►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄
Se ceartă iar lumea în blogosferă pe tema “pișcotărelii”, așa că să mă bag și eu în discuție pe un subiect oarecum legat de asta.
Mă sperie un pic aceste scandaluri pentru că-i influențează pe cei din afara lor și le oferă o imagine greșită asupra bloggingului ca activitate serioasă, iar asta este în defavoarea mea. Până la urmă, dacă oamenii percep blogurile ca fiind o joacă, nu o sursă de informare și o comunitate în care se pot lega anumite relații virtuale și, de ce nu, și în lumea reală (au mai auzit de cititori care s-au “găsit” aici prin comentarii și apoi s-au vizitat chiar și prin străinătate), dacă oamenii percep blogurile ca fiind o joacă, ziceam, atunci vom avea de suferit.
Mi se pare important cum sunt percepuți blogerii de către cititori. Pentru că bloggerii între ei, oricât s-ar certa sau nu, știu deja cum merg lucrurile. În plus, nu cred că este interesul vreunul blogger să fie citit doar de către alți bloggeri, nu?
Acestea fiind spuse ca preambul (da, tot ce ați citit mai sus era introducerea!), aș vrea să spun că, de cele mai multe ori, să fii blogger nu înseamnă că totul e gratis, că trăiești doar pe la evenimente unde mănânci caviar și bei șampanie în timp ce admiri hostesse frumos îmbrăcate, pentru ca apoi să primești un cadou valoros la plecare și tu, în schimbul acestor lucruri, să scrii pe blog 2-3 rânduri, dar mai în silă așa. Nu, nu prea este așa.
Am mai zis și cu alte ocazii: dacă vrei să faci lucrurile la mișto, rezultatele vor fi tot la mișto. Iar dacă vrei să obții lucruri serioase, să fii remarcat și băgat în seamă, să câștigi bani, să fii la evenimente speciale și să ai tratament preferențial, atunci trebuie să și investești în asta.
Investești în primul rând foarte mult timp. Eu scriu de 7 ani pe blog, cam 4 articole pe zi. Asta consumă multe ore, mai ales dacă vrei să fii atent în toate detaliile, precum să te documentezi bine despre ce urmează să zici, să cauți un unghi personal în ceva pe care-l vor raporta alți 20 de bloggeri sau chiar și în ceva banal precum scrisul cu diacritice.
Învestești apoi bani. Să vă dau niște exemple.
Am condus câteva săptămâni un Ford Focus. Personal eu n-am câștigat nimic în mod direct, că doar nu mi-e rușine nici cu Mondeo-ul personal pe care-l conduc în rest. Am câștigat însă niște discuții frumoase, am vizitat o fabrică, am aflat mai multe despre motoare, am scris despre ceva nou și cerut – cu alte cuvinte am făcut-o pentru a crește blogul, nu pentru că nu aveam o mașină cu care să merg la munte.
Cât m-a costat asta? Păi pentru că-mi doream niște clipuri mai bune decât ce puteam eu să filmez, am cumpărat un GoPro Hero 3 Silver și câteva accesorii suplimentare. 1700 de lei.
Turul Burgerilor. Sunt la jumătate din ce mi-am propus să văd/mănânc și deja am cheltuit 700 de lei. Sigur, nu doar pe burgeri la propriu, dar cu desert și cu vreun alt fel mâncat pe acolo, cam la atât se ridică totalul curent.
Asta nu-i împiedică pe alții să râdă că “testez burgeri”. Mie însă nu-mi pasă, e o idee care-mi place, pe care o fac în primul rând pentru mine și din care obțin și niște subiecte foarte bune pentru blog.
Am condus o Toyota Auris Hybrid un weekend (săptămâna viitoare aflați totul despre ea). Benzina au dat-o cei de la Toyota România (mulțumesc!), că le-am returnat mașina cu rezervorul aproape gol. Totuși, pe mine aventura m-a costat 700 de lei, că am profitat de ocazie pentru a sta o noapte în zona Bran. Hotelul Cheile Grădiștei, o oră la piscină și trei mese bune cam la suma asta s-au ridicat. Aș fi putut testa mașina doar în București, mergând până la mall și Auchan în weekend, dar ce-aș fi răspuns la întrebarea “cât consumă pe autostradă? dar pe la munte?”.
“Da, dar tu ai beneficii! Mergi în străinătate pe banii altora, te distrezi la petreceri!”
Corect. De exemplu la Mobile World Congress în februarie m-am trezit în fiecare zi la 7 și m-am culcat la 2 noaptea, că seara am vrut să scriu imediat articole despre noutățile zilei. Mâncam doar dimineața și apoi seara la ieșire de acolo, iar în expoziție nici nu am văzut celebra sală pentru jurnaliști unde cică ai la dispoziție băuturi și mâncare. Pur și simplu n-am avut niciodată timp să ajung și pe acolo, că erau prea multe de văzut.
Ieri am venit de la Milano, de la lansarea noii tablete Lenovo Yoga. Viața de blogger e frumoasă, nu? În realitate, marți la ora 9 am plecat din casă spre aeroport, iar după drumul până acolo și zbor cu escală în Munchen am ajuns la hotelul din Milano la ora 18. La 19 am plecat spre evenimentul lor, m-am întors la ora 23:30, am scris până la 1 noaptea, am dormit până la 6:30, la 8 am plecat spre aeroport, la 17 am intrat în casă în București. N-am văzut nimic din Milano, practic am ajuns acolo și am plecat de acolo pe beznă, dar am cheltuit 30 de euro în aeroporturi pe mâncare, o cafea și trei ciocolate pentru acasă.
Sigur, aș fi ipocrit dacă doar m-aș plânge. Sunt și beneficii în această “meserie”, fie că vorbim de experiențe superbe precum aventura Vivolis, filme văzute pe moca sau, evident, campanii plătite.
Dar ideea pe care încerc să o transmit este că aceste lucruri frumoase nu vin niciodată gratuit, ci în urma unei munci care, în cazul meu, a început acum 7 ani și are și momente dificile. De asta mi se pare amuzant când unii susțin că nu am voie să caut să câștig și bani din blogul astfel format, fără să știe exact ce-i în spatele lui sau simpla statistică ce spune că refuz aproape jumătate din campaniile ce mi se propun și că mai puțin de 5% din articolele de pe blog sunt campanii plătite.
Până se vor schimba aceste gândiri este mai important să rețineți că dacă aveți un blog trebuie să vă țineți de muncă, să scrieți inteligent și să vă exprimați opiniile personale, iar lucrurile bune vor veni cu siguranță.
Cât despre mâncat și băut, eu am o regulă simplă pe la evenimente și vă sfătuiesc să o aplicați și voi de câte ori ajungeți în astfel de locuri: dacă mi-e foame, mănânc. Dacă tot mi-e foame, mai iau o porție. Dacă mi-e sete, beau ceva. Dacă nu, nu. Cine-și închipuie că merg undeva pentru a mă bucura de o mini-tartă sau o frigăruie gratis, se înșală, având în vedere că am dat 700 de lei pentru (până acum) 6 articole cu burgeri.
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
23 comentarii
31/10/2013 la 8:12 AM
putem începe să fim serioși hotărându-ne dacă scriem “bloggeri” sau “blogeri”. restul e poveste.
vali(Citează)
31/10/2013 la 8:23 AM
@zoso: grammar nazi?
Vio(Citează)
31/10/2013 la 8:25 AM
deloc. dar radu știe părerea mea pe subiect.
vali(Citează)
31/10/2013 la 8:41 AM
E mare diferenta intre ca ai tu pe site si ca au cei care-s etichetati drept “piscotari”. Stil, calitate, documentare, abordare.
Pana la urma, cred ca e vorba de caracter, educatie si (de ce nu?) inteligenta, nu de cantitatea de piscoturi.
Cosmin(Citează)
31/10/2013 la 8:43 AM
+1 Cosmin
Ariel(Citează)
31/10/2013 la 8:58 AM
Frumoase experientele tale de blogger. Articol de nota 10+…
Bucur(Citează)
31/10/2013 la 9:40 AM
In sfarsit vad un articol scris cu cap (si coada) despre fenomenul asta de “piscotareala”. Sustin 100% opinia ta.
Cristi(Citează)
31/10/2013 la 10:04 AM
Radu, da-mi exemplu, te rog, cel putin 2 articole ample pe care le-ai scris si pe care le-ai documentat nu cateva ore, ci cateva zile. Multumesc.
wind(Citează)
31/10/2013 la 10:35 AM
@wind:
https://www.nwradu.ro/2013/08/memoria-nand-intelesul-tuturor/
https://www.nwradu.ro/2012/07/care-i-faza-bosonul-higgs-explicatia-simpla/
https://www.nwradu.ro/2012/09/explicatia-aproximativ-simpla-despre-licitatia-4g/
https://www.nwradu.ro/2012/10/saritura-din-stratosfera-cateva-explicatii/
https://www.nwradu.ro/2012/05/cum-se-fabrica-ford-focus-30-secunde-partea-1/ și restul, inclusiv am căutat presele pe la producătorii lor
https://www.nwradu.ro/2013/06/cum-economisesti-energie-electrica-bani/
https://www.nwradu.ro/2013/08/motor-libertate/
nwradu(Citează)
31/10/2013 la 11:05 AM
@radu, problema e că e dificil de văzut dintr-o privire, la prima intrare pe un blog, dacă e mai serios sau mai puțin serios. La un ziar sau un post TV, de bine de rău e clar că există un colectiv, că cineva a investit în infrastructurtă, etc etc. Blogurile sînt individuale. Sînt după cum știi jdemii de bloguri, multe din ele doar cu cîțiva cititori, și nr. de cititori nu se vede direct de către vizitatori. Deci da, se face multă pișcotăreală și e greu de apreciat din prima dacă blogul X e așa sau altfel.
tu zici că ai investit mult timp, îmi dau seama că așa e, sînt curios dacă mai lucrezi la uti și-ți dau ăia voie tot timpul să pleci la conferințe, lansări, review-uri de tablete sau de mașini, sau între timp ai plecat de la ei.
o observație negativă la blogul tău: titlul “despre pasiunile mele” sună cam neprofesional, sună a copilaș care scrie despre pasiunile sale timp de 5 min pe zi. Titlul vechi parcă era despre pasiunea pt tehnologie nu? înțeleg că acum ai băgat și mîncare și altele, dar încearcă să găsesți un titlu mai puțin … personal… dacă blogul e o sursă de informare, atunci nu tb să scrie cuvîntul “meu/mele” în titlu.
alias(Citează)
31/10/2013 la 2:51 PM
@alias: păi tocmai, nu vreau să fie o sursă de informare clasică, rece, impersonală. De asta acel “mele” este important în descriere.
Nu mai lucrez la ei, dar nu au avut niciodată o problemă. Nici nu cred că știa cineva de blog. În principiu, aveam o treabă de făcut, o făceam bine, la timp, în buget, și am avut noroc de șefi pentru care asta conta, nu unde sunt ziua. Și na, plecam o dată la 2 săptămâni pe undeva, deci nu era problemă. Dacă nu mă găseau la birou, aveam mobil, dar niciodată nu m-a sunat cineva să mă întrebe “bă, unde umbli?”, ci “uite ce s-a întâmplat și ce trebuie să rezolvi”.
nwradu(Citează)
31/10/2013 la 11:45 AM
Ce articol, zici ca l-a scris Razvan Pascu. Mai ai putin de lucrat la SEO si cate putin bold in fiecare paragraf.
Cine stie sa aprecieze munca, merita articole bune; cine nu stie, un articol ca asta nu ii va schimba perspectiva.
Ovi(Citează)
31/10/2013 la 12:02 PM
Eu am decis sa tratez piscotarii cu indiferenta. Fara comentarii, trafic si pupaciosi in dos vor deveni vegetarieni :)
Tudor(Citează)
31/10/2013 la 12:47 PM
Asa @Alias, mai da-i sfaturi, poate e la inceput de drum si nu stie cum sa-si personalizeze blogul. Intre timp, poate te mai gandesti putin cand se scrie cu î si cand cu â, cum se scrie corect sînt, din astea, daca tot folosesti diacritice.
Boogy(Citează)
31/10/2013 la 1:44 PM
@boogy: cum, sînt doi de “î” ????? nu știam, omul cît trăiește învață. Eu momentan scriu așa cum m-a învățat tovarășa învățătoare, pînă primesc de la ea un SMS, să schimb.
alias(Citează)
31/10/2013 la 2:30 PM
felicitari Radu pt blog.
@alias: nu-ti mai da atata importanta
Tavi(Citează)
31/10/2013 la 4:03 PM
Ce nu intelegeti voi, cei care traiti sau vreti sa traiti din meseria asta, este ca “datu’ cu oistea in gard” va fi intotdeauna mai vizibila si mediatizata decat celelalte multe lucruri frumoase pe care le faceti. Ca in multe alte domenii dealtfel. Partea proasta e ca habar nu aveti cand si cum sa va abtineti. Cand muschii se umfla usor, creierul proceseaza mai greu :)
Horatiu(Citează)
31/10/2013 la 4:05 PM
http://haotik.ro/despre-munca-din-spatele-blogului/ ca vad ca nu vine trackback sau o fi ajuns in spam :)
Haotik(Citează)
31/10/2013 la 8:28 PM
@radu: în principiu în nici o sursă de informare (radio, tv, ziare etc) nu se pune problema că-s complet reci şi imparţiale, toate sînt polarizate (chiar mai mult decît ar trebui). Şi evident şi orice blog e la fel. Părerea mea e că titlul blogului ar tb. să fie mai… personalizat într-un sens mai concret, pt că orice blog este în esenţă despre pasiunile bloggerului respectiv. Titlul tău este aproape la fel ca şi cînd ai scrie simplu “blogul meu” sau aşa ceva.
mă gîndesc la un cititor nou care intră, vede titlul, nu se lămureşte de ce blogul tău ar fi mai bun decît 10.000 de alte bloguri şi pleacă.
este bineînţeles simpla părere a unui simplu user fără pretenţii… dacă tot ai deschis un subiect despre ce e bine şi ce nu e bine la bloguri.
alias(Citează)
31/10/2013 la 10:25 PM
@alias: era “high tech lifestyle” si apoi am gasit alt site cu acelasi moto, ei fiind primii. A devenit “pasiune pentru tehnologie”, dar mi-a atras cineva aminte că nu scriu doar despre tehnologie și avea dreptate. Caut ceva mai bun.
nwradu(Citează)
01/11/2013 la 7:55 AM
@alias Eu am găsit prima oara blogg-ul lui Radu când am căutat un review. Mi-a plăcut cum era făcut, am mai răsfoit un pic site-ul si de atunci am intrat aproape zilnic sa vad ce a mai testat / mâncat sau ce a vizitat. Nu cred ca sta cineva sa caute blogg-uri după nume/titlu si nici ca influenteaza in vreun fel articolele/review-urile. Pe mine unul m-a interesat si mă interesează ce scrie Radu si nu ce nume a ales pentru site-ul lui.
Mihai(Citează)
01/11/2013 la 10:15 AM
@nwradu: încearcă “cu telefonul mare şi cu burta la fel de mare” :-)
alias(Citează)
01/11/2013 la 8:18 PM
Un articol excelent, e de dat cu el in cap la aia care comenteaza de aiurea si au impresia ca nu e si asta o munca.
Mack(Citează)