Începe închiderea spațiilor comerciale din blocurile cu bulină roșie

Teoretic se poate face asta, dar practic sunt cateva probleme:
1. Nu poti lua o decizia daca majoritatea nu sunt de acord cu consolidarea. Chiar daca exista administrator al blocului, si el respecta decizia majoritatii.
2. Este simplu sa spui ca vei consolida cladirea si apoi ii dai in judecata pe ceilalti vecini sa recuperezi banii; doar ca initial trebuie sa ai banii aia necesari pentru consolidare, iar sumele nu sunt deloc mici.

Majoritatea nu cred ca au de unde sa plateasca cateva mii/zeci de mii de euro si apoi sa umble prin tribunale cativa ani.
Ca sa nu mai spunem ca exista si o parte morala, adica procesul ar trebui sa se finalizeze cu aruncarea in strada a catorva vecini batrani (de 70-80 de ani) care nu isi permit costurile de renovare.

Orice ajutor financiar din partea statului ar trebui sa vina cu cateva conditii:
1. In primul rand proprietarii care au primit bani de la stat sa nu aiba voie sa vanda pentru o anumita perioada (sa spunem 20 de ani). Daca vor sa vanda, sa fie obligati sa restituie integral sumele primite de la stat.
2. La fel, in cazul decesului proprietarului, urmasii sa nu poata avea pretentii la mostenire decat daca platesc integral sumele investite de stat in consolidarea cladirii.
3. Daca spatiile comerciale din aceste cladiri sunt inchiriate, proprietarul sa fie obligat sa plateasca statului 50% din valoarea chiriei pana la achitarea integrala a sumei primite pentru consolidare.

Ceva de genul acesta s-a facut in Oradea:
– proprietarii au fost obbligati sa isi renoveze consolideze si renoveze fatadele cladirilor;
– cine nu a avut bani, a putut solicita un imprumut fara dobanda de la Primarie;
– cine nu isi permite sa achite nici acel imprumut, a putut solicita ca lucrarile sa fie efectuate gratuit de Primarie, conditia fiind ca dupa decesul proprietarului cladirea sa treaca in proprietatea Primariei.

Nu contează de casa cui sunt firmele, că alea angajează oameni și cumpără materiale. Nu există aici 10x tarifele normale pentru că vor fi licitații. Mai degrabă se va licita mult sub bugetul alocat, iar banii se câștigă de obicei din lucrările pe care nu le mai faci. Dacă ar fi asemenea bugete umflate ar veni toată Europa, și guvernanții ălora sunt mai tari ca ai noștri.

Ce ai auzit tu cu tarifele e de obicei la atribuirea directă sau la reparații. De exemplu trebuie schimbate 10 becuri, cumperi un bec la un preț de 10x și nu mai ai bani de restul, sau faci un contract cu atribuire directă și îți montează cineva alea 10 becuri mult mai scump – dar trebuie să se încadreze în buget și să nu depășească limita de atribuire directă.

Ce autorizație?

Bun, deci asta e la secțiunea „știm noi mai bine”. Ironia e că unele licitații cu dedicație merg mai repede și mai bine, că toată lumea știe ce are de făcut. De altfel sistemul (prost) de licitații pe care-l avem e tot născut din paranoia asta că face cineva ceva, în timp la lucrările mici nu te-ar interesa dacă bordura e pusă bine de nevasta primarului sau de o firmă din celălalt capăt al țării.

Dar nu despre asta era vorba, ci de lucrări de construcții, unde nu se știe finanțarea, cu tarife înzecite. Că lucrările de construcții și topoganul nu sunt același lucru. Presupun că n-are rost să te întreb dacă ai avut vreo tangență cu o licitație.

Am găsit analogia aia pentru că o cunoștință, care e în partidul ăla bun, tot pune pe FB probleme de-astea de la ea din sat – e câte o groapă, borduri strâmbe, de-astea – și se tot fac adrese și reclamații.

Am spus doar că nu e tot una o licitație pentru lucrări de construcții, mai ales când nu se știe finanțarea, și topoganul de care spuneai. Nu e nimeni model de corectitudine, dar nu văd vreun rost în paranoia că cineva face porcării înainte să știm ce e de făcut. Fiind lucrări publice se poate urmări atribuirea contractelor. După părerea mea, multe chestii care apar în presă sunt scoase din context, iar când vezi un contract de atribuire pe bani mulți nu tot timpul se menționează și cerințele. Eu n-am auzit (normal, din experiența mea, că nu le știu pe toate) încă de bugete mult mai mari, doar invers.

Ca o paranteză legată de cerințe și borduri, acum mulți ani la mine în oraș s-au cerut borduri cu rigolă în interior pe un pod reparat. Evident că alea costau mult mai mult și dacă venea Recorder cine știe ce articol ieșea. Și nu erau cerute de primar, ci de un om cu școală, într-un proiect.

Cladirile cu bulina sunt deja experizate. pe bulina scrie – “cladire expertizata tehnic incadrata in clasa I risc seismic”.

@Baltha Zerus, nu trebuie neaparat ca firmele de casa ale Primariei sa se ocupe de consolidare. Daca nu sunt de acord cu sumele propuse de Primarie, proprietarii isi pot consolida casele din fonduri proprii si cu orice firma gasesc ei.

Nu mi se pare normal ca Primaria sa plateasca din banii contribuabililor reparatia unor locuinte pe care ulterior proprietarii sa le inchirieze pe sume mari.

Mda… atat s-a putut.