Am făcut pâine fără frământare (timp de muncă: 5 minute)

Ca orice om care s-a trezit față în față cu o pandemie de proporții planetare, ne-a venit următoarea idee: să facem pâine în casă! De ce? Nu știu, pentru că mâncăm puțină pâine în general. Dar ce să facem cu pungile de făină achiziționate, în afară de clătite pufoase? Pâine!

La vreo lună după începerea crizei am găsit și drojdie proaspătă. Mai aveam în casă două plicuri de drojdie uscată, rămase de la niște experimente de-ale mele de acum doi ani, când am mai făcut pâine. Așa că aveam toate ingredientele necesare, mai puțin cheful de a frământa multe minute aluatul, așa cum trebuie.

Enter pâine fără frământare!

Am folosit rețeta Jamilei pentru asta. 500 gr făină, 400 ml apă, 2 gr drojdie uscată, niște sare. Se pun toate grămadă într-un bol și se amestecă pentru omogenizare. În loc de frământare, aluatul se lasă la dospit 12 ore, ca în acest timp să lucreze drojdia și să se dezvolte glutenul care altfel s-ar fi format prin frământare și dospire pe timp mult mai scurt.

Matilda, care a făcut de fapt totul, a folosit jumătate făină 000 și jumătate 650 pentru pâinea de mai jos. Drojdia se dizolvă în apă și se pune și un pic de zahăr ca să o hrănească. A turnat totul peste făină după ce a înflorit un pic apa, semn că drojdia era vie (pentru că pliculețul avea 2 ani și expira acum în luna mai, deci putea fi nefuncțională). În aluat a pus și diverse semințe și merișoare uscate pe care le aveam prin casă.

Dospeală peste noapte, apoi aluatul pus exact ca-n rețetă pe o hârtie de copt, iar de acolo într-o oală preîncălzită câteva minute în cuptor preîncălzit la maxim. Se pune capac deasupra, ca să țină căldura și mai bine în oală. După vreo 30 de minute, pâinea părea făcută, așa că se elimină capacul și se mai lasă la cuptor totul până când crusta prinde o culoare frumoasă.

Oala face o pâine de formă rotundă. Dacă vreți una lunguiață, folosiți o tavă clasică de cozonac și acoperiți-o cu folie de aluminiu sau alt capac.

Am lăsat apoi pâinea la răcit vreo 15 minute și am tăiat-o. A ieșit extraordinar de bună. Nu-i la fel de aerată ca o pâine frământată 20 de minute, ci are un miez ceva mai dens, dar a fost foarte gustoasă, iar semințele și merișoarele din interior au făcut-o chiar remarcabilă. Și, repet, dincolo de dospirea lungă, timpul total de muncă este de vreo 5 minute fără mare efort.

Combinația cea mai bună a fost cu pateu (din ăla cu făinoșag sau whatever) peste care am pus un pic de sare, piper și câteva picături de ulei de măsline. În altă zi am pus un strat subțire de pateu, peste el niște ceapă și roșie, apoi un ou făcut la limită, totul servit lângă salată de valeriană. Pot deschide local de brunch cu rețeta asta. În altă zi, am prăjit ușor pâinea, apoi am presărat gran padano pe ea, apoi pateu, ardei iute tocat fin, fâșii de salam și salată deasupra.

Matilda a mai făcut încă o pâine folosind făină 650 și făină integrală. De asemenea, a pus drojdie proaspătă în ea, nu uscată. Jamila zice că, dacă pui drojdie proaspătă, să îi dublezi cantitatea față de cea uscată, adică să pui 4-5 grame, dar toate celelalte rețete de pâine fără frământare zic să pui 25 de grame. Inclusiv producătorul drojdiei zice să pui un pachet întreg de 25 de grame!

Am pus 25 de grame. A ieșit o pâine la fel de bună, dar mai neagră în interior și cu o crustă mai închisă la culoare, ca la o pâine neagră. Bună și aceasta.