un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

V-ați gândit vreodată cât de importante au fost codurile de bare în comerț?

29 Jan 2024  ·

TEHNOLOGIE  ·

28 comentarii

Am citit un articol despre codurile de bare și mi s-a părut uimitor cât de importantă a fost această tehnologie pentru dezvoltarea comerțului. Nu ne gândim la codurile de bare de pe produse, sunt doar ceva care face bip-bip la casa de marcat, dar intră în categoria aceea de tehnologii care au schimbat semnificativ lumea.

Pe scurt, înainte de codurile de bare, pe fiecare produs dintr-un magazin sau farmacie sau altceva se lipea o mică etichetă de preț. Asta încă se face în multe magazine mai mici din România, de altfel, și din întreaga lume. Pe vremuri, așa se făcea în toate.

Erau multe complicații. Angajații trebuiau să lipească o etichetă de preț pe fiecare produs— pe fiecare napolitană, sticlă de ulei, cutie de medicamente, pensulă, carte— ceea ce consuma timp.

Apoi, inventarul era foarte greu de făcut. Atunci când scanezi un cod de bare la casa de marcat, softul de gestiune scade un produs din totalul aflat în magazin. Știi exact ce ai vândut, ce se vinde bine, câte mai ai, când să comanzi din nou marfă.

În plus, scade timpul petrecut la casa de marcat. Când eram mai mic, mama lucra într-o farmacie și au trecut la case de marcat electrice, dar tot trebuia să bată manual prețul fiecărui produs, deci câteva cifre de apăsat pentru fiecare. Acum, când merg într-un Lidl de exemplu, casiera scanează mai repede produsele decât îmi ia mie să le pun în coșul de cumpărături, pentru că au cod de bare.

Codul de bare este format din bare verticale albe și negre de diverse lățime. Funcționează într-un mod foarte simplu: lumina scannerului se reflectă diferit din zonele verticale albe decât din cele negre. Reflexia este detectată de scanner, iar tipul ei reprezintă mesajul codat în acel cod de bare.

Mesajul în sine este o serie de cifre. Primele reprezintă un cod de producător (de ex Coca-Cola), iar următoarele un cod de produs (de ex suc normal 0,5l, Zero 0,33l etc). Sunt suficiente combinații pentru ca două produse să nu aibă cod similar.

Treaba asta cu detecția precisă a reflexiei scannerului era o tehnologie suficient de simplă în acea vreme. Codul de bare a fost inventat de un cercetător de la IBM, Joseph Woodland, în 1949. Abia prin 1973 a apărut necesitatea utilizării unei astfel de tehnologii în magazine.

Au fost propuse mai multe tipuri de coduri de bare:

Șanse mari au avut cele numite Litton și RCA din lista de mai sus, dar până la urmă a fost aleasă propunerea IBM.

Nu știu de ce, dar dacă ar fi nevoie să dau cu presupusul, aș spune că acele coduri Litton și RCA, fiind (semi)circulare, puteai fi scanate din orice poziție, pe când codul IBM trebuie scanat cât de cât perpendicular pe barele albe și negre, nu paralel cu acestea.

Și atunci de ce IBM? Bănuiala mea este că acest tip de cod era însă mult mai ușor de întipărit pe ambalajul oricărui produs, spre deosebire de un cod circular care avea nevoie de rezoluție și precizie de imprimare mai mare. Asta sigur ar fi contat mai mult în adopția codurilor de bare decât posibilitatea de a le scana mai ușor. În fond, întâi trebuie să ai ce scana.

 

La început, codul de bare aproape că a fost un fail. Spuneți-mi dacă sună similar cu alte situații din perioada contemporană: inițial lucrătorii din magazine au fost împotriva adoptării codurilor de bare, temându-se că își vor pierde joburile. Analiștii au estimat că nu vor fi niciodată utilizate pe scară largă.

Până la urmă, au fost utilizate. Probabil cu rezultate bune, de fapt, pentru că îți ia mai puțin timp să introduci marfa în gestiune și să o pui la raft și să o taxezi la ieșire, iar în plus și clienții preferă rapiditatea la casa de marcat. Poate că au și ieftinit produsele la raft, având în vedere că scad costurile “manevrării” lor.

 

Oricum, codul de bare s-a dovedit acea tehnologie care a intrat peste tot și acum reprezintă normalitatea în interacțiunea de la casa de marcat. Ne-a schimbat lumea, genul acela de tehnologie la care nu te gândești deloc până nu ți-o arată cineva mai în detaliu.

 

Culmea este că acum codul de bare clasic începe și el să fie înlocuit cu un alt tip de cod de mare, codul QR. Pe acesta îl știe toată lumea. A început timid, a dispărut o vreme, apoi a reapărut mai cu spor. Personal am senzația că faptul că trebuia să ai o aplicație dedicată în telefon pentru a scana coduri QR era un impediment, dar acum toate camerele foto integrează direct asta.

Nu-i vorba însă de camerele din telefoanele mobile, ci de scannerele din magazine. Produsele încep sau vor începe să utilizeze și coduri QR pe ambalaj, avantajul fiind că un cod QR poate conține mai multă informație codificată în pătrățelul respectiv.

De exemplu, pe lângă informațiile despre ce produs este cel scanat, se poate coda în codul QR și data expirării sale. Și mă refer la data expirării pentru fiecare produs distinct în parte, pentru fiecare borcan de iaurt din cele 100 de la raft, pentru că tipărirea codului se face în momentul aplicării etichetei în fabrica de iaurt.

Cum ajută asta? Păi să zicem că softul de gestiune îți spune “vezi că 5 iaurturi din cele 100 se apropie de expirare”. În loc ca angajații magazinului să le caute pe acelea 5 prin raft și să le pună etichete cu “reducere 50%” sau să le scoată în față, este suficient să pui o etichetă generală la raft care spune “iaurturile cu mai puțin de 2 zile până la expirare au 50% reducere”. Și apoi chiar clienții le-ar putea căuta pe acelea, dacă vor să facă o economie de bani, iar la casa de marcat se aplică direct reducerea atunci când condiția “if expiration date < 2” este adevărată.

Sau pot fi alte scenarii. De exemplu, poți codifica și numărul lotului pe un produs și fabrica din care a ieșit. Dacă apoi sunt probleme cu acel lot, poți vedea direct câte ai vândut deja. Dacă clientul respectiv a dat pe bon și cu vreun card de fidelitate la achiziție, poți afla direct cui l-ai vândut pentru a-l contacta.

Sau clientul poate scana codul QR al unui produs și să ajungă la o pagină web despre acesta, care poate conține informații suplimentare, rețete culinare etc. Sunt avantaje pe toate părțile și pare mai eficient decât să dai circle to search pe un salam și să speri că-l identifică pe cel curent.

Cine știe, poate peste 30 de ani vom spune nepoților “ehe, pe vremea mea codurile de bare aveau dungi ca o zebră…”

sursă: The Atlantic via MSN.

    28 comentarii

  1. Și mai important decât scanatul produselor la casa de marcat mi se pare avantajul pe care codurile de bare îl aduc în activitatea de depozitare. Gândește-te că scanezi un cod și știi exact in ce locație și ce stoc ai pentru un produs dintr-un depozit cu zeci sau sute de mii de prosuse. Localizarea produsului, pick-uirea și livrarea devine chestiune de 2-3 minute.

      (Citează)

    • Așa este. Eu încercam să arăt întâi avantajele pentru clientul de rând. Pentru magazine sunt și mai mari prin simplificarea gestiunii și a stocurilor.

        (Citează)

  2. Aia la lidl (si nu numai), da, au viteza la scanat, dar daca vrei sa te intorci in timp si sa vezi cum se facea pe vremuri mergi in orice megaimage. Acolo cred ca-s angajati toti aia refuzati de celelalte magazine. Atata lentoare……mama mama, daca ai vreo 2 in fata cu cosurile mai plinute, esti pierdut.

      (Citează)

    • Din cauza salariilor mici acolo vin necalificații sau începătorii. După ce-și ”fac mîna” se duc la celelalte magazine pe salarii mai mari.

        (Citează)

    • Cred ca diferenta vine si de la salariile platite. Din cate stiu, la Lidl se plateste chiar si cu 50% mai mult decat in magazinele similare. Si atunci este normal ca angajatii sunt mai implicati in activitate.

        (Citează)

    • Da, la Mega era o problemă mare pe vremuri. Puține case deschise, viteză mică, aveau niște imprimante care printau super-lent acele bonuri.
      La un moment dat le-au mai rezolvat. A fost campania aia cu “deschidem încă o casă sau îți dăm 5 lei” sau ceva așa. Au înlocuit echipamentele. La mine aici merge destul de repede totul, deși de cele mai multe ori merg la self-service.

        (Citează)

  3. De ce statul la casa din farmacii este mult mai mare, relativ la numarul de produse cumparate, fata de supermarketuri? Ati observat ca o coada de 5-6 persoane la farmacie dureaza 15-20 de minute? Si nu e vorba de timpul petrecut pentru consultanta sau pentru mersul dupa medicamentele din rafturi, ci se tasteaza in draci la casa de marcat sau zici ca farmacistul cauta formula universului, atat de mult se uita in calculatorul din fata lui.

      (Citează)

    • la farmaciile de lângă mine nu tastează la casa de marcat, ci le place babelor sa vorbească cu vânzătoarele. mă dispera.

        (Citează)

    • O explicatie ar putea fi ca medicii nu mai au voie (in teorie cel putin) sa scrie denumirea comerciala a medicamentului pe reteta, ci ingredientul activ si concentratia. Asta inseamna ca ai la fiecare medicament cateva combinnatii posibile, apoi mai trebuie sa verfici stocurile, apoi mai cauti alternative sau stocul in alte farmacii daca nu ai fix ce s-a cerut.
      Posibil sa nu aiba nici cele mai accesibile sau moderne UI-uri la aplicatiile alea de gestiune, unele facute acum 10-15 ani cand s-a deschis lantul respectiv de farmacii.
      Poate in paralel mai trebuie sa caute si prin softuri facute de Ghita&Co dupa medicamentele compensate, sau sa verifice reteta “in sistem”, sa bage pinul de la cardul de sanatate si alte o mie de formalitati
      Da, pentru tine care ai intrat dupa o folie de nurofen poate parea enervant, dar e totusi o munca cu o oarecare responsabilitate si e preferabil sa o faca cu atentie.
      Ce ar trebui sa aiba farmaciile ar fi niste case de self checkout pentru cei cu nurofenul sau cu un sampon, dar nu stiu daca au voie legal.

        (Citează)

    • Dacă ținem cont cît de ”bine” merge sistemul de carduri a Casei Naționale și frica de a nu da medicamente compensate în offline, este explicabil.

        (Citează)

    • @Sorin, cred ca am vazut la o farmacie/magazin Bebe Tei case self check-out pentru produse ce pot fi cumparate fara reteta. Dar nu mai stiu exact la care dintre ele.

        (Citează)

    • La farmacii chiar se scanează un cod QR de pe fiecare cutie (la medicamentele mele compensate, cel puțin).

        (Citează)

    • Cătălin Tănase

      29/01/2024 la 11:28 AM

      Am înțeles că de vină e sistemul de rețete compensate. Dacă o persoană are o astfel de rețetă, durează până îi introduce date, până sunt validate, etc.

        (Citează)

    • Din experiența mea, care am vizitat destule farmacii anul trecut: s-au obișnuit să fie lenți. Cer un produs, îl caută în PC, se duce în spate după el. Apoi îl scanează, durează 2 secunde să apară pe ecran, apasă cantitatea și probabil ok, iar 2 secunde până se reactivează scannerul, durează 2 secunde să apară pe ecran… Se adună. Apoi îți cere cardul de fidelitate, nu-l are nimeni, se dictează 1-2 numere de telefon, gândește iarăși sistemul etc.

      Într-o zi am intrat într-o farmacie și nu le mergea nimic. Căzuseră niște servere, nu era nimic accesibil, nu se putea cumpăra nici măcar aspirină.

      Cred însă că nu gândește nimeni sistemul pentru viteză de procesare și pentru că nu este de fapt importantă în decizia de cumpărare. Oamenii se duc după preț sau proximitate.

        (Citează)

  4. „În loc ca angajații magazinului să le caute pe acelea 5 prin raft și să le pună etichete cu “reducere 50%” sau să le scoată în față, este suficient să pui o etichetă generală la raft care spune “iaurturile cu mai puțin de 2 zile până la expirare au 50% reducere”. Și apoi chiar clienții le-ar putea căuta pe acelea, dacă vor să facă o economie de bani, iar la casa de marcat se aplică direct reducerea atunci când condiția “if expiration date < 2” este adevărată.”

    Absolut corect, hai să mai aruncăm în sarcina clienților încă niște lucruri, că doar au venit la magazin să se relaxeze . Eventual să aranjeze un pic și vitrina, după ce iau produsele și, în perspectivă, să le ia direct din depozit, putorile naibii.

      (Citează)

    • “Absolut corect, hai să mai aruncăm în sarcina clienților încă niște lucruri,”

      Ei, viata e complexa si are multe aspecte. Ati fost vreodata in Kaufland chiar inainte de inchidere? Atunci se fac reduceri solide la diverse produse (legume proaspete si patiserie, in special.)

      Daca ati stii cati oameni se plimba aiurea prin magazin, asteptand sa li se arunce sarcina asta in carca.

        (Citează)

  5. Deja imi imaginez cum un client cauta un iaurt cu data de expirare peste doua zile printre alte 30 aflate in raft.

      (Citează)

    • Eu sunt clientul ala care cauta de obicei iaurtul cu data de expirare cea mai tarzie in fundul raftului.

        (Citează)

    • Și să nu găsească nici unul…
      Bine, pe sistemul ăsta se poate afișa și stocul live – “știm noi că avem în stoc 3 iaurturi cu data de expirare scurtă, deci caută-le”. Practic n-ar funcționa pentru că 1. poate sunt deja în coșul cuiva, dar nu sunt încă scanate încă, deci apar în stoc. 2. când merg cu mai mult de un produs de un fel, casierul scanează unul și apoi bagă cantitatea, nu scanează bucată cu bucată cele 8 iaurturi, din care 1 cu termen scurt.

        (Citează)

    • alunelu, sa nu lasam realitatea sa strice o poveste frumoasa

        (Citează)

    • alunelu: Și să nu găsească nici unul…

      si in timp ce cauta.. sa mai strice cateva produse.
      economie si ecologie in acelasi timp :)

        (Citează)

    • Poate fi simplificat la maxim: “dacă găsești un produs cu data de expirare < 3 zile, ai reducere la casă". Și dacă este, bine. Dacă nu, nu.

      Peredhil: Absolut corect, hai să mai aruncăm în sarcina clienților încă niște lucruri, că doar au venit la magazin să se relaxeze . Eventual să aranjeze un pic și vitrina, după ce iau produsele și, în perspectivă, să le ia direct din depozit, putorile naibii.

      Păi treaba asta chiar se face. Există magazine care pun produsele la raft direct în ambalajul lor secundar. Îți rupi tu baxul de plastic sau de carton ca să iei un produs. Există altele care le scot din acele ambalaje și le pun frumos pe raft. Costă mai mult în acele magazine, că este muncă în plus.

      Și chiar există magazine la care intri tu în depozit și iei marfa de acolo, sunt sigur că le-ai văzut deja.

        (Citează)

  6. Aparitia codurilor de bare a dus activitatea de logistica la un alt nivel. Totul functioneaza acum cu coduri de bare pentru a reduce eroare umana.

      (Citează)

  7. Codul de bare si EAN-ul sunt acelasi lucru, de asta cand nu merge scanatul, casierul bate de mana cifrele care sunt sub barele albe si negre. EAN-ul spune in prima parte tara de origine si brand-ul, doar ultima parte este codul produsului.

    Iar totul este o conventie, oricine isi poate face cod EAN cu ce vrea el si da mai departe lui Carrefour sau Lidl corespondenta intre ce se scaneaza la casa si ce este in ambalaj.

      (Citează)

    • Gaelex: oricine isi poate face cod EAN cu ce vrea el

      problema, dincolo de conventie, e unicitatea.
      daca ajungi sa ai in raft doua produse diferite cu acelasi cod.. atunci ai o problema.

      deci da, fiecare isi poate face cod cum vrea la e in curte, dar cand vrea sa iasa pe strada.. trebuie sa respecte regulile strazii

        (Citează)

  8. Lucrurile evoluează, am fost intr-un Amazon Grocery unde luai chestii de pe rafturi si AI-ul stia ce am luat iar la iesire doar dadeai cu cardul fara sa mai scanezi nimic. Daca aveam si cont Amazon si scanam aplicatia cand intram in magazin nici cu cardul nu mai trebuia sa dau la iesire, imi lua direct din cardul asociat contului cand ieseam. Prima data ma uitam tâmp ca nu intelegeam cum funcționează.

      (Citează)

    • Și la Decathlon, dacă te uiți, îți aruncă toate produsele într-o cuvă la casa de marcat și au ele niște RFID și apar direct toate pe casă.

      Treaba asta, însa, ridică prețul produsului. Amazon rezolvă asta prin faptul că nu are angajați acolo. Am înțeles chiar că prin anumite depozite deja folosesc recunoaștere de imagini pentru a detecta ce produs se pune la raft sau în pachet.

        (Citează)

  9. nwradu: În loc ca angajații magazinului să le caute pe acelea 5 prin raft și să le pună etichete cu “reducere 50%” sau să le scoată în față, este suficient să pui o etichetă generală la raft care spune “iaurturile cu mai puțin de 2 zile până la expirare au 50% reducere”. Și apoi chiar clienții le-ar putea căuta pe acelea, dacă vor să facă o economie de bani, iar la casa de marcat se aplică direct reducerea atunci când condiția “if expiration date < 2” este adevărată.

    uff nu pot sa imi imaginez cum ar sapa toata lumea dupa iaurtul ala, ca mai mare ar fi deranjul. si asa multi au obsesia asta sa nu ia primul produs, ci sa ia unul mai din spate…

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus