Ministerul Sănătății te vrea plin de antibiotice

Dacă vreți un exemplu bun pentru haosul din guvernul României, uitați-vă la scandalul și evoluția ideii de a da antibiotice la liber oricui le vrea.

Pe scurt a fost așa:

Nimeni: nimic.
Ministerul Sănătății: oricine va putea lua din farmacii antibiotice, fără o rețetă, dar maxim o doză de urgență pentru 3 zile și completând o declarație pe propria răspundere.

Asta se întâmpla pe 19 ianuarie, cu un ordin de ministru publicat în Monitorul Oficial.

Pe 22 ianuarie, situația deja se schimbă. Un nou ordin prevede scade doza la maxim 48 de ore, nu 72 de ore. Pe 23 ianuarie, un alt ordin modifică un pic metodologia de eliberare a antibioticelor, dar pe scurt tot rămâne prevederea despre cele 2 zile și o declarație ce trebuie completată.

Tot atunci, Colegiul Farmaciștilor cere retragerea ordinului în întregime. Reprezentanții spun că, dacă Ministerul Sănătății vrea să permită eliberarea antibioticelor fără rețetă de la medic, atunci farmacistul ar trebui să fie cel care decide dacă este o situație de urgență sau nu și nu pacientul să dea o declarație pe propria răspundere și atât.

Mie întreaga situație mi se pare izvorâtă din nimic. România are unul dintre cele mai mare consumuri de antibiotice din Uniunea Europeană, iar o declarație oficială de anul trecut spune ca suntem pe locul 3 în ceea ce privește rezistența la antimicrobiene.

Antibioticele sunt utile doar împotriva bacteriilor, nu și a virușilor. Cu toate acestea, normele laxe de vânzare a acestora îi fac pe mulți români să ia antibiotice la orice răceală, uneori sub motivul “păi la infecție virală poate apărea și o suprainfecție bacteriană dacă se strânge puroi în gât sau plămâni sau pur și simplu scade imunitatea”. Ceea ce poate fi adevărat, dar nu la debutul unei răceli și tot un medic ar trebui să decidă asta.

În România, însă, medicii dau antibiotice ca pe bomboane. 4,2 milioane de români au avut anul trecut rețetă de la medic pentru antibiotice. Al meu de familie mi-a dat rețetă de antibiotice fără să mă vadă. A intrat Matilda la el spunându-i că sunt răcit de vreo săptămână, întrebându-l ce tratament recomandă, și a ieșit de acolo cu o rețetă ce includea și antibiotice pe lângă pastile de gât și alte medicamente fără regim special.

Problema este că, dacă iei antibiotice, îți crești rezistența bacteriilor. V-am spus, suntem pe locul 3 în Europa în ce privește rezistența la antibiotice. Când bacteriile sunt mai rezistente la tratamentul care ar trebui să le distrugă înseamnă că vor trăi mai mult în corpul nostru și sunt deci și șanse mai mari să le transmiți și altora.

Mai mult, dacă ajungi la o problemă mai gravă de sănătate, o operație, o spitalizare, o infecție serioasă, s-ar putea ca atunci să conteze mult că în organismul tău sau în spital sunt bacterii care în timp s-au adaptat la antibiotice și sunt mult mai greu de omorât.

Eu personal aveam chiar impresia că un tratament normal de antibiotic este de 5 zile. Că dacă-l iei 3 sau 2 zile, de fapt doar îți obișnuiești corpul cu el și “călești” bacteriile pentru a le face mai rezistente. Sper că mă înșel.

Un prieten din Germania îmi spune chiar că la ei întâi se face o cultură microbiană și apoi ți se prescrie antibiotic, unul potrivit bacteriilor pe care trebuie să le omoare. Așa o fi.

În rest, însă, Ordinul Ministerului este o glumă. Oricine trăiește cu convingerea că are nevoie de antibiotice pentru că-l doare în gât sau are un pic de febră se va duce la farmacie, va completa o declarație pe propria răspundere în care se jură că este bolnav și se jură că nu mai ia și din altă farmacie altă doză. Apoi se va duce în următoarea farmacie și va completa și acolo o declarație similară și apoi încă una. Nu e ca și cum există vreun sistem informatic în care să se înregistreze aceste date, ca să se vadă cât antibiotic a primit deja respectivul din alte farmacii.

Și inclusiv propunerea Colegiului ca farmaciștii din teren să decidă dacă este sau nu o urgență medicală este inutilă. Întotdeauna se poate mima o boală, întotdeauna se va găsi un farmacist căruia nu-i pasă dacă este sau nu urgență reală sau care vrea doar să mai vândă niște pastile.