un blog de Radu Dumitru

asus s5507

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

asus s5507

Mă apropii de un burnout și urmează o perioadă de forțaj (și alte asemenea gânduri happy)

1 Nov 2023  ·

GÂNDURI  ·

70 comentarii

Mă apropii din nou de un burnout. Am citit destule despre stres, epuizare și depresie și am trecut prin mai multe burnout-uri (sau aproape-burnout-uri) ca să recunosc semnele unuia atunci când se apropie.

De altfel, am fost aproape de o epuizare totală prin septembrie. Din fericire, am văzut semnele din timp și am… redus ritmul. Când lucrezi pe cont propriu și cantitatea de muncă este proporțională cu return-ul pe care-l ai, indiferent de natura lui, cazi în capcana de a munci întotdeauna, cât de mult poți. Întotdeauna mai poți face ceva. Întotdeauna poți amâna ora de relaxare pentru ziua de mâine, cu gândul că acum mai vine rezolvi și treaba asta care așteaptă de ceva vreme.

Cei care sunteți în situații asemănătoare știți la ce mă refer.

 

Deci asta s-a mai întâmplat recent, dar am reușit să evit problema înainte de a mă lovi frontal de ea. Am micșorat ritmul. Mi-am impus un anumit program care să includă și timpi de relaxare, iar în weekend nu am muncit deloc. Am găsit și timpul să joc câte ceva. Am avut un work-life balance bun, ca să zic așa, pentru că și împrejurările mi-au permis asta. Am avut și o mică vacanță care mi-a încărcat bateriile.

Apoi, însă, a urmat o perioadă atât de încărcată încât m-a lăsat epuizat ca după un maraton. Continuă acea perioadă, de altfel, și se anunță doar mai grea în continuare, de unde și dilema mea.

Au fost săptămâni întregi de muncă de la 8 dimineața până la ora 22 seara, moment când de obicei leșinam de oboseală și se încheia ziua, doar pentru a mă trezi din nou pentru muncă. Dacă nu mi s-ar fi închis ochii fără voia mea, aș mai fi avut de muncă în continuare. Deadline-uri peste deadline-uri. Filmări și apoi clipuri de editat. De scris și minim 3 articole pe zi și nu unele de umplutură, ci muncite și dezvoltate.

Au fost și multe campanii. Cumva s-au nimerit toate în octombrie, după un august-septembrie mai calm. Nu mă plâng de campanii, mă bucur că vin mai ales în contextul general de “blogurile sunt moarte”, dar eu când am o campanie, vreau să iasă cât mai bine, nu un copy/paste sec din comunicat. Uitați-vă la cea cu Freshful, păi dacă am vrut să fac o rețetă, am ales una mai complexă și am făcut-o de 3 ori și cu poze, video, text și tot ce s-a putut. Dar asta a însemnat multe ore-om, ce-i drept.

Și mai este multă altă muncă pe care nu o vedeți aici și care nu are legătură cu blogul, plus restul lucrurilor din viață. Alice a avut o otită și o ușoară răceală. M-am săturat eu de câte ori am fost prin clinici în ultima lună, darămite ea. Acum am răcit și eu de la ea. La propriu când scriu acest articol sunt pe Advil și picături de nas și mă doare un pic capul și îmi curge o nară de parcă aș avea un robinet ascuns în ea.

Așa că zilele sunt foarte pline, la fel și weekendurile. De altfel, mi se pare că n-am mai avut un weekend liniștit, de leneveală, din august. Nu regret asta, am avut în schimb weekenduri plăcute, dar și agitate. În plus, mereu îmi stă undeva ca background task în creier faptul că am multe de făcut, o listă imensă To Do în care parcă adaug câte trei lucruri noi atunci când tai câte unul îndeplinit.

 

Am scris acest articol după o zi în care m-am ridicat de la computer la ora 01:40 (02:40 de vară, cum ar fi :D), la vreo 16 ore după ce m-am pus acolo. În mod tragi-comic, pe la ora 20 în acea seară îmi spuneam că la ora 22 sigur termin totul și apoi poate bag și eu un pic de Spider-Man 2, că e tare mișto jocul. La ora 01:40, când mi-a căzut capul în piept de somn și asta m-a speriat un pic și am închis teatral capacul laptopului cu gândul “continui mâine”, mi-am dat seama că multe planuri sunt mai degrabă aspiraționale, făcute să mă îmbărbăteze, decât ceva realist chiar de urmat.

Cu câteva zile înainte am avut probleme în a sta treaz până la cursa de Formula 1. Era ora 21:30 și mi se închideau ochii de oboseală. Sau, ca alt exemplu, am cumpărat un iPhone 15 Pro Max și de 2 zile stă pe raft, în cutie, pentru că n-am avut timp să-l desfac și să instalez totul în el. Cu câteva zile în urmă, am fost printre primii care au văzut noua Tesla Model 3 și, deși un articol și un clip video despre asta ar fi fost căutate (bănuiesc eu), nu am apucat să le fac pentru că aveam altceva în backlog, unul prea lung.

Mai mult, mi se pare că singurele plăceri sunt din acestea nefaste, precum să-ți comanzi de mâncare ceva foarte satisfăcător, chiar dacă nu tocmai dietetic. Măcar să-ți faci și tu o plăcere, nu?

Unul dintre regretele mele este că nu acționez fix invers, adică să zic “am o perioadă stresantă și intensă, măcar să mănânc sănătos și să beau mai multe smoothie-uri”. Nu sunt cablat în acest mod.

 

Nu mă plâng că am de muncă, ci doar zic cum mă face ea să mă simt. Am trăit și vremurile când nu aveam de muncă, când stăteam degeaba toată ziua și salariul era redus la jumătate pentru că nimeni nu avea de muncă, iar de atunci am învățat să nu mă plâng niciodată, ba chiar să mă sperie momentele când nu este nimic de făcut.

Mi-ar plăcea însă să găsesc un echilibru mai bun între work time și me time. Să mă și relaxez, mai ales că simt că merit asta. Toți specialiștii spun că uneori este foarte dificil să faci asta în mod spontan și că trebuie să-ți setezi tu limite. Să zici că vei lucra 8 ore și, indiferent ce mai rămâne de făcut sau cât de puțin timp ar lua, să spui atunci precum Scarlett O’Hara “mă voi gândi mâine la asta”, apoi să închizi totul și să te duci la distracție.

Știu teoria, dar în practică este mai dificil de făcut asta. Când muncești pentru tine, nu pentru vreun patron, este mult mai greu să let it go, let it go, ca-n Frozen. Sau îmi este mie greu, nu știu, dar mereu m-a enervat acest aspect și încă nu i-am găsit rezolvare.

 

Măcar îmi place în continuare ce fac. Îmi place să scriu articole. Uneori primesc înapoi feedback foarte încântător. Într-o zi mi-a trimis cineva un email în care mi-a spus că articolul despre istoria Palestinei și a statului Israel a fost excelent și l-a citit cu mare plăcere. Treaba asta m-a umplut de energie pentru că și eu l-am scris cu plăcere, este exact genul de informație pe care-mi place să o cercetez și să o descopăr și să o arăt și altora.

Am trecut la DaVinci Studio pentru editare video. Programul merge excelent, îmi place interfața sa modernă și mi-a făcut mare plăcere să o descopăr, să învăț să-l folosesc. Știți sentimentul acela când lucrezi la ceva, îmbini ceva, apoi îi dai drumul și funcționează cum trebuie pentru că i-ai dat de cap? Așa m-am simțit eu editând cap-coadă un clip mare în el.

Îmi place ce fac, dar nu-mi place prea mult online-ul acestor ani. Este și asta o parte din problemă. Mi se pare că din 2020 încoace Internetul este plin de scandal și ură, de țandără sărită imediat. A venit un val de conspirații care doar a împărțit lumea în sute de grupulețe care se ceartă între ele, iar cearta, muștarul sărit, a rămas starea de facto a online-ului.

Pe cuvânt că “pe vremea mea” era mai bine. Sunt o mulțime de probleme sociale de toate felurile care doar fac oamenii nervoși sau îi fac să refuleze online, că este la îndemână și impersonal. Statusul actual al majorității oamenilor pare a fi “cu un băț în fund”, gata să și-l scoată și să atace cu el pe alții pe orice subiect.

Îmi place ce fac, dar mediul online în care o fac, not so much. Este ca și cum ți-ai găsi jobul ideal, dar într-un cartier rău famat.

 

Iar problema de moment este următoarea: nu devine mai ușor! Noiembrie este, de obicei, o lună foarte aglomerată pentru mine. Black Friday este pentru mine cea mai aglomerată perioadă a anului, una în care uneori lucrez simultan pe două computere pentru multitasking la mare artă.

Am articolele mele tradiționale despre asta și nu pot să nu le fac. Îmi place să fiu în mijlocul evenimentelor, e ca un drog, este genul de subiect care mă pasionează. În plus, este o perioadă în care și eu cumpăr multe lucruri și asta este o plăcere în sine, simt că profit de tot felul de reduceri și uneori fac stocuri pentru jumătate de an de diverse.

Lor li se adaugă tot ce făceam și până acum, tot ce am de făcut din urmă, tot ce nu vedeți pe blog și nu are legătură cu acesta. Și culmea culmilor este că în fiecare an pe la final de noiembrie îmi spun “gata, în decembrie o să stau liniștit, o las moale” și niciodată nu fac asta. Primele 20 de zile trec imediat și am multe de făcut, iar apoi urmează sărbătorile, care cu excepția a vreo 2 zile tot îmi dau mereu de alergat. Poate în ianuarie…

Știți care sunt însă principalele elemente care îmi dau putere, care mă fac să continui? Sunt mai multe. Primul ar fi gândul că, în cele din urmă, am o viață foarte bună. Mă plâng uneori, dar sunt și conștient că trăiesc mai bine decât foarte mulți oameni din lumea asta, în special în această perioadă.

Al doilea ar fi că nu mă silește nimeni să fac ceea ce fac, ci aleg eu această cale și sunt totuși împăcat cu alegerile mele. Eu îmi impun ritmul, eu mă duc pe mine însumi la epuizare, nu o fac la comanda altcuiva. Nu toată lumea are luxul de a spune asta.

Al treilea ar fi sentimentul că măcar o parte din ceea ce fac este de folos altor persoane. Văd asta periodic în feedback direct. Aprecierea altora și sentimentul că ai făcut ceva bine, ca ai contribuit la ceva ce i-a făcut fericiți într-un mod sau altul, este un element motivator foarte puternic pentru mine.

Al patrulea ar fi că, totuși, din când în când mă și relaxez bine. Abia aștept să-mi cumpăr în acest an o friptură zdravănă de vită, o alta tradiție de-a mea după Black Friday. Anul trecut n-am ținut-o, culmea, din lipsă de timp! Când am avut timp, parcă îi trecuse momentul și am reportat-o pentru anul acesta.

(Al cincilea ar fi că poate voi câștiga mulți bani la loterie sau ceva. It could totally happen.)

Închei apoteotic spunând că trebuie să tai articolul mai scurt aici pentru că mă duc să o iau pe Alice de la grădiniță, că Matilda nu poate astăzi (de obicei eu o duc dimineața și ea o ia seara). Ridicați însă mâna dacă măcar m-am făcut înțeles, dacă treceți prin ceva asemănător pe planurile voastre sau sunt eu nebun și mă vait prea mult. Sau ambele, desigur.

asus s5507

    70 comentarii

  1. Am patit asa in pandemie, nu mai stiam diferenta intre work si home. Anxietatea si depresia au lovit plus insomnii. Concluzia a fost simpla less work more time with fammily si pentru mine. Banii se fac oricum sau se duc oricum pe cand cu sanatatea e mai complicat. Stay safe.

      (Citează)

    • Radu, este o solutie. Dar cu niște costuri. Nu știu cât de mari. Și anume să mai angajezi pe cineva. Dacă vrei să ții ștacheta sus, nu ai cum altfel. Singur, vei claca. Baftă!

        (Citează)

    • Robert: m patit asa in pandemie, nu mai stiam diferenta intre work si home.

      Heh, eu sunt în work from home din 2012. În pandemie a fost mai bine la acest capitol, că nu mai stăteam singur cuc toată ziua.

        (Citează)

    • Adi: Și anume să mai angajezi pe cineva.

      N-am unde. Adică ce să facă, să editeze clipurile video? Îmi place mie să fac asta și oricum nu generează nici un ban partea de video, astfel încât să susțină costul unei alte persoane. E doar o joacă momentan.

        (Citează)

  2. Numai cine nu e in zona asta de creatie nu intelege cat de multa munca este in spatele unui proiect de genul, mai ales daca esti one man show. E trist ca unii arata cu degetul inclusiv zona de influenceala, acolo unde multi “se ard” timpuriu.

    La mine inceputul de burn out de anul trecut l-am rezolvat prin calatorit dupa ce… inclusiv de Craciun si Revelion am stat si am muncit sa termin proiecte, dar deh, eu n-am copii de crescut. Dar l-am simtit, am fost constient de el, oarecum din experientele altora. Am amici care au muncit pana la epuizare si aproape erau sa divorteze din cauza asta, nu stiau ce e cu ei.

      (Citează)

    • Marius: La mine inceputul de burn out de anul trecut l-am rezolvat prin calatorit dupa ce… inclusiv de Craciun si Revelion am stat si am muncit sa termin proiecte

      Mă bucur ca ai rezolvat cumva.

      Am rămas și eu uimit acum vreo 2 ani când un manager de top dintr-o companie de top, sigur plătit pe lună cât nu fac eu într-un an, mi-a spus că n-a mai avut un concediu de vreo 2 ani. Măcar eu trag tare pe ideea aceasta de a munci pentru a trăi, nu a trăi pentru a munci. Din când în când, pauze, concedii, Thailanda.

        (Citează)

  3. Toate acestea se amplifica cand apare un copil :)
    Cred ca este normal sa ne simtim asa. In timp inveti sa gestionezi si vin natural solutiile sa le impaci pe toate :D
    (Single mom here, full time job, 2 part time jobs, unul de creatie in online, unul fizic – am momente cand pic, dar ma ridic repede)

      (Citează)

    • Adevărul este ca am văzut o corelație între oboseala mea și momentele când Alice este răcită sau nu doarme bine. Când doarme de rupe și este liniștită ziua, parcă totul curge mult mai bine.

      Un somn bun face minuni pentru adulți, chiar nu-i înțeleg pe cei care zic cu nonșalanță că ei dorm doar 6 ore pe noaptea și este ok așa. Nu este!

        (Citează)

    • Exaaact :))
      Vrem nu vrem, uneori ne “dicteaza” starea.

        (Citează)

  4. „sunt eu nebun și mă vait prea mult”

    Pentru varianta asta ce mână ridicăm? Strict de curiozitate, bineînțeles…

      (Citează)

  5. 🙋🏻‍♀️🙋🏻‍♀️ virtual hugs plini de empatie. E bine ca poți sa îți culegi feedback pozitiv, uneori când citesc unele comentarii pe care le ai la articole ma enervez eu.

      (Citează)

  6. Mie mi se pare ca ai inceput viata de adult de pe la 40 de ani.
    Ma ingrozesc ce vine din spate, daca unul ca tine care totusi e nascut la inceput de ani ’80, si te-ai astepta sa fie mai matur, are inca atitudine de ” Am găsit și timpul să joc câte ceva. […]în acea seară îmi spuneam că la ora 22 sigur termin totul și apoi poate bag și eu un pic de Spider-Man 2, că e tare mișto jocul.”. Astia de au 20 de ani acum, cand le-or taia mami si tati banii si or avea familie, copii, responsabilitati, etc ce o sa faca? O sa caute si ei sa se relaxeze vreo 3 ore cu tiktok, reels si alte mizerii. V-ati ars creierul cu dopamine rush, sa moara bibi (netanyahu).

    Ori asta or faci SEO pe keywordul burnout.

      (Citează)

    • Niciodata nu esti prea batran sa te joci, fie ca sunt jocuri de carti, scrabble, sotron sau jocuri pe calculator/console. Daca tie asta ti se pare lipsa de maturitate e foarte trist. Nu toti oamenii sunt la fel si e okay. Nu tuturor trebuie sa ne faca placere aceleasi lucruri.

        (Citează)

    • Nu este nimic trist in ce afirma Boris. Timpul alocat jocurilor e timp pierdut in mod stupid. La 40 de ani, cu un toddler, nu ar trebui sa mai ai niciun motiv sa faci asa ceva. Daca tu nu vezi diferenta intre cititul unei carti si statul la jocuri pe PC, problema e la tine.

        (Citează)

    • Este trist ce afirma Boris. Este trist și ce afirmi tu. faptul ca voi nu va faceți timp sa va simțiți bine cu voi este foarte trist. Faptul ca aveți opinii despre cum ar trebui cineva sa își petreacă timpul liber este iarăși trist și arata ca sunteți influentabili de părerea altora și ca voi credeți ca va simțiți bine dacă faceți ce va spun alții sa faceți.

      Mai exact cum ar trebui sa se relaxeze o persoana matura, din perspectiva voastra de oameni maturi care se relaxează conform așteptărilor din partea unui om matur?

      Deea:
      Nu este nimic trist in ce afirma Boris. Timpul alocat jocurilor e timp pierdut in mod stupid. La 40 de ani, cu un toddler, nu ar trebui sa mai ai niciun motiv sa faci asa ceva. Daca tu nu vezi diferenta intre cititul unei carti si statul la jocuri pe PC, problema e la tine.

        (Citează)

    • Ela, unul care munceste pe santier se poate relaxa cu un joc pe calculator. Unul care sta toata ziua in fund si da in taste, nu o sa se relaxeze facand tot asta si in timpul liber. La fel cum pentru unul de pe santier o bere dupa munca e relaxanta, pentru un alcoolic o bere dupa vodca, e doar extra adictie.

      Lipsa de maturitate e sa crezi ca ai fost in burnout (sau aproape de asta) de 3 ori in 6 luni, sau ceva de genul, si ca o sa iesi din cercul asta vicios jucandu-te pe calculator.

        (Citează)

    • Wow judgy much? O combinatie minunata de informatie eronata si rautate in un singur comentariu. Pare vorbesti din ce ai auzit in angertainment despre jocuri. Orice om are NEVOIE de relaxare, nu e doar un moft. Iar jocurile sunt o metoda usoara de a intra in flow.

      https://www.webmd.com/mental-health/mental-health-benefits-of-video-games (spune si de bine si de rele)
      https://en.wikipedia.org/wiki/Flow_(psychology)

        (Citează)

    • Matilda: Wow judgy much?

      eu nu inteleg ce fel de raspunsuri astepti la asa subiecte.
      da, e foarte ok sa vb despre burnout, e ok sa o facem si la modul personal..
      dar sa asteptam numai laude si citate motivationale impersonale.. e nerealist.

        (Citează)

    • @Boris
      oamenii aia se numesc adultoscenți :-)

        (Citează)

    • Boris: Ma ingrozesc ce vine din spate, daca unul ca tine care totusi e nascut la inceput de ani ’80, si te-ai astepta sa fie mai matur, are inca atitudine de ” Am găsit și timpul să joc câte ceva

      Boris, îmi pare rău că ai această opinie despre jocuri. Sunt doar o formă de relaxare, fac parte din industria de entertainment alături de filme și cărți și muzică. Crezi că și uitatul la filme și seriale este tot o activitate de adolescenți?

      Pun pariu că ești genul care consideră că după o anumită vârstă trebuie să te îmbraci în culori închise, că nu mai ai 25 de ani.

      Nu zic, fiecare cu opiniile lui, este o lume liberă. Dar a mea este că relaxarea poate avea multe forme, iar jocurile oferă așa ceva pentru foarte mulți oameni.

      Personal prefer oricând un joc cu o poveste bună și care îmi testează și niște skilluri decât să stau ca leguma și să mă uit la un serial plin de clișee. La fel prefer și un documentar despre practic orice subiect, dar din care mai invăț și eu una alta, decât să mă uit la Kardashians, de exemplu, care mi se pare moartea creierului.

      Să ai însă altă opinie decât “good to know, fă ce-ți place ție să te relaxezi” când auzi de ce-i place fiecăruia în acest domeniu, ba chiar să o mai zici și pe aia hilară cu seo pe keyword, face parte din netul ăla toxic de care ziceam tot prin zona aceea a articolului.

        (Citează)

    • @Boris: o sa intri in conflict cu Platon, care afirma ca omul trebuie sa petreaca viata jucand jocuri potrivite varstei. Sigur, pentru snobi, jocul de sah, desi o chestie mecanic-simplista, e singurul care este permis. Sau, pentru altii mai ganditori, jocul reprezinta exersarea unor scenarii care apoi pot fi aplicate in viata. Dar, desigur, poti fi un bot serios, care se ocupa doar cu relaxarea asa cum i-a dictat Cosmo: vacante, aer liber, sex si familie. Pardon de Cosmo, asta cred ca se traduce azi cu Insta. Pardon de Insta, biblioteca academiei. Pardon de cuvantul urat academie.

        (Citează)

    • nwradu:
      Pun pariu că ești genul care consideră că după o anumită vârstă trebuie să te îmbraci în culori închise, că nu mai ai 25 de ani.

      De ce 25 în mod special? Am început să mă îmbrac în culori închise, cu preferință spre negru, de pe la 14 și nu mi-am mai schimbat major gusturile în acest sens.

      nwradu:
      Personal prefer oricând un joc cu o poveste bună și care îmi testează și niște skilluri decât să stau ca leguma și să mă uit la un serial plin de clișee. La fel prefer și un documentar despre practic orice subiect, dar din care mai invăț și eu una alta, decât să mă uit la Kardashians, de exemplu, care mi se pare moartea creierului.

      Amin. Deși am luat pauză de vreun an și ceva cu jocurile, chestie de timp și priorități momentan, mi se pare amuzant să fie criticată activitatea de către cineva care se uită la seriale / reality show/ meciuri de fotbal sau așteaptă cu limba scoasă nu știu ce film din universul Marvel (exemplu dat la plesneală). A, dacă relaxare înseamnă activități în aer liber, mers pe munte, alte chestii sănătoase, da, ok, e un punct de vedere coerent. Dacă jocurile sunt dovadă a imaturității prin comparație cu consumul de conținut mediocru la TV (sau pe social media), s-avem pardon.

        (Citează)

    • Radu, iti multumesc pentru raspuns, insa nu ai prins esenta. O viata santoasa inseamna un echilibru. Daca stai toata ziua la calculator nu o sa te relaxezi jucandu-te sau (si mai rau) facand binge la netflix si in general stand tot in fata unui ecran inca X ore seara. Ti-am zis, esti ca ala care cand se simte rau de la vodca decide sa treaca pe bere.

      Asa cum un fotbalist nu se relaxeaza dupa meci cu un tenis de picior, si nici dupa ce ai citit 500 de pagini intr-o zi pentru X job, nu te relaxezi citind o carte buna. Mie informatia asta mi se pare de bun simt si la nivelul “apa-i uda”.

      Pentru restul care faceti paralele (proaste), tot ce insemna entertaiment in fata unui ecran este gandit azi doar ca o sursa de fast reward si dopamine rush. Da, ce sa vezi, un joc de sah fizic nu e tot aia cu un joc de Spider-Man 2, desi ambele se cheama jocuri. Asa cum un film vazut la cinema nu e tot aia cu o noapte pierduta facand binging la o prostie produsa de netflix.

        (Citează)

    • Boris: Pentru restul care faceti paralele (proaste), tot ce insemna entertaiment in fata unui ecran este gandit azi doar ca o sursa de fast reward si dopamine rush.

      De acord. Cu tendința de a pune accent maxim pe cantitate crescută și timp de vizionare redus, vezi stilul TikTok, sau You Tube shorts. Pentru You Tube ( normal) , cel puțin există avantajul de a găsi lucruri interesante și utile, cu un pic de interes. Zic unii că și pentru TikTok, nu știu, nu agreez formatul.

      Boris
      Da, ce sa vezi, un joc de sah fizic nu e tot aia cu un joc de Spider-Man 2, desi ambele se cheama jocuri.

      De acord, cu unele rezerve. Unde ai încadra, de exemplu, jocul de șah online?

      Boris
      Asa cum un film vazut la cinema nu e tot aia cu o noapte pierduta facand binging la o prostie produsa de netflix

      Ba bine că nu… Ok, nu tot aia, dar suficient de apropiate. Dacă pui în balanță avantaje și dezavantaje ( cu produse de calitate apropiată) nu-s mari diferențe.

        (Citează)

    • Boris, abia acum, după ultimul comentariu, îți înțeleg punctul de vedere.

      Pe de altă parte trebuie să iei în calcul că la 9-10 seara, după ce adoarme copilul, nu prea mai ai multe opțiuni de entertainment în afară de ecrane și cărți. Mă refer la entertainment regulat, nu la ieșit cu prietenii odată la 2 săptămâni. Nu poți ieși în parc sau face sport, că e 10 noaptea. Nu poți nici măcar juca șah decât dacă jumătatea mai bună practică și ea. Board games nu prea merg în 2. Mai rămân sporturile la orizontală, dar să nu vorbim de alea.

      Nu știu ce vârstă și situație familială ai, și nici nu vreau să aflu. Dar vreau să ții cont că Radu este în cel mai precar punct al vieții dpdv al timpului. Situația se va schimba, desigur, pe măsură ce copilul va fi din ce în ce mai autonom.

      Am colegi cu copii deja adulți care au timp ca la 20 de ani. Bricolează, gătesc, unul are chiar și o mică gospodărie la țară de care îngrijește, dar nu în stilul bunicilor noștri (porc, vin și murături pentru un batalion) ci așa de hobby.

      Oamenii au nevoi diferite în momente diferite ale vieții.

        (Citează)

    • Peredhil, e greu sa tragi o linie clara, mai ales ca depinde de la om la om cat de addicted poate sa devina, dar ca ai zis de sah, da chess.com are o gramada de trucuri sa te faca sa joci prea mult. Iar cel mai simplu e chiar posibilitatea de a juca 24/7/365 daca vrei, posibilitate care nu exista daca joci f2f. Orice e prea mult strica, iar tot ce insemna ecran este in cantitati nelimitate.

      Legat de netflix/film la cinema, diferenta e enorma. La netflix te pui in fotoliu si faci 0 efort. La cinema de bine de rau tre’ sa te pregatesti, sa te duci pana acolo si cel mai important la sfarsitul filmului aia te trimit acasa (iar filmele de cinema nu sunt gandite precum serialele proaste de pe netflix, cu cliffhangers pt. episodul viitor).
      E ca si cum ai compara burgerul de la mcdonalds cu un burger adevarat si cu o friptura. Unde tragi linia care e fastfood si care nu? Totusi cumva stii destul de bine care e mizerie si care nu.

      Eu… gen – sunt in situatia lui radu, doar ca cu mai multi copii, si ceva mai mari. E greu? sigur ca e. Dar Radu saracu’ pare ca se crede intr-o competitie pe sprinturi care tre’ sa se termine candva. Am evitat burnoutul in august, dar am pierdut in septembrie, sa vedem ce fac in noiembrie, Let me break it our for him: a trecut de apogeul vietii, nu o sa ii fie decat din ce in ce mai greu de acum incolo (si mie, si tie, si lui, si oricui trecut de 35-40 de ani). Si guess what again, la final crapi. Fie te lamentezi si te zbati sa inoti impotriva curentului, fie te adaptezi, go with the flow, ajustezi, etc. Cata vreme esti inca in pct. “ce luna proasta, n-am putut sa ma joc pe calculator”, mie mi se pare ca e in denial.

        (Citează)

    • Sunt devastat, pt ca realizez ce loser sinistru sunt ca ma uit la ultimele filme acasa, pe tv de doi metri diagonala, in loc sa merg la cinema. Da, nu am inteles mesajul subtil, poate ar fi bine sa imi iau costumul cand ma pun pe canapea, ca sa am o implinire.

        (Citează)

  7. Nu ma bucur ca treci prin asta insa cumva te ajuta sa stii ca nu esti singura persoana care are o astfel de perioada.
    La mine a inceput la sfarsitul lunii august si inca nu am gasit o modalitate optima de a o combate.
    Plus ca la asta se adauga si faptul ca a venit toamna, schimbarea orei si stresul ca se apropie incet sarbatorile si mai ai n lucruri de facut si nu stii cum o sa le faci pe toate..

      (Citează)

    • Sunt sigur că nu sunt singura persoană, este ceva uzual și de altfel am primit în privat o mulțime de mesaje de genul “fix așa mă simt și eu!”.

      De asta nici măcar nu mă văitam aici, ci doar ziceam cum mă simt pentru că, spre deosebire de mulți alții, am și un blog pe care cică asta se face.

      Andreea S: stresul ca se apropie incet sarbatorile si mai ai n lucruri de facut si nu stii cum o sa le faci pe toate..

      You know, nu-mi plăceau deloc sărbătorile, mi se păreau complicații inutile ale vieții.
      În ultimii ani, însă, Matilda m-a convins că pot fi altfel. Că pot fi un timp magic pe care-l petreci cu familia și prietenii, în care te distrezi decorând casa, împachetând cadouri, relaxându-te cu muzică de Crăciun pe fundal șamd. Enjoymentul lor ține de atitudinea cu care fiecare intră în ele, m-am convins de asta.

        (Citează)

  8. Salut,

    Eu din ce in ce mai des impresia ca cele 24 de ore ale zilei nu imi mai ajung. Dupa job si alte task-uri in casa, as mai vrea sa bag un joc, sa mai citesc o carte, dar mai sunt si unele seriale pe care as vrea sa le urmaresc, dar de unde timp pentru toate…

      (Citează)

  9. Empatizez cu tine. Singurul meu sfat ar fi sa te gandesti la timpul petrecut cu copilul tau, care creste repede. Timpul ala nu poti sa-l mai rascumperi cu nici un ban. Decat sa ai regrete ulterioare, mai bine te duci la 3 stele in loc de 5 cu ea, decat sa muncesti ca nebunul si sa risti sa-i pierzi copilaria. Munca e ca sa poti sa fii fericit/multumit, nu e un scop social in sine.

      (Citează)

    • Eh, nu am genul acela de viață, că nu conduc vreo corporație.

      Dimineața mă trezesc aproape o dată cu ea și eu o duc la grădiniță. Seara, când vine de la grădiniță, de obicei las orice și stau și ne mai jucăm împreună. Ea se culcă la ora 20, iar eu apoi mă mai apuc de treabă.

      Consecința este că ajung târziu în noapte uneori, dar prefer asta. Sunt de acord cu ce zici tu că timpul trece repede și nu poate fi răscumpărat.

        (Citează)

    • deci vezi copilul 2-3 ore pe dimineata/seara in weekdays. nu e o acuza, repet, spun doar ca nwradu SRL merita mai putina atentie decat copilul. dar, hei, cine sunt eu, sa dau sfaturi pe internet.

        (Citează)

    • Păi, în rest este la grădiniță. Când e acasă, o văd non-stop.

        (Citează)

  10. Solutia e simpla: angajeaza-te! :)

      (Citează)

  11. Sfaturile cu muncitul mai putin nu prea vad cum se aplica la tine. Daca dispari o perioada devii irelevant, lumea nu mai intra pe site daca nu publici zilnic lucruri interesante si ajungi intr-o situatie aproape fara scapare. Castigi ff bine si muncesti ff mult dar nu poti sa alegi sa castigi un pic mai puțin si sa muncesti un pic mai putin. Mai stiu multe cazuri din astea din pacate
    Poti insa oricand sa alegi sa castigi mult mai putin si sa lucrezi aproape la fel de mult
    Sau poti intra in politica:))

      (Citează)

    • vlad: Daca dispari o perioada devii irelevant, lumea nu mai intra pe site daca nu publici zilnic lucruri interesante si ajungi intr-o situatie aproape fara scapare.

      Well, nu mai contează atât de mult statisticile oricum. Nu știu dacă ar fi o mare diferență la câștigul meu dacă aș publica doar un articol pe zi, nu trei.

      Ai dreptate într-un fel, însă, pentru că uneori sunt sclavul sistemului pe care chiar eu l-am creat. Îmi place să fac articolul de știri și să văd că este apreciat de oameni, dar ia și timp.

      vlad: Poti insa oricand sa alegi sa castigi mult mai putin si sa lucrezi aproape la fel de mult

      Am și acolo o limitare impusă de mine, doar câteva campanii pe lună. Aș câștiga mult mai multe dacă aș accepta tot ce mi se propune.

      Strategia mea actuală ar fi următoarea:
      – campanii mai puține, dar pe bani mai mulți sau recurente. Asta înseamnă însă mai mult de muncă la ele, poate și video inclus șamd.
      – mai multe serii de articole despre subiecte care îmi plac foarte mult, genul acela la care pierd ore de documentare, dar sunt foarte încântat de ele. Hoteluri de lux, 3 lucruri învățate și altele se înscriu aici. MI se par win-win, îmi place să le fac și nici nu pierd multă vreme căutând subiectele.

        (Citează)

  12. chestia asta cu burn-out-ul e absolut reala. ani de zile am ras de ea, desi era mereu prin zona, dar na, pe mine nu ma prinde.
    primul soc l-am avut prin 2017, culmea, cand am pierdut un job. abia cand am fost liber am descoperit in ce hal eram, ca nu mai stiam de zi/noapte (turele, deh) si oricum, nu am luat niciodata cocnediu pentru ca… as fi venit tot la firma, dar pe timpul meu liber, ceea ce nu era OK. daca tot munceam, am ales banii in loc de concediu (mda, proasta decizie).
    insa, am descoperit epuizarea si uzura abia cand am iesit din ritm!. probabil de-aia in scurt timp a aparut si o problema de sanatate, care – pariez – era acolo mai de mult, dar iuresul prin termene si schimbarea de la o directie la alta (acopeream cumva doua pozitii la acel job, destul de diferite ca specific) ma faceau aproape paralel cu realitatea. dadeam inainte si eram mandru ca era un castig bun, de care nu ma bucuram deloc, evident. apoi am ales sa-i investesc intr-o directie nerentabila, deci nici azi nu ma bucur de castig, dar asta-i alta poveste pentru alta data. poate voi rezuma la un articol despre Investitii al lui Radu, ca lectie de asa nu in investitii.
    recuperat cat de cat, revenit pe campia muncii cateva luni mai tarziu, si schimbare totala de paradigma – de la un job, la trei, care – adunate – nu produceau cat cel vechi, dar am preferat redundanta in fata performantei. nu mai voiam sa ma trezesc pe neasteptate in aer cu un telefon la pauza de masa… doar ca trei joburi cu chestii diferite la fiecare, inseamna ca pur si simplu nu prea mai respiri in perioadele aglomerate. veneai dimineata, te apucai de treaba, la sapte seara treceai la cealalta treaba, si in week-end la treia. plus timpul de pregatire pentru cele doua! plus naveta intre orase.
    cand am simtit ce nebunie era? abia cand a venit vara de acum doi ani, si a fost mai putin de munca…
    in toamna asta insa am suspendat unul dintre ele, in ideea pregatirii pentru un interviu in alta directie. daca voi avea succes, va fi iar un singur job, mult mai bine platit decat astea trei la un loc. si, probabil, cu stress pe masura. nu stiu daca sa-mi doresc sa reusesc sau nu… cert e ca, renuntand la o slujba, ma simt parca eliberat de niste lanturi…
    si, nu in ultimul rand, imi place ce fac, imi plac cele doua “meserii”. nu urasc nici seful, nici clientii, nici munca in sine. doar ca, uneori, mai trebuie pusa si pauza.
    PS da, foarte utile artic extinse, de sinteza ale lui Radu. ca blogger de mana o suta, pot spune ca, in spatele unei fraze, daca nu vrei sa bati campii, stau minute bune de fact checking (chiar si un an calendaristic sau niste specificatii ale unui echipament!). ca sa informezi cititorul cat mai precis, sa-ti respecti standardul, cauti si prelucrezi enorm de multa informatie. te dezvolta, dar te si consuma in egala masura.

      (Citează)

    • WhiteLion: in toamna asta insa am suspendat unul dintre ele, in ideea pregatirii pentru un interviu in alta directie. daca voi avea succes, va fi iar un singur job, mult mai bine platit decat astea trei la un loc. si, probabil, cu stress pe masura. nu stiu daca sa-mi doresc sa reusesc sau nu… cert e ca, renuntand la o slujba, ma simt parca eliberat de niste lanturi…

      Eu îți urez succes. Părerea mea este că un job mare este mai puțin stresant decât 3 mici care implică același efort total.

      BTW eu cred și că mediul corporatist actual este o capcană pentru mulți oameni. Îți transmite constant că trebuie să muncești mai mult, că trebuie să stai peste program, că dacă tragi tare anul acesta avansezi în bandă, că mai bine amâni cu un an concediul ăla mișto pentru că dacă tragi tare acum devii manager sau senior sau whatever.

      (Aș putea jura că am scris un articol despre asta.)

      WhiteLion: poate voi rezuma la un articol despre Investitii al lui Radu, ca lectie de asa nu in investitii.

      Trimite-l pe email.

        (Citează)

  13. tesla aia era ca un bibelou, in spate, nu aveai voie sa te apropii de ea.
    daca puteau, o bagau intr-un cub de sticla ..

    voiam sa fac si eu un test drive dar mi s-au parut prea disperati aia de acolo

      (Citează)

    • N-au început încă testdrive-urile, pe la jumătatea lui noiembrie vin mașinile. M-am înscris și eu să fiu anunțat.

      Partea bună este că, atunci când faci un testdrive, îți dau ei cheile și faci ce vrei vreo oră cu mașina.

        (Citează)

    • Aha, deci ca la Ford. Doar la Ford in Romanica mi s-a intamplat de doua ori la rand, in doua locuri diferite, la doua prezentari cu masini special aduse pt test drive, sa mi se refuze sa fac test drive cu motive stupide (“Aveti invitatie?” si “Gigele, mai pleaca masinile azi in test? Ne pare rau, nu mai pleaca”). Iti dai seama ca si daca primesc discount 30%, tot nu o sa iau un Ford in urmatorii 75 de ani.

        (Citează)

    • Pare opusul la ce-ai spus tu.

        (Citează)

  14. intrebarea cred ca e de ce lucrezi mai mult? Pentru o Tesla mai noua, pentru inca un conediu, pentru ultimul iphone pt haine scumpe etc

    Fie muncesti mai putin, fie optimizezi ce poti optimiza. Pana la urma cand ai un copil e mult mai important pt el sa ii dedici timp si energie decat concedii scumpe, masini electrice, gadget-uri etc

    Sa zicem ca tu faci 3-4k euro/luna, mai face Matilda 1-2-3-4-5 whatever. Mai aveti un apartament dat in chirie. Cred ca v-ati bucura mai mult atat unul de celalalt, cat si de copil daca ati face un pas in spate.

    E doar o idee, poate fi ignorata, dar pana la urma trebuie sa te gandesti pt ce traiesti si pt ce muncesti. Nimeni nu a spus pe patul de moarte cat si-ar fi dorit sa mai aiba timp sa mai faca niste bani :)

      (Citează)

    • Bună întrebare, poate trebuia să explic în articol asta.

      Sunt două mari motive pentru care consum atât de mult timp muncind:

      1. Îmi place ce fac. Îmi place să scriu pe blog, în special articole mari. Cel cu Palestina a luat multe ore, dar mi-a făcut mare plăcere să-l scriu, mult mai multă decât “ce-a lansat Apple acum”. Îmi place să editez video, este chiar una dintre activitățile mele preferate.

      Iar când îți place ce faci, o tot faci, trece timpul. Eu nu abia aștept să rup ușa la finalul serii, de exemplu.

      2. Sunt de fapt leneș sau măcar ineficient. Am ascultat acum ceva bun despre procrastinare, sunt fix eu acolo. Scriu un articol, dar în paralel merge și televizorul pe un serial ce se pretează la a fi urmărit cu jumătate de ochi sau la un clip de youtube. Per total, însă, timpul trece și nu sunt eficient. Probabil că ce fac în 8 ore așa aș putea face în 5-6 ore de focus.

      Unul dintre planurile mele de acum este să am astfel de perioade de focus. Acum lucrez 2 ore, apoi iau o pauză de masă, apoi iar muncă, iar la ora 17 să termin de tot. Un film, un serial? După ce se culcă Alice.

      Nu are legătură cu banii. Mă sperie pe mine viața unor influenceri care au atâtea campanii încât în fiecare zi lucrează la câte 2-3, pe lângă conținutul lor normal. Nu-i cazul la mine. La mine este ceva legat strict de cum îmi organizez timpul și de faptul că nu știu să zic “stop aici, continui mâine”.

        (Citează)

    • Banii de chirie se duc la acoperirea banilor luati cu imprumit ca sa il cumparam :) So no revenue from there yet. Oricum, o investitie buna pentru viitor.

        (Citează)

  15. Mulțumesc tuturor pentru comentariile de până acum, îmi place discuția.

    M-am gândit la o chestie: probabil că vor fi 1-2 zile pe lună când nu voi posta nimic (lăsând la o parte ziua de sâmbătă*). Va fi metoda mea de a lua câte o pauză. Alți oameni iau pauza aceasta oarecum forțat, când pleacă toți din birou acasă la finalul zilei.

    Probabil va fi în acele zile în care nu am vreun articol pregătit pentru a doua zi, caz în care voi spune “asta e, mâine nu voi publica nimic” și o să fiu împăcat cu asta.

    *Știți că era o vreme când publicam 3-5 articole pe zi, plus unele sâmbătă și duminică? Și mai și lucram? Nu știu cum reușeam.

      (Citează)

    • Erai mai tânăr, așa reușeai. Pe măsură ce îmbătrânești ai nevoie de odihnă mai multă și recuperarea durează mai mult – nu neapărat ore mai multe dormite, ci odihnă în general.

        (Citează)

    • Iti spun experiența mea si intelegi ce vrei: zilele trecute ma uitam pe niste poze de acum 7 ani in care eram cu copiii prin diverse locuri, parc, plaja, munte, acasa, activitati banale cu ei, role, trotinete, biciclete, parcuri, inclusiv jocuri pe PS ca tot era cineva ofuscat mai sus. Erau mici, eram toti fericiti (nu ca n-am fi si acum) desi imi aduc aminte ca era o perioada foarte aglomerata profesional am reusit sa stau cu ei mult. Ma gandesc cu groaza ca as fi ratat toate astea daca as fi stat cateva ore in plus muncind.
      Peste 10 ani singurii care isi vor aduce aminte ca lucrai pana tarziu vor fi copiii tai. Nu angajații, nu șefii, nu clienții, nu cititorii.

        (Citează)

  16. nwradu:

    *Știți că era o vreme când publicam 3-5 articole pe zi, plus unele sâmbătă și duminică?Și mai și lucram? Nu știu cum reușeam.

    O faceai de placere, nu impins de obligatii pecuniare.

      (Citează)

  17. Este ceva în aer, sunt eclipse și alte planete care ne afectează. Plus mult zgomot de fundal care ne ia din putere.
    Poate reușești să apelezi la ajutor extern și să delegi din lucruri (editarea video sau alte chestiuni administrative). Ce am mai găsit să mă ajute este un minim de mișcare zilnic, fără căști, fără scop „productiv”. 15 minute mers pe jos, puncte extra dacă e un parc la mijloc.
    Spor la treabă între timp 💪

      (Citează)

  18. Eu as fi in burnout daca nu luam o vacanta la sfarsitul lui august. Aia a fost reset, cea mai misto vacanta din ultimii ani.

    Dupa ce m-am intors a reinceput haosul. Din fericire am invatat sa zic nu, sa aman niste training-uri pana la sfarsitul anului si sa pasez altora niste proiecte mai mici. Partea interesanta e ca in ultimele saptamani s-au pus pe pauza niste proiecte, unii clienti dau semn ca nu mai au bugete asa ca s-a eliberat brusc programul.

    Oricum, anul viitor schimb job-ul si tara asa ca asta imi ocupa urmatoarele luni.

      (Citează)

  19. Cred ca ai primit cateva sugestii foarte bune, si ceva sigur se va lega ca si idei de aplicat. Cu siguranta pe viitor poti scala si externaliza o parte din task-urile pe care le faci, plus poate gasesti chiar un colaborator pe blog? Matilda?

    In mare driver-ul sa tragi sau nu tare, sta si cat de multi reusesti sa castigi in perioadele intense. Daca vorbim de sume care ca si average sunt peste 15 -20 k euro pe luna, atunci clar se merita de tras tare, si apoi mai reduci turatiile.

      (Citează)

  20. Hei, Radu. Am citit cam toate comentariile, nimeni nu a pomenit ceva de sport.

    Așa că te întreb eu? Faci sport? Ar trebui să aloci măcar o 1h pe zi de activitate fizică, ajută enorm la reducerea stresului. Poate să fie mers, alergare, înot, bicicletă sau orice altceva care să-ți placă și să te facă să arzi niște calorii.

      (Citează)

  21. Oh,da…bine ai venit in acest club select!:)

      (Citează)

  22. More or less, cam aceeasi problema am si eu.
    Am incercat concediu, sport, reducerea volumului de munca etc, au functionat cat de cat dar nu au avut efectul pe care eu il asteptam. Cred ca demisia e ultima solutie.
    E un subiect mult prea putin discutat, poate ar trebui aprofundat un pic

      (Citează)

  23. cateva idei:

    – fa-ti un program cu hard-stop-uri: nimic peste ora X, nimic in weekend
    – maresti preturile ca sa castigi la fel de multi bani cu mai putine campanii, reglezi cererea si oferta cum ar veni.
    – renunta la background noise, cand muncesti, muncesti.
    – sport. Poate sa fie tenis, squash, ceva si de socializare, nu musai impins la aparate

      (Citează)

    • adaug si eu una: renunta la video, nu e pt tine, nu ai talent. cred ca e time consuming si nu ai acelasi rezultat ca pe text.

        (Citează)

    • add: – maresti preturile ca sa castigi la fel de multi bani cu mai putine campanii, reglezi cererea si oferta cum ar veni.

      Complicat. Deja cer mult :P Dar sunt bune recomandările tale, mulțumesc.

      ipo:
      adaug si eu una: renunta la video, nu e pt tine, nu ai talent. cred ca e time consuming si nu ai acelasi rezultat ca pe text.

      O fac de plăcere de cele mai multe ori. Este mult mai multă tehnologie acolo și îmi place și editarea video. Talentul vine și muncind. Nu mă fac actor ca să fie nevoie de vreun talent deosebit, doar prezint unele lucruri pe video în loc de text.

        (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus