un blog de Radu Dumitru

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube! Un subscribe ajută enorm.

Despre bloguri, bloggeri și pișcotari

27 Jul 2015  ·

GÂNDURI  ·

23 comentarii

Este amuzant cum unii strigă din când în când că bloggerii sunt pișcotari, deși în practică există pișcotari adevărați, multi mai mari și mai experimentați, și sunt chiar în văzul tuturor. Doar că ei sunt ceva mai discreți, mai puțin personali în comunicarea lor, așa că nu intră pe radarul oamenilor.

Nu neg, sunt și câțiva bloggeri pe care-i văd mai des decât este cazul pe la diverse evenimente și habar n-am cine sunt ei, unde scriu și cum scriu. Dacă mă întrebați pe mine, da, sunt oameni care vin pe la astfel de evenimente nu pentru a mânca și a bea pe gratis, cum zic haterii (refuz să cred că cineva face asta din acest unic scop), ci probabil pentru că așa se simt importanți, doriți, apreciați. Nici nu-mi pasă prea mult, problema este a celor care-i invită acolo fără a se întreba “ăștia ce informație dau mai departe“, “măcar scriu ceva despre noi sau doar pun un selfie pe net și zic ce vine s-au simțit aici hashtag brand?” sau “dincolo de ce audiență zilnică merită să cheltuim 10 euro cu ce consumă ei fără să obținem nimic în schimb?”.

Cum spuneam, nu cred că am întâlnit vreodată mai mult de 2-3 bloggeri cu adevărat pișcotari, adică avizi după gratuități, cadouri și “mocăciuni”, cum s-ar spune. Oricine este flatat de o atenție, un cadou, dar n-am văzut decât puține exemple de bloggeri care să facă din asta un scop în viață. Majoritatea sunt de fapt flatați, după cum spuneam, de atenție.

Am întâlnit, în schimb, o grămadă de pișcotari adevărați. Din aceia care la evenimente vin cu proverbiala sacoșă în care mai bagă ceva mâncare și pentru acasă. Din aceia interesați doar de cadoul ce-l vor primi la ieșire, din aceia care înjură văzând că stick-ul USB ce conține comunicatul de presă și 10 fotografii este de doar 4 GB, nu de 16 GB.

La o prezentare despre ceva de turism, o doamnă ce stătea în fața mea îi spune altei doamne “dar despre ăștia de la linia aeriană Cutare eu nu scriu nimic, că n-au mai organizat și ei un infotrip de multă vreme”. Am vrut să-i spun “poate de aia n-au mai organizat”, dar nu-i treaba mea.

La petrecerea unui operator telefonic, un domn ceva mai amețit s-a certat cu barmanul pentru a primi whisky din ăla bun, apoi îmi spune “-Auzi ce mi-au făcut ăștia [operatorul, adică], mi-au cerut telefonul înapoi după ce l-am testat! Păi cum e asta? Acum n-ar trebui să retrag și eu articolul de pe site?”. “-Ba da, retrageți-l”, i-am spus și eu. Nu știu ce-a făcut, habar n-am unde lucrează.

Altă conferință de presă. 20 de oameni în sală, doar eu și încă cineva am pus toate întrebările, că mi-a ieșit ditamai articolul după aceea. Se termină conferința, se dă startul la bufet, moment în care nici în filmele cu zombie n-am văzut o scenă mai dubioasă. Pur și simplu s-au aruncat aproape toți cei prezenți pe bufet, de nu avea loc o furnică să treacă printre ei. Pur și simplu au ras totul în câteva secunde. La ieșire, 10 minute mai târziu, organizatorii se certau cu o doamnă ce luase două pungi, spunându-i că se dă doar una de persoană, iar ea oricum venise neinvitată. S-au certat un pic înainte ca doamna să lase o pungă acolo. Habar n-am ce era în pungă, nici doamna nu știa, voia două oricum.

Câteva luni mai târziu o regăsesc pe aceeași doamnă la o degustare de whisky. Când i se dă un pahar de whisky, strâmbă din gură și spune că nu bea whisky, nu suportă gustul, e prea tare. De ce a venit atunci?

Altă ocazie și un domn îmi spune cum a sunat la reprezentanța unei mărci de telefoane pentru a-i trimite și lui modelul nou-lansat, că doar sunt prieteni. Nu-l aveau. A sunat atunci la un operator, că doar sunt prieteni, și i l-au trimis imediat. Oameni adevărați! “-Și l-ați dat înapoi? -Nu, uite-l aici!”, îmi spune cu nonșalanță. Îl avea de 6 luni.

Uneori te ia câte o firmă și te duce în altă țară, te cazează la un hotel frumos, îți asigură condiții bune și te duce să vezi lucruri minunate. Am mers și eu în astfel de călătorii, am văzut locuri frumoase sau tehnologii ce nu sunt la noi, le-am mulțumit frumos pentru invitația făcută. Oamenii nu vor de fapt mulțumirile mele, ci articole bune, așa că m-am străduit să ofer informații cât mai complete și interesante și inedite de acolo, ca să dovedesc că pot face asta. Eh, sunt alții care, în astfel de ocazii mișto cu practic totul asigurat, întreabă “auzi, dar taxiul până la Otopeni îl decontați?”

Se mai dau mici cadouri pe la sfârșitul evenimentelor. Pe multe le poți găsi pe Okazii după o zi, chit că-i vorba de un breloc sau un stick USB inscripționat cu numele firmei respective.

E o femeie legendară în “industrie” pentru cât de pișcotară este. Nu știu dacă o fi inventat meseria asta, dar se spune că a perfecționat-o. O știu din vedere, pare cum se spune că este, nu știu unde lucrează, ce face, ce scrie, ce filmează, ce produce, cine o invită, din ce trăiește. Nu cred că știe nimeni, este cunoscută pentru cele de mai sus.

Văd oameni cu câte două ceasuri inteligente la mână și trei telefoane de top, nou-lansate, în buzunar. Au “uitat” să le mai dea înapoi. Dacă le sunt cerute înapoi, încep apropo-urile “păi credeam că avem și noi o colaborare… bine, ți-l trimit mâine… dar vezi că la următoarea ta lansare eu sunt ocupat, îmi pare rău, nu cred că găsim spațiu pentru un articol”. E cam ca la parcagii din oraș – nu spune niciunul că-ți zgârie mașina, dar te cam temi că o va face dacă nu-i dai un ban; la fel și aici, mai bine lași de la tine decât să te trezești cu review-uri proaste sau zero coverage.

N-am înțeles niciodată apucăturile astea cu ținut cu japca câte un produs. Dacă-i întrebi pe respectivii oameni, îți vor spune chiar că așa e normal, păi patronul face o grămadă de bani din munca ziaristului, lui să nu-i rămână nimic? Păi îți rămâne un salariu, monșer! Aia e munca ta, să testezi produse, să scrii despre ele, să urmărești domeniul, iar în schimb ai negociat un salariu pentru toate acestea, ca toți ceilalți oameni din jurul tău. De ce dintr-o dată consideri că trebuie mai mult, doar pentru că șeful nu află (sau nu-i pasă) de mini-șantajul tău?

Nu mai bine, la sfârșitul zilei, ai un telefon varză, dar ții fruntea sus? Nu e mai bun sentimentul de a nu datora nimic, nimănui, de a nu avea obligații de nici un fel? Nu mai bine, dacă vrea cineva să te plătească pentru a-i face un serviciu, îi tai factură și stabiliți exact condițiile pentru care faceți asta?

Acum vreo 3 ani eram la lansarea unui software mișto. Primim, toți cei prezenți, o licență valabilă un an. Mă întâlnesc, de-a lungul timpului, cu oameni ce-au fost prezenți acolo și, din vorbă în vorbă, aflu ce-au mai făcut după acel prim an de licență: unii au trecut pe soluții free, alții au piratat, dar vreo doi îmi spun “ah, eu am mai sunat la ăia, să-mi mai dea niște licențe moca – și mi-au dat”. Eu nu, am preferat să dau bani (e mișto programul) în următorii doi ani în loc de telefoane tocmai pentru ca, data viitoare când ne întâlnim, să nu simt că datorez ceva respectivei persoane, să ne întâlnim “la scor egal”, cum s-ar zice.

La un eveniment îl văd pe un moș cu aspect senil care se tot plimba pe acolo și părea debusolat de ceea ce se întâmplă. Îmi dau seama că l-am mai văzut și la altele. Îi întreb pe organizatori cine este. “-Habar n-am, noi nu l-am chemat, nu știu de unde este”. Oamenii erau chiar mirați (iar pe unii i-am văzut exasperați) despre cum află pișcotarii despre evenimentele lor. O fi vreun grup secret de FB? Se duce vorba?

Alt an, alt eveniment, ceva prezentare de produse la Poiana Brașov. Acolo era și spa sau masaj cu pietre, ceva din ăsta fin. Toți bloggerii prezenți au preferat să facă altceva, să mai testeze produsul ăla 3 ore, să facem niște fotografii frumoase pe coclauri. Nu zic, or fi refuzat și alții spa-ul, n-am stat să număr. Din vorbă în vorbă în lunile următoare cu alți oameni din industrie, ulterior aflu că toți se găsesc într-o situație nasoală, un impas dificil: nu mai este de ajuns să facă prezentările astea pe la hoteluri de 5 stele, trebuie și niște activități tot mai inedite, mai ieșite din comun, că altfel nu prea vine lumea sau îți bat obrazul că la altul a fost mai bine. Cum ar fi, nu mai e de ajuns că stai două zile în puf, deși același produs l-ai fi putut vedea și în București, la birourile lor, gata să-i faci și acolo trei poze; nu, trebuie și mai mult!


Nu încerc să zic că aș fi eu perfect. Mă flatează atenția cuiva, fie ea printr-un gest, un serviciu, un cadou, la fel de mult ca pe alții. Oricine spune opusul despre el însuși este, zic eu, ipocrit. Plus că, dacă vă atrage ce auziți, da, sunt activități plăcute și experiențe inedite când ești blogger, așa că faceți-vă blog, scrieți cu toată silința pe el și țineți-vă de treabă, astfel de beneficii și venituri vor apărea și ele; am zis dintotdeauna asta.

Disclaimer: reiau și ce-am zis inițial, poate sunt și bloggeri la fel de pișcotari, poate doar nu i-am cunoscut eu sau nu mi-a zis nimeni de ei.

Dar una este să accepți cafeaua (sau mâncarea sau cadoul) unei gazde, că la protocol probabil nu se va renunța niciodată, dar complet alta este ca la plecare să-i furi scrumiera, ba chiar și poșeta din mână, cu ghilimelele de rigoare aici (pentru că, din câte știu, nu s-au furat poșete), și să-i spui în față “hai lasă așa, mi-o lași mie pe asta și vedem noi pe viitor cum ne reglăm”.

Nu de alta, dar eu, ca observator al unor astfel de relații, n-am văzut nici una funcțională pe termen lung. Sigur, rămâi cu un telefon moca sau cu o călătorie în care ai mâncat la lux și ai văzut lucruri frumoase, ba chiar ți-au decontat și taxi-ul până la aeroport, să nu dai de la tine nici măcar acei 40 de lei, dar în schimb “câștigi” niște oameni care abia te suportă și cu care nu vei colabora niciodată cu adevărat.

Vremurile se schimbă, mogulii intră la pușcărie, oameni din trusturi diverse de presă rămân pe drumuri, apar altele noi, vin unele străine, pleacă altele, crește bloggingul, apare videobloggingul, se lansează site-uri concurente. S-ar putea să descoperi, indiferent ce-ai fi, că au fost prea mulți ani în care ai fost ținut în puf și în care n-ai dat decât copy/paste după comunicate de presă făcute de alții (cu și fără diacritice, ca să dai ctrl+c din varianta care-ți trebuie), iar în anii respectivi n-ai învățat nimic nou, n-ai evoluat deloc, nu te-ai specializat pe nimic. Mocăciunile alea nu țin de foame și nici nu plătesc facturi, iar la telefon nu-ți mai răspunde nimeni.

Bine, știu că salariile sunt mici și lumea face ce poate. Câtă vreme li se permite să o facă, nici nu contează, oricum, plus că cei care au principii bune și vor o activitate serioasă au loc să o facă, nu-i bai.

Astea sunt oricum chestii avansate și trebuie să le trăiești pentru a le înțelege cu adevărat. Acest întreg articol poate că vi se pare despre ceva ce nu înțelegeți sau nu aveți cum să-i înțelegeți amploarea, din lipsă de comparație. Rețineți atunci un singur lucru și trebuie să aveți încredere în mine când îl spun: de câte ori auziți sau vedeți pe undeva scris că bloggerii sunt pișcotari, să știți că nu-i așa, sunt alții mult, mult mai răi.

O problemă caracteristică bloggerilor, că veni vorba, este tendința de a împrumuta diverse produse pentru anumite nevoie. Și e ok să împrumuți, să zicem, unul, e un semn de fapt al unei relații bune cu cealaltă parte. Problema apare, zic eu, când pleci undeva și mulțumești la vreo 6 companii care ți-au dat diverse pentru asta, de în curând o să aflăm și că ciorapii sunt sponsorizați de cineva. Și problema și mai mare apare când nu mulțumești respectivei companii prezentându-le mai pe larg produsul, căutând să dai informații pe larg despre el, ci doar pui un hashtag #companie prin statusurile tale de pe rețele sociale. Nici măcar un link, nici măcar un tag către pagina lor de Facebook sau contul de Twitter, ci un hashtag inutil pe o rețea socială în care un mesaj apare la 10% dintre cei ce te urmăresc. Să vă reamintesc că hashtag-urile sunt făcute pentru a urmări ce zic diverse persoane despre un subiect anume, dar dacă faci referință la cineva (produs, om, companie), există tag-uri? FFS, măcar un tag, dacă nu un review sau alt articol dedicat.

expo_2015_milano_china_06

    23 comentarii

  1. Buna.. am citit tot articolul foarte interesant si eu sunt blogger si inca nu am fost invitat la nici un evenimet probabil pentru ca sunt de la “tara” insa sunt perfect de acord cu ce ai spus mai sus.
    Primesc articole la testat … insa nu le-am tinut niciodata mai mult de 2 saptamani pentru ca nu sunt ale mele si sunt sigur ca cineva care le primeste dupa mine poate sa faca o munca mai buna un articol mai bun eu cred ca avem nevoie de concurenta pentru a ne perfectiona.

    Cu respect.

      (Citează)

  2. “de câte ori auziți sau vedeți pe undeva scris că bloggerii sunt pișcotari, să știți că nu-i așa, sunt alții mult, mult mai răi”.
    Da, se numesc ziariști/reporteri. Până acum, la toate evenimentele pe care le-am organizat si a trebuit sa “invit” așa ceva, absolut toți mi-au cerut bani. Pentru mine este greu de inteles cum ii oferi omului obiectul muncii lui-subiecte pentru articole-si trebuie sa il si plătești pentru asta. De precizat ca nu era vorba de promovarea unui produs sau ceva din vanzarea caruia obtineam eu bani. Ah era sa uit bomboanele de pe tort: acele dati in care reporteri invitati in tari destul de frumoase, cazare la hoteluri superbe, bilete de avion cumparate…iar reporterii au uitat sa mai apara desi confirmasera ca vin. Ghici cine a stat sa incerce sa justifice fondurile cheltuite pe ceva inexistent.

      (Citează)

    • Un ziar, site, blog este o afacere, dacă subiectul ăla este de fapt promovarea unei afaceri sau a unui produs mi se pare normal să plătești, dacă nu, nu apare! S-a obișnuit toată lumea cu promovare moka…

        (Citează)

    • Era vorba de invitarea, in Romania, a unor personalități din domeniile respective. Oamenii au spus ce aveau de spus si cam asta este totul. Cam cum sa le explic eu că, deși la ei în țară ziaristii se bat sa obtina un loc la astfel de evenimente, la mine in țară trebuie sa ii platesc? Atenție, este vorba de a plati ziaristul sa apara la eveniment. Daca el considera evenimentul de interes era liber sa scrie. Daca nu, nu. Sa platesc sa apara si articolul in ziar……mi-a fost frica sa intreb.

        (Citează)

  3. aceasta nunta a fost realizata cu sprijinul blabla…

      (Citează)

  4. N-am urmarit eu foarte atenta blogosfera insa din cate am observat se dau mai des taguri atunci cand se solicita un piscot :))

      (Citează)

  5. Piscotareala asta a aparut de la nunti, botezuri si inmormantari, te trezesti cu fel si fel de persoane si nu ai idee de unde mama dracu’ au aparut.

    La fel, la evenimente, apar tot felul de free loaders, nu se stie de unde au aflat, cum au ajuns acolo, dar am vazut 1~2 cazuri.

    Mi-aduc aminte de o lansare de produs hi-tech, ceva lume cu pretentii de finete prezenta, patron de mare lant de magazine la vremea acea (intre timp a dat faliment) emite in eter ceva de genul “ia hai sa vedem ce da de haleala (nume companie)”

    In domeniul meu fac rost de materiale promotionale, le dau mai departe ca sa ajunga la clienti sau utilizatorul final. Ajung acasa pe la diversi colegi care se bucura de un termos pe care oricum nu il folosesc in loc sa imbunatateasca relatia cu un partener. Fiind cel care le imparte iti dai seama ca am adunat de-a lungul anilor cateva garderobe de tricouri si alte asemenea. De mult nu-mi mai pastrez pentru mine, deja am prea multe, decat daca mi s-a dat mie personal si chiar si atunci impart punga la colegi.

    Ma enerveaza teribil “cersetoria” de promotionale, scopul lor este sa vanda produsul, sa aduca profit si imagine firmei. Ai fost la o lansare de produs, ai primit ceva si esti blogger? Pune loot-ul la concurs pe blog dupa articolul principal despre produs, mai scrii o data despre el, despre companie, le-arati oamenilor ca ii promovezi si ca nu esti lacom si iti cresti traficul pentru ca oamenii se baga la concurs.

      (Citează)

  6. Scuze pentru offtopic: Am o sugestie pentru tine, daca-mi permiti. In cazul reviewurilor pe care le-ai facut la restaurante/locatii, ai putea ca o data la cateva luni sa faci un update, pentru ca unele s-au inchis intre timp si cred ca ar fi util daca ar fi specificat acest lucru in articol pentru cititorii noi, ce vin din Google. Este si cazul Surf N Fries. Multumesc.

      (Citează)

  7. La inceputurile paragrafelor 3, respectiv 4 te contrazici.

      (Citează)

    • LFCAlexandru:
      La inceputurile paragrafelor 3, respectiv 4 te contrazici.

      Recitește paragrafele, e o diferență de nuanță, unul se referă la bloggeri, celălalt la restul. Mie mi s-a părut destul de clar.

        (Citează)

  8. In industrie, ce zici tu de oamenii aia care ajung la conferinte fara sa stii de unde au aflat, le spunem fripturisti…nici acum nu se stie cum afla…umbla o explicatie cum ca ar lua la rand hotelurile si vad de la receptie ce conferinta e…iar doamna celebra…exista legende cu ea de cand s-a facut PR-ul in Romania…a si invatat sa fie vocala daca n-o lasi sa intre si preferi sa o lasi decat sa atragi atentia…mai e unul care sa da de la o agentie mica care afla cumva inainte si trimite mail sa confirme prezenta…am sunat intr-o zi la agentia respectiva sa-i intreb daca domnul lucreaza la ei. Se pare ca nu eram singura care punea intrebai despre el…macar atunci cand ii dai mail politicos si-i spui ca s-au completat locurile, nu te trezesti cu el peste tine

      (Citează)

  9. Salut, mi-a atras atenția un lucru: Spui despre BLOGGERI ca e de datoria lor sa scrie informatii despre produse si evenimente deoarece au SALARII. In general, astia sunt JURNALISTII care sunt angajati la un ziar/revista/site/trust etc. Bloggerul prin definitie este o persoana care are site-ul sau pe care scrie ce vrea si cum vrea, fără a fi necesar sa respecte vreo regula (nici de bun simt). Daca o companie vrea un review din partea unui blogger, poti fi sigur ca va avea tot interesul sa-l “spaguiasca” pt ca review-ul sa iasă pozitiv. Altfel, cine naiba ar avea interesul sa fie criticat si astfel sa-i fie afectata imaginea si afacerea? Totul tine de mica intelegere in afaceri.
    In ce-i priveste pe fripturisti, piscotari, etc total de acord, sunt mizerii din categoria “fiecare pădure cu uscaturile ei”. Doar sa nu aruncam cu noroi in toate directiile, ci tintit pls :)

      (Citează)

  10. Dar cine a zis ca blogger piscotar inseamna bloggerul care se duce sa manance la evenimente moca? :)

      (Citează)

  11. Uite de exemplu, am detectat un piscotar mai sus. Si nu e vorba ca mananca moca la evenimente. :)

      (Citează)

  12. Termenul de piscotar il cunosc de prin anii ’90 atunci cand obisnuiam sa merg destul de des pe la diverse vernisaje/expozitii de arta unde, dupa discursul obisnuit al criticului, toti cei prezenti la eveniment eram invitati sa servim un piscot si un pahar de sampanie. Deci cred ca ma pot declara ca fiind un piscotar veteran.

      (Citează)

  13. Același tip de pișcotari se găsesc și în alte domenii. În bricolaj, sunt unii care preferă să recomande un adeziv, glet, vopsea etc. în detrimentul altora poate mai bune pe motiv că „ăia ne-au scos la pizza” sau că „ăștia au fost mai darnici”. S-au cam derivat lucrurile, de la o simplă atenție pe care o oferă furnizorii la o caracteristică decisivă în recomandarea unui produs.

      (Citează)

  14. Da ce ai cu blogatu?:))

    Bun, în principiu sunt bloggeri pișcotari, cei mai mulți ziariști au și bloguri personale iar oamenii îi invită tocmai pentru că scriu și la x ziare, săracii speră că vor arunca un articol și prin ziar.

    Dacă fenomenul bloggerilor pișcotari nu ar fi inventat, acum ai fi scris ziariști, jurnaliști.

    Știm toți blogger care deschid zilnic zeci domenii doar pentr advertoriale.

    PS : #suleiman, #suleimanmagnificulepisodul5, #moaresuleiman

      (Citează)

  15. Ştii ce nu-mi place la articole de genul ăsta? Faptul că totul e la modul anonim. Ăla, aia, nişte, unii, nu toţi. Zii frate pe de-a dreptu la cine te referi, să ştie lumea să-i ocolească. Că aşa, nimeni n-are nimic de cîştigat. De fenomen ştie toată lumea că există (deci unde-i elementul de noutate din text?), iar personajele respective vor continua să fie la fel, sub protecţia anonimatului. Da, există riscul să nu mai vorbească pe viitor cu tine. Aşa, şi? Oricum nu cred că ţi-ai dori. Bătutul şeii la noi nu prea ţine. Nu de alta, dar cît pot să priceapă nişte gloabe?

      (Citează)

  16. Am fost la avanpremiera de la Man of steel. Erau doi fotografi, ziariști, ce-or fi fost, care-au îndesat sucuri și biscuiți în gentuțele aparatelor foto. aveau la gât aparatele, iar în gentuțele le-au burdușit. Asta nu am înțeles. Luai o doză, hai două la film (oricum îți dădea suc și popcorn), dar nu să-ți mai iei și acasă. Mă întreb oare dacă au fost dezamăgiți că la finalul proiecției nu le-au dat și filmul în variantă DVD, cu mulțumirile actorilor special pentru ei.
    În altă ordine de idei, la ultimele două eventuri am văzut lume care să fie interesată de produse, nu de bufet. N-am mai văzut mulți mâncăi. S-or mai fi cizelat între timp? Adevărul e că n-am văzut niciunul dintre ăștia de-i vezi la fiecare eveniment, ce-i drept…

      (Citează)

  17. Are dreptate @Gaelex cu “Piscotareala asta a aparut de la nunti, botezuri si inmormantari, te trezesti cu fel si fel de persoane si nu ai idee de unde mama dracu’ au aparut.”
    Daca esti un om normal/organizator, pui paza sa-i arunce afara. Daca ai 1.90 si peste suta :) e de ajuns un simplu gest. Merge la toate tipurile de evenimente!

    Remember – acum vre-o 20 de ani, conferinta mare de presa, toata lumea la patru ace. Se termina prezentarea si il vad pe unul cum indesa copane de pui in buzunarele sacoului iar o tanti baga pateuri in geanta. Mi-am revenit dupa doua zile! De fapt si acum am in cap imaginea aia, un tip la 40 si ceva de ani cu un sacou maro din lana…
    Deci din copanele alea curgea grasimea si tipul le indesa in buzunare.
    Dupa cateva astfel de intamplari am devenit imun.

    In rest, ca unii blogeri sunt lipsiti de educatie este irelevant. 50% din vina o au fix cei care ii baga in seama si ii pupa si in… pentru un review mediocru.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus