâni a venit și rândul meu și atunci a trebuit să regândim puțin setup-ul pentru că făceam cu rândul care stă în bucătărie la masă și care stă la birou. Să lucrezi pe un laptop de 14 când ai excel-uri mari și alte chestii e destul de complicat fără un monitor extra.

    Așa că după încă vreo 2 săptămâni am luat încă un birou și scaun și l-am pus în dormitor, practic am amenajat un al doilea spațiu de lucru și toată lumea e fericită. Între timp, am mai cumpărat un scaun ergonomic, imprimantă multifuncțională, încă un monitor, tastatură și alte gadget-uri pentru a ne îmbunătăți și ușura munca.

    La fel ca și tine Radu, încercăm să separăm atât fizic (prin spațiu de muncă, spațiu de leisure) dar și prin întreruperi zilnice a perioadei de muncă. La prânz fie gătim împreună, fie ieșim la o mică plimbare și cumpărăm ceva „la pachet”, alteori ieșim la o plimbare după program pentru a ne deconecta. Noi ne-am înțeles foarte bine și chiar ne-am obișnuit rapid cu noile condiții, ba chiar pot să zic ca ne-am deprins multe obiceuri bune care probabil vor rămâne și după ce se va termina toata nebunia asta (de ex. descălțatul la ușă, fără a intra cu încălările murdare deloc in casă). O altă veste bună e ca acum fac mai mult sport – forțat fiind de viața mult mai statică și de anii de abuz asupra spatelui și genunchilor.

    Cea mai mare problemă rămâne pentru noi imposibilitatea de a călători, mai ales că în ultimii ani ne făcusem un obicei să ne bucurăm de locuri foarte frumoase de vizitat și experiențele ce vin la pachet.

    In final, rămânem optimiști, o să treacă și perioada asta!

      (Citează)

  72. Extrem de greu, și nu datorită prezentei soției și a progeniturii in același apartament.
    Strict datorită faptului ca o droaie de timp din activitatea personală era setat “sa merg la serviciu”, la un birou anume, intr-o locație pentru lucru.
    More to come…

      (Citează)

  73. Eu am început de prin iarnă să îmi amenaj un birou acasă, și singurul loc mai privat unde să nu fiu deranjat de copii sau trafic casnic a fost dormitorul.
    Mi-am luat un birou mic de la Ikea, abia încape pe el un laptop, telefonul si cîteva mărunțișuri. Și pentru că îmi place să lucrez pe ecran mare și mai la nivelul ochilor mi-am făcut un suport de perete pentru monitor extern, pe care am pus si un soundbar, si am și 2 răftulețe. Minimal, dar de 6 luni de când cu lucrul de acasă merge de minune. Singura schimbare a fost să înlcuiesc laptopul și monitorul de acasă cu cele de la birou. Și am luat un router ceva mai bun.

    Partea funny e cu scaunul. Am unul de masă luat second de peste 7 ani și l-am folosit la birou, dar mă tot gândeam să iau și un scaun adevărat “directorial”. Am găsit unul pe care să-l pot testa, foarte confortabil, cu roți evident, cotiere, susținere spate. Am stat vreo două zile și mi-am dat seama că e așa confortabil că mă las moale în el nu mă solicită mai deloc. Ceea ce nu e bine, că oricum avem mușchii de la spate foarte puțin utilizați fiind la birou 8-12 ore pe zi. Așa că am revenit la scaunul meu vechi iar celălalt confortabil stă nefolosit.

    Adaptarea casnică a fost în mare rapidă; uneori soția bate la ușă să nu intre într-o ședință video. Și deseori trebuie să pun o păturice pe cușca papagalilor să fie mai silențioși că îi aud colegii.
    Mișcarea s-a redus dar ies la plimbări scurte pe lângă casă, inspectez pomii, plimb mai des câinele.
    Nu mi-e foarte dor de birou, dar ar merge 1-2 zile pe săptămână pentru a fi echipa împreună.

      (Citează)

  74. Am fost un norocos. Având în vedere că sunt cardiac, WFH e cel mai bun lucru care s-a întâmplat în aceste vremuri tulburi. Mi-am adus de la birou 2 monitoare, un calculator foarte perfomant, o consolă și cam asta e tot.
    E ideal să stai în tricou și pantaloni scurți cu pisica pe lângă tine. Mănânci acasă micul dejun, nu covrigi și merdenele. Cum la fiecare oră am 10 minute pauză, e timp și pentru mișcare indoor. Norocos, știu. Trăiască Ubisoft.

      (Citează)

  75. Pentru mine wfh a inceput cu cateva zile inainte de intrarea in starea de urgenta, ca un test facut de companie, si a ramas modul de lucru pentru care am optat pentru moment (nu lucrez in IT deci cumva ma simt si mai norocoasa ca pot lucra de acasa).
    “Colegul” de apartament lucreaza si el de acasa, si desi la inceput acomodarea a fost mai greuta, dupa primele 2 luni am ajuns la un flow mai bun:
    -el face micul dejun, eu cafeaua
    -luam pranzul impreuna
    -pe parcursul zilei, luam mici pauze in care incercam sa ne relaxam fie fugarind pisica prin casa, fie vorbind despre orice altceva inafara de munca
    -cand colegul nu e disponibil pt a ne bea cafeaua impreuna, scot pisica pe balcon si imi beau cafeaua cu ea (asta a devenit un obicei pt pisica, in fiecare zi miauna la usa de la balcon sa fie scoasa la aer “curat”)
    -foarte important si de ajutor, cel putin pentru noi, e ca putem lucra din camere separate
    -lucrand de acasa, am ajuns la concluzia ca acum avem timpul necesar sa adaugam familiei si un catel
    -atat cat ne permite vremea, incercam sa iesim cat mai des la plimbari in aer liber, cel mai des prin cartier
    Singurul downside pentru mine este acela ca lucrez de la un pc si nu laptop, deci lipsa de mobilitate ma afecteaza cand as vrea sa schimb “peisajul” din care lucrez, si afecteaza pisica, care are vrea sa stea non-stop pe balcon :))

      (Citează)

  76. Sunt elev(ă) pe online aka zona roșie de la începutul pandemiei vietii. Asta e telemunca mea . Toate zii trezesc la ora x şi încep să pregătesc pentru şcoala. După şcoală fac temele şi învăț lecțiile. Cred că învăț mult , pentru că am note destul de mari. Materialul mea preferat este x . Din materialul asta învăț cel mai mult. Nu înnebunesc inchis in casa deoarece omor rest timp cu LOL, Netflix si Kodi..
    Da…ştiu . E foarte scurt şi nu este corect . Dar am vrut să partikip. Trebuie să ştieţi că sunt maghiară în clasa a X a şi nu prea ştiu în limba româna .
    Am încercat…!♡

      (Citează)

  77. Lucrez de acasă de vreo 10 ani, dar cu intervale mai scurte sau mai lungi de lucru la client. Anul trecut a fost unul intens, cu zboruri aproape săptămânale. Prin octombrie am ieșit de pe proiectul respectiv, am inceput altul, am mai avut vreo 3 deplasari pana in ianuarie. Apoi pauza totală. Din februarie pana acum am vazut avioane doar la TV, sau de pe DN1 dacă ateriza vreunul când treceam pe acolo.

    Toată agitația asta e foarte obositoare, dar se pare că dă și o anume dependență. Anul trecut am avut 80 de segmente de zbor (din care vreo 8 sau 10 personale). Anul ăsta voi încheia cu 5 segmente, și simt că îmi cam arde buza. Aș sta câteva ore într-un aeroport, în no man’s land, să mă uit cum trec oamenii (dacă nu mi-ar fi frică de virus)

    Unul din lucrurile pe care le-am învățat în toate deplasările astea, cu escale foarte scurte și cu întârzieri, este că mai devreme sau mai târziu vei fi nevoit să alergi, la propriu, să prinzi un zbor. Și în minutele alea în care fugi transpirat, eventual la costum, cu rucsacul pe umăr sau trăgând de un troller, înjuri printre dinți fiecare gram în plus pe care l-ai cărat după tine.
    Fiecare pereche de șosete pe care ai luat-o în plus “să fie”, fiecare caiețel în care ai notat 3 rânduri într-o întâlnire.
    Si fiecare suta de grame in plus la tancul ăla de laptop pe care ți l-a bagat firma pe gât, și abia aștepți să crape în speranța că primești unul mai ușor și mai rapid.

    Așa că până să se reia zborurile, și să mă angajez la o firmă mai bogată care să își permită Dell XPS, m-aș putea antrena cu niște sprinturi din dormitor până în sufragerie cu frumusețea asta în brațe :)

      (Citează)

  78. În ultimii ani am cochetat cu lucrul de acasă, așa că nu a fost o schimbare de impact pentru mine. Împart casa cu viitoarea soție, ce din nefericire și-a pierdut locul de muncă la începutul pandemiei din cauză că firma respectivă a fost nevoită să-și suspende activitatea. Toată energia și-a distribuit-o de atunci pentru a învața în ideea unei reconversii profesionale, dar în acest moment oportunitățile pentru “juniori” sunt foarte limitate spre inexistente. Dacă voi câștiga acest premiu, la ea va ajunge pentru că sunt sigur că o va ajuta foarte mult.
    “Trucurile” pe care le-am folosit în această perioadă au devenit o rutină și o să le evidențiez mai jos:

    – Am o regulă proprie ce spune să nu ating telefonul mobil în prima oră, cel puțin, de când mă trezesc, așa că încep ziua prin niște exerciții fizice și meditație;
    – Fiecare dimineață începe cu prepararea cafelei, folosesc un v60 pentru asta, nu numai pentru calitatea licorii rezultate ci și pentru ritualul ce o implică,care a devenit o ușoară formă de meditație (cine știe, cunoaște!);
    – Am creat un colțișor de lucru, așa că a trebuit să investesc într-un birou, scaun ergonomic și monitor pentru a lucra într-o poziție cât mai corectă;
    – Încerc să respect pe cât cu puțină obiceiul de a lua pauze constant, iar la prânz una mai mare unde cobor, ies afară la aer pentru o mișcare scurtă;
    – De asemenea, încerc să nu rămân în pijamale pe tot parcursul zilei, să mă delimitez cumva, măcar psihologic, de confortul patului (bine, nici prea formal în vestimentație :) ;
    – Un alt aspect important este alimentația. Trebuie să ne oferim timp, să nu cumva să sărim peste mesele importante, sau să le înlocuim cu diverse variante mai “comode”;
    – O acțiune care mi-a îmbunătățit viața în ultimul timp este filtrarea, într-un fel, a multitudinii de surse de informație care ne asaltează;

    Echilibrul este cuvântul cheie. Sănătate și voie bună tuturor!

      (Citează)

  79. Fiecare cu o poveste în care a intervenit o schimbare, la mine nu este cazul. Lucrez de acasă deja de vreo 2 ani.

    Eu mereu când aud de XPS, îmi aduc aminte de primul meu Dell, un XPS M1730. La vremea lui, era cel mai performant laptop din oferta celor de la Dell, procesor Extreme, două plăci video dedicate NVIDIA în SLI, două hard-uri în RAID0, Blu-Ray, ecran 1200p de calitate foarte bună și încă sunt convins că niciun laptop actual nu îi face concurență la difuzoare (avea 4 și cutii enorme de rezonanță). Practic, făcea concurență laptopurilor Alienware și barebone-urilor de la Clevo.

    Când mă uit la jucăria asta de 13″ și realizez că are performanțe mai bune la 1 kg și un pic, rămân efectiv uimit cât a avansat tehnologia în doar 10 ani. Alimentatorul de la XPS-ul de atunci era mai greu decât tot laptopul ăsta (făceam glume cu colegii de facultate când mergeam să ne jucăm în rețea, cum că aș fi putut să folosesc încărcătorul ca armă albă).

      (Citează)

  80. Am scapat de casti! am luat un stand pentru boxe si acuma ascult cateva albume pe zi cu difuzoarele la nivelul urechilor.

      (Citează)

  81. Pfuuuu.. Nu. Eu lucrez ca înainte, iubita 50/50. Asta cu laptopul și mobilitatea era acum 1o ani. Sorry. Când aveți nevoie de idei de marketing dați-mi de știre.

      (Citează)

  82. Contextul pe scurt: nu am lucrat niciodată de acasă, la momentul începerii pandemiei bebe avea cam jumătate de an.

    Wfh s-a transformat ușor din haos dezorganizat in haos organizat. La început părea că nimic nu funcționează, dar ușor ușor am început să ne organizăm. Un copil in viața unei familii schimba destul de multe (program, obiceiuri, priorități), iar pandemia părea că aduce un stres suplimentar.

    Partea frumoasa este că jobul îmi permite sa imi fac singur programul, astfel încât majoritatea mailurilor, răspunsurilor le trimiteam undeva in jur de 10 seara. Pentru cazuri urgente, biroul mobil (aka laptop) se muta in camera libera. Este clar că pentru partea familiala plusurile sunt evidente. Surprinzător, desi mă așteptam că jobul sa fie afectat negativ, până în prezent lucrurile sunt ok.

    In situația dată nu am reușit să separ cu claritate zona de office de zona familiala, dar lucrurile funcționează (deși uneori stresul ajunge la cote maxime).
    Overall, desi pandemia a venit cu o serie de restricții, nu cred că aș fi avut o alta posibilitate de a fi atât de aproape de junior, iar acest lucru mă face să mă gândesc și altfel la viitor.

      (Citează)

  83. sunt de acord cu tine. cumparati-va mah laptopuri sau ce vreti voi. ma uimeste astia corporatistii care au o tarna de bani la buzunar (2000-3000 euro) sau mai mult si vine si plange pe acest blog

    mila? sila? …………………..

      (Citează)

  84. In cazul nostru (freelanceri amandoi din 2015) pandemia a venit cu o dubla provocare. Desi lucram si stam impreuna 24/7 si ne intelegem de minune si am lucrat ani buni de acasa, pandemia ne-a gasit mutati la birou cu toate echipamentele si cu o bebelina proaspata sosita in aprilie. Am intrat pe planul de urgenta: sotul a preluat masa mare din bucatarie pentru lucru si eu am lucrat printre picaturi, la birouasul din living. We made it work! Am pastrat biroul si chiria curge, dar fiind vanzoleala mare in cladire, sotul nu se intoarce inca. De 2 saptamani am facut aranjamente inteligente si si-a adus si el un birou in living. Ne descurcam in 3, fara nici un ajutor. Si toata situatia are si o parte pozitiva: apucam amandoi sa ne bucuram de primul an cu bebelusa delicioasa. Greutatile sunt oriunde, atitudinea e importanta. Suntem fericiti!

      (Citează)

  85. Din fericire sunt unul dintre norocosii ce pot lucra de acasa. Trecerea la home office de la 1-2 zile remote pe saptamana a fost relativ ok, desi a trebuit sa imbunatatesc sau sa regandesc anumite obiceiuri:

    – am achizitionat doua birouri (si sotia lucreaza de acasa) pe care le-am asezat in camere diferite deoarece amandoi avem destul de multe meeting-uri – la perete, perpendicular pe ferestre pentru a beneficia de lumina naturala din lateral.

    – o mare problema a fost cu apa de baut deoarece, mai ales vara, trebuia sa car pana la etajele superioare de la masina un numar foarte mare de bax-uri de apa de cand a inceput pandemia. Am decis sa folosim o cana filtranta, in viitorul apropiat posibil sa investim chiar intr-un filtru.

    – a trebuit sa inlocuiesc cafeaua de la coffee shop-ul de langa birou cu una cat de cat asemanatoare, astfel un espressor a inlocuit cafeaua la ibric clasica pe care o preparam destul de rar inainte.

    – dupa un inceput stangaci in pandemie, in care plasam multe comenzi de mancare, am ajuns sa invat sa gatesc preparate rapide la cuptor/grill in maxim 30 minute si astfel sa mananc mai sanatos (in sfarsit au capatat mai mult sens si plita/cuptorul).

    – pauzele de cafea cu colegii le-am inlocuit cu skype-uri zilnice

    – activitatea fizica (mers pana la birou/sala/bazin) am inlocuit-o cu antrenamente cardio/strength de 30-60 minute aproape zilnic in timpul saptamanii.

    Daca ma intrebai in primele luni de home office ziceam ca e un avanataj, nu mai pierdeam destul de mult timp pana la birou si inapoi, aglomeratia de pe drum etc In momentul acesta as dori sa il mai pierd…
    Cel mai mare dezavantaj e marcat de blocarea calatoriilor aproape complet in afara tarii. Dar ce sa zic, poate e mai bine asa, era timpul sa vizitez si tara noastra :)
    Partea cea mai buna este ca am decis sa ne luam o pisica, daca tot avem timp acum si ne doream de mai multa vreme.

      (Citează)

  86. Pentru mine munca acasa a inceput doar de vreo 3 luni incoace. Am iesit din “linia intai” pentru ca in primul rand nu mai suportam prostia oamenilor si atunci cand trebuie sa ai grija de prosti dar ii detesti pentru cum sunt, devine si mai greu.

    Ca o paranteza, “prostia” a devenit o plaga, asa cum sunt alte dezastre naturale: cutremure, inundatii, uragane, etc. a caror urmari pot fi cel mult atenuate dar nu pot fi oprite, tot asa prostia umana este acum o calamitate de care trebuie sa invatam sa tinem cont in tot ce ni se poate intampla local sau global. In plus daca pentru restul calamitatilor posibile nu exista metode de a le starni si directiona, in cazul prostiei se poate face asta iar unii se amuza sau au interese s-o faca.

    Am acceptat o oferta de a merge in privat unde munca este 90% acasa, o data pe saptamana sau la 2 saptamani merg pentru niste chestii fata in fata sa le spunem.
    Nici nu pot descrie cum te simti, fata de nivelul de munca de dinainte, acum parca ma plateste cineva sa fiu ca in concediu. Incerc sa nu ma bucur prea tare pentru ca partenera mea este inca in acelasi sistem ca pana acum, isi bate capul cu exact ce am lasat eu in urma dar o voi scoate si pe ea pana la urma.

    Acasa m-am organizat relativ simplu, locuim intr-o casa cu doua nivele, parterul oricum era destinat “publicului”, cand aveam musafiri dar cum in situatia actuala nu mai vizitezi pe nimeni si nimeni nu mai vine la tine, parterul a devenit “afara din casa” sau biroul. Mental a fost simplu, oricum jos aveam o senzatie diferita fata de “acasa” adica sus.

    Eu sunt pasionat de calculatoare, asa ca am o mica turma de calculatoare raspandite peste tot. Mi-am organizat un birou cu mai mult decat e necesar dar suficient incat sa merg sa ma asez cu placere la locul de munca.
    Jumatate din spatiu e birou, jumatate e atelier IT cu mese cu componente si scule raspandite si cu un calculator deschis pe masa centrala in permanenta. Cand ma plictisesc, ma ridic si ma duc alaturi si ma relaxez mesterind ceva fire, tuburi, etc. E “microbul” meu, asta ma distreaza pe mine.
    E drept ca in perioada asta Uber Eats a fost baza incat am invatat pe cei mai multi dintre curieri cred, plus ca multi sunt romani.

    Am experimentat si eu senzatia de lipsa de activitate, de vinovatie chiar pentru ca prietena inca merge zilnic acolo si am atenuat trecerea inscriindu-ma intr-un program de voluntariat cateva zile pe saptamana. Dar aici dupa 2 luni mi-au spus multumim frumos dar e suficient. E un program national si au sute de mii de inscrisi care asteapta sa-si aduca contributia. Pe langa asta am observat ca aleg pe cei care au avut mai recent Covid si ii tin in primele 2 luni dupa, cat imunitatea este probabil la nivelul cel mai inalt, inca nu se stie cat si cum dureaza.

    Redescopar placerea de a sta in casa si ma uit la cei care se plang ca trebuie sa stea in casa ca la niste extraterestri, probabil cum s-ar uita si ei la mine cand le-as zice ca nu-mi vine sa ma mai misc din casa.

    Nu intru in concurs, am contribuit cu povestea mea pentru ca am citit povestile altora si asa e corect.

      (Citează)

    • Catalin si atat

      17/10/2020 la 10:32 AM

      Pot spune ca si eu ma regasesc in comentariul tau. Dupa multi ani in care am facut munca de teren, am ajuns sa lucrez de acasa. Am cam trecut prin toate trairile expuse de tine.
      Ai votul meu pentru castigarea laptop-ului :) dar acum daca tu nu intri in concurs asta e.

        (Citează)

  87. Gabriel N. Voicu

    17/10/2020 la 11:33 AM

    Citind despre tabieturile tale si ale Matildei, aveam impresia ca citesc despre mine si Alina.

    Dimineata ne bem cafeaua, luam micul dejun impreuna, apoi fiecare “pleaca” la munca. Ne intalnim in pauza de pranz, desi avem zile atat de pline incat mai sarim peste pauza. Nu faceti ca noi!

    Nu avem pisici, dar ar fi o idee buna sa adoptam una.

    Seara inchidem laptopurile si incercam sa ne deconectam, gatim, ne uitam la filme, iesim la plimbare, ea alearga, eu cu bicicleta pe langa ea. Ok, mai avem seri in care muncim pana tarziu. Nu faceti ca noi!

    In perioada aceasta, am adus cateva imbunatatiri apartamentului in care locuim, am mai creat cateva spatii de depozitare, ne-am comandat scaune ergonomice si purificator de aer. Si am inchis balconul. Da, la noi e invers, stam la etajul 1 si este foarte mult praf si galagie, trafic, claxoane. Pana la urma am cedat nervos si l-am inchis, e mai bine acum.

    Pana acum nu a fost chiar atat de rau cu work from home, ne-am creat noi tabieturi si am descoperit lucruri faine despre noi, cum ar fi ca nu ne place sa mergem la mall.

    Dupa pandemie cred ca vom negocia sa lucram in continuare de acasa …

      (Citează)

  88. Ca să sistematizez nițel concluziile mele:
    1. E foarte important să te simți bine cu cel de lângă tine. Femeie, bărbat, pisică, elicopter Apache, ce o fi. Știam asta, desigur, la nivel declarativ, dar nimic nu se compară cu o demonstrație :) 

    2. E FOARTE IMPORTANT să aibă fiecare spațiul lui. O cameră, o debara, balconul, un colț de sufragerie. 

    3. E foarte important să ai unelte care să te ajute. Aici intră și un birou/un scaun comode, evident, dar deși percepem perioada asta ca un fel de prizonierat, mobilitatea a fost mai importantă ca oricând. Adică un laptop bun (d’oh) te lasă să te muți pe terasă, pe iarbă în parc sau la bunici la țară. Mașina a redevenit importantă, fix când mă întrebam dacă nu ar fi cazul să renunț la ea. 

    Astea mi se par esențiale pentru o existență plăcută în pandemie. În funcție de specific/personalitate ar mai fi niște “nice to have”:
    4. Disciplină. Ca să nu muncești prea mult ori prea puțin, să nu te îndopi cu ciocolată șamd..

    5. Interese și hobby-uri relativ independente de circumstanțe. O carte poți citi oriunde. O consolă de jocuri nu ocupă mult spațiu. Chibrituri pentru o miniatură de Tour Eiffel se găsesc. Șamd..

    Acum experiența personală: izolarea mi-a venit mănușă. Înainte nu aveam work from home; cele două ore pe zi pe care le economisesc stând acasă compensează neajunsurile zilnice. Ba chiar sunt mai productiv – ședințele online sunt o risipă de timp, dar tot nu egalează ședințele “live” și toate întreruperile. E o situație ideală? Nu. Vreau la sală, vreau la film sau bere cu prietenii, vreau din nou la Paris. M-am simțit bine? Da, într-o măsură rezonabilă. Am citit mai mult, m-am jucat mai mult, am petrecut mai mult timp cu soția. Deci m-am relaxat mai mult. 

    Sunt conștient că sunt extrem de norocos – am un job care se pretează la wfh și am și circumstanțe optime – casa, birouri separate, curte. Also, ține și de personalitate – soția e mult mai afectată de lipsa interacțiunilor sociale. Shopping, cafea cu prietenele, shopping, etc.. 

    O surpriză a fost că nu ne-a afectat prea tare lipsa timpului petrecut fără celălalt. În ani de zile de relație ni s-a părut mereu important să facem chestii și separat, nu doar împreună. Dar am urcat fără probleme de la ~50% la 100%. Ba chiar ne-am făcut, în miez de pandemie, blog de plimbări :) Like și share la http://www.plimbari.ro, dar nu dau niciun premiu.

    În încheiere, sunt plăcut surprins de numărul de comentarii pozitive. Mă așteptam, sincer, doar la bocete și depresii; văd însă că lumea se adaptează, se reorientează, rămâne optimistă. 

      (Citează)

  89. Lucrez de acasa de peste 2 ani, deci multe schimbari nu a trebuit sa fac din punctul de vedere al muncii.
    Interesant a fost insa ca si copiii au trebuit sa lucreze de acasa si sunt amandoi inca la scoala primara. Am cumparat deci un laptop si un desktop. Instalat pe ele zoom, teams, configurat conturi noi de google. Invatat copiii cum sa ajunga la mailuri, cum sa se conecteze la meetinguri, cum sa foloseasca google classroom. In fiecare zi pozam o gramada de teme, le converteam in pdf-uri si uploadate in classroom. In rest faceam lectii si teme cu ei pe langa munca, ce sa zic, seara eram o leguma. Cand ma vedeau cu castile pe urechi, incercau sa se descurce cum puteau, stiau ca sunt intr-o sedinta.
    In timpul lockdown-ului ieseam in curtea blocului si ne jucam o prinsa, mai schimbam niste pase etc.
    Pentru ca nu mai trebuiau dusi copiii la scoala si nici ei nu mai incepeau la 8, ne-am decalat toti somnul cu 2-3 ore.

      (Citează)

  90. Florentin Daniel Rotaru

    17/10/2020 la 2:41 PM

    Începutul pandemiei mi a adus un nou job pe la mijlocul lui martie. Am fost puțin norocos pentru că am avut timp să mă duc pentru a-mi ridica laptopul să pot lucra de acasă. Mod de lucru cu care eram deja obișnuit de la fostul angajator(doar că acolo lucram de acasă doar în anumite condiții speciale: viscol,polei, drumuri înzăpezite sau poate așteptam câte un meșter pentru casă).
    O să detaliez pe 3 sectoare activitatea de acasă:
    1. Munca la distanță nu mi a pus probleme. Colegi noi. Training-uri noi. Sarcini noi. S-au legat anumite relații de comunicare între noi și văd lucrurile pe un trend pozitiv în cadrul departamentului. Mulțumesc scaunului de gaming(nu pentru asta l am luat🙂) că mi a oferit suportul necesar. P.S.: Fiind un job nou, nu pot să afirm că se lucrează mai mult de acasă. Încă nu am ajuns la birou să compar și nu se întrevede prea curând o revenire. P.S.: Ce bune sunt cele 50 minute de somn la prânz. 😁
    2. Activități extra muncă: La început Netflix-ul a fost un bun prieten. Acum l am cam terminat, dacă mă pot exprima așa referitor la conținutul pe care eu îl urmăresc. Poate apar chestii noi. 🙏 Partea fizică nu am neglijat-o, deși câteodată consider că ar trebui să fac mai multă mișcare… Sunt “posesorul” unei tetrapareze spastice din naștere. Și este necesar să fac mișcare în fiecare zi! Pentru a ține tonusul muscular sub control. Sfat: faceți mișcare din orice, cum ar zice Simona Halep.🙂
    3. Autoizolare impusă: In cele 7 luni scurse până acum nu știu dacă am ieșit de 10 ori din casă. Unele persoane ar spune că mi e frică. Aș putea să le dau dreptate. Dar istoricul meu medical pur și simplu îmi cere un grad mai mare de protecție: tetrapareza mai sus menționată, un stimulator cardiac implantat la 33 ani, plus o bacterie luată din spital acum vreo 4 ani( unii doctori afirmă că ar fi putut apărea pe fondul consumului de antibiotice, din păcate la recomandarea lor când au confundat o pungă de lichid cu o infecție…😞). Tocmai de aceea îmi fac mișcare fizică în casă, mă hidratez și mănânc cât mai sănătos, iau vitamine pentru a compensa posibilele deficiențe create de statul în casă.

    Concluzie:
    Lucrez foarte bine de acasă, m am adaptat foarte bine la situația actuală și nu am probleme în a gestiona această situație. Pun această atitudine și pe seama moralului meu pozitiv dobândit pe timpul bătăliilor mele medicale anterioare. Un psihic puternic te ajută în situațiile de acum.🙂
    Sfat: Spălați vă pe mâini, purtați mască mereu( chiar și în spațiile libere) și păstrați distanța. Cu disciplină și bunăvoință vom trece peste acest mic hop care ne-a( și ne va) schimba viața tuturor! 🙏

      (Citează)

  91. Au trecut 5 luni si 3 zile de cand sunt in wfh, ce s-a schimbat:
    – s-a scurtat timpul petrecut pe drum
    – dorm mai mult
    – “vin” cu drag la munca
    – la inceput nu aveam o rutina si stateam toata ziua in pijamale la “birou”, dadu-mi impresia ca lucrez tot timpul, cu timpul am inceput sa ma schimb in pantaloni de casa si tricou
    – am invatat cum sa pornesc masina de spalat rufe
    – am invatat sa impaturesc rufele!
    – Cand eu sau sotia avem sedinte mai importante, fiecare sta in camera lui
    – in functie de volumul de munca, am invatat cum sa imi impart biroul (sotia la birou, eu in canapea sau invers, de abia dupa, sotia si-a dat seama ca investitia in monitor 2k la 144hz a fost buna
    – cateodata este ok sa lucrezi intins pe canapea cu laptopul pe piept, chiar daca nu e recomandat
    – am gatit mult mai mult, am nimerit o reteta de coaste slow-cooked de se topesc in gura
    – fiindca interactiunea fizica cu colegii a scazut, “iesim” virtual la cafea (in timpul programului) sau la bere (dupa munca)

      (Citează)

  92. Sunt profesor. De matematică. Deci am avut treabă.
    Am descoperit aplicații noi, gadgeturi noi (tableta grafică), metode noi de predare-evaluare. Am fost bucuros să când am reușit să-mi fac elevii să participe afectiv/efectiv la lecții și să treacă peste evaluarea națională cu rezultate foarte bune, pentru o școală din mediul rural.
    „Dixtracția” continuă în noul an școlar cu noi provocări: soția, și ea profesoară, la un liceu în orașul în care locuim, tocmai a intrat în scenariul roșu (referitor la Covid :) ), fiică-mea, elevă în clasa a 7a, e în scenariul hibrid, săptămâna asta urmărind lecțiile de acasă, 6-7 ore pe zi, eu susțin în sistem online 4 ore pe săptămână, restul desfășurându-le încă la școală. Stăm în două camere la bloc.
    Totul va fi bine?! Cred că da…

      (Citează)

  93. Eu lucrez de acasă de când a început perioada de urgență, sunt și părți bune dar și părți rele.
    + Nu mai pierd timp in trafic, nervi mai puțini
    + Mai iau pauze să fac chestii personale și apoi muncesc seara târziu că na, e biroul acasă, nu trebuie să merg tocmai la sediu iar
    + Am putut lucra remote de la munte, de la prieteni din alte orașe, de la părinții din alt oraș, e interesant așa
    – mi-am stricat complet programul de somn și orele de luat masa
    – ciuciu mâncare gata făcută la cantina din sediu, acum pierd timp să-mi fac mâncare, sau bag junk food, not ok
    – am o lene imensă să ies din casă, deci nici măcar mersul pe jos zilnic atât cât era nu-l mai fac, n-o să fie deloc bine pt sănătate
    – mi se pare că lucrez mai mult decât înainte, pt că mă iau cu munca și trec orele fără să-mi dau seama, deci rămân și cu mai puțin timp personal overall
    – cam ciuciu interacțiune cu colegii, devin un lup singuratic, discuțiile amuzante nu sunt deloc la fel pe chat, chiar îmi lipsește să stau la taclale cu colegii la bucătărie sau la cantină, făcea bine de tot la starea de spirit, acum sunt mai trist și fără chef de viață sincer

    Pe scurt, pe viitor sper să ne lase să lucrăm de acasă 1-2 zile pe săptămână dacă vrem, dar în rest clar vreau să merg la birou.

      (Citează)

  94. Adi:
    Radu, iarta-mă dar eu la un asemenea ,,concurs,, nu mă bag. Da, știu, de asta nu mai plouă. Dar am să si explic. De fapt tu nu oferi un cadou, nicidecum. Da, nici

    Iartă-mă dar eu nu înțeleg problema ta. În momentul în care îți cumperi tu cu banii jos un produs la preț întreg poți avea ce pretenții dorești. În momentul în care îl primești gratis în urma oricărei promoții/concurs de tip promoție etc., mergi după regulile promoției. Mie mi se pare o idee foarte bună asta, în care toată lumea cîștigă: și firma își face reclamă, și site-ul, și userii.
    Nu înțeleg dorința asta ca totul să fie fără nici un fel de marketing. Ăsta era comerțul socialist pe vremea lui Ceașcă. Am trecut prin asta, nu mersi.

      (Citează)

  95. La noi a fost mai ușor…s-a stat in WFH doar primele 2 luni…
    Ce sugerez celor ce fac WFH ai menționat si tu:o cameră separată unde să poți lucra…acolo mi-am făcut setup-ul cat mai confortabil: stat cu laptopul in poală si lucrat..
    Un alt truc ce il recomand este sa asculți muzică in timp ce lucrezi de acasă..spotify e cea mai buna optiune..:)

      (Citează)

  96. Se zice că răbdarea și calmul ar fi cele mai valoroase virtuți, iar lucratul de acasă te ajută să le cultivi la maximum, mai ales dacă ai unul sau mai mulți copii. Desigur, e ușor să îl/îi abandonezi în fața unui telefon sau tabletă, dar cine își dorește asta? E o provocare să fii într-un audio și, în timp ce vorbești, copilul să îți ceară insistent lucruri. Cel mai mare câștig al perioadei ăsteia este timpul extra petrecut cu familia, de la simpla masă de prânz până la serile un pic mai lungi, presărate cu plimbări împreună, pentru că a dispărut drumul de la birou acasă. Și mai ai un plus de somn dimineață, evident, până când a reînceput școală :).

    Noroc că stăm în 4 camere și una era deja amenajată ca birou pentru soția care deja lucra 1-2 zile/săptămână de acasă. Eu însă m-am pricopsit cu birou ambulant, ceea ce mă ajută cumva
    că nu asociez un loc anume din casă cu munca. Am constatat că avem nevoie și de un router mai performant cu ocazia acestei experiențe și am făcut pasul ăsta și a fost o revelație :). Mai mult, ca pe mulți alții sunt sigur, munca de acasă + un copil ne-au făcut să ne gândim serios la o casă și curte.

    Una peste alta cred că lucratul de acasă vine cu mai multe avantaje decât minusuri. Iar asta, ca în fiecare situație din viață, pleacă de la a alege să vezi lucrurile pozitiv(e) și a culege din plin avantajele și a căuta soluții pentru reducerea neplăcerilor.

      (Citează)

  97. Sunt profesor. Din martie până în iunie am stat acasă și am folosit GSuite, Wattsapp și Adservio pentru a-mi face orele. Greu, am și doi copii mici care au făcut școală online.
    Nu mai știu unde am citit, dar are dreptate: știi că ești sărac dacă atunci când tragi apa la wc se aude la copilul care este la ore online…

      (Citează)

  98. Adaptarea a fost destul de grea, tinand cont ca am 2 copii acasa, unul din ei nou-nascut la inceputul pandemiei :)

    Sunt freelancer dar a trebuit sa-mi fac un program, in functie de somnul copiilor in principiu dar si lucrat nopti, weekends, trimis nevasta cu ei afara etc. In mare, destul de greu si povestea continua.

    Tinand cont ca va mai tine pandemia ce putin 1 an, solutia e, pt mine, un program bine stabilit si “trainat” copii sa inteleaga lucrul asta.

    ps. te-am vazut, cred, sambata acum, cu Matilda, pe langa Bran (Dor). Sper sa nu te fi confundat :)

      (Citează)

  99. Recunosc ca la inceput m-am panicat cand am vazut numarul de morti din Italia si ma gandeam cu groaza la parintii mei in varsta, noroc cu articolele de pe acest blog si de pe internet, mai ales Reddit unde am gasit multe articole de la oamenii de stiinta care explicau situatia intr-o maniera profesionista, mai filtram din toate stirile panicarde.

    La munca a fost destul de dificila acomodarea, si acum imi lipseste rutina de mers la cafea cu ai mei colegi, de mers la masa cu echipa si povestit tot felul de chestii, chiar imi lipseste socializarea din perioada Pre Covid chiar daca cu unii m-am mai intalnit in oras.

    Pentru a ma adapta la lucrul de acasa m-am hotarat sa fiu mai organizat:
    – incerc sa fiu mai mult timp activ pe lumina naturala, ma trezesc la aceeasi ora si in weekend, dupa 3 luni dimineata sunt mult mai odihnit si pregatit sa incep o noua zi
    – incerc sa ma culc inainte de ora 12 noaptea, sa imi fac norma de aproape 8 ore de somn
    – dimineata obligatoriu dus apoi clatit cu apa rece, cafea lunga si 10 minute de exercitii fizice, flotari sau exercitii cu gantera, iti pune sangele in circulatie si esti pregatit sa lucrezi cu spor
    – sedinte cu echipa, incercam sa rezolvam problemele din ziua anterioara, sa ne sustinem moralul si sa ne incurajam reciproc, a contat mult in perioada Carantinei cand toti eram panicati
    – imi fac o lista cu To-Do-uri si le atasez o prioritate si categorie, incep cu cele urgente apoi cu cele care le termin repede sau care sunt asteptate de colegi
    – pe Google Keep imi fac o lista de cumparaturi, adaug chestii de fiecare data cand realizez ca am nevoie de ceva, asa scurtez timpul de bantuit aiurea in supermaket
    – la munca comunicam pe Skype, Zoom, Teams, si vorbim mai mult pe WhatsApp varianta desktop
    – mi-am cumparat un Desktop mai mare pentru a lucra mai bine si a nu-mi obosi ochii, o tastatura mecanica si cel mai important mi-am facut un spatiu de lucru unde stau doar cand lucrez la calculator
    -mi-am facut upgrade la Router si desktop-ul l-am conectat direct prin cablu Cat
    -seara dupa munca fac plimbari de minim jumatate de ora sa-mi limpezesc mintea si ochii obositi, la 2-3 zile beau un vin inainte de culcare si incerc sa reduc timpul petrecut pe telefon si sa citesc minim un capitol inainte sa adorm
    – inteleg ca este o perioada dificila pentru oricine si incerc sa ii sustin pe cei din echipa, chiar le recomand sa ia pauze de aer si soare la pranz, chiar sa isi faca cumparaturile in timpul zilei pentru a evita aglomeratia de la ora 17-18
    – am incercat sa pastram traditia de a iesi la bere pe terasa o data la trimestru, am simtit ca devenim o echipa mai unita cand ne detasam de rutina zilnica si ne cunoastem mai bine ca oameni
    – munca de acasa m-a determinat sa-mi cumpar vestitul Markus de la Ikea, la 3 ore incerc sa fac exercitii, sa imi rotesc gatul si sa-mi lungesc corpul, parca nu ma mai doare spatele si nici nu-mi mai amortesc picioarele de la perioada lunga petrecuta la calculator
    – mi-am impus ca inainte de masa de pranz sa fac exercitii, asa am recuperat perioada de inactivitate din carantina
    – am gatit mai mult, chiar am o lista de retete care se gatesc repede in functie de ingredientele de sezon, gatesc cantitati mici pentru a nu ma plictisi de aceeasi mancare
    – am iesit mai des cu bicicleta pentru a evita transportul in comun dar si pentru recreere, chiar am descoperit locuri interesante in jurul orasului
    – vorbesc mult cu parintii pentru a-mi ridica moralul, imi fac planuri pentru perioada urmatoare si incerc sa gandesc pozitiv
    – am redus timpul alocat Social Media, ma axez mai mult pe partea de stiri si blog-uri tehnice, acum am mai mult timp pentru lucrurile importante.
    -seara incerc sa ma detasez de munca, chiar daca am laptopul deschis si mai raspund la chestiile urgente, conteaza mult sa stii cum si cand sa spui Stop muncii altfel ajungi la Burnout

    Acum ca am scris atat de mult chiar ca simt nevoia unui Ultrabook sa citesc documentatie tehnica in pat nu la birou cu ochii in Desktop.
    #TheLittleBIGThings #XPS2in1 #DellRomania

      (Citează)

  100. Pentru soție este o diferență minoră, munca ei nu presupune deplasări la clienți. Și-a mutat acasă laptopul. Nu mai trebuie să plece cu mașina până la metrou, apoi la birou și retur.

    Cât a fost carantină, am aflat ce e Zoom pentru școala fetiței, clasa a treia acum. Zeci de mesaje pe grupurile de WhatsApp, puse de părinți, zilnic. Înainte de școală, în timpul sesiunii de Zoom, după școală pentru teme. Ora de sport, în cameră cu soția, ca să aibă spațiu.
    În vacanță am dus-o la after school, ca să se joace fizic cu alți copii.

    Eu lucrez în ture de toate felurile, mă adaptez din mers la tot ce se întâmplă: service auto la cele 2 mașini vechi, cumpărături luni-vineri până la 14, transport copil dacă nu lucrez.

    Foarte utilă rezerva de cafea și apă plată pentru espressor.
    Evit drumuri la magazine cu eMAG Genius.
    Am făcut mai multă ordine și curățenie în casă.
    Mâncăm mai sănătos.
    Petrecem mai mult timp cu copilul.

      (Citează)

  101. + Cea mai buna parte e ca nu mai pierd 2 ore pe drum cu metroul la serviciu. Ma simt eliberat de aglomeratia si nesimtirea oamenilor din metrou.
    – In metrou mai citeam insa, iar de prin martie nu am reusit sa termin nicio carte.
    + Petrec mult timp pentru lucruri legate de job si la un moment dat am invatat sa limitez asta. Inainte ma prindea noaptea la serviciu, acum macar ma prinde acasa, dar vad ca am invatat sa gestionez mai bine asta. Daca revenim la birouri sper sa limitez totul la ora inchiderii programului.
    – A crescut sedentarismul, pt ca inainte mergeam alert spre serviciu cam 45 min/zi plus alti kilometri prin malluri si parcuri, desi nu alergam sau faceam sport.
    + Mancarea de acasa are gust mai bun decat ce mai mancam de pe la restaurantele de langa serviciu. Nu mai exista mese pe care sa le sar la pranz.
    + Am redescoperit pauza zilnica de cafea, pe care la serviciu ajunsesem sa o sar in ultimii 2 ani jumate.
    + Am vorbit mai mult cu colegii despre munca si despre cum se rezolva unele chestii si cred ca am invatat mai mult in noul sistem de lucru de acasa.
    +++ Am scapat de problemele legate de aerul conditionat si temperatura de la birou.
    + Nu mai trebuie sa umblu prin hartii, care ma fac sa tusesc de la toner si altele, acum mergem pe versiuni electronice.

    Dincolo de munca am realizat si ce alte pb sunt prin casa si ca unele alegeri din trecut costa mai mult decat credeam cu mult timp in urma.
    Pandemia m-a facut sa intru intr-o criza persoanala oarecum pt ca am realizat cum a trecut viata pe langa mine f multi ani.

      (Citează)

  102. Eu oricum nu lucram nici înainte de pandemie… Deși cu pandemia am încercat sa lucrez câte ceva de acasa și pentru asta stau în dormitor la laptop… Un laptop cam depășit de situație dar am încercat sa ma adaptez

      (Citează)

  103. Eu mi-am adus incet, incet tot biroul de la munca acasa: laptop, monitor, apoi al doilea monitor si desktop-ul.
    Lucram in camere diferite de 7 luni si mi se pare ca e din ce in ce mai bine. Incercam sa iesim la 2 saptamani din Bucuresti sa mai omoram monotonia.

    Partea proasta e ca ma deconectez mai greu de la job…

      (Citează)

  104. Lucrez in constructii, iar anul acesta ritmul de lucru a fost mult mai aler datorita faptului ca totul a fost mai liber, mai lejer. Nu jumatate din timp intre santiere, materialele au sosit mai repede, oamenii s-au focusat mai mult pe munca, nu s-a mai pierdut vremea la cafele.
    Prietena lucreaza de acasa la o multinationala in IT, i-am organizat un birou in living, am cumaprat un aparat de cafea si malaxor pentru frisca, am trecut de la cafea normala la cafea de specialitate si totul este foarte bine :)

      (Citează)

  105. Eu lucrez de acasa din 2009, cu un program de o saptamana in delegatie si o saptamana home office. Apoi, prin 2018, de cand avem un copil, lucrez trei saptamani de acasa si una in delegatie. In 2019, sotia si-a schimbat locul de munca si se duce zilnic la birou, eu ramanand acasa cu cel mic si incercand sa si lucrez. Era cat de cat in regula, fiind mic si necesitand doar putina atentie. Mai venea si bunica si ne ajuta. Apoi, din 14 martie s-au anulat toate deplasarile mele, iar sotia a inceput sa lucreze de acasa de la sfarsitul lui martie.
    Stam intr-un apartament de 3 camere si eu am biroul (mini) in dormitor, iar ea si-a instalat cartierul general in living. Copilul l-am trimis la bunicii, altfel nu aveam nicio sansa sau ar fi fost foarte greu. In carantina nu am iesit deloc din casa, decat pana la magazinul din colt, scurt. Dupa carantina am inceput sa iesim cam la 10 zile, pentru ca ne suiam pe pereti. Nu ne-am certat, dar a fost o provocare sa reusim sa trecem peste aceasta perioada.
    Din august si copilul s-a intors, dar a venit la pachet cu bunica. Ea ne ajuta la treburile prin casa si sta si cu cel mic cat lucram noi. Din septembrie a inceput si gradinita, dar din 2 luni a fost efectiv mai putin de 2 saptamani, pentru ca imediat raceste sau are vreo problema.
    Ne-am adaptat la noua realitate si solutia cu bunica sa stea cu noi ni s-a parut cea mai optima.
    Ca volum de munca, eu am mai mult, pentru ca o data cu Corona virusul, trebuie sa trecem la un alt sistem in firma si sa integram pe toti. Eu lucrand in IT la o firma de aproximativ 90 angajati. Sotia, tot asa, in IT, dar pe sales support. Si ea are mai mult de munca. Sunt multe zile in care lucram peste 10 ore. De ex. saptamana trecuta in fiecare zi am avut 11-12 ore, plus sambata vreo 2.
    Trucuri pe care le-am folosit..
    Dimineata, dupa micul dejun, eu ma duc la birou, ea ramane in living. Deci lucram separat si acest lucru mi se pare foarte important. Cand are si ea meeting vine tot in dormitor. In dormitor/birou, copilul sau bunica nu intra cat e cineva care lucreaza acolo si usa este inchisa. Astfel meetingurile sunt linistite (cu camera video pornita obligatoriu). Un monitor ajuta imens. Eu mi l-am luat pe al meu acum 2 saptamani si este incredibil de bine cu, decat la laptop. Pe de alta parte si laptopul trebuie sa fie micut ca sa poti fugi repede in alta camera daca te suna cineva.
    Sper sa se termine in curand toata criza, desi semnele sunt ca suntem pe crestere si pe valul doi.

      (Citează)

  106. 8:50 într-o luni dimineața
    – Tata, trebuie să intru online la ora 9:00 la engleză
    – Deschide repede laptop-ul, știi că durează 5 minute să se deschidă (mâine mă duc să cumpăr un SSD … cine ar fi crezut că voi avea nevoie de un al treilea laptop în familie!!! )
    Unde naiba e documentul acela trimis de doamna cu datele de logare pe Google Classroom … aaa … aici era! Ce mișto, e un fișier cu userele/parolele tuturor. Oare cât o să dureze până se gândește cineva să intre pe contul altcuiva? :) Ia să vedem … nume.prenume@scoala.ro , parola „carte2020” … Log-in. Invalid password! Fuck!
    Citesc pe grupul WhatsApp de părinți … “Parola este de fapt cu litere mari de tipar” … Super! De ce să avem datele corecte … când putem să le avem greșit.

    8:59 Login successful!
    – Super acum ce facem?
    – Stai nițel să butonez pe aici. Interfața e diferită față de Adservio
    – Abia învățasem și eu să folosesc platforma veche!
    – Stai așa, că n-are cum să fie prea greu. Teoretic ar trebui să o utilizeze și cei din clasa I. Tu fiind a II-a, ești deja expertă.
    – Hai mă tati, uite, pe grup zice că doamna nu a intrat încă.
    – Gata, am găsit link-ul de meet. Whoo hoo!

    9:05 Grupul de părinți WhatsApp
    Părinți, bunici și alte rude încercând încă să se conecteze:
    – Unde trebuie să intrăm?
    – Care este parola?
    – La mine nu se deschide laptop-ul!
    – Eu sunt pe Adservio la engleza, dar nu este nimeni conectat!
    – Nu aveau de la 10 engleza?
    – Mie îmi cere un PIN și o parolă? Voi sunteți conectați?
    – Eu am reușit să mă conectez, dar nu văd cum intru pe Meet!
    – Cine a mai inventat și școala asta online!!!!!
    Am reușit să mai ajut pe câțiva să se conecteze. Cei care erau pe telefon nu vedeau un link, ci doar un icon. Sunt cam 15 online din 30. Cineva a reușit să se conecteze de două ori și se auzea cu o întărziere de cateva secunde pe fiecare stream video.

    9:10 Google meet
    – Ce faci Costele, ai reușit?
    – Da Mihai, sunt online! Ce poster frumos ai în spate!
    – Stai să-ți arăt ce Lego am făcut aseară (aproape scapă laptop-ul de pe masa când arată mașinuța construită)
    – Vasile, mă vezi?
    – Nu te văd, dar te aud!
    – Cristinaaaaa, ce bine că ai intrat! Ai văzut noul update pe Roblox? Hai să intrăm să ne jucăm!

    Dialogurile continuă pe meet, fiecare încercând să țipe cel mai tare pentru a se putea auzi. Un copil băga capul unei pisici în webcam și toți țipau. Doi fug de pe scaun și se întorc și ei cu niște cățeluși. Jumătate din ei nu erau pe căști și se făcea microfonie. Cealaltă jumătate era în baie sau bucătărie, ca se auzeau ca din peșteră.

    9:15 Intră doamna de engleză
    – Haideți că m-a ajutat un coleg și am reușit să intru și eu!
    (fuge prin școală 5 minute cu telefonul în mână până ajunge în sala lor de clasă)
    – Whaa … dar nu vă văd deloc pe telefonul ăsta! Deschideți cărțile la pagina 8 să citim!
    – Doamna, doamna, stați că nu mi-am adus cartea!
    5 copii dispar să-și aducă manualul. Doamna începe să citească primul exercițiu. Microfoanele sunt active cam la jumătate dintre ei și se aud diverse conversații de prin casele lor.
    – Să iei și tu Costele niște pulpe astăzi!
    – Da, o să iau. Cumpăr și niște ciuperci?

    9:20 Google Meet/grup părinți
    Apare din senin o notificare la toată lumea în engleză. “Are you a student or a teacher?” 2-3 aleg profesor și descoperă că pot opri microfoanele sau video-ul celorlalți colegi! Culmea este, că odată ce au fost dați afară, nici nu se mai pot reconecta pe meet, decât dacă primesc invitație de la “profesor”!
    Pe grupul de părinți încep înjurăturile și amenințările 😊

    9:25 mijlocul lecției
    Un copil stătea cu mâna ridicată de vreo 10 minute. Două fetițe au descoperit chat-ul scris și trimiteau mesaje tuturor, neștiind că totul este public!
    – Vă rog să faceți liniște! Da Andrei, citește tu! (cel cu mâna ridicată)
    – Doamna, eu nu știu de la ce pagină citiți!
    – PAGINA 8!!!! Să citească altcineva! Nu vă văd deloc! Cine mai e online? Hai, citește Maria!
    Liniște…. Maria nu era online! ¾ au încă microfoanele deschise. Se aud știrile pe fundal la un copil. Doamna deja începe să-și piardă răbdarea.

    9:30 Grupul de părinți WhatsApp
    Un părinte dezorientat: Voi sunteți online?
    5 îi răspund DA! și unul pune și screenshot! Se aud 15 notificări de mesaje în același timp. Microfonia este la ea acasă, deja pare un superhit rave din ‘95

    9:40 Google meet
    Doamna tot încearcă să-l corecteze pe cel care citește … dar acesta este de neoprit! “Velcome to dă house, John! …”
    Tocmai când începuse să meargă treaba cât de cât … ce credeți … pică curentul!
    – TATAAAAA!!!!! Nu mai merge!
    Bineînțeles … Modemul nu era pe UPS … Fac hotspot de pe telefon și reușesc să mă reconectez la lecție . Mai erau online 5 elevi. Bateria de la laptop mai arăta 15 minute autonomie.

    9:45 Grupul de părinți WhatsApp
    – A picat curentul!
    – Și la noi!
    – Și la noi!
    – Ce ne faceeeeeeeemmm!!!!
    – Să ne trimiteți temele și până unde ați citit!

    9:45 Google meet
    Doamna nu se mai aude. Vizibil enervată tot încearcă să butoneze telefonul dar renunță într-un final și închide conexiunea.
    Bucurie maximă pe cei 2-3 elevi rămași conectați. Încep din nou să-și arate jucăriile și animăluțele de prin casă.

    9:55 Laptop-ul se închide
    Nu știu dacă cei mici au reușit să rețină ceva din această lecție online, dar eu am descoperit că am nevoie de un UPS mai performant sau de un ultrabook serios.
    – “Da șefu’! Trimit raportul imediat ce revine curentul!”

    (și imediat ce-l termin … cine a avut timp să-l facă când am stat să urmăresc ce fac copiii online)

      (Citează)

  107. La noi s-a potrivit ca o manusa pana acum. Eu oricum eram acasa cu un bebe agitat de 6 luni si o fetita la gradinita de 5 ani jumătate. Ne-a ajutat mult sa ne apropiem unii de ceilalti ținând cont ca pana la pandemie sotul pleca dimineata si se intorcea seara (mai mult musafir). Acum partea rea este ca suntem la scoala on-line si bebe care acum are 1 an si 2 luni vrea si el la calculator. Este haos la noi in casa. 😀
    Partea buna este ca dupa toata aceasta perioada supraviețuim si ne intelegem minunat. Am apucat in schimb in vara aceasta sa mergem in concediu in Grecia unde a fost de vis si neasteptat. Am fost chiar si la noi in tara in Harghita la ultima cabana din varful satului… cu greu am găsit-o. Avem o familie minunata si o tara superba ce trebuie descoperita.
    Sotul este urmaritor inrait dar din pacate nu este adep social media.

      (Citează)

  108. Noi lucrăm în același domeniu, pe aceeași funcție (construcțîi/reabilitare drumuri, pe partea financiară). O vreme am lucrat chiar la aceeași firmă; prestam în alt oraș de luni până vineri; eu aveam biroul la parter, ea avea birou la etajul I și aveam și apartament închiriat la etajul ÎI. Nu era chiar WFH, dar aveam “H” în aceeași clădire cu “W”.

    Când n-au închis în casă în martie, a fost totuși bine că aveam șantiere deschise peste tot; am putut să bântuim “legal” oriunde în Oltenia, că între oricare 2 puncte de lucru acopeream toată regiunea.

    Referitor la partea de WFH, eu eram obișnuit și chiar sunt mare fan; ea preferă totuși biroul. Ne-am instalat fiecare în alta cameră, cu motanul pe post de mediator și ne-am descurcat, dar cum a trecut starea de urgență, cum a tăiat-o înapoi la birou. Referitor la “trucuri” de îmbunătățit viața, în cazul nostru, după 14 ani împreună, nu mai sunt necesare nici d.p.d.v. personal, nici d.p.d.v. profesional.

    Eu, dacă aș avea spațiu acasă pt. un copiator și pt. câteva dulapuri de hârțoage, aș renunța la biroul la care plătesc chirie și pe unde nu calc cu zilele.

      (Citează)

  109. Am mai lucrat de acasa in 2009-2011, a fost frumos, eram tanar si evident nu era pandemie.
    Lucrez de acasa din 16 martie, cand s-a instituit starea de urgenta, fix de ziua mea :).
    Primele zile au fost ok, nu am simtit lipsa socializari sau biroului, orasului sau traficului din oras. Dupa prima luna deja s-a instalat oarecum dorul de birou sau de activitatile after work.
    Intre timp a aparut si un nou membru in familie, suntem 3 iar acum timpul petrecut in casa parca nu mai lipsit de sens sau plictisitor.

    Pozitive:
    – I still have a job
    – Vizitele in magazine au devenit scurte si la obiect
    – Mai multe economii, consum carburant cu 70% mai putin de exemplu
    – Mai mult timp pentru familie
    – Lucrez mai mult, nu mai pierd timp prin oras, trafic sau altele, cred e de bine pana intr-un punct.

    Negative:
    – Lipsa socializari face to face, intalnirile cu familia si prieteni sau redus drastic
    – Iesirile la plimbare in oras sau parcuri, etc sunt mai rare
    – 5kg in plus

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite. Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea.

sus