Alice de pe Mihai Bravu e o cofetărie bună, foarte bună chiar. Torturi, prăjituri, patiserie, totul este excelent. Dar la ușa este plin de cerșetori și mă deranjează că cei din cofetărie acceptă și chiar proliferează asta. La vânzarea lor, ar putea plăti și un paznic care să facă un pic de ordine în fața ușilor lor. Nu-i vreo plăcere să trec printre cerșetori care îmi cer cu voce smerită bani, doar ca atunci când îi refuz să revină la a se înjura între ei și a face gunoaie pe trotuar. […]

Dintre toate știrile recente despre cât de rău ne merge cel mai tare m-a deranjat cea cu englezii care nu vor români și bulgari la ei la muncă. Mi-a adus aminte de italienii care cereau expulzarea românilor din comunitățile lor, de francezii care trimit avioane de oameni înapoi aici, de olandezii care se opun intrării în Schengen și alte asemenea cazuri. Mă tem că ajungem singurii paria ai Uniunii Europene. Cine urmează să intre în următorul val, croații și turcii? Aceștia își văd de treburile lor, UE îi vrea pentru turism […]

Tragedia asta recentă cu eleva de 13 ani moartă după ce a căzut de la fereastra pensiunii din Bușteni, unde era în tabără, a adus și obișnuitul șir de întrebări, anchete și acuzații pentru profesorii care supravegheau grupul respectiv. “N-au avut grijă de copii”. Nu iau apărarea vreunei părți, dar totuși până unde este rezonabil să impui ca un profesor să aibă grijă de copiii din grupul său? Copiii sunt, până la urmă, mai puțin prevăzători, mai predispuși teribilismului, iar la asta se adaugă faptul că totul se întâmplă în tabere […]

De Schengen vom mai auzi mult și bine, probabil despre cum europenii nu ne vor în spațiul liber. Cum spunea, nu au ceva cu poporul român venind în tările lor, pentru că asta putem face deja, ci mai degrabă nu au încredere în capacitatea noastră de a păzi frontiera estică a UE. Acum, vin și eu cu o teorie radicală și pun o altă întrebare: cei care ne conduc au interesul de a ne băga în Schengen? Schengen ar însemna reducerea frontierelor controlate de vameși români de la întreg perimetrul țării […]

Mie mi-a fost greu să mă adaptez la sistemul “facem totul în ultima clipă”, indiferent care ar fi fost respectiva acțiune, găsit la muncă. Eu sunt genul care prefer să am suficient timp de rezervă încât să mai fac o dată treaba, dacă e nevoie. Totuși, totul în jurul meu se întâmpla pe ultima sută de metri. Licitație de milioane de euro, de care știam de o lună? O facem în noaptea dinainte! Să vedeți ce amuzant este dacă se strică imprimanta noaptea… Țin minte o dată când am gonit prin […]

Reiau o tradiție începută în 2007 și întreruptă, nu știu de ce, în 2010, și anume “premiile nwradu pentru lucruri care mi-au plăcut în acest an din diverse domenii”. Cel mai bun film: Cloud Atlas. Poveste interesantă, un scenariu inedit și complex, gânduri despre ce înseamnă umanitatea, alegerile din viață și tipologii de oameni de-a lungul vieții și timpului. Alte nominalizări: filmele spectaculoase ale anului, adică Avengers, Skyfall, John Carter. Cel mai prost film cu pretenții: Battleship. Mult prea prost. Mi-e jenă că l-am văzut. Alte nominalizări: The Darkest Hour.

Am primit, pe căi neștiute de mine, scrisoarea de mai jos de la o fetiță ce vrea cândva să fie medic “vetelinar”: Zis și făcut. Având acces în depozitul în care Moș Crăciun pregătește darurile pentru marea noapte, l-am văzut cum a luat ceea ce vedeți mai jos, adică un ghiozdan, rechizite și un “shit-load” de dulciuri bune.

Ați fost în ajun de Moș Nicolae într-un Carrefour, Cora, Auchan sau ceva asemănător? Este prima oară când, intrând într-un Carrefour să cumpar câteva dulciuri, am avut impresia că nu sunt în prezența unor alți oameni, ci a unui nor de lăcuste care s-au abătut asupra rafturilor magazinului. Era ca la prăduială acolo. La intrare sunt rafturile cu oferte speciale și evident că ofertele speciale, în ajunul de Sf Nicolae, erau numai la dulciuri. Iar sute de oameni cotrobăiau în aceste rafturi, se băteau să ajungă până lângă ele și să […]