blog demisec cu note fine de tehnologie

Urmăriți-mă pe Instagram și pe YouTube!

Cum se fabrică iaurtul Danone

Clock icon

27 Feb 2012

Tag icon

TEHNOLOGIE

Comments icon

29 comentarii

Am vizitat fabrica Danone din Bucureşti şi am văzut cum se fac iaurtul Nutriday, Activia şi restul produselor din portofoliu. Iată procesul de fabricaţie sec şi la obiect, în multe fotografii, ca la How It’s Made pe Discovery. Despre zvonuri şi ingrediente Danone vorbim în postul de mâine.

Laptele ajunge în fabrica Danone de la 69 de ferme partenere din 19 judeţe ale ţării. Intră zilnic 200 de tone de lapte şi acesta trece direct din cisternele etanşe în containerele etanşe ale fabricii. Dacă ar fi expus la aer s-ar contamina cu mai mulţi microbi şi bacterii şi eliminarea lor ar fi mai dificilă.


Noi ne-am pregătit de intrare în fabrică. Întrucât totul trebuie să fie curat, ne-am îmbrăcat în halate albe, ne-am pus plasa pe cap, şoşoni în picioare, am luat ochelari de protecţie şi, întrucât unele zone sunt zgomotoase, căşti pentru urechi în care auzeam ce ne spunea ghidul la microfon. Echipaţi în fantome, am intrat.

Laptele intrat din cisterne ajunge în zona de tratament lapte crud de pe partea cealaltă a peretelui. Aici este încălzit (poate fiert?) la temperaturi mari pentru a omorî microbii din el. Marea majoritate a fabricii este un labirint de ţevi şi rezervoare de inox pentru procesarea laptelui şi a iaurtului.

După tratament laptele ajunge într-un separator, adică guguloiul mare de metal din imaginea de mai jos. Am înţeles că acesta este o mare centrifugă unde, prin învârtire, grăsimea rămâne în centru, fiind mai grea, iar laptele degresat ajunge pe laterale şi este preluat pe circuite separate.

Aici este de fapt secretul producerii de iaurt cu diverse niveluri de grăsime. Laptele normal are între 3,2% şi 3,8% grăsime, funcţie de sezon şi ce mănâncă vaca, dar în acest proces de degresare se obţine o bază slabă în grăsime, căreia apoi i se poate adăuga grăsime suplimentară, din cea rămasă în centrul separatorului, până când se obţine concentraţia dorită.

Deja în această zonă, prin procesele normale de adăugare de fermenţi speciali, se transportă laptele, se obțin diverse concentrații de grăsime și apoi, cu fermenți, iaurt.

Toate aceste maşinării sunt bine spălate periodic, probabil după fiecare lot fabricat. Spălarea se face cu apă şi sodă caustică. Garniturile şi îmbinările minore sunt puse la spălat în aceste tancuri pe care scrie Oxonia (apă oxigenată).


Pe aici se amestecă iaurtul normal (numit de ei “masa albă”) cu fructe şi alte elemente, în funcţie de ce fabrică în acel moment.


Fermenţii se păstrează în aceste frigidere speciale, la o temperatură care ţine bacteriile în viaţă, dar nu active. După cum poate ştiţi, iaurtul se obţine din fermentare cu bacterii speciale, alese prin experimentări şi cercetări începute prin 1920 la Danone şi continuate de-a lungul timpului.

Aşa arată hala de îmbuteliere, văzută de sus. Sunt 4 linii mari de producţie (sper că am numărat bine), din care două produc iaurturi, una găletuşe de smântână/brânză etc şi alta cutii tetrapak cu lapte sau iaurt de băut. Maşinile produc un lot de iaurt de un anume tip, apoi este totul spălat şi se pregătesc pentru alt tip, conform consumului. De exemplu Nutriday Caise, cel mai popular, se produce luni şi joi, dar nu toată ziua, maşinile fiind foarte rapide (produc în jur de 1.400.000 de iaurturi pe zi).

Cam aşa arată “fructele” care se pun în iaurturile cu fructe. Arată ca dulceaţa, ba chiar am mâncat din fiecare cu croissant sau prăjiturele. Cea gălbuie, numită de noi “colivă”, cred că este pentru sortimentul cu cereale sau fibre. Fructele vin din restul Europei, unde se produc caise şi căpşuni (sortimentele preferate de români) în cantităţi mari, ţara noastră neputând asigura aceste cantităţi (noi producem mere multe).

Mie dulceţurile mi s-au părut mult mai bune şi mai “naturale” decât mă aşteptam. Până să-mi spună că e ingredientul din iaurt, eram convins că e dulceaţă normală.

Am coborât la maşinile de îmbuteliere. Aici vedeţi iaurt Nutriday cu căpşuni turnat în borcane mari.

Aici sunt capacele de cutii, gata de a fi lipite de maşinărie.

Două capete de imprimare printau pe capac lotul, dată de expirare şi alte informaţii.

O altă maşinărie lucrează prin termoformare. În cea de mai sus se băgau cutiile de iaurt deja fabricate. În această cu termoformare se fac pe loc cutiile din banda albă pe care o vedeţi mai jos. Un piston cald este apăsat pe banda albă şi, în loc să o străpungă, o deformează plastic de forma unui borcan mic de iaurt.

Cutia obținută astfel este etichetată, maşina luând automat etichetele pentru a fi tăiate şi lipite.

O altă maşină produce găletuşe de smântână “Casa bună” sau ceva aşa. Acestea intră goale pe bandă…

Apoi sunt umplute cu smântână şi mai încolo pus capacul.

Ultima maşină produce cutii tetrapak, în acel moment fiind pe bandă Activia de băut.

Etichetele erau lipite de cutiile albe.

La final erau puse dopuri pe sticlele ce circulă pe acel traseu.

În capătul maşinii cutiile de iaurt ies deja ambalate în carton. Aici urmează singura parte ne-automatizată a fabricii, unde lucrătorii iau manual fiecare cutie ce iese din maşină şi o aşează pe un palet.



Până aici iaurtul nu a fost expus aerului, acesta fiind scopul tuturor maşinăriilor şi traseelor etanşe de inox. Aerul înseamnă bacterii suplimentare a căror declanşare ar face ca iaurtul să expire mult mai repede. Următoarea etapă presupune depozitarea la 4 grade, o temperatură optimă pentru acest proces, aşa că în întreg depozitul era foarte frig. Aici încape producţia pe două zile, iaurtul fiind luat de zeci/sute de camioane şi dus peste tot în ţară la magazine.


Următoarea etapă a fost să vedem laboratorul de testare. Se iau frecvent mostre din loturile de iaurt produse şi acestea sunt testate pentru conformitate. În laborator n-am intrat, dar e vorba de chimie pură acolo.


Iată orarul de fabricare a iaurturilor, aranjat pe zile şi maşini.

Iată şi tonajul realizat în perioada anterioară.

Totul este controlat dintr-un centru de comandă de deasupra halei de îmbuteliere. Nu vă închipuiţi ceva extraordinar, 5 calculatoare fiind suficiente. Acestea afişau informaţii despre cantităţile din tancurile din fabrică, ce e pe fiecare traseu, temperaturi, producţie, tonaj, totul. Câţiva oameni supravegheau instalaţiile. Fabrica lucrează non-stop, exceptând Crăciunul, Paştele şi 1 ianuarie.

Cam acesta este, în linii mari, lanţul de producţie. Sute de maşini frigorifice duc apoi iaurtul în ţară şi la magazine, iar o parte din producţie este exportată în Balcani şi Bulgaria.

În alte posturi vă voi arăta câteva fotografii interesante cu ce era pe ecrane, tot felul de detalii din fabrică, tot sistemul de securitate şi siguranţă în muncă, cel mai frumos implementat din câte hale şi fabrici am văzut până acum, şi tot felul de alte amănunte surprinse.

    29 comentarii

  1. super detalii.
    o intrebare: in fabrică, zonele de producție se lucra la presiune pozitivă ? Adică presiunea aerului din incintă era un pic mai mare decât presiunea atmosferică tocmai pentru a frâna accesul din afară a prafului, bacteriilor, etc.

      (Citează)

    • Nu mi s-a parut presiune mai mare si nu ni s-a zis ca ar exista asa ceva. Halele si culoarele sunt cam mari pentru a fi presurizate suplimentar. Anumite tancuri erau bagate in “acvarii” care poate erau presurizate.

        (Citează)

  2. Foarte interesant si educativ postul. Pana in prezent, n-am fost intr-o fabrica de genul asta, doar la Oltchim si la GSK. Mi-ar fi placut daca ai fi putut arata si ceva de prin laborator, dar banuiesc ca nu oricine are acces acolo. Astept si continuarea. :)

      (Citează)

  3. Cate cisterne inseamna 200 tone de lapte? Sa inteleg ca vin pe rand cumva, sau noaptea… ca eu in aprox 25 de ani (cand eram mic nu se pune) nu prea am vazut asa multe mergand pe strada Nicoale Canea… Sau poate vin pe alta cale?

    Si ce au facut cand a fost zapada mare? Ca pe-acolo nu da nimeni zapada.

      (Citează)

  4. In actiuni de genul asta, cred ca ar fi util ca un reprezentant al companiei despre care se discuta sa urmareasca feedbackul si, in acelasi timp, sa si raspunda la diversele intrebari care se pun.

      (Citează)

    • Pai la majoritatea intrebarilor puse pe aici pe blog stiu deja raspunsul chiar de la Danone. La ce nu stiu, voi transmite mai departe prin ce canal am disponibil cu ei. O sa fac o lista Q&A probabil maine.

        (Citează)

  5. Foarte bună reacţia (invitaţia pt. bloggeri) Danone la antireclama care li se face! Eu oricum cumpăr produsele lor: iaurt de băut, iaurt cu fructe pt. cei mici, uneori Activia. Mi se par în regulă ca şi standard de calitate şi curăţenie iar în plus produc în România.

      (Citează)

  6. Am şi eu o întrebare. Care este diferenţa intre un iaurt/smantana din gama Casa Buna si cel din gama Nutriday (respectiv, smantana albastra clasica).
    In mod normal ar trebui ca ambele sa coste la fel, procesul de fabricatie si ingredientele fiind identice, insa Casa Buna este sensibil mai ieftin.

      (Citează)

    • @Costin: din ce am retinut referitor la cost, diferenta o face si nivelul de grasime in produs, ca daca e mai mare trebuie adaugata din nou si asa mai departe. Plus ca si ambalarea poate sa induca diferente, una e termoformarea din acea banda, alta e galetusa cu capac solid.

        (Citează)

  7. Am revenit să precizez următoarele: am mai citit despre vizita la Danone și pe un alt blog (nu dau nume) însă aici am apreciat cât de coerent e organizată informația și detaliile puntuale de la fiecare imagine.

    Se vede de la o poștă gândirea de inginer. Felicitări !

      (Citează)

  8. la pachetele tetrapak, alea sunt cutiile, nu doar etichetele. se taie la dimensiune, sunt indoite si apoi lipite si ai obtinut cutia de activia de baut :D

    referitor la presiunea din hala de ambalare, ai facut cumva poze cu tavanul? s-ar fi vazut sistemul de tratare si ventilare a aerului care asigura acea suprapresiune. nu va ganditi la cine stie ce, 200 mbar sunt suficienti, si 200mbar inseamna ca o persoana sa sufle putin mai puternic pe gura…

      (Citează)

    • @danonim: sa stii ca am o fotografie cu ventilatia printr-o tubulatura de panza sau nylon, o voi cauta. N-am sesizat nici o diferenta de presiune, dar poate am eu urechile mari :P

      @Ariel: pai nu stii ca aici gasesti mereu cea mai buna informatie? :P

        (Citează)

  9. asta si ziceam, e greu de sesizat…

      (Citează)

  10. @danonim

    Gresesti! Intr-adevar 200mbar sunt presiunea pe care o poate sufla un om. Sa il gasesti pe acel anume om e destul de dificil. Eu, de exemplu, capotez pe la 190mbar si nu sunt fumator. La presiunea aia, deja simti cum urechile iti pocnesc.
    Nu de alta, dar 200mbar inseamna 2m coloana de apa…

    Supra-presiunea de care vorbesti tu are 200Pa (Pascal), adica 2mbar, adica o adiere mult mai mica decat sufla un fumator pentru a evacua fumul din plamani.

      (Citează)

  11. @ nashu_mare
    mdap. cu scuzele de rigoare, presiunea respectiva este de fapt undeva la 30-50mbar. retinusem bine ca e putin sesizabila. nu retinusem bine valoarea.

    @nwradu
    tubulatura respectiva are rolul de a asigura suprapresiunea de care vorbim, de a asigura o temperatura destul de constanta in intreaga sectie (fie iarna, fie vara) si de a asigura un aer cat mai lipsit de particule – practic in sectia de ambalare iaurturile sunt cel mai expuse la mediul inconjurator – pana la turnarea/sigilarea in pahar ele trecand numai prin tevi/echipamente din inox.

    anyway, foarte documentat postul.
    foarte neatragator (la comentarii) fata de cel ulterior, cu zvonuri etc… mai interesant un scandal decat un detaliu tehnic…

      (Citează)

  12. @danonim

    Probabil aia 20 mbar sunt nominali, la iesirea sistemului de pompe, adica “inaltimea de pompare”. In hale nu cred ca aveti mai mult de 2-3 mbar, conform standardelor.

    Oricum, asemenea presiuni se exprima in Pa, nu mbar. 1mbar=100Pa.

      (Citează)

    • Pentru necunoscatori: cei de la Danone au vrut initial sa-l invite si pe nashu_mare, apoi au aflat ca lucreaza in domeniul automatizarilor si s-au temut ca fie a) le demonteaza masinariile cu surubelnita pe care o poarta mereu la el, ca sa vada cine stie ce piesa dinauntru sau b) le modifica ceva pe acolo si se dubleaza productia, de nu ar mai incapea iaurturile in depozit.

      Such is his power.

        (Citează)

  13. errr… detaliile astea ma depasesc.
    ce intelegi prin “asemenea” presiuni? atat de mici?

      (Citează)

  14. Mă refer la cele din aria HVAC, implicit mici.

      (Citează)

    • @nashu: ai stricat discutia. Speram sa atrag si eu femei cu un astfel de subiect usor si apoi sa “pop the question” (“iesim si noi la un iaurt?”) si tu ai dat-o pe HVAC si Pascali. Ai putea prezenta mai bine solutii de paletizare automata.

        (Citează)

  15. Dacă zici că folosesc doar lapte proaspăt, de ce pe produsele Coasa Bună și Nuctriday și toate cele au ca ingredient lapte prat?

    Este vorba de laptele proaspăt care se usucă în centrifugele alea și mai pică și el în malaxoare?

    Mulțumesc.

      (Citează)

  16. balarii de smenari.eu cred ca singura legatura see you laptele este culoarea.

      (Citează)

  17. balarii de smenari.eu cred ca singura legatura see you laptele este culoarea.

      (Citează)

  18. Grăsimea e mai ușoară decât zerul (apa), nu mai grea, de aceea rămâne în centru separatorului :), unde prin centrifugare elementele mai grele sunt la exterior

      (Citează)

  19. Paul Alexandru

    26/03/2015 la 2:23 PM

    Imi puteti spune 4000 de cutii de iaurt de 125 gr pe cati europaleti incap? Multumesc

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite.

sus