În vizită la teleportul Globecast

Am vizitat un teleport! Dacă vă întrebați ce este acela, teleportul este locul de unde se transmit către satelit programele TV pe care le recepționează apoi fiecare client la el acasă cu acea antenă montată pe balcon sau casă și receiverul primit de la provider. În particular, acesta era teleportul firmei Globecast, de unde se transmit și programele pentru Orange TV România.

De ce teleport, a fost una dintre întrebările mele. Sună a ceva din Star Trek. Doar sună. În Star Trek era un verb, a teleporta, pe când aici este substantiv. Tele, adică la distanță; port, adică locul de unde se pleacă, precum este portul maritim pentru un vapor, baza. Prin urmare, un teleport este locul de unde sunt transmise la distanță semnalele. De ce nu-i spun, simplu, “stația de emisie” ar fi fost o întrebare mai bună?

Globecast face toată partea de achiziție și retransmisie a canalelor TV din oferta Orange TV către clienții din România. Singurul element care nu este sub controlul lor este satelitul, un Astra aflat parcă la 31 de grade, care este controlat și monitorizat de compania SES, cei care l-au pus pe orbită.

Canalele TV “ajung” în teleportul din pădurea Saint-Assise, undeva lângă Paris, prin două moduri. Unele sunt recepționate aici de la alți sateliți, de exemplu canale americane, utilizând antenele de mici dimensiuni.

Alte canale ajung la teleport prin fibră optică. Cele românești, de exemplu, ajung în Franța pe infrastructură de fibră optică, la fel și multe alte canale europene.

Indiferent cum ar fi, toate intră în decodoare ce le separă din fluxurile combinate recepționate aici. Ca analogie, gândiți-vă la extragerea fișierelor indviduale dintr-o mare arhivă .ZIP. Echipamentele Nimbra One de mai jos fac această treabă.

Pe undeva există în lanț și foarte multe unități de stocare a clipurilor video. Unii provideri oferă servicii video-on-demand și respectivele emisiuni trebuie înregistrate pe undeva pentru o perioadă de timp.

După decodare canalele sunt codate din nou în vederea retransmisiei. Transcodarea aceasta are scopul de a aduce semnalul unui canal TV în formatul convenit cu providerul pentru care Globecast face retransmisia. În funcție de banda închiriată pe satelit, un provider, fie el Orange TV România sau altul, poate cere o anumită rată de bit pentru anumite canale pe care-și dorește o imagine foarte bună.

Mai mult, rata la care se comprimă fiecare canal poate varia, dar păstrându-se constantă valoarea totală. De exemplu dacă pe satelit ai o bandă totală de 500 Mbps, nu o împarți egal între cele 100 de canale transmise pe această bandă, ci dai mai mult celor care prezintă în acel moment scene complexe, unde nu vrei să pierzi detalii, și mai puțin canalelor ce pot fi comprimate mai mult sau poate că au puțină audiență.

Codarea se face cu rack-uri întregi de echipamente Harmonic Elektra 9240, fiecare astfel de echipament codând câte patru canale.

De aici canalele se împachetează iarăși în fluxuri criptate pentru transmiterea spre sateliți. Antenele mari și cele cu formă de scoică fac transmisia către sateliți.

Antenele sunt controlate din niște containere tehnice plasate lângă ele. Înăuntru sunt echipamente scumpe și complexe care preiau fluxul video și îl atașează unui semnal purtător în banda Ku. Numele înseamnă “K under”, adică banda mai jos de banda K standard. Ku înseamnă emisie de microunde, Wikipedia zice că între 12 și 18 GHz. Există si o bandă Ka, K above, folosită la alte aplicații (de exemplu radarele poliției rutiere emit în Ka), dovada unei lipse mari de inspirație în denumirea benzilor, dacă au ajuns să le spună în mod oficial “K”, “aia de sub K” și “aia de deasupra benzii K”.

Ce mi-a plăcut în aceste containere este că erau nu numai echipamente cu circuite integrate, care urcau semnalul în frecvență sau mișcau antenele automat după satelitul către care emit, ci și un nivel de componente discrete foarte vizibil.

Vedeți acel cadru metalic de pe rack-urile cu echipamente. Acolo sunt ghiduri de undă, iar din loc în loc niște cutiuțe ce reprezintă un fel de comutatoare, de “macazuri” pentru semnale. Suportul metalic pe care sunt montate permite culisarea lor și reașezarea pe alte poziții și în alte configurații, ca și cum ai redesena o schemă bloc, dacă de exemplu apare o defecțiune în sistem.

De aici semnalul final este transmis direct la antene și de acolo spre sateliți.

Pentru anumite țări semnalele nu pleacă de aici direct la sateliți. Satelitul care acoperă România, Astra 31°, nu are și Paris-ul în zona sa de acoperire, fiind plasat deasupra Europei Centrale și de Est. Prin urmare, de la teleportul de la Saint-Assise fluxul împachetat pentru Orange TV România este transmis prin fibră optică spre un teleport Globecast din Luxemburg, de unde se “vede” satelitul nostru.

Pentru clienții din SUA, de exemplu, semnalul pleacă de la Saint-Assise prin cablurile de fibră optică de pe fundul oceanului Atlantic și apoi terestru de-a lungul Americii până la Los Angeles și San Francisco, unde există două teleporturi Globecast pentru zona Americii. Abia acolo fluxurile sunt urcate pe sateliți și satelitul le retransmite spre casele tuturor clienților.

La Saint-Assise se găseau aparatele care fac treaba propriu-zisă și oamenii care le monitorizau funcționarea și interveneau în caz de probleme mai degrabă la nivelul hardware al întregii rețele.

Monitorizarea întregii rețele și comanda echipamentelor se află într-un sediu Globecast din Paris, pe Rue des Archives. O clădire tipic franțuzească, ceva mai înaltă decât celelalte din zona sa, cu o mică siglă Orange la intrarea principală și câteva antene satelit pe acoperiș.

Înăuntru sunt câteva niveluri de echipamente și camere de control. Aici n-am fost lăsat să fac fotografii (cea de mai jos am găsit-o pe net, e ceva asemănător și în Paris), dar am văzut mai multe camere cu zeci de monitoare mari și mici pe care rulează diverse canale retransmise de Globecast, monitorizate de operatori ce sunt alertați imediat de probleme cu calitatea semnalului, interferențe meteo, conexiuni picate și tot așa. Majoritatea țărilor au oricum o redundanță, semnalul având mai multe căi de a ajunge acolo. De exemplu în SUA există teleporturile la Los Angeles și San Francisco, în România există centre la București, dar și Cluj șamd.

Și cam așa ajunge Orange TV în casele românilor. Câteva sute de oameni muncesc pentru asta în centre de date din București și Cluj, România, Paris și Saint-Assise, Franța, Betzdorf, Luxemburg și cine știe ce alte locuri. Este destul de complicat, este mereu ceva de modificat, ajustat și redirecționat sau vreo alertă de rezolvat, și tot timpul vizitei m-am gândit că majoritatea inginerilor ce termină Electronica la secțiile de comunicații multimedia sau mobile și sateliți cam pentru astfel de job-uri sunt pregătiți.