Ce-i spui lu’ maica-ta?

Azi mergeam cu metroul şi la o staţie s-au urcat 4 băieţi, păreau cam de liceu aşa. S-au aşezat pe scaunele din faţa mea. La un moment dat unul îi zice altuia:

– Ba! te-ai gândit ce-i spui lu’ maică-ta?
– Ce mă?
– Te-ai gândit la vreo minciună, ceva? Spune-i că ai fost cu băieţii la un fotbal, o să te creadă.
– Mda, poate…

Am râs. Şi eu şi colegul cu care eram, un tip tot de vârsta mea, de la servici. A fost amuzant. Ce vremuri! Mi-am adus aminte de generală când îmi făceam şi eu griji din astea… ce le zic părinţilor că am făcut la lucrarea de control, ce le zic dacă află că am absenţe, ce le zic ca să explic de ce am venit mai târziu acasă. Ce vremuri! În liceu chiar ai mei îmi ziceau să mai lipsesc, şi le cam ziceam pe faţă că am fost la filme, că am fost în parc, ca deh… în Lazăr tentaţia era mare cu Cismigiul lângă şi vreo 10 cinematografe în zonă. Iar la facultate nu se mai punea problema.

Dar fraza asta, “ce-i zic lu mama”, cred că a trecut prin mintea oricărui om în unele perioade ale vieţii.