un blog de Radu Dumitru

Uitați-vă și pe canalul meu de YouTube! Un subscribe ajută enorm.

Oare companiile profită de pe urma campaniilor de pe bloguri?

26 Mar 2012  ·

GÂNDURI  ·

25 comentarii

Am citit, cu oarecare întârziere, un post scris de Vali Bîrzoi pe blogul său personal, post intitulat “Penibila blogosferă şi jenantul PR“. Postul mi se pare scris uşor la nervi şi plin de acuze: că în România nu există campanii pe bloguri, ci doar o piaţă de publicitate pe bloguri; că nu se face PR, ci de fapt este o formă de social media buying în care doar se plăteşte spaţiu publicitar; că bloggerii scriu orice pentru bani.

Un alt subiect este că firmele ce investesc sume mari în blogosferă (peste 400.000 de euro anul trecut) nu obţin rezultate care să justifice aceste cheltuieli. Reclame mascate, când bannere şi articole tradiţionale ar fi mai bune. Oare chiar cresc vânzările? Oare Toshiba, Asus, Dacia, Gillette şi alte firme ce se bazează pe vânzări de milioane de unităţi chiar obţin ceva pentru că un blogger scrie despre ei?

Invit public Unicredit, LG, Kaspersky, Vodafone, BCR, Petrom şi alţii (cer scuze celor pe care i-am omis, ştiu că sunteţi mulţi) campioni ai implicării (a se citi cumpărării) social media, să ne spună cu ce s-au ales, concret?

Mă amuză până la lacrimi „calculele ROI” de genul „am creat un buzz uite-aşa de mare!” Buzz e în capul PR-ului vostru, care v-a dat pe mâna bloggerilor, no offense că vă spun cinstit şi deschis.

Ce să faci cu buzz-ul ăla? Awareness vă trebuie vouă, nu ştie lumea cine e Vodafone, LG, BCR, Petrom? Atunci? Vreţi să fiţi cool, trendy? Trebuie să vă asociaţi numele cu nişte oameni care sunt plătiţi chiar de voi să îşi dea cu parerea – nesinceră, desigur – despre orice le pică în faţa ochilor?

Acesta e preambulul. Hai să încerc şi eu nişte răspunsuri. Nu pentru c-aş fi vreun expert în ROI-uri, campanii şi PR, ci mai degrabă le încerc din perspectiva unui om care citeşte acele advertoriale ale altor bloggeri şi este influenţat de ele.

CE MI-AM CUMPĂRAT
Campaniile trebuie să vândă, nu? Ia să vedem ce mi-am cumpărat eu ca “victima” a acestor campanii care nu au nici un rost şi nu vor convinge pe nimeni să cheltuie bani pe respectivele produse. Zic primele lucruri care îmi trec prin minte.

  • Sâmbătă mi-am luat un Gillette Proglide Power, un aparat de ras lansat acum câteva săptămâni cu nişte evenimente prin blogosferă. N-am fost la lansări, l-am cumpărat pe al meu din Carrefour, dar datorită blogurilor am aflat de acest nou produs.
  • Despre eMAG am scris o grămadă. Adunând sumele din Istoric comenzi, reiese că am cumpărat de la ei de peste 26.200 lei, acestea fiind comenzi plătite cu banii mei, nu cu vouchere din câştiguri Profitshare. La asta se mai adăugă probabil vreo 2000 de lei daţi direct în showroom şi nelegate de contul meu. E inutil să spun că din marketing afiliat am câştigat mult, mult mai puţin de atât. Merg la eMAG şi dau banii mei acolo şi îl recomand şi altora pentru că-mi place magazinul, nu pentru că mă plătesc ei.
  • Mi-am cumpărat laptop Asus după ce am testat câteva modele şi n-au avut cusur. Tot din încredere în acest brand mi-am luat şi placa video şi placa de bază la calculator.
  • Smartphone-uri HTC. Am butonat aproape orice model de top de pe piaţă, am ales pentru mine HTC.
  • Antivirusul meu este un BitDefender Free. Am scris despre el într-o campanie organizată, ocazie cu care l-am testat, mi-a plăcut şi l-am păstrat.
  • Am mers pe gratis la Grand Cinema Digiplex din Băneasa, la deschidere. Mi-a plăcut, aşa că de atunci am mers tot acolo la vreo 10-15 alte filme şi este cinematograful default la care merg.
  • Am avut o campanie mărişoară cu Microsoft, în care am scris tot felul de tutoriale şi review-uri (şi va continua). Datorită ei folosesc SkyDrive în mod curent. De asemenea, am licență originală pe toate sistemele din casă, dar n-am primit-o gratis de la ei.

Cam acesta este rezultatul campaniilor asupra mea. Ba chiar am cumpărat majoritatea voucherelor Groupon de care v-am scris şi vouă, am recomandat prietenilor apropiaţi telefoanele care mi-au plăcut şi mie, am făcut cu plăcere lucrurile despre care am scris aici, campanii sau nu. Sunt exemplul viu că astfel de campanii funcţionează.

Nu cred că sunt singurul. Trebuie să mai fie şi alţii ca mine, care gândesc la fel şi privesc la fel lucrurile. Iar dacă pe mine m-au convins aceste campanii să cumpăr, de ce nu i-ar convinge şi pe alţii? Sau pe cei care au încredere în mine atunci când scriu că ceva este bun, pentru că cei ce mă cunosc mai bine ştiu că n-aş recomanda vreo tâmpenie doar de dragul banilor.

DE CE PE BLOGURI
Un motiv al articolului lui Vali este nemulţumirea că marile companii îşi dau o parte din bugetul de marketing şi publicitate către campanii pe bloguri, în loc de metode ceva mai clasice și obiective de publicitate. Eu aici aş ridica alte două puncte:

  1. Dacă metodele tradiţionale erau atât de bune, de ce n-au rămas companiile la ele? Poate că nu erau totuşi mulţumite?
  2. Dacă blogurile nu aduc rezultate, de ce este al nu ştiu câtelea an în care se bagă bani în ele, de obicei de către aceleaşi companii? Sigur nu poţi lua ţeapă de atâtea ori la rând, nu?

Un lucru simplu de observat este că bloggerii scriu în mod activ şi din proprie iniţiativă despre branduri. Ce conduc, la ce restaurant mănâncă, ce laptop şi-au cumpărat, ce film au văzut, ce bere au băut. Normal că vin companiile la ei atunci când văd asta, este ceva natural, mai ales că prin comparaţie mass-media tradiţională nu scrie din proprie iniţiativă despre un produs sau serviciu, ci doar dacă are şi o ştire acolo sau dacă ia bani pentru asta, ceea ce nu o face cu nimic mai brează.

Sunt multe produse bune pe piață, dar e mai dificil să afli de ele. Uneori e nevoie de un mic ajutor, de o informare.

NU ORICE CAMPANIE VREA SĂ VÂNDĂ CEVA
Da, asta este adevărat. Nu toate campaniile urmăresc să vândă un anumit produs. Sigur că totuşi această acţiune este scopul oricărei acţiuni întreprinse de o companie, dar uneori campaniile se fac doar pentru awareness. De asta şi Apa Nova mai are reclame la televizor, sau Rom Prest-ul. Nu e că pot alege alt furnizor de apă, dar ei tot îşi fac reclamă. Şi din acest motiv multe companii vin şi pe bloguri, pentru a-şi expune numele în cât mai multe medii.

Un lucru ignorat de mulţi critici este că nu toată lumea citeşte ziare. Nu toată lumea se uită la televizor, ba chiar unii nu-l deschid niciodată. Sunt mulţi oameni care îşi iau informaţiile din Google Reader sau de pe Twitter şi atât. Nu-mi place acest lucru, dar e o situaţie demonstrată.

BLOGURILE OFERĂ ŞI ALTCEVA
Linkuri. Poziţie în Google. Acest lucru poate conta enorm. De puţine ori mi s-a cerut, dacă tot scriu despre ceva anume, să pun şi link pe vreun cuvânt cheie, dar îmi închipui că nu strică şi este ceva ce marketingul afiliat sau bannerele nu pot oferi.

Primesc de câteva ori pe lună emailuri în care mi se solicită să scriu advertoriale despre tot felul de servicii sau site-uri care de care mai ciudate şi care să conţină minim 3 linkuri pe cuvintele X, Y şi Z, pentru că în principal acest lucru îi interesează. Până acum le-am refuzat pe toate, dar nu din cauza de bani, ci pentru că n-am considerat că ar fi interesante pentru cititorul tipic de nwradu blog, pentru că aceasta este principala mea prioritate.

CONCLUZIE
Sunt multe concluzii de tras. Cea mai importantă ar fi că poate e mai bine să ne vedem fiecare de treaba noastră şi să lăsăm companiile să-şi cheltuie banii aşa cum vor, că sunt ai lor de dat.

Întotdeauna ceva nou va înlocui ceva tradiţional. Acest fapt a fost mereu un motiv de bucurie pentru cei din prima categorie şi de tristeţe pentru ultimii. Probabil că aşa s-au simţit şi cei de la Kodak atunci când lumea nu a mai preferat filmul fotografic, cei cu telegramele când s-a inventat telefonul, cei cu săbiile atunci când s-au inventat puştile şi cei cu papirusul când lumea a început să scrie pe hârtie.

E o evoluţie. Soluţia optimă este să i te adaptezi şi să-i supravieţuieşti, nu doar să te plângi de amarul situaţiei în timp ce-ţi creşte apa spre gât.

    25 comentarii

  1. Radu, nu te grabi. Nu am zis sa nu se faca campanii (desi, da, ma indoiesc de eficienta lor, dar asta e de discutat). Ci sa nu facem reclama mascata. PR-ul s-atransformat in agentie de publictate in toata regula, cu bugete pentru campanii mascate. Daca ai o campanie, sa spui deschis ca o faci. Daca promovezi contra cost un produs, sa marchezi ca atare publicitatea. Altfel ne ducem pe rapa deja sapata de media traditionala.

      (Citează)

    • Da, dar in multe cazuri nu e reclama mascata, ci prezentarea unui produs. Nu incerc sa insel pe nimeni, dovada ca le folosesc chiar eu si ulterior sau le cumpar.

      Blogurile sunt si despre a arata altora lucrurile misto pe care le-ai descoperit, fie ele restaurante sau laptopuri. Oricum faceam asta. Daca vine o companie, imi ofera acces la un produs nou sau informatii despre un serviciu si imi spune “informeaza-i si tu pe cititori, cum vrei tu sa o faci”, nu o vad ca o reclama mascata.

        (Citează)

  2. ”In multe cazuri nu e”? Pai sa nu fie in niciunul, chief. Pe orice piata normala asa ceva e de toata rusinea. Amintesteti scandalurile de prin State numai cand exista banuiala ca Engadget sau TechCrunch ar putea, eventual, deveni tendentiosi…
    Daca primesti (nu tu, neaparat, ci ca blogger, in general), bani trebuie sa spui ca ti se pare un produs extraordinar pe bani.

      (Citează)

    • Pai eu nu pot sa garantez pentru toti bloggerii la fel cum nici tu nu poti sa garantezi pentru toti jurnalistii si in general nimeni pentru “toti xxx”, ce-or fi ei. Sunt si buni, sunt si rai.

      Eu insa zic ca daca citesti un blog de cativa ani, mai cunosti omul pe la un eveniment sau in oras, mai vezi cum gandeste si pe alte opinii, ajungi sa ai incredere in el. Sau nu. Daca ai, presupui ca nu ia bani sa te minta in fata. Sau daca o face, ti-a dat teapa o data si gata, a pierdut totul. Putini bloggeri din cei implicati in campanii (e un fel de regula pareto aici) risca sa-si piarda toata credibiliatea de dragul unei campanii.

      Eu de exemplu am afisat un mesaj (P) dupa numite articole. Daca nu ma insel, erau cele cu creditul BCR, pentru ca eu nu-mi faceam credit si nu-l testam cu mana mea, iar in plus nu era chiar pe domeniul meu articolul. Dar nu mi se pare ceva aiurea sa informezi lumea despre o promotie sau despre ceva avantajos pentru ei, chiar daca este pe bani. Aici se rezuma totul. E pe bani, dar intr-un fel obiectiv, ca altfel nici o suma din lume nu ma face sa pierd fidelitatea cititorilor. Nu sunt singurul care gandeste asa.

        (Citează)

  3. P.S. eu, serios, raman socat ca asa ceva mai trebuie explicat. Asta arata lipsa de cultura a blogosferei, fara suparare. Si arata ca „liderii spirituali” ai blogosferei sunt niste farsori ipocriti.

      (Citează)

  4. „e pe bani, dar intr-un fel obiectiv”…
    nimic din ce e pe bani nu e obiectiv, pentru ca e pe bani. si char daca ar fi obiectiv, trebuie sa iti informezi cititorul ca ai fost platit sa promovezi un produs, dupa aia isi da el singur seama daca ai fost obiectiv sa nu.
    si, ori esti obiectiv, ori nu. nu „oarecum” obiectiv.
    nu tre sa garanteze nimeni pentru nimeni. reclama mascata exista in toata media (din pacate mult mai multa pe bloguri pentru ca e nesimtit de ieftina si nu intampina rezistenta). Dar, pe cand mass media stie ca calca pe bec cand face asta, bloggerilor li se pare ok. De ce? Ca au fost pacaliti de niste ompanii si de niste agentii de PR. Nu au facut o facultate de jurnalism, nici nu au lucrat la o publicatie vreodata, sa fi invatat ca (cel putin teoretic) esti dat afara pentru asta. Ca afectezi credibilitatea publicatiei cu asemenea manevre.
    Credibilitatea e bunul cel mai de pret al oricarei media. Daca nu o mai ai, te duci la pescuit, asa cum s-a dus pe copca brava presa autohtona, ca a ajuns cu tiraje de mii de exemplare, de la sute de mii. Si, crede-ma, nu din cauza internetului si nici a televiziunii.

      (Citează)

  5. „Soluţia optimă este să i te adaptezi şi să-i supravieţuieşti, nu doar să te plângi de amarul situaţiei în timp ce-ţi creşte apa spre gât.“.

    Radu explică-mi te rog ce s-a întâmplat cu citizen journalism? Ce s-a întâmplat cu cei care scriu informație pură și brută și nu despre rahaturile companiilor.

    Ce s-a întâmplat cu cei care țin un blog și nu pentru bani (din categoria clasa A ca audiență, popularitate, vip-ism).

    Explică-mi te rog de ce un reporter de talia lui Vlad Ursulean ajunge să vândă mărțișoare la MȚR. De ce un reporter de talia lui Viorel Ilișoi „moare de foame“? În schimb avem mediatizate și plimbate peste tot vedete de blog? Companiile au găsit ținte facile și abuzează de ele în consecință!

    De ce nu vezi nicăieri o alternativă privată de informare în masă în afară de canalele oficiale și de cele mogulizate? Sau dacă avem atunci sunt rara avis!

    Companiile au găsit doar o metodă de a transforma niște inși într-un fel de agenți de vânzări. Ambele părți au de câștigat financiar.

    Și de când gadgeturile, petrecerile de lansare și nu știu ce rahat de aparat de ras sunt informație? Sunt produse comerciale de vândut populației la fel ca un sac de cartofi la piață. Sunt pliante publicitare. Este o industrie a intermediatului în care culmea nimeni nu vede ceva în neregulă.

    De ce majoritatea informației de pe blogurile de „clasa A“ este o formă de agenție de vânzăre produse la comision, iar restul „postărilor“ cade majoritar într-un penibil grotesc cu aceleași derapaje.

    De când „presa“ trebuie să vândă produsele companiilor, de când presa trebuie să livreze vânzări la kil cumpărătorului de publicitate? (fie la comision, fie prin campania, fie prin buzz words; de ce supralicitarea asta… doar ca să fie clientul mulțumit?). „Presa“ trebuie să informeze. Dacă „dispare“ ea rămânem cu părerologii. Dar ăștia de unde o să își ia info? De la lansările de gadgeturi și alte flori de măr?

    Poimâine o sa vină alții care o să își plece coloana și mai puternic și o să le ia și lor mălaiul!

    De ce preferă cineva să se culce cu dușmanul – când ar trebui să fie invers: să tremure și să stea drept citind cele scrise!

    Unde e informația? Căci eu nu văd nimic util în gadgetăreală și căcaturi din astea și nici în nu știu ce blană de bancă. Asta poate fi rezumat strict în subsol undeva la comunicate de presă.

    NU are valoare! Unii (majoritatea) au devenit canalul alternativ în care companiile își varsă toate prostiile (când ar trebui să fie căutate de schelete prin dulap!).

    Eu sunt unul dintre cei care gândește altfel. Adică nu așa!

      (Citează)

  6. hai mă băieţi, luaţi o pauză.

      (Citează)

  7. @victor: media a fost si este o afacere, langa stiri sunt reclamele care platesc salariile jurnalistilor …ca din abonamente doar Formula As poate trai.

      (Citează)

  8. Cred ca e o diferenta intre tipurile de reclame. Daca scrii un review la un telefon o sa te cred – ai pus mana pe el, l-ai testat, ai facut poze samd. Daca scrii despre creditul de la o banca… o sa sar peste articol fara nici o remuscare, pentru ca nu vorbesti in cunostinta de cauza. Din fericire, scrii destul de rar despre credite la banca si chestii similare, si de-aia sunt in continuare pe aici. Problema apare cand cineva scrie minim o data pe saptamana despre niste chestii care n-au nici o legatura cu blogul lui si despre care in mod evident n-are habar. Pe oamenii astia nu ii mai citesc, si banuiesc ca la astia se referea Vali.

    (Personal, am preferat intotdeauna ca de pe blogurile mele sa lipseasca reclamele platite. Totdeauna am pus bannere si am scris despre lucrurile pe care le stiam la prima mana si le apreciam. Am avut niste experiente cu recenziile platite si editurile nervoase cand recenzentul n-a picat in cur dupa cartea respectiva… asa ca prefer sa evit chestia asta.)

      (Citează)

  9. E simplu, atunci cand scrii un advertorial esti PLATIT sa promovezi un produs. Cine-si imagineaza ca se va gasi cineva sa-ti dea cu parerea intr-un mod obiectiv intr-o asemenea postare, se-nseala amarnic. Asadar, e extrem de simplu, ajungi sa livrezi pentru cei ce te platesc direct, companiile, tradandu-i pe cei ce te platesc indirect, cititorii. E de-un maxim cacat.

      (Citează)

    • @zetu: pai citeste respectivele posturi. De cele mai multe ori vei descoperi ca sunt la modul “vezi ca exista si acest produs pe piata, are avantajele x si y”, ceea ce e real. Putini au interesul sa-si pacaleasca cititorii, ca nu acesta e scopul.

      @Jen: unele sunt doar o simpla informare ca exista anumite produse pe piata.

      @Victor: eu sunt inginer de profesie, nu jurnalist, asa ca nu ma intreba ce s-a intamplat cu jurnalismul bun ca nu stiu. Eroii tai, pe care ii mentionezi acolo, sunt necunoscuti pentru mine.
      Daca vrei o parere generala, jurnalistii s-au bagat singuri in kkt si acum nu mai pot iesi. Tirajele n-au scazut de 10 ori pentru ca au aparut bloguri, ci pentru ca ziarele sunt pline de țâțe, de vedete de carton, de stiri inutile si lipsesc anchetele adevarate. In particular pe partea de tehnologie rad cu lacrimi cand vad ce articole scriu ziarele si ce zic pe anumite subiecte, se vede ca nu stiu nimic despre domeniu. Dupa ce rad, ma bucur, ca inseamna mai multi cititori pentru mine.

      In particular pentru intrebarile tale, daca nu vezi nimic util in “gadgetareala si cacaturi din astea”, te rog sa afli ca nu te obliga nimeni sa citesti. Sunt mii de bloguri, poti sa le alegi pe cele care fac citizen journalism asa cum iti place tie. Cei care fac prostii vor pica, vor fi ignorati, vor fi depasiti, asa a fost mereu in orice domeniu.

      Asa s-a intamplat si cu mass-media traditionala. Publicul a aflat ca nu-i obliga nimeni sa o mai citeasca/vada si nu o mai face. Uita-te pe nivelul de profesionalism si pe temele abordate, pe nenumaratele advertoriale mascate din ziare, pe nenumaratele campanii de murdarire atunci cand n-a intrat banul unde trebuie, pe gruparea pe tabere politice si restul, in caz ca nu stii de ce a plecat publicul de acolo.

      @Vali: crede-ma, eu am mult mai multa grija sa nu calc pe bec decat o publicatie care poate da afara niste jurnalisti. Da-mi exemple de cativa dati astfel afara, daca tot a venit vorba. Credibilitatea e bunul cel mai important si pentru mine, n-am nevoie de o facultate de jurnalism ca sa inteleg asta. Si intre noi fie vorba, n-a fost mereu foarte clar ce post e o campanie si ce post nu?

      Daca se dorea mascare, pai se facea cum trebuie, cu chestii subtile, pe termen lung, nu cu posturi despre acelasi subiect scrise de 8 bloggeri in acelasi timp. Toata lumea stie daca ceva e campanie sau nu. Important pentru mine este sa aiba lumea incredere ca nu fac reclama la ceva ce nu e bun sau macar ca scriu obiectiv ce scriu acolo.

        (Citează)

  10. @Radu, n-am niciun motiv s-o fac, ele sunt viciate prin simplul fapt ca ai fost platit ca sa le scrii. Stiu, e foarte probabil ca-n unele cazuri parerea ta sa coincida cu ce-ai scris. Dar nu ma astept vreodata cand participi intr-o campanie si scrii despre un produs, sa-ti scrii parerea ta, ci scrii ceea ce vrea sa citeasca compania careia-i livrezi. Eu, in schimb, vreau sa-ti citesc parerea ta, si nu ceea ce vrea sa-mi transmita compania. De bun simt mi s-ar parea sa va luati banutii din bannere, nu din advertoriale.

      (Citează)

  11. Pentru Radu: „asa ca nu ma intreba ce s-a intamplat cu jurnalismul bun ca nu stiu. Eroii tai, pe care ii mentionezi acolo, sunt necunoscuti pentru mine.“

    E păcat că nu l-ai citit măcar o dată pe Viorel Ilișoi. Poate o să cauți și o să citești reportajele sale.

    Nu mai turna asta cu cine cum s-a băgat singur în căcat. Am exemple de blogeri care livrează informație sau reportaj la nivel de jurnalist sau chiar peste. Este doar o etichetă facilă. Penița fiecăruia nu stă în eticheta pusă. Jurnalism încă se mai face și se va face mereu. Decât că ești asediat de marketing și de cifre de vânzări și de nevoia de performanță economică care niciodată nu a răsuflat mai nasol în ceafa profesiei ăsteia.

    Nu cred că ai dreptate în toate verdictele pe care le pui. Este totul cu mult mai complex decât câteva paragrafe scrise la nervi de o parte sau alta.

    Nu mai zi gogomănia asta cu eu sunt inginer de profesie. Ce legătura are profesia? Nu consumi informație? Nu știi să deosebești informația relevantă de neghină? Ce contează cine o produce sau ce meserie are? Așa-i că informația aia cât de cât ok este din ce în ce mai rară? Sau îți place să intri pe gândul.info și să vezi rahaturile de acolo?

    Ești din cortul celor scârbiți care nu consumă nimic de acest fel?

    Dar să nu avem ochelari de cal. Să nu ingorăm o lume și să o negăm doar pentru că nu este „lumea noastră“.

      (Citează)

  12. Pai eu nu vad sensul informarii aleia. Adica e cam asa: daca scrii ca a aparut un nou telefon pe piata, ok. E clar ca te intereseaza chestia asta. Asa cum si eu as scrie ca a aparut nu stiu ce roman SF. Chestia e ca asta probabil am scrie si neplatiti. Dar credite la banci sau florarii sau stiu eu ce? Hai sa fim seriosi. Daca vroiam sa stiu despre credite nu citeam blogul asta, ci unul de specialitate.

      (Citează)

    • @Jen: nu, banca o vede ca o informare. Nu se asteapta sa le laud produsul, ci doar sa zic unei audiente ca a aparut ceva nou. La produse generaliste merge asta, pentru ca indiferent ce cautam pe un blog anume, cu totii mancam, bem, vorbim la telefon, mergem la banca etc.

      Din pacate la noi nu exista bloguri de specialitate sau sunt foarte slab frecventate.

        (Citează)

  13. Nici macar eu nu citesc articolele despre credite.

      (Citează)

  14. Radu, daca anungem sa primim bani ca sa dam stiri ceva nu e in regula in Danemarca, nu? Crede-ma ca aia nu e stire daca trebuie platit ca sa apara.
    In rest, da, stiu ca esti unul din bloggerii care nu fac porcarii.

      (Citează)

  15. Le zice compania pe site-ul ei oficial. Sau pe canalele ei oficiale de comunicare. Nu transformați un blog, o publicație sau orice în oficios. Iar eu dacă sunt client Fender evident că sunt abonat la newsletterul lor sau mă dau cu nasul pe site-ul lor din când în când, ori mai intru prin Guitar Shop mai văd una alta.

    Adică știu de unde să îmi culeg info dacă e relevant pentru mine clientul nu pentru mine ca masă de manevră/cititor. Dacă vine Slash și-mi zice nene ia-ți Gibson că-i țâță de mâță tind să-l cred (e official endorsement). La fel pe Mugur Isărescu dacă mi-ar zice de nu știu ce bancă ceva.

    Nu pe tine habarnistule dacă îmi prezinți pe bani un produs de refinanțare din proprie inițiativă și ajutat de banii lor. :D. Mă duc la ghișeu la bancă iau pliante, fac calcule și mă prind eu. Restul e buzz.

    Hai să o luăm altfel dacă o aplicație bancară online e așa de bună mediatizați-o pe gratis pentru bunul public nu vă bateți în adverturi. Și alt cerc: Cei care vor să scrie pe gratis pentru că chiar văd acolo o știre și o informație necesară care merită transmisă se uită la alții și văd x-ulești prinși în campanii și care scriu + laudă pe bani. Cum dracu să mai scriu ei despre asta, chiar dacă merită, când ăia o primit bani să facă același lucru?

      (Citează)

    • @Victor: tu in curand o sa demonstrezi ca nici nu mai e nevoie de bloggeri, totul in lumea asta poate fi aflat si altfel :P
      Nu uita ce ti-am zis, nu te obliga nimeni sa citesti ce nu-ti place. Si pe gratis, spre deosebire de ziare.

        (Citează)

  16. Ba da, fix că e nevoie și de Blogeri. E nevoie de voci independente! Blogul e altceva. Caută definiția (deși cred că o știi). Companiile au deturnat scopul inițial. E chestia aia ideală despre care tot miorlăi eu. Am nevoie de tine Radu ca să te citesc pe tine! Capisci?

    Nu te atac, nu te acuz, dar nu mă lua cu faze gen nu consuma dacă nu îți place. Ba poate dau și-n cap dacă nu îmi place! Căci altfel o să fiu îngropat în advertoriale și nu numai. Altfel relele practici vor deveni cutume.

      (Citează)

  17. Nu exista comportament totalmente rational si de aici si falsitatea unor afirmatii precum „analiza obiectiva” sau „review impartial”. Iar daca activitatea respectiva a fost facuta in urma unei acord comercial, discutia este lipsita de sens.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus